92 matches
-
din nuvela Fata căpitanului este - folosind o sintagmă din nuvela În curte la Dionis - un "nume fanic"; încadrat în seria antroponimelor provenite din nume de plante, format de la femininul Brândușa, prin derivare regresivă (substantivul comun este, probabil, un cuvânt autohton traco-dacic)243 traduce condiția copilului "găsit" sau "din flori". Natura excepțională a destinului său ("nu mi-e frică de durere, pot îndura oricât... Eu mă oțelesc întruna, mă învăț cu relele, mă tot pregătesc. Căci eu nu sunt ca ceilalți, eu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și la apariția unor limbi noi. Deseori, substratul poate fi foarte variat și în spațiul aceleiași limbi, și, de aceea, ea cunoaște dialecte cu deosebiri pronunțate. Pentru unele dintre limbile romanice, substratul este relativ unitar (pentru franceză celtic, pentru română traco-dacic), dar pentru altele este foarte variat (pentru italiană celtic, liguric, etrusc, paleovenet, umbric, osc, grecesc). În principiu, stratul (limba-bază) reprezintă elementul care favorizează și explică congruențele la nivel gramatical și lexical între limbile din cadrul aceleiași familii, în vreme ce substratul, fiind diferit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ceasornic. Că civilizația Carparo-Dunăreană a avut o largă răspândire, s-au identificat mărturii materiale similare în Ucraina, pe malul Niprului, în Grecia Veche, Egipt, Sumer, China. Este de semnalat că despre apariția scrisului în lume și despre limba și scrierea traco-dacică a scris în revista „Convorbiri literare" nr.8/1980 lingvistul Ariton Vraciu, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iași cu concluzii interesante. Profesoara Ioana Crișan a demonstrat că semnele de la Tărtăria sunt asemănătoare cu altele descoperite și la sud
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
p. 45. R.G. Collingwood, The Principles of History, Oxford University Press, Oxford, 1999, p. 111. Ritter, op.cit., p. 310. Congresul al XI-lea al PCR, 25-28 noiembrie 1974, Editura Politică, București, 1975, p. 80. I.I. Russu, Etnogeneza românilor. Fondul autohton traco-dacic și componenta latino-romanică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, p. 37. Ibidem, p. 76. Ibidem, pp. 30-31. Șerban Papacostea, Geneza statului `n Evul Mediu românesc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 8. Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Izei, iar la vest cu comuna Sarasău. Spre sud-vest se află lanțul vulcanic al munților Gutâi, acolo unde extravilanul municipiului se învecinează cu comunele Giulești, Ocna Șugatag. Site-ul web oficial al orașului menționează că originea numelui orașului este cuvântul traco-dacic "zeget", însemnând "cetate". Numele poate veni însă de la cuvântul maghiar „sziget”, pronunțat identic în românește, care înseamnă „insulă”, (orașul fiind înconjurat de ape-râurile Iza, Tisa și Ronișoara) sau de la numele rutenesc Sihot, cu care era desemnat acest loc de târg
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
orașul fiind înconjurat de ape-râurile Iza, Tisa și Ronișoara) sau de la numele rutenesc Sihot, cu care era desemnat acest loc de târg în vechime. Pe Dealul Cetății - Solovan, care veghează asupra orașului, există până în zilele noastre o cetate din perioada traco-dacică. Pe întreg teritoriul orașului au fost descoperite de-a lungul timpului vestigii arheologice din paleolitic, neolitic, epoca bronzului și epoca fierului, precum și o așezare din secolul XI-XII. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sighetu Marmației se ridică la de
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
în 1969 iar capacitățile de producție vor intra pe rând în funcțiune între 1972-1975. În 1970 este inaugurată Fabrica de Nutrețuri Combinate. În 1972 Turnu-Severin devine municipiu. Sublinierea identității naționaliste în ideologia comunistă a anilor ‘70, clădită pe baza anteriorității traco-dacice, opusă latinității occidentale "cotropitoare", adaugă la numele Severinului cu ocazia împlinirii a 2050 de ani de atestare documentară și numele antic Drobeta. La 15 mai 1972, prin Decretul 197 al Consiliului de Stat, numele orașului devine Drobeta-Turnu Severin. La 16
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
ceramică dacică, lucrată manual, dar și ceramică lucrată la roată, de factură celtică. Tot aici au fost descoperite o fibulă din bronz și brățări din argint (2). Astfel, se pare, că în epoca bronzului s-a dezvoltat o înfloritoare civilizație traco-dacică, cum dovedesc descoperirile de obiecte din bronz nu doar de la Cicir, ci și de la Vărșand, Socodor, Cuied, Lipova, Aluniș, Pecica, Arad, Păuliș. Închegarea entității dacice începe în epoca fierului așa cum demonstrează urmele găsite la Arad, Sântana, Pecica, Cicir ș.a. Așezările
