401 matches
-
satul se impune ca formă generală, orașul-oppidum este numai un sat mai mare și întărit. Este o întoarcere la satul de unde se plecase. În luptă cu mândra civilizație romană, ca putere organizată militară și administrativă, în acest secol IV, satul tracic (dacic și moesic) învinge de la un capăt la altul al regiunii dunărene. Orașele din zona danubiano-pontică se întorceau, ca și cele din Noricum, Panonia și Raetia, la autonomii aproape rurale, decăderea orașelor în situația modestă de sate este și cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o supraviețuire a regimului "democrației militare", și-a pierdut și prerogativele și însemnătatea, limitându-se să aprobe hotărârile sfatului, adică ale hanului. În paralel cu aceste prefaceri social-politice, are loc și etnogeneza poporului bulgar, în componența căruia a intrat substratul tracic și elementul romanic, peste care s-au suprapus straturile slave și bulgare, contopite în urma simbiozei dintre ele, încheiate prin asimilarea elementului bulgar, puțin numeros, de către masa slavilor.14 Primul țarat bulgar (679-971) Formațiunea statală proto-bulgară recunoscută de împăratul Constantin IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu se poate întâmpla la fel și cu o limbă a cărei evoluție s-ar fi oprit în urma unei catastrofe? În privința raporturilor dintre albaneză și română, ideea că acele cuvinte considerate a fi albaneze în română aparțin unui substrat balcanic (tracic) este ingenioasă și ne-ar scuti de probleme. Dar nu sunt de acord cu argumentul că se împrumută cuvinte numai de la o civilizație superioară, idee prea simplistă (soldații noștri din colonii împrumută din sudaneză)". 3. "Influența slavă este considerabilă în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cercetarea lui D. Macreaordinea cronologică și împrejurările cultural-istorice ale pătrunderii acestor elemente de împrumut în organismul latin-romanic al limbii române sunt cunoscute (vezi mai sus). Care este însă locul și ordinea elementelor străvechi, autohtone, anteromane și preslave, provenite din substratul tracic ? Alături de specificul fondului romanic, este necesar a sublinia cealaltă realitate străveche, semnificativă și importantă, individualitatea și specificul elementelor moștenite nelatine, autohtone. Studiul lor etimologic-comparativ indică o fizionomie proprie, o sumă de trăsături fonetice, morfologice și semantice pregnante, deosebitoare, ce ilustrează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Slobozia (1995) și revista „Micul Orion”; i se decernează Premiul de Onoare la „New Haiku Contest” (Tokio, 1994). Debutează editorial cu tripticul dramatic Întemeietorii (1980), ale cărui personaje, Deceneu, Burebista, Decebal, sunt animate de ideea (uneori accentuată tezist) unificării neamurilor tracice. Cu o soluție scenică destul de ingenioasă, prima piesă a tripticului proiectează scene din tinerețea lui Burebista, care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică, dar mai ales pe acei semeni ce nu-i împărtășesc condiția de „inițiat”. Mai bine realizate sunt
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
A colaborat la „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Orizont”, „Cronica”, „Luceafărul” ș.a. Volumul de debut, Planete, și următorul, Augusta lumină (1976), sunt marcate de ideologia epocii. Este vorba de cultul țării, o imemorială Dacia Felix, al pământului-mumă, al strămoșilor, al „rădăcinilor” tracice. Se disting pregnant câteva dominante tematice și stilistice: prelucrarea filonului popular (motivul șarpelui, motivul fântânii, tipar prozodic simplificat, limbaj arhaizant - în Prânz românesc, Poem traco-dacic, Doină, Motiv străvechi de haiducie), înclinația spre jocul verbal, senin ori grav (grațiosul dans verbal
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
politice, semnând și cu pseudonimele Amsis, A. Ricu, C. B. Ceahor, Corneliu Miclu, Flamen. B. a versificat, într-o manieră facilă, motive lirice comune sau aspecte întâmplătoare ale vieții individuale și sociale. O notă aparte face ultima sa poezie, Baccanal tracic, în care izbutește să sugereze atmosfera tensionată a unei serbări ritualice printr-o descriere sincopată, în ritm primitiv, și printr-o cromatică stranie. Feeria în versuri Făt-Frumos în grădina Sfintei Vineri (1903) a reținut atenția prin aerul de puritate și
BERARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
