611 matches
-
formare. Țiitorul: Ai dreptate. E o situație dificilă. Înseamnă că ne putem căsători. Ce mi-e trei, ce mi-e patru. Legea e aceeași de la unul în sus. (Încep să râdă zgomotos. Se giugiulesc... Ea-l împinge deodată ca și cum ar trăsni-o întrebarea ce o chinuia de mult.) Dora: Spune-mi mai bine unde ai fost sâmbătă seara? Te-am căutat de altfel și vineri. N-ai răspuns. Și nu o dată. M-am astenizat căutându-te. Te rog să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de gropi, adaugă. Pe partea cealaltă, stofe, mătăsuri, țesături, pînzeturi, galanterie, Magazinul Noutăților, cravate, ciorapi, cămăși, Favorit, pălării pentru bărbați și femei, Mioara, tricotaje pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i semn cu degetul la buze, mai încet, îi recomandă în șoaptă, simțind cum i se strînge inima. Altcineva în locul meu s-ar fi simțit jignit, domnilor, intră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a făcut-o de oaie. Dacă v-ați fi grăbit puțin, ați fi prins și voi spectacolul, le face Tîrnăcop cu ochiul lui Dendé și Gulie. Nici el nu știe ce l-a apucat în clipa aia cînd i-a trăsnit nitam-nisam prin cap să derapeze și să răstoarne hardughia aia în TAB-ul Armatei. Aveam eu de multă vreme un dinte împotriva lor, a ncercat să-și justifice cumva fapta necugetată, care a atras asupra noastră pînă la urmă un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rămas liber. Dacă aș fi știut că se face atîta deranj, n-aș fi îndrăznit. — Vino după mine, îl întrerupse Angelina, nu e nici un deranj, zise, făcîndu-i un semn scurt peste umăr s-o urmeze. La intrarea în Gang îl trăsni un miros puternic de urină. Ținîndu-se de nas, foarte atent pe unde calcă, începu să slalomeze printre movilițele de excremente și băltoacele de vomă. Nu mai e loc nici cît să arunci un ac în tot Bucureștiul de atîta mizerie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
istoria loviturilor de stat, spune Părințelul privind în întunericul care i se deschide înaintea ochilor, în timp ce doi zdrahoni cu părul încîlcit, chinuindu-se din răsputeri, reușesc să dea pînă la urmă la o parte ușa înțepenită a bisericii. Din interior trăsnește un miros amestecat de tămîie, lumînări arse și igrasie. — Chiar țineți morțiș să facem popasul ăsta? întreabă Curistul, adresîndu-se grupului de răzvrătiți strînși ciorchine în jurul Părințelului. — Cît să fie de-aici pînă la Universității sau MAPN? Nici o aruncătură de băț
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sature Partidul de porcărioarele tale. Sărisem calul ce-i drept, și asta nu trebuia să se afle, dacă o ții tot în ritmul ăsta n o să te mai putem tolera, purcelușule, listele mele nu mai contau, mirosiseră copoii că rahatul trăsnea de la distanță și că riscau mult dacă o mai lungeam. Așa că au hotărît să aprindă fitilul. Ne-au închis șandramaua, dar după o săptămînă au fost nevoiți s-o deschidă iar, simțeam că sîntem ca o cooperativă particulară, asta a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și encefalograma sa (din care reiese, de altfel, că ‹ are o activitate cerebrală obișnuită, după cum mi-a explicat neurologul pe care l-am consultat în vederea scrierii acestui text). De asemenea, se plânge - într-un stil despre care crede că-i trăsnit simpatic, deși nu-i decât strident - că nu va primi bani pentru cartea sa: „Lucrarea damnează drepturile autorului.“ În realitate, modul lui de a scrie damnează plăcerea noastră de a citi. P. S. Iată o mențiune mai puțin comică, de pe pagina
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o pădure - nu se mai poate conta pe jurămintele de credință ale unui poet. Vor veni la rând luncile, câmpiile, văile, munții... nu, munții nu, autorul rămâne deocamdată un tradiționalist în probleme de orientare sexuală. Poetul spune multe alte lucruri trăsnite în cartea sa. Unele rămân de neînțeles: ‹ „Chiar dacă întreg universul / ar trece prin câmpul tău de facere / o, buna mea gândire / cupolă danaidă de ispită / nu te-ai opri în acel dincolo, al neștiutului.