89 matches
-
se numea „Provincia Morava-Lom“ și care era situată pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior și pe teritoriul Daciei Aureliene. Unii istorici sârbi și bulgari scriu că, în Antichitate, în Peninsula Balcanică trăiau trei mari popoare: celții, traco-dacii și ilirii. Celții din Balcani au dispărut fără urmași (însă au intrat în compoziția etnică a popoarelor din această zonă), din iliri au apărut albanezii (idee contestată de o parte din istorici), iar prin romanizarea traco-dacilor a aparut poporul român
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
trei mari popoare: celții, traco-dacii și ilirii. Celții din Balcani au dispărut fără urmași (însă au intrat în compoziția etnică a popoarelor din această zonă), din iliri au apărut albanezii (idee contestată de o parte din istorici), iar prin romanizarea traco-dacilor a aparut poporul român, în timp ce vlahii ar fi nu traci, ci slavi romanizați. Alți istorici precizează că Șerbia modernă a aparut abia în perioada 1718-1739, ca o creație a politicii austriece care caută să facă un pas în Peninsula Balcanică
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
cuvintele moștenite din latină și unele împrumuturi din limbile vecine, o atenție deosebită este acordată cuvintelor autohtone, atestate în texte slavone și latine medievale începând cu secolul al X-lea. Contribuția lui M. la studierea fondului lexical moștenit din limba traco-dacă este importantă, acest subiect constituind un punct de interes special în ultimul timp: "Les plus anciennes attestationes des mots roumains autochtones (X siècle - 1520)", „Thraco-Dacica”, XII, 1996, nr. 1-2, "23-71" și "Les plus anciennes attestations de certains mots probablement autochtones
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
cartierul Mănăștur s-a descoperit un mormânt din aceeași cultură, iar pe actuala stradă a Memorandumului a fost găsită o așezare similară. Locuirea în zonă a continuat cu intermitențe în epoca bronzului și a fierului, de atunci existând urme ale traco-dacilor și celților. Pe măsura dezvoltării unei economii bazate pe creșterea vitelor mari în Câmpia Pannoniei, a sporit importanța comerțului cu sare dinspre Câmpia Transilvaniei. Două căi majore, una nord-sud și alta est-vest se încrucișau în dreptul vadului de sub promontoriul de deal
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
nașterea, nunta și înmormântarea (moartea). După moarte, sufletul se desparte de trup, se integrează cosmosului și se unește cu natura, formând cu aceasta un întreg. Această idee pornește de la niște concepții păgâne străvechi, care probabil își au originea în mitologia traco-dacă. Astfel viața de după moarte nu este decât o continuare a celei terestre, sufletul omului fiind aproape de spațiul în care a viețuit, idee dezvoltată și în balada "Miorița". Cu toate că moartea nu reprezintă un sfârșit al sufletului, al ființei, ci o continuare
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
până la acceptarea totală a autenticității originii dacice a numelor. Din punctul de vedere al studiului botanic și de medicină naturistă este important să se determine care sunt plantele medicinale confirmate prin cele două lucrări antice ca fiind folosite în lumea traco-dacă. Analiza listei conduce la concluzia, provizorie, că cele două lucrări se referă la un număr de 53 plante, genuri sau specii distincte. Dintre acestea au fost identificate cu destulă siguranță un număr de 50 de plante (genuri sau specii). Comentarii
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
din nordul Dunării, și anume din Dacia Romană și include cel puțin 10-15 dintre aceste denumiri în repertoriul lexical etimologic traco-dac (respectiv explicabile „total sau în parte, cu siguranță sau cu oarecare probabilitate, prin etimologii ce prezintă trăsături fonetice 'satem' traco-dace și un oarecare sens” ("L. t.-d.", ed. a II-a, 1967, p. 47)) din lucrarea "Limba traco-dacilor" (pp. 89-130). Existența variantelor de redare în scris a numelor dace de plante poate avea, în principal, următoarele cauze: Existența prezumtivelor greșeli
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
