221 matches
-
precise de gramatică, cu finalitate sigură în dobândirea, fixarea sau evaluarea acestora. "Fără obiective strict delimitate, fără o derulare logică a dialogului deopotrivă formativ și informativ, discuțiile profesorului cu elevii săi sunt mereu pândite de pericolul transformării lor într-o <trăncăneala> vecină cu a personajelor lui I.L. Caragiale."<footnote V. Goia, Metodele predării limbii și literaturii române, E.D.P.București, 1995, p. 20. footnote> În funcție de scopul urmărit, conversația poate avea mai multe funcții: A) FUNCȚIA EURISTICA, de descoperire a noi adevăruri, fiind
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
piață; pilă; plăcută; popor; povești; cele mai bune prietene; prietenie; profesor; proverbe; putere; puterea omului; puțină; rănește; relații; replică; săracă; sărăcia omului; scriitor; sec; sfîntă; silabă; simplă; sociabil; spune; spus; succes; suflu; sună; supărare; supărătoare; știre; taclale; a tăcea; tăcut; trăncăneală; viață; viu; vînt; voie bună; vorbe; zgomot; zicere (1); 804/203/ 63/140/2 vrea: dorință (160); dorește (122); dori (56); voință (40); bani (30); a dori (29); cere (16); poate (15); ceva (12); mîncare (12); multe (11); nu vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Caragiale este creștină sau paradisiacă dacă o raportăm la comunism. Vedeți, aici, el îl continuă pe Ralea, cu o viziune ideală. Există și o altă viziune, neagră, infernală, despre lumea lui Caragiale. E cea a lui Mircea Iorgulescu, din Marea trăncăneală eseu despre lumea lui Caragiale sau cea rezultată din filmul De ce trag clopotele, Mitică?, al lui Lucian Pintilie, în care se merge pe identificarea dintre grotescul lumii caragialiene și grotescul lumii comuniste. Nu întâmplător și filmul lui Pintilie și eseul
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
inexorabil și că singura cale de a-i suplini lipsa era trăirea mistică a prezenței intime a lui Hristos. Aici era ascunsă taina autentică, acea taină care, trăită fiind în intimitate, nu putea avea parte niciodată de publicitate. Restul era trăncăneală teologică sau paradă culturală, vreascuri uscate fără putință de înflorire. Ioan Pintea și-a îndeplinit bine menirea de înregistrator al farmecului lui Steinhardt. Îi redă lexicul, ticurile verbale și obsesiile adînci, zugrăvindu-l verosimil și convingător. E lesne să constați
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
de Mircea Iorgulescu depășesc miza unor simple emisiuni radiofonice. Ele sunt veritabile lecții de viață, mostre de înțelepciune și morală practică, mărturii esențiale despre un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Și cum verba volant, mai ales pe fondul trăncănelii asurzitoare din anii tranziției, ideea tipăririi acestor conversații într-o carte este mai mult decât salutară. Puține cărți am citit în ultima vreme care să îmi aducă un profit intelectual comparabil cu cel dat de Convorbiri la sfârșit de secol
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
și amenințare a cotidianului, aglomerările de catastrofe căpătând, la lectură, și valențe cvasi-umoristice (Teoria haosului, Girafa și ardeleanul, O zi din viața lui Ivan, Ioan, John, Johann, Giovanni, Jean, Jon, Juan în zilele noastre, Păziți-vă buzunarele, Pasărea albastră, Marea trăncăneală - care face inevitabila joncțiune cu ficțiunea lui Caragiale). Subiectele sociale sunt tratate cu dezinvoltură (Lux, calm și voluptate, Shopping, VIP-uri și vipuști), ca și vulgarizarea vieții (Zaraza, Bonsoir, mască!), noul limbaj de lemn (Lumea lui mega, super, epocal, genial
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
Vechiul pecerist a fost ilustrat inclusiv de creatorii și intelectualii ispitiți de propaganda comunistă, alergînd ei înșiși înspre tărîmul minciunii dotat cu tentante recompense: Și așa au început să curgă fluvii Lumina vine de la Răsărit, Bărăgan, Lazăr de la Rusca, Ceaușescu-România, trăncăneala ritmică a unui Adrian Păunescu sau Vadim Tudor, delirurile tipografice ale lui Dinu Săraru, Anghel, Lăncrănjan și toată lălăiala de imnuri și osanale, kilometri de pînză și culoare, de celuloid populat cu personaje cu aberant comportament de eroi-secretari, eroi-milițieni și
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
gîndesc altfel decît vedeta OTV și au atacat în trei valuri în acea noapte. N-am mai fost lăsată să văd cum s-o fi comentat infirmarea predicției, ai mei decretînd că au lucruri mult mai interesante de urmărit decît trăncănelile cuplului Cristoiu-Diaconescu. * Hazardul obiectiv a făcut ca, imediat ce am terminat de scris cele de mai sus, cineva să-mi restituie o carte învelită într-un ziar vechi. Era o foaie din Evenimentul zilei din 23 august 2001, cu un articol
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
să discut politică, am adulmecat însă la el o boare de stânga. Anglicizat pînă în măduva oaselor (maniere foarte gentlemanlike, ușor atinse de onctuozitatea orientală), îi displac americanii, deși actualmente e profesor la o universitate americană. La despărțire, după multă trăncăneală, i-am spus:,,Din păcate, toate lucrurile frumoase au un sfărșit." - Ba nu, a ripostat, au un mijloc (a middle). Ne vom mai întîlni. - Într-o viitoare reîncarnare? -Nu. Aici la București.Voi reveni în actuala reîncarnare.
