402 matches
-
Gebeleizis. La fiecare patru ani, un războinic era sacrificat prin aruncare in trei sulițe In Grecia, in secolul al V-lea, I.H., Zalmoxis era discutat în legătură cu Pitagora și cu Medicina Psihosomatică "Articol principal:" Cultura tracă Căutările arheologice ale rămășițelor culturii tracice au demarat în secolul al XX-lea, în special după Al Doilea Război Mondial. Ele s-au desfășurat cu precădere în sudul Bulgariei. În urma săpăturilor intense din anii 1960 și anii 1970 au fost descoperite o serie de morminte și
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
demarat în secolul al XX-lea, în special după Al Doilea Război Mondial. Ele s-au desfășurat cu precădere în sudul Bulgariei. În urma săpăturilor intense din anii 1960 și anii 1970 au fost descoperite o serie de morminte și sanctuare tracice. Printre cele mai importante se numără: mormântul de la Sveštari, mormântul de la Kazanlak, Tatul, Seuthopolis, Perperikon, mormântul lui Aleksandrovo, etc. De asemenea a fost scos la suprafață un număr însemnat de obiecte din aur, lucrate manual și comori din argint, toate
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
lucrate manual și comori din argint, toate datând din secolele al V-lea - al IV-lea î.Hr. În deceniile ce au urmat ele au fost expuse în muzeele din întreaga lume, atrăgându-și popularitatea și devenind o emblemă a culturii tracice. Începând cu anul 2000, arheologul bulgar Georgi Kitov a făcut unele descoperiri în regiunea centrală a Bulgariei, descoperiri recunoscute sub numele de "Valea Regilor traci". În data de 19 august 2005, câțiva arheologi bulgari au anunțat că au reușit să
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
2000, arheologul bulgar Georgi Kitov a făcut unele descoperiri în regiunea centrală a Bulgariei, descoperiri recunoscute sub numele de "Valea Regilor traci". În data de 19 august 2005, câțiva arheologi bulgari au anunțat că au reușit să găsească prima capitală tracică și că aceasta era localizată undeva lângă orașul Karlovo din Bulgaria. Au fost descoperite o mulțime de obiecte din ceramică șlefuită (bucăți de ceramică-țiglă și vase asemănătoare celor grecești) demonstrându-se astfel bogăția orașului. Ca urmare, Ministrul bulgar al Culturii
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
din ceramică șlefuită (bucăți de ceramică-țiglă și vase asemănătoare celor grecești) demonstrându-se astfel bogăția orașului. Ca urmare, Ministrul bulgar al Culturii și-a declarat sprijinul pentru continuarea săpăturilor. La Dabene, în Bulgaria, au fost extrase peste 15000 de artefacte tracice, din aur, inclusiv mii de inele. În august 2006, lângă satul Dubovo a fost făcută o descoperire senzațională. Într-un mormânt în apropierea acestei localități s-a găsit un pumnal ascuțit, în perfectă stare, realizat dintr-un aliaj de aur
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
lor traci: zeul Dionis, prințesa Europa și eroul Orfeu. În cartea a 7-a a lucrării sale "Istorii", Herodot descrie echipamentul de luptă folosit de traci pe vremea dominației persane: În cartea a 5-a, Herodot descrie obiceiurile diverselor triburi tracice: Iosephus pretinde că întemeietorul tracilor a fost personajul biblic Tiras, fiul lui Iafet: Într-un binecunoscut fragment, Xenofan spunea:
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
istoriografia română se preocupă în principal de originile românilor din nordul Dunării, pe de altă parte fiindcă istoriografia bulgară se preocupă în principal de a demonstra originile iranice și slave ale poporului bulgar actual, minimizând sau punând la îndoială componentele tracice, romanice, grecești și turcice (adică în relație directă cu istoria a trei dintre popoarele vecine).