sânt tipărite cu cerneală pe hârtie albă. (... ) [" TOATE GENERA ȚIILE... "] 2264 Toate generațiile de oameni câte s-au perindat în cursul secolelor cată a se considera ca un singur om care trăiește pururea și învață pururea. (Pascal) [FRAGMENTE ISTORICE] ["POPORUL TRACIC.. "] 2257 Poporul tracic este, cel puțin după inzi, între toate popoarele cel mai mare. Și, daca ar avea un Domn sau daca ar ținea unul cu altul în concordie, ar fi invincibil și desigur cel mai puternic dintre popoare, după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cerneală pe hârtie albă. (... ) [" TOATE GENERA ȚIILE... "] 2264 Toate generațiile de oameni câte s-au perindat în cursul secolelor cată a se considera ca un singur om care trăiește pururea și învață pururea. (Pascal) [FRAGMENTE ISTORICE] ["POPORUL TRACIC.. "] 2257 Poporul tracic este, cel puțin după inzi, între toate popoarele cel mai mare. Și, daca ar avea un Domn sau daca ar ținea unul cu altul în concordie, ar fi invincibil și desigur cel mai puternic dintre popoare, după părerea mea. Dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ceară”, și nu invers (7, p. 574). Este inutil să detaliez aici valorile simbolice universale ale scării, prin excelență ascensionale. Dar trebuie să menționez faptul că motivul „scară către zei” (Scala Dei) nu este neapărat de proveniență creștină. În spațiul tracic, motivul este atestat din perioada precreștină. Polyaenus (secolul al II-lea e.n.) consem- nează o informație privitoare la un preot și rege trac (Kosingas) care își amenință supușii că se va plânge zeiței Hera, al cărei mare preot era, urcându
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Herseni și alții, referindu-se la atributele meteoro- logice ale preoților geto-misieni (3, p. 49 ; 5, p. 19). I.I. Russu (73, p. 123) consideră traducerea lui Pârvan ca fiind „lipsită de orice valoare”, susținând că este vorba de „un cuvânt tracic neînțeles și desfigurat în gura grecilor” (ipoteză susți- nută întâi de Lamer) ; - tot traducerea „călători prin nori” o acceptă și H. Daicoviciu și M. Coman. Primul consideră expresia ca fiind „o poreclă pe jumătate respectuoasă, pe jumătate ironică, legată eventual
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
marele preot Kosingas, „se descifrează un vechi rit trac de ascensiune extatică [...] la Cer” (41, p. 57) sau un ritual de „inițiere orfică” (147, p. 104). n) Tot la sud de Dunăre, într-o zonă locuită în Antichitate de triburi tracice (misi, geți, triballi) s-a descoperit relativ recent un tezaur conținând tăblițe de argint aurit. Pe două dintre ele par a fi figurate preotese vărsând libații, ținând de căpăstru un balaur cu cap de cal și poate chiar înălțându-se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se spune că ar fi fost înzestrat cu darul de a zbura de către Boreas (135). Boreas este o perso- nificare draconomorfă (cu aripi și coadă de șarpe) a vântului de nord, care-și avea lăcașul într-o peșteră din muntele tracic Haemus. p) Să-l mai amintesc pe hiperboreeanul Abaris (secolele VII- -VI î.e.n.), așa cum apare acesta în tradiția antică. Preot al zeului Apollo Hiperboreeanul, Abaris era și el un „călător prin văzduh” (aerobates), având ca vehicul o săgeată de aur
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și Deceneu. Oricum, Seuthes este un antroponim trac, fiind cunoscută o întreagă dinastie purtând acest nume la tracii odrisi, în secolele V-IV î.e.n. Seuthes I a domnit (424-410 î.e.n.) peste un întins regat trac care îngloba mai multe triburi tracice, inclusiv geți (Tucidide, Istorii, II, 96-97). Pe de altă parte, Platon (Charmides, 158 b) amintește descântecele rituale ale preotului Abaris ca având aceleași virtuți magice precum cele ale preoților geto-daci ai lui Zalmoxis. q) Dar adevăratul taumaturg, care conform tradiției
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
La Tène) și descoperite atât la nord de Dunăre (Băiceni, Craiova, Peretu, Poroina etc.), cât și la sud de Dunăre (Agighiol, Loveț, Vrața etc.). În Antichitate, această zonă sud- dunăreană (din care face parte și Letnița) era locuită de triburi tracice (misi, triaballi, geți), care erau în perioada respectivă (secolele V-IV î.e.n.) încorporate vastului regat trac al odrisilor, condus de dinastia Seuthes. Pe una dintre cele 25 de plăcuțe de argint descoperite la Letnița (o numesc convențional plăcuța nr. 1
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cuvânt arhaic al dacilor romanizați, ca alternativă htonică și subacvatică a «călătorului prin nori»” (6, p. 244). Ca atare, cerce- tătorul român consideră cei doi termeni în discuție - maghiar și sârbo-croat - ca fiind „relicve lingvistice” provenind de la un pro totip tracic (din familia hidronimului Gabranus - râu în Dobrogea), cu rădăcină i.-e. *guebh- = „a cufunda” (cf. 45, p. 68). Și această ultimă soluție suferă din punct de vedere fonetic și, mai ales, semantic, nefiind foarte clară relația între vrăjitorul tip garabonciás
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