lexical etimologic traco-dac (respectiv explicabile „total sau în parte, cu siguranță sau cu oarecare probabilitate, prin etimologii ce prezintă trăsături fonetice 'satem' traco-dace și un oarecare sens” ("L. t.-d.", ed. a II-a, 1967, p. 47)) din lucrarea "Limba traco-dacilor" (pp. 89-130). Existența variantelor de redare în scris a numelor dace de plante poate avea, în principal, următoarele cauze: Existența prezumtivelor greșeli de transcriere nu poate fi exclusă. Totuși, pentru lucrările cu scop medical, copiatorii trebuiau să dea o atenție
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
a găsi soluții pentru interpretarea numelor de plante păstrate de Dioscoride și de Apuleius. Un inventar al numelor de plante, făcut pornind de la aceste principii, arată următoarea situație: Dimităr Decev ("Pflanzen", pp. 47-48), citat de Ioan I. Russu în "Limba traco-dacilor" (ed. a II-a, 1967, p. 46) are statistica aceasta: „Din cele 40 de nume dace care apar în listele de sinonime ale lui Dioscoride, 8 (adică 20%) sînt latine ("aprus, cercer, curionnecum, lax, petrina, polpum, *rutastra, *chordela"), 5 (12
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
este și rabarba sălbatică 2) Caropithla, Karopithla ( Dac) și denumire populară petală. 3) Skiare (din limba dacilor se traduce prin scai - genul Dipsacus) și Scai (Româna, DEX) Cuvântul "scai" - genul Dipsacus - este inclus de Sorin Paliga in Lexiconul elementelor autohtone (traco-dace) Cele 78 de nume dace de plante, împreună cu numele de persoane și cu denumirile geografice transmise documentar sau epigrafic, sunt desigur în continuare obiectul de studiu al lingviștilor. Ei vor putea astfel să găsească unele dintre legile specifice ale evoluției
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
patrimoniului cultural mondial UNESCO. Nu se cunoaște pronunțarea din limba dacică în mod cert și nici sensul cuvântului. Atât Constantin Daicoviciu în lucrarea "Ulpia Traiana", cât și Liviu Mărghitan în "Civilizația geto-dacilor" prezintă teoria profesorului Ioan I. Russu (în "Limba traco-dacilor", cap. 5) care spune că numele este compus din două elemente de bază: "zermi" (stâncă, înălțime) și "zeget" (palisadă, cetate), din indoeuropeanul "*gegh-" „creangă, stîlp (pt. palisadă)”, terminându-se cu un determinativ și având înțelesul de „Cetatea de pe stâncă”, „Cetatea
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
mergând până în preajma anului 1000) Cercetătorii sunt de părere că „horele” din cultura Cucuteni (cca. 3700-2500 î.Hr.) sunt cele mai vechi izvoare nescrise care indică practicarea unei muzici însoțitoare în ritualul dansului. Atestarea unor practici muzicale în societatea antică a traco-dacilor ne-a parvenit mai ales prin însemnări grecești sau latinești (în vremea Daciei romane). De aceea, genurile muzicale și instrumentele de care se vorbește sunt, de cele multe ori, echivalate prin concepte similare din patria autorului. Autorii identifică genuri muzicale
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
ca derivat din nomen dei "Perun". Pe lânga atestarea formei trace Paparion, un alt argument în favoarea ipotezei originii tracice este și raspândirea formelor doar la slavii de sud și în română, respectiv în areale cu o importantă influență tracă ori traco-dacă. Cultul zeiței Dodola în mitologia sud-slavă arată multe aspecte similare cu păpăruda. În riturile se participau fete tinere de 12-16 de ani ("dodolitsy") înpodobite cu flori. Are legături nordice (vezi și pe Ярило sau pe Кострубоньки sau pe чучела Масленицы
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
concluzie definitivă și în cealaltă privință. Nu există din punct de vedere lingvistic decât o singură certitudine : limba română provine din romanizarea populațiilor antice din bazinul Dunării de jos care, așa cum ne-o spun Herodot și ceilalți autori antici, erau Traco-Dace, iar ulterior această limbă a fost influențată de limbile slave, greacă, maghiară și altele. Este de altfel singurul punct care nu este contestat de nimeni. Controversele privesc nu atât procesul lingvistic și etapele sale, cât teritoriile unde acest proces s-
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]