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
nord-est de Alba Iulia). Această cetate, datată pe la jumătatea mileniului I î.C. este fortificată cu valuri de pământ și șanțuri, îngloband un teren de aproape 30 ha. Aici, pe cursul mijlociu al Mureșului, a fost, probabil, un centru tribal tracic de seamă. O ramură a tracilor va atinge în curând un apogeu politic, social și economic al acestor locuri și aceștia sunt dacii. Ei pun bazele unei așezări puternice - "Apoulon" - ce se va impune mai târziu. În jurul castrului întemeiat de
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
în nordul Daciei, Moldovei și în Basarabia (între Prut și Nistru) până în sudul Galiției (Polonia). Ei au locuit în zona Carpaților nordici și au rămas independenți până la sfârșitul secolului ÎI d.Ch., ca și alte triburi geto-dacice. i aparțin mării grupe tracice și sunt traci în aceeași măsură ca si geto-dacii. Numele tribului este important din punct de vedere lingvistic și istoric, putându-se face comparație cu marea familie indo-europeană. Atestați de Ptolemeu printre cele 15 triburi dace, costobocii au apărut distinct
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
medii neoficiale, care nu constituie diviziuni administrative, spre exemplu, "regiunea de dezvoltare Sud Muntenia", care însă nu cuprinde decât două treimi din suprafața regiunii istorice. Teritoriul Munteniei era locuit în antichitate de triburile geților (getae), care erau popor de neam tracic. Istoricul antic Strabo susținea că "dacii și geții vorbesc aceeași limbă". În jurul anului 340 î.e.n., deoarece geții din dreapta Dunării (suddunăreni) au devenit dependenți de Macedonia, regii macedoneni formulează pretenții de supremație și asupra geților din nordul Dunării, însă încercările întreprinse
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
stat neîntrerupt sub stăpânirea romană până în secolul al VI-lea. Istoricul Konstantin Jireček notează puternica și durabila lor romanizare, în timp ce Tracii situați la sudul munților Haemus (azi Balcani) au fost elenizați (vezi: Linia Jireček). Majoritatea istoricilor socotesc că romanizarea popoarelor tracice de pe ambele maluri ale Dunării a dat naștere Traco-Romanilor vorbind limba traco-romană sau protoromână. Ulterior, în secolele IV-VI, odată cu stabilirea Slavilor în zonă, o parte dintre Traco-Romani au fost asimilați de aceștia, iar grupurile rămase romanofone s-au diferențiat
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
său. Patrocles l-a trimis ca sclav în Lemnos, unde a fost cumpărat de Eetion din Imbros și adus înapoi în Troia. Doar 12 zile după aceea, Ahile l-a ucis (după moartea lui Patrocles). Marele Aiax devastează un ținut tracic condus de Polymestor, un ginere al lui Priam. Polymestor l-a predat pe Polydorus, unul din copiii lui Priam pe care îl avea în custodie. Apoi, Aiax atacă orașul regelui frigian Teleutas și îl ucide într-o singură bătălie, ducând
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
corespunde creșterii demografice a populației. Din perioada “culturii Hallstatt“ (1150-450 î.C.) aparținând primei etape a epocii fierului s-au păstrat numeroase urme, atât pe teritoriul Turzii, cât și in împrejurimi. În această perioadă, daco-geții de individualizează din masa triburilor tracice, alcătuind majoritatea populației autohtone. Pe lângă sciți, în zona Turda au trăit în epoca fierului și celți. De la celții trăitori în regiunea Turda în a doua fază a epocii fierului (“cultura Latène”, 100 î.C.-100 d.C.) a rămas o statuetă
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
lui Perun"". Ovsec, pe de altă parte, avanseaza ipoteza că ar putea fi explicate prin latinul "papilio", italianul "parpaglione", "fluture cap-de-mort". Georgieva, deși nu respinge ferm explicația prin teonimul "Perun", admite că forma bulgară ar putea fi un relict preslav, tracic, dintr-o rădăcină per-. În limbile slave Sorin Paliga întărește ipoteza relictului tracic, considerând că ""acesta pare a fi drumul unei explicații plauzibile"" și comparând formele menționate anterior cu numele personal trac "Paparion", considerat înrudit (prin reduplicare) cu teonimul trac
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
explicate prin latinul "papilio", italianul "parpaglione", "fluture cap-de-mort". Georgieva, deși nu respinge ferm explicația prin teonimul "Perun", admite că forma bulgară ar putea fi un relict preslav, tracic, dintr-o rădăcină per-. În limbile slave Sorin Paliga întărește ipoteza relictului tracic, considerând că ""acesta pare a fi drumul unei explicații plauzibile"" și comparând formele menționate anterior cu numele personal trac "Paparion", considerat înrudit (prin reduplicare) cu teonimul trac "Papas", teonim amintit și de Decev drept ""epitet al lui Zeus și al
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
cu teonimul trac "Papas", teonim amintit și de Decev drept ""epitet al lui Zeus și al lui Attis (divinitate tracă)"" . Astfel, sensul străvechi al cuvântului nu poate fi reconstituit. Cu toate acestea, Paliga este de părere că atestarea unui antroponim tracic înrudit cu un epitet din sfera mitologicului arată că formele "Peperuda", "Paparuda" (cu unele variante dialectale) trebuie explicate, mai degraba, ca relict tracic, nu ca derivat din nomen dei "Perun". Pe lânga atestarea formei trace Paparion, un alt argument în favoarea
