310 matches
-
vremea lui Hippias, vechile feude par uitate, de vreme ce o inscripție atestă că în 525 i.en., unul dintre fii lui Megacles, Clistene, era arhonte eponim al cetății. Relațiile erau amicale cu familia Phiiazilor, care-l susținea în expansiunea spre sudul Traciei, unde Miltiades cel Bătrân fondează cetatea Chersonesului Tracic. Această întemeiere, că și instalarea atenienilor la Sigeion, contribuie la soluționarea a o parte din problemele agrare ale Aticii, că și la stabilirea controlului atenian asupra strambtorilor, prin care corăbiile cu grâu
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
poate aduce beneficii materiale și o putere politică personală cu totul remarcabile, chiar în condițiile în care forță colectivă a demosului tindea să diminueze drastic ponderea și prestigiul individual al aristocrației tradiționale. Între 477-461 i.en., victorii succesive în zona Traciei de sud și pe coastele Asiei Mici, culimnau în 469 i.en. cu victoria de la Eurymedon, din Pamphylia, contra perșilor, punând în evidență potențialul imens al ligii de la Delos la dispoziția Atenei. Triumfurile inagurale vor fi însă contrabalansate de eșecul
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
vechea metropolă, Corint, pentru controlul asupra coloniei corcireene de la Epidamnos, pe țărmul Adriaticei. Corcireeni îi conving pe atenieni să le dea ajutor. Corintienii îi acuză că au încălcat pacea din 445. Totodată, Atena și Corint se înfruntau și în sudul Traciei pentru cetatea Poteidaia, o colonie corintiană care era membră a ligii maritime ateniene., dar refuză recalcularea tributului. Atena asediază Poteidaia, care cere sprijin de la Corint. În toamna, atenienii au votat un decret prin care corăbiile Megarei (cetatea din Pelepones al
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
la posesiunile familiei sale din Tracia și își scrie opera. După victoria lui Brasidas, în 423, cele două cetăți, ambele cu resurse, mai ales umane, sleite, încheie un armistiu de un an. Un ultim efort atenian se încheie în sudul Traciei în 422 cu o nouă victorie a lui Brasidas, care moare însă în luptă, alături de adversarul sau, Cleon. În 421, negocierile dintre generalul atenian Nicias și regele spartan Pleistoanax duc la încheierea unei păci pentru 50 de ani, cunoscută că
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
industrie militară puternică și armata elenă a fost obligată să se bazeze pe armele și munițiile capturate de britanici în Africa de Nord. Pentru a susține luptele din Albania, comandamentul grec a fost forțat să retragă unități militare din Macedonia răsăriteană și Tracia apuseană. În condițiile unui atac iminent din partea Germaniei, era imperios necesară redistribuirea trupelor. Forțele de care dispunea Grecia făcea imposibilă rezistența pe două fronturi. Comandamentul elen a luat hotărârea să apere cuceririle din Albania, indiferent de ceea ce avea să se
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Kriva Palanka până la frontiera elenă. În momentul în care germanii au declanșat atacul, armata iugoslavă nu era complet mobilizată. În plus, iugoslavii nu aveau suficient armament modern. După intrarea forțelor germane în Bulgaria, majoritatea trupelor elene au fost evacuate din Tracia apuseană. În acel moment, efectivele elene care apărau frontiera cu Bulgaria erau de aproximativ 70.000 de oameni. Restul trupelor elene - 14 divizii - luptau în Albania. Pe 28 martie, cele două divizii elene din Macedonia centrală au fost trecute sub
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
planurilor lui Ioan Asan al II-lea, care, în calitate de viitor socru al împăratului minor, se vedea deja în posesia Constantinopolului. Tot în această perioadă, recucerirea Constantinopolului era și obiectivul despotului Epirului, Teodor Ducas Comnenul, care cucerise deja o parte a Traciei și se îndrepta spre Adrianopol, constrângând astfel trupele lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes să se replieze. Dar cucerirea Constantinopolului era și scopul țarului bulgarilor, Ioan Asan al II-lea (1218-1241), care aspira la întemeierea unui Imperiu bizantino-bulgar având
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Manuel, care îi succeda la tron, își păstra suveranitatea asupra Tesalonicului, Thessaliei și Epirului, dar nu mai era decât o umbră a vechii puteri al lui Teodor. El înceta practic să mai conteze ca un candidat la tronul Constantinopolului. Regiunile Traciei și Macedoniei, cucerite atât de repede de Teodor, ca și o parte a Albaniei, vor cădea fără rezistență în puterea lui Ioan Asan al II-lea. Ioan Asan al II-lea cucerise toate teritoriile de la Adrianopol la Dyrrachion, așa cum se