specii de arbori și plante care „se bucură de protecție veșnică - spune Plinius -, pentru că sunt închinate anumitor divinități : [...] dafinul lui Apollo, mirtul lui Venus” etc. (Naturalis historia, XII, 3) (291). Plinius cel Bătrân descrie mai multe soiuri de iederă : „soi tracic”, iederă „bahică”, iederă cu „ciorchini silenici” etc. Ceea ce arată ce zeități (Bacchus/Dionysos, Silen) și ce triburi (tracii) își puneau cununi de iederă pe frunte. De la savantul roman aflăm și în ce cadru se încoronau tracii cu frunze de iederă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a tăgădui existența până și a acelor resturi de populațiune traco - romană care-n evul mediu, mult mai răspândită decât astăzi, își întindea insulele sale etnice în toate teritoriile împărăției Răsăritului. În adevăr Peninsula Balcanică era în anticitate o peninsulă tracică și numai vârful ei estrem era populat de greci. În comediile lui Aristofan - în Paserile de ex. - intră în scenă un zeu tracic și o dovadă că încă în vremile acelea grecii nu cunoșteau limba populației autohtone a peninsulei e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
insulele sale etnice în toate teritoriile împărăției Răsăritului. În adevăr Peninsula Balcanică era în anticitate o peninsulă tracică și numai vârful ei estrem era populat de greci. În comediile lui Aristofan - în Paserile de ex. - intră în scenă un zeu tracic și o dovadă că încă în vremile acelea grecii nu cunoșteau limba populației autohtone a peninsulei e că acest zeu pronunță sunete fără de nici un înțeles. Asemenea e știut azi că dacii 164 {EminescuOpXIII 165} erau traci care trecuseră Dunărea două sute
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
164 {EminescuOpXIII 165} erau traci care trecuseră Dunărea două sute de ani înaintea vremei lui Traian și că statul lor, în momentul în care l-au subjugat Imperiul, nu avea decât vârsta de douăzeci de decenii. În contact cu romanii populațiunile tracice - cele mai vechi după Herodot, deci autohtonii Peninsulei Balcanice - s-au romanizat, au devenit români. Spre a întrebuința un termen din chemie, tracii Peninsulei și cei din Dacia erau izomorfi cu romanii și s-au contopit pretutindenea în popor românesc
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în Belgia, sub pătura subțire de cultură franceză, subzistă două naționalități deosebite, după disparițiunea Imperiului bizantin și a celui turcesc, adecă după o mie cinci sute de ani, vedem încolțind, cu toată lunga dominațiune străină, toate națiunile vechi ale Peninsulei tracice: albaneji, români, bulgari, sârbi, greci, unele scăzute la număr, altele crescute; dar toate vii. Ceea ce n-au putut face cultura bizantină sau cucerirea otomană vor face ungurii prin societăți de maghiarizare? În Rusia, dacă s-ar cutremura absolutismul ei actual
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
stricăcios românilor, a căror bună credință o esploatează prin asemenea insanități. Expresia de greco-romîn e atât de improprie ca și afirmarea că iedul e fiul zimbrului. Nu există greco-romîn, precum nu există greco - spaniol sau greco - englez. Românii din triunghiul tracic sunt tot atât de români și tot așa de puțin greci ca cei din Maramureș de ex. E o viclenie comună a numi pe-un popor radical deosebit de cel grecesc ba grec vlahofon, ba greco-romîn, ba câte toate. Ca și când cercetările unui Miklosich
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
realizeze harta etnocratică a d-lui Paparrigopulos, iată o idee cu mult mai probabilă, pe care-o recomandăm tuturor macedoromânilor. Nu unirea cu România o vrea cineva, ci concordia deplină între albaneji, turci și macedoromâni, pentru a apăra patria lor tracică de apetiturile de cucerire din Atena. Foaia afirmă despre Apostol Mărgărit că speculează românismul. Daca Mărgărit ar fi grec, am crede-o. Am crede că face acolo ceea ce un C. A. Rosetti face aci, la noi: speculă cu toate ideile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu creștinul supus. ["NOROCUL NOSTRU... "] 2264 Norocul nostru în epoca fanarioților a fost că nu toți pretinșii greci erau în realitate greci. Cei mai mulți dintre ei aveau numai limba grecită, însă era ori albaneji ori bulgari. Dar amândouă popoarele au sânge tracic în ele, sunt înrudite cu noi și s-au asimilat lesne. Grecul veritabil nu se va asimila niciodată. [... ] {EminescuOpXIII 370} ["CE SPUNE ÎN TOATE DISCURSURILE D-LUI? "] 2264 Ce spune în toate discursurile d-lui? Să mă lovească pe mine
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu capitala și sfârșind cu nordul estrem al țării, pretutindeni presiuni, pretutindeni corupție, pretutindeni nelegiuire. ["ALTFEL "N. FR. PRESSE"... "] 2264 Altfel, "N. fr. Presse" se înșală când admite un antagonism real între slavii de sud și români. Avem cu toții sânge tracic în vinele noastre. T/ r români T/ s bulgari, sârbi T/ t albaneji Un substrat comun etnic și linguistic. Un radical comun drept bază 375 {EminescuOpXIII 376} ["CEL MAI AUTORIZAT... "] 2264 Cel mai autorizat din șefii opozițiunii, d. Florescu, s-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]