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
al cuvântului nu poate fi reconstituit. Cu toate acestea, Paliga este de părere că atestarea unui antroponim tracic înrudit cu un epitet din sfera mitologicului arată că formele "Peperuda", "Paparuda" (cu unele variante dialectale) trebuie explicate, mai degraba, ca relict tracic, nu ca derivat din nomen dei "Perun". Pe lânga atestarea formei trace Paparion, un alt argument în favoarea ipotezei originii tracice este și raspândirea formelor doar la slavii de sud și în română, respectiv în areale cu o importantă influență tracă
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
un epitet din sfera mitologicului arată că formele "Peperuda", "Paparuda" (cu unele variante dialectale) trebuie explicate, mai degraba, ca relict tracic, nu ca derivat din nomen dei "Perun". Pe lânga atestarea formei trace Paparion, un alt argument în favoarea ipotezei originii tracice este și raspândirea formelor doar la slavii de sud și în română, respectiv în areale cu o importantă influență tracă ori traco-dacă. Cultul zeiței Dodola în mitologia sud-slavă arată multe aspecte similare cu păpăruda. În riturile se participau fete tinere
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
sud-slavă arată multe aspecte similare cu păpăruda. În riturile se participau fete tinere de 12-16 de ani ("dodolitsy") înpodobite cu flori. Are legături nordice (vezi și pe Ярило sau pe Кострубоньки sau pe чучела Масленицы din mitologia est-slavă). Ipoteza originii tracice este bazată numai de o etimologie ipotetică și nu de răspândirea riturilor asemănătoare. De luat în considerare este și înrudirea termenului cu cuvântul "rudar" (slava "ruda") postpus termenului "papa" (tata)(tatăl aducător de ploaie). Nuditatea Paparudei e menită sa evoce
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
a aliat cu Sparta, dar orașul a fost cucerit și readus la ordine de către generalul atenian Thrasyboulos (408 î.Hr.) Perioada de înflorire a orașului a fost întreruptă brutal, în 376 î.Hr., când a suferit distrugeri importante de pe urma atacurilor din partea tribului tracic al tribalilor. Salvată prin intervenția generalului atenian Chabrias, Abdera intră din nou în sfera de influență a Atenei (a doua Ligă maritimă) până la mijlocul secolului IV. În 356 î.Hr., orașul a fost supus de către Filip al II-lea al Macedoniei
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
87,64%) aparțin unor copii de vârstă foarte mică sau nou-născuți, dovedind că mortalitatea infantilă era extrem de ridicată în această perioadă. Coroborată cu alte informații, din izvoare scrise, această descoperire a condus la concluzia că, în afară de atacurile succesive ale triburilor tracice, declinul inițial al populației din colonie se datora, probabil, și cazurilor frecvente de malarie (explicabile prin caracterul mlăștinos al terenurilor din împrejurimi). Scheletul unei femei din aceeași epocă poartă urmele unei intervenții chirurgicale pe cutia craniană (confirmând textele hipocratice ulterioare
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Greciei și asigura legătura cu „Noua Romă”, Constantinopol), orașul Abdera și-a pierdut importanța comercială din perioadele anterioare. În plus, frecventele revărsări ale râului Nestos au continuat să întrețină mlaștinile din imprejurimi, iar aluviunile sale au modificat continuu traseul litoralului tracic, făcând dificilă dezvoltarea activităților portuare din regiune. Ca urmare a acestui declin, redresarea cetății, după distrugerile suferite în sec. IV d.Hr., s-a dovedit imposibilă, iar locuirea ei a fost nevoită să se restrângă la zona acropolei. Această așezare
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
o populație majoritară albaneză, a declarat independența. Răspunsul din partea comunității internaționale a fost mixt. Șerbia nu recunoaște independența și consideră Kosovo ca fiind provincie autonomă guvernată de ONU. În antichitate, pe teritoriul de astăzi al Șerbiei locuiau triburi ilirice și tracice. În secolul al II-lea î.Hr., românii cuceresc regiunea, iar în anul 9 î.Hr. o includ în provincia Illyricum. Între secolele V-VII, aici sosesc triburi slave, care îi vor „slaviza” pe autohtoni (iliri, daci, traci, celți, coloniști români) și
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
care au trecut prin regiune. Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai putin intenționate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene că Bragylor-Bragiola în care gi se va transforma în i; Astfel s-a ajuns la numele proprii în primul rând de Brăila asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul mediu că nume personal
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
preluat în română, semnificația fiind de "tatăl stăpân(itor)ului". "Basar" era participiul prezent al verbului "a stăpâni", forme derivate fiind atestate atât în limbile moderne, cât și cele vechi din familia kîpceacă. Nicolae Iorga a considerat și o origine tracică a numelui. Referitor la o posibilă origine cumanică a numelui credea că sufixul "aba" („tată”), marca o distincție onorifică, identificabilă în cele mai multe cumane, ca de exemplu "Terteraba", "Arslanapa", "Ursoba", "Itoba" etc. Sufixarea era de obicei cu aceste terminații, cu semnificați
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]