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Așa cum spune legendă, zeul vinului s-a născut în Tracia, pe teritoriul României de astăzi. În această zonă, producerea vinului este o ocupație ce datează din secolul 7 î.e.n. Abundență și calitatea vinurilor produse de către daci (locuitorii acestei părți a Traciei) era atât de vestită, încât marele rege dac Burebista, în dorința de a pune capăt incursiunilor popoarelor migratoare, a ordonat distrugerea tuturor viilor. Bineînțeles, nu toate viile au fost dezrădăcinate și, în scurt timp, alte vii au fost plantate. După ce
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
1912, a fost semnat un tratat secret între Bulgaria și Serbia, iar, în mai, a fost semnat un tratat similar între Bulgaria și Grecia. Muntenegrul a fost de asemenea chemat să facă parte din alianță. Tratatele prevedeau împărțirea Macedoniei și Traciei între aliați, dar liniile de demarcație au fost lăsate în mod intenționat foarte vag trasate. În octombrie 1912, după ce otomanii au refuzat să aplice o serie de reforme în regiunile disputate, a izbucnit primul război balcanic. Aliații au avut un
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
în fața atacului armatelor sârbo-bulgare. În martie a urmat un al doilea armistițiu. Otomanii au pierdut toate posesiunile lor europene la vest de linia Midia-Enos, aflată la mică distanță de Istambul. Bulgaria a obținut controlul asupra celei mai mări părți a Traciei, inculusiv asupra Adrioanopolelui, și portului la Marea Egee Dedeagaci (Alexandroupoli). Bulgaria a obținut o mică parte a Macedoniei, la nord și est de Salonic (care a revenit Greciei), de-a lungul frontierelor sale vestice. Bulgarii au suferit cele mai multe pierderi dintre aliați
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
a fost un tratat de pace semnat la Lausanne, Elveția, pe 24 iulie 1923, care a stabilit apartenența întregii Anatolii și a Traciei Răsăritene la Turcia, anulând astfel prevederile Tratatului de la Sèvres, semnat în 1920 de guvernul otoman. a fost ratificat de guvernul de la Atena pe 11 februarie 1924, și de guvernele britanic, italian și nipon pe 6 august același an. Tratatul a
Tratatul de la Lausanne () [Corola-website/Science/320479_a_321808]
-
a celei musulmane din Grecia fusese deja deportate în cadrul înțelegerilor cu privire la Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia. În cadrul acestor schimburi nu fuseseră cuprinși grecii din Istanbul, Gökçeada (Imbros) și (Tenedos) (aproximativ 270.000 de persoane) și populația turcă din Tracia Apuseană (aproximativ 129.120 de persoane). Articolul 14 asigura insulelor Gökçeada și Bozcaada un statut administrativ special, statut care avea să fie revocat de guvernul turc pe 17 februarie 1926. Republica Turcia a acceptat prin semnarea tratatului pierderea Ciprului, care
Tratatul de la Lausanne () [Corola-website/Science/320479_a_321808]
-
și Phagres. Herodot spune că împreună cu odomantii și satrii, pierii lucrau în minele de aur și argint din muntele Pangeu. Tot Herodot afirmă, în paginile referitoare la campania lui Xerxes, că în armata persană, în grupul pedestrașilor recrutați pe coasta Traciei, se găseau și pieri. Strabon îi plasează pe pieri și pe versantul de nord al muntelui Olimp. Din vechea lor regiune de baștină, pierii au adus aici cultul unor zeități ale muzicii de origine tracică (ca melodie, ritm și instrumente
Pieri () [Corola-website/Science/317918_a_319247]
-
singure soarta, însă la Congresul de Pace de la Paris, acestea au intrat sub controlul puterilor învingătoare (Franța, Anglia). Al doilea punct prevedea organizarea de plebiscite în Caucaz, în speranța că teritorii din zona vor intră în componentă Turciei.Determinarea statutului Traciei Orientale trebuie să fie ghidat de rezultatul votului liber.Al șaselea punct garanta că drepturile minorităților vor fi respectate, fiind o sfidare la adresa Antantei și subordonare la adresa sultanului. Trupele Antantei părăsesc Istanbulul. Se rup definitiv legăturile sultanului cu kemalistii, după ce
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
lor." Între anii 196-192 planurile lui de a menține cotrolul asupra Asiei Mici au fost spulberate de conflictul millitar cu Roma antică, din așa numitul „al doilea război macedonean” ,când romanii au sărit în ajutorul orașelor Smirna și Lampsakos. În Tracia Antioh a fortificat orașul aproape complet părăsit Lisimaheia, care căzuse în mânile triburilor băștinașe. Generalul roman Titus Quinctius Flamininus a căutat și el la început ca Antiohius o cale de a evita continuarea conflictului. Dar la jocurile din Corint din
Antiohie cel Mare () [Corola-website/Science/310786_a_312115]
-