“ (Cupola danaidă) Probabil însă, este mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dinspre vest înainta prin noroi Gheorghe Oieru, beat și el criță. Îl zărește pe Portofel și se oprește. Dom' Portofel, dar știu că te-ai îmbătat, nu glumă. Îl studiază și remarcă: Văleu, da' ce cucui fain ai. Te-a trăsnit tare, dar ai tărtăcuța bună. Oieru îl sucește și răsucește și vede că omul nu dă semne că se trezește. Te duc eu acasă, dar dai un rachiu, da? Între timp, în casa lui Ion și Aneta era mare jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și vede că omul nu dă semne că se trezește. Te duc eu acasă, dar dai un rachiu, da? Între timp, în casa lui Ion și Aneta era mare jale: Dă telefon lui frate-tu, grefierul, tremură Aneta. Fratele este trăsnit în moalele capului cînd aude vestea. Trebuia să-l lăsați acolo. Era legitimă apărare. Să-l aducem înapoi? Doamne ferește! Habar n-am ce-i de făcut acum. În casa tinerilor pătrunde o disperare mortală. Totul s-a năruit în urma acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din coadă. Colonelul se scarpină în cap, gîndește profund și persiflează. Deci, gheața se apropie de Soare, se topește și rămîne doar coada. Simplu ca bună ziua. Dar de ce se tem oamenii? Nu știu. Vezi? Se tem de sfîrșitul lumii. Dacă trăsnește pămîntul? Dispar toți coloneii... Ce-ai spus? Am glumit. Coloneii nu dispar nici cu bomba atomică. Ești șmecher tu, da? Nu ne învățați cum să scăpăm de atacul nuclear? Da? Mă scuzați. Te obrăznicești. La gard adunarea! Plutonul aleargă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar se ține tare partea de sus. Nu te lasă sătenii. Adică să stai în prostimea asta toată viața. Vasile trage cu forță, rama se rupe și partea de sus rămîne fixată. Le-o rămas și lor ceva... Chiar atunci trăsnește asurzitor cerul și Vasile, speriat de moarte, încearcă o împăcare. Lasă-l, Doamne, prin lume, e copilul Tău, nu vezi că și el vrea să mai colinde prin țări străine? Vasile iese cu icoana într-un sac enorm de rafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu avea mamă, nu avea tată și nici zare de neam. Cu alte cuvinte, era singură de cînd își aduce aminte, adică de la șase ani, cînd a avut primul serviciu. Cum, doamna Anica? Cum adică primul serviciu? Da, să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. Trebuia să stau lîngă un bolnav paralizat care își mișca ochii după un anumit cod. Clipea o dată, alergam la nevastă-sa și țipam: Vrea apă. Dacă clipea des și mult țipam la doamna: A făcut caca. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apărat de un cîine nebun ca și el. Na, cuțu, papă pîniță cu antigel, șușotește Liana. Bietul cîine, flămînd ca un lup, a înghițit hulpav și a murit în dureri groaznice. După cîteva zile Șișu, în plin somn, a fost trăsnit în moalele capului cu un ciomag din alun. Au urmat apoi cîteva coaste, o mînă și un picior, toate rupte și greu de pus la loc. Șișu avea o mulțime de dușmani, care erau de aceeași teapă cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iar la știrile zilei, din următoarea seară. Iar Lili, iar mușcata, iar sabaca, iar sportivul... Mă prind pe jumătate. Simt că-i rost de pescuit în ape tulburi... Sărut mâna, doamna Lili, frumoasă mușcată aveți... Madam Lili rămâne în poziția trăsnit din senin... Plec. Ne întâlnim din nou. Sărut mâna, doamna Lili, frumoasă mușcată mai aveți. Și nenea sportivu' o apreciază... Trăsnetul o lovește din nou. Apoi zâmbește precum mușcata din balcon. Doamna Lili e femeie cu scârț. Știe să aprecieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rău. Părăsi camera. Știuse că e o greșeală din momentul în care o făcu. Se duse la bar și bău. Purtă câteva conversații plictisitoare, apoi ieși afară. Bătea vântul. Departe de râsetele celorlalți oameni găsi liniștea frigului. O idee îl trăsni: trebuia să locuiască în Antarctida. Da, asta trebuia să facă. Porni hotărât, dar se împiedică și căzu. Se lungise pe pământ. Ajunsese cea mai decăzută ființă. Era cel mai rău lucru care i se putea întâmpla: îl dezgusta propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său prieten, pe care niciodată, până atunci, nu-l părăsise sau uitase, iată că nu vorbise de această dată, ca de obicei, înainte de culcare, nici măcar „noapte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe cineva tot așteptai. — Ce se presupune c-am făcut? Eu mă aflam În ușa celeilalte odăi, neliniștit de ce se petrecea. Saldaña mă privi scurt, apoi se Întoarse spre căpitan. Fusese și el prieten cu