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
pompe funebre, (fost paracliser, fost cartofor profesionist) și un șofer-braconier; într-o alta - un fost medic și un fost cîrciumar etc. Lumea aceasta măruntă ne-ar putea trimite cu gîndul la povestirile lui Gogol sau chiar Cehov, căci în spatele neistovitei trăncăneli, se ghicește o realitate imposibil de suportat în lipsa unui refugiu. Rămasă tăcută lumea aceasta ar fi îngrozitor de tristă. Un alt "narcotic" este, fără doar și poate lectura. După amiaza anostă pentru toți ceilalți clienți ai unei cîrciumi din Praga, este
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
fulgurante de biografic (accidentul de mașină, moartea mamei), inserții de politic (“normalitatea e cel mai utopic proiect care se poate imagina în România”), obsesii legate de teatru și de film (“perfecționismul nevrotic”, degradarea spectacolului în timp, epuizarea unor proiecte în “trăncăneală”), sau de rolul Franței în salvarea și recuperarea și lansarea artistului redus la tăcere acasă, sau alte obsesii legate de acest “acasă” (“sînt surprins, surprins plăcut, de monotonia obsesiilor mele”), portrete de epocă și “scandaluri” istorice. De pildă, scrie George
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
din viața sa trecută se împletește cu altul nou, a cărui rezolvare schimbă perspectiva asupra istoriei personale a lui Bruno Matei. Porthos, cum îl numise la un moment dat cineva, iar porecla îi era oarecum îndreptățită de umerii lați, de trăncăneala pe care o încerca de fiecare dată cînd i se dădea posibilitatea, era enervant pentru mulți mai ales prin permanenta lui foame. Tuturor le era foame, în fond, dar se plîngeau mai puțin. Și nu doar faptul că se plîngea
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
semnificativ pentru felul în care înțelege el critica, în dubla sa ipostază, fiind un „descoperitor” și un „inventator”, în aceeași măsură: Mircea Iorgulescu descoperă scriind despre Camil Petrescu, Panait Istrati (în cartea Spre alt Istrati) și I.L. Caragiale (în Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui I.L. Caragiale) și inventează pronunțându-se despre aproape cincizeci de poeți, critici și prozatori contemporani. Dacă studiul despre Camil Petrescu are un pronunțat caracter eseistic, vizând ansamblul operei prin urmărirea evoluției personajului și a problemei comunicării
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
totuși, metodele critice folosite mai intens: investigarea istorico-literară și psihanaliza. Invenția și vioiciunea din foiletoanele „rondurilor” sunt dublate de rigoarea și răbdarea cercetătorului de arhivă, ca și de mobilitatea și forța analitică necesare demersului psihanalitic. Spre alt Istrati și Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui I.L. Caragiale pledează pentru întoarcerea criticului în literatură, când lectura poate fi „reînviere” și trebuie să fie și implicare estetică. Cenzura n-a fost de acord cu titlul Marea trăncăneală și, atunci, cartea din 1988 a
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
psihanalitic. Spre alt Istrati și Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui I.L. Caragiale pledează pentru întoarcerea criticului în literatură, când lectura poate fi „reînviere” și trebuie să fie și implicare estetică. Cenzura n-a fost de acord cu titlul Marea trăncăneală și, atunci, cartea din 1988 a lui Mircea Iorgulescu a trebuit să se numească Eseu despre lumea lui Caragiale; conotațiile au rămas, însă, neatinse: eseul despre lumea lui Caragiale tatăl este, în fapt, un eseu despre lumea noastră, care afirmă
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
Eseu despre lumea lui Caragiale; conotațiile au rămas, însă, neatinse: eseul despre lumea lui Caragiale tatăl este, în fapt, un eseu despre lumea noastră, care afirmă mistificarea ca mod esențial al trăitului; mistificarea prin vorbă, printr-o mare și neîncetată trăncăneală care să ascundă spaimele, teroarea vidului moral. Fugim, asemeni personajelor lui Caragiale, de vidul din noi înșine pentru a ne regăsi - neschimbați! - în vidul din vorbele care par a spune totul necomunicând, în fapt, nimic: a vorbi fără a comunica
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
pe plaja de nudiști de la 2 Mai), iar temuții conducători comuniști erau mai degrabă prilej de bășcălie decît de teroare. Sfîrșitul comunismului a însemnat nu doar scoaterea unui regim politic odios de pe scena istoriei, dar și dispariția acestei oaze de trăncăneală superioară, de veșnică frondă mai mult lingvistică și comportamentală decît politică, în care viața avea un farmec, timpul se tîra leneș, iar zilele se înșirau ca pe ață, fără fapte extraordinare, dar și fără mari surprize neplăcute. Pentru tînărul Dan