și o răspândire teritorială foarte largă. Timpul romanizării cuprinde perioada dintre sec. II-I a.Chr. și sec. IV-V p. Chr., iar spațiul romanizării include întregul teritoriu al Daciei istorice, inclusiv regiunile dacilor liberi și jumătatea de nord a Traciei balcanice. Premisele romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor a avut la baza un șir de premise favorabile, printre care se evidențiază: originea comună, indo-europeană, a traco-geto-dacilor și a românilor; includerea traco-geto-dacilor în sistemul relațiilor de tip antic prin intermediul lumii grecești; gradul relativ înalt
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Pirin, cu sediul în orașul Melnik. Pentru a înrăutîți și mai multe pozițiile lui Borilă, împăratul latin Henric I al Constantinopolului a administrat o serioasă înfrângere trupelor lui Borilă în 1208, în bătălia de la Philippopolis (astăzi, Plovdiv). Ca urmare, nordul Traciei și fortărețele din zona Munților Rodopi au trecut în posesia latinilor. Fie ca o consecință a evoluției conflictului pe plan militar, fie ca un rezultat direct al trecerii la negocierea păcii dintre Bulgaria și Imperiul Larin, în anul 1209 Strez
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
limbă slavă în Balcani ar fi servit interesele Rusiei. Aceasta a dus la un alt tratat de pace, Tratatul de la Berlin (1878) care a proclamat Principatul autonom bulgar. Primul prinț bulgar a fost Alexander von Battenberg. Mare parte din teritoriul Traciei a fost inclusă în regiunea Rumelia, iar restul Traciei și Macedonia au fost date otomanilor. După Războiul sârbo-bulgar și unificarea cu Rumelia de Est în 1885, principatul s-a proclamat regat independent în data de 5 octombrie 1908, în timpul domniei
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
Aceasta a dus la un alt tratat de pace, Tratatul de la Berlin (1878) care a proclamat Principatul autonom bulgar. Primul prinț bulgar a fost Alexander von Battenberg. Mare parte din teritoriul Traciei a fost inclusă în regiunea Rumelia, iar restul Traciei și Macedonia au fost date otomanilor. După Războiul sârbo-bulgar și unificarea cu Rumelia de Est în 1885, principatul s-a proclamat regat independent în data de 5 octombrie 1908, în timpul domniei lui Ferdinand I al Bulgariei. În 1912-1913, Bulgaria a
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
și Greciei. Iugoslavia a capitulat pe 17 aprilie fără ca bulgarii să intervină în lupte. În schimb, pe 20 aprilie, armata bulgară a intrat în Grecia de nord-est, ocupând o regiune de pe țărmul Mării Egee. Bulgaria dorea să anexeze un teritoriu din Tracia apuseană și Macedonia grecească mărginit de râul Struma și o linie de demarcație care trecea prin Alexandroupolis și Svilengrad la vest de Marița. În această zonă au fost incluse orașele Alexandroupolis ("Дедеагач, Dedeagaci"), Komotini ("Гюмюрджина, Giumiurdjina"), Serres ("Сяр, Siar"), Xanthi
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
Cadrilaterului de către Bulgaria, acesta fiind singurul caz în care un aliat al Germaniei și-a mărit teritoriul după război. Restul teritoriilor ocupate de Bulgaria în timpul războiului au fost retrocedate, iar aproximativ 150.000 de etnici bulgari au fost expulzați din Tracia apuseană.
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
îngustă de pământ dintre munți și Marea Neagră. Ei au dat numele peninsulei cunoscute în Antichitate ca "Taurida", "Taurica". Deoarece îngheța iarna, „Bosforul Cimerian” este o strâmtoare care nu era navigabilă decât vara, și care nu a avut niciodată importanța „Bosforului Traciei” (actualul Bosfor), deși vasele grecești ajungeau până la gurile fluviului "Tanais" (Don). Apa era atât de puțin adâncă, încât în epoca Greciei Antice, Marea Azov era considerată ca fiind un lac mărginit de mlaștini, denumit de romani „"Palus Moetis"” (Lacul Meotid
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
cu grâne a cetăților grecești, între care Atena, prea populată pentru a-și asigura singură nevoile alimentare. Acest prețios grâu, provenind de pe bogatele pământuri din răsăritul Tauridei și din Meotida, era transportat în Grecia pe mare, traversând în trecere Hersonesesul Traciei. În decursul îndelungatei sale istorii, regatul a fost adesea aliatul, „clientul” sau vasalul altor puteri mai mari, precum Imperiul Persan, Imperiile elenistice care i-au succedat, Regatul grecesc al Pontului și Imperiul Roman devenit Bizantin, având relații comerciale cu populațiile
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
a devenit sultanul Mehmed I, monarh asupra unui imperiu unit. După moartea lui Baiazid în 1403 a izbucnit un război civil între fii fostului sultan. Fiul cel mai în vârstă, Suleyman, și-a stabilit capitala la Adrianopole, domnind asupra Bulgariei, Traciei și nordului Greciei. Cel de al doilea fiu, İsa Çelebi, și-a stabilit capitala la Bursa după retragerea lui Timur Lenk din Asia Mică. Mehmed, cel mai tânăr dintre cei trei fii, a pus bazele unui regat cu capitala la
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]