tata, În Flandra. — Să mă trăsnească Sfântul dacă știu, Îi spuse căpitanului. Ordinele mele sunt să te umflu sau să te omor dacă opui rezistență. — De ce sunt acuzat? Locotenentul de alguazili dădu din umeri, evaziv. — Nu ești acuzat. Cineva vrea să-ți vorbească. — Cine a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și de existența unor scene memorabile de viață, o anumită precaritate a construcției, excesul narativ, generalitatea descripției, ca și limbajul prea marcat regional - o carență mai generală a literaturii lui Agîrbiceanu". Despre o nuvelă a lui I.Al.Brătescu-Voinești, Pană Trăsnea Sfîntul: "Pigmentată de reflecții naratoriale cam siropoase asupra iubirii, nuvela este melodramatică, artificială și chiar involuntar parodică". Același ochi exigent se aplică și asupra produselor epocii în curs, înfățișate, e drept, pe sărite, însă nu expeditiv, ci cu o onestă
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
Grigurcu în articolul din Acolada: "Ieșirea din proletcultism în anii '60 (...) s-a făcut prin-tr-un ritual morbid necesar; a fost pus pe masă interbelicul mort, a fost bărbierit, spălat, parfumat, încălțat cu pantofi lăcuiți și îmbrăcat cu un costum nou trăsnind a naftalină. S-a purces la îmbălsămare și s-a dat drumul la pelerinaj". Destul de plastic, nu-i așa? Dar, se întreabă pe drept cuvânt Gh. Grigurcu, ideologii proletcultismului nu vorbeau la fel despre cultura burgheză decadentă? Un I. Vitner
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
1830) etc. Fălticeniul, cu ulița Rădășenilor, unde a locuit și Sadoveanu câțiva ani mai târziu la începutul vieții sale conjugale, cu horbotă de praf vara la trecerea căruțelor, animalelor și oamenilor, înglodat din pricini de ploaie primăvara și toamna, cu Trăsnea adormind pe un hat, într-un noiembrie rece din cauza "fiorilor" gramaticii, cu Oșlobanu pe post de Goliat cărând lemne, emană și el același aer rural. Poate doar, pomenite în treacăt, trupele austrice încartiruite să mai spună ceva ieșit din comun
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
fi omisă împrejurarea că Ștefan a Petrea, căutând să rezolve problemele financiare ale familiei, moare la mare distanță de Humulești, la circa 44 de ani, muncind cu brațele la câmp. Dar de fapt aflăm și poziția lui Creangă prin intermediul personajului Trăsnea: "Decât țăran, mai bine să mori!" Când se formează divanele ad-hoc, în mod șocant, pentru prima oară în istoria noastră, li se dă cuvântul țăranilor. În Bucureștiul mai revoluționar, deputatul țăran Constantin Tănase incriminează pe șleau Ťasuprirea de moarte ce
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
l-a sunat să-l întrebe ceva: Ați fost de curând în vreo țară asiatică în vacanță? Al nostru n-a fost, i-a zis la doctor că nu. A doua zi, pe prietenul meu - care deja arată inuman- îl trăsnește gândul: Eu n-am fost în Asia, dar de-acolo vine husa mea de la telefon! Era o ciupercă ce se găsește doar în Asia și care face praf epiderma, atacând și niște glande. Care ar fi concluzia? După ce vă cumpărați
Cabral, momente teribile. "Fața i-a fost distrusă de telefonul mobil" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/59588_a_60913]
-
emanațiilor de pe micul ecran. Există o saturație. Încet, încet, oamenii vin la teatru, cumpără cărți nu ca să-și populeze o bibliotecă, ci, pur și simplu, ca să le citească. Am intrat și eu să-mi cumpăr cîteva cărți și m-a trăsnit contrastul. În afara librăriei, vacarm, viermuială, minciună, dezastru. Înăuntru, liniște, gesturi clare, precise, ca și dorințele din spațiul vital și normal. O insulă. Mi-am amintit de Eugenio Barba care vorbea despre teatru în fel și chip, dar și ca „despre
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
Și eu citeam până uitam de mine în cea mai îmbietoare și mai confortabilă bibliotecă din lume. Trecea nea Gheorghe al Rozichii și eu mă ascundeam sub tufănicile lățoase, galbene, roșii, liliachii. Amicul Aurică Vintilescu, repetent înrăit, un fel de Trăsnea din Trăsnitu, mă semnala cu un fluierat scurt din apropiere. Nea Gheorghe cosea otava grasă încă neatinsă de brumă și dă cu ochii de mine. Își dă pălăria pe spate, gest reflex la el. „Ce faci tu, nene, aicea?" și
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]