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
ca simplu indiciu pentru declanșarea unei senzații de alertă. Din prima categorie fac parte exegeți de felul lui Florin Manolescu sau al lui Ștefan Cazimir însuși; a doua îl are ca principal exponent pe Mircea Iorgulescu (a cărui broșură, Marea trăncăneală, bine primită în epocă pentru ce spunea despre epocă, nu tulbura de fapt mai deloc apele prin ceea ce afirma despre Caragiale). Surprinzător sau nu, această a doua direcție are, și astăzi, un rating mai ridicat. Fiindcă se leagă de problema
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
începuturile comunismului (evocarea pe care Pompiliu Manea i-o dedică lui Dumitru Cristea), apar și efectele negative al acestui tradiționalism, transformat - prin declarațiile lui Dan Damaschin - în anacronism: "Poezia vizionară este o alternativă la risipa de vorbe sau la marea trăncăneală pe care poezia modernă și postmodernă a promovat-o. Așa stau lucrurile, din păcate, și poeții care se sustrag acestei rostiri a sacrului dau dovadă de o lipsă de responsabilitate nu numai în fața cuvintelor cu care lucrează, ci chiar în fața
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
semn de naivitate dacă i-am bănui pe retori de o deosebită profunzime spirituală. Firile adînci sînt de obicei încuiate, șterse și inexpresive sub unghi histrionic, ducînd lipsă de acea vîna extrovertită fără de care retorica se preschimbă într-o anostă trăncăneală. Și atunci, întorcîndu-ne de la Cicero către lumea contemporană, merită să ne întrebăm de ce oratoria a căzut în desuetudine, îngroșînd rîndurile artelor despre care ne-am obișnuit să vorbim cu acea politețe stinsă ce se cuvine de obicei disciplinelor răposate. De ce
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
culeg lauri la mai toate concursurile internaționale; ei sunt poeții și prozatorii ajunși aproape de indigență, adevărata frunte gânditoare a României, salvatorii singurului nostru bun deplin: limba română. Uf, dar știu că m-am deșertat de o parte din obidă. Marea trăncăneală care a urmat "rotației la vârf a cadrelor" din '89 și "fugii șobolanilor de pe corabia ce se scufundă" - rog revedeți cu ochii minții celebra scenă a balconului de la CC al PCR, când niscai șăgalnici acoliți ai cuplului prezidențial se fac
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
de așteptare (1987), romanul lui Bedros Horasangian. Nicolae Manolescu (Monica Lovinescu a preluat ideea) a pus accentul pe perspectiva prin excelență feminină asupra lumii și asupra istoriei: "Dimineață pierdută este un roman al femeilor și deopotrivă unul "feminin", în măsura în care bârfa, trăncăneala constituie un mijloc de evocare și de judecare a oamenilor și a vieții lor. Modelul celebru la noi este Hortensia Papadat-Bengescu din ciclul Halippa". Nu sunt de ignorat, subliniază criticul în continuare, alte mijloace ale analizei psihologice, pe lângă "limbuția vulgară
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
am și rămas în datul meu, am și ieșit din el. Uneori, îmi face plăcere să mă apropii de mine, să mă salut prietenos și chiar să zăbovesc cu mine însumi la o bere, plin de-ngăduință să-mi ascult trăncăneala și melancoliile. Alteori, asist tulburat cum mă fărâm în bucățele și vântul care suflă mă împrăștie prin cartiere mărginașe, iar eu, spectator din aceia ce se implică în acțiunea de pe scenă, mă chinui s-adun cioburile, șuruburile și arcușoarele, să
Mă-mbăt de această viziune by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/5297_a_6622]
-
mai multe voci, scoțîndu-i din singurătate și împingîndu-i către vorbăria zgomotoasă. Strigătul lui Costache Gudurău din schița "Telegrame" (1899): "...nu mai putem merge cafiné" dă glas disperării de a pierde contactul necesar cu trăirea gregară, cu turma tăifăsuielilor salvatoare. " Marea trăncăneală" despre care vorbea un recent exeget al operelor lui Caragiale ne apare, astfel, ca antidotul de care nu se poate lipsi omul caragialian. Exemplificările aventurilor spaimei în opera comică a lui Caragiale pot fi, desigur, extinse. Febra exagerată a apărării
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
amor, încearcă paliative consolatoare: să-i facă, pe înserat, o vizită fostei lui iubiri eterne, V. Sună la ușa vilei ei din Ralet și-i deschide soțul amic vechi și... în temă. Tot ceaiul se consumă într-un fel de trăncăneală surrealistă, timp în care soțul își ține permanent soția îmbrățișată: adică, vezi, pîrlitule, ea tot a mea este, iar tu bați trotuarele ca un ogar ogîrjit... Cine ar fi avut curajul să pună o Condoleeză într-un atare temerar post
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]