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
vietii materiale și spirituale de pe aceste meleaguri. Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Tulcea au pus în lumina urme de locuire cu o vechime de cca. 110.000 ani, pe harta arheologică a județului putând ramarca vestigiile culturilor Hamangia, Gumelnița și traco-dacică, dar și ale cetăților geto-dacice și ale marilor construcții edilitare române. Comună Mihail Kogălniceanu este cunoscută, în special, datorită descoperirii pe acest teritoriu a celui mai bogat tezaur de monede tătărești din România, fapt ce atestă importantă economică și socială
Comuna Mihail Kogălniceanu, Tulcea () [Corola-website/Science/301851_a_303180]
-
de daco-romani, contribuind la etnogeneza românească(care demonstrează prezența cuvintelor de origine slavă din limba română), în timp ce la sud de Dunăre, slavii sunt cei care asimilează cea mai mare parte a populației romanice. -Vocabularul comun româno-albanez se datorează existenței substratului traco-dacic comun și a influenței culturalo-lingvistice a aromânilor autohtoni asupra albanezilor. -Gesta Hungarorum și Cronica lui Nestor, care îi menționează pe români, sunt izvoare demne de crezare, infirmând ipoteza teoriei roesleriene. Cronicari și istorici (p. 93-121). Argumentul "a silentio", adus în contra
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
de români). Majoritatea istoricilor au argumentat originea dacă a costobocilor, dar unii consideră că originea acestui trib din nordul Daciei Române este incertă. Există și opinii privind o origine germanica/gotica, sau o origine sarmato-scitică sau o origine slavă. Caracterul traco-dacic al costobocilor este sigur și după Mullenhoff, care afirma că costobocii nu sunt slavi deoarece în acea perioadă (sec. ÎI e.n.) slavii nu se aflau în acea zonă. Costobocii sunt creatori culturii Lipită, o cultură atestata arheologic care este prin
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
-i e foame” (literal „nu i se mănâncă”), "la si durmea" „le era somn” (lit. „li se dormea”), "nu-ń ți duți" „nu-mi vine să mă duc” (lit. „nu mi se duce”). Lexicul meglenoromânei cuprinde unele cuvinte moștenite din substratul traco-dacic, partea sa de bază este formată în majoritate din cuvinte moștenite din latină, și se îmbogățește cu cuvinte împrumutate din limbile vecine, precum și prin formare de cuvinte pe teren propriu, mai ales prin derivare. Din substrat se presupune că provin
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
doar adolescent, a părăsit acea zonă de frontieră, în timpul unei invazii barbare și s-a refugiat la Constantinopol, unde a intrat în armată. El a sosit la Constantinopol chiar în perioada în care împăratul Leon I (el însuși de origine traco-dacică) organiza un nou corp de gardă a palatului imperial - "Excubitorii", un corp de elită numărând 300 oameni. Impresionând prin robustețea și îndemânarea sa, deși foarte tânăr, Iustin a fost primit în rândurile acestui corp de elită. Avansând în mod constant
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
o vedere susținută de Kahrstedt.Aceste nume comune,elemente carp "apare frecvent în dacice și tracice toponime și nume de persoane.Dar nu există un consens că aceste grupuri sunt, de fapt, Carpi. Bichir sugerează că acestea au fost triburile traco-dacice îndepărtată legate de carpii. Potrivit lui Ptolemeu Geographia (cca publicat 140), carpii au ocupat o regiune între râul Hierasus (Siret) și răul Porata (Prut) (de exemplu, Principatului Moldovei). Acest lucru a fost în afara "Dacia propriu", astfel cum este definită de Ptolemeu
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
județul Bacău. În română veche „frânc”, „frâncu” însemna „occidental”, „frânc”. Etimologia „francea”-„vrancea” este probabilă, mai ales având în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași. Potrivit lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, originea numelui "Vrancea" ar fi traco-dacică și ar proveni de la cuvântul "vrana", care se traduce că "pădure" sau "munte", ori poate de la cuvântul sanscrit "vran" („munte”). este cuprins între coordonatele geografice 45°23’ și 46°11’ latitudine nordică și 26°23’ și 27°32’ longitudine estică
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
Ağrı) de la orașul Hunedoara, compus din antroponimul Honod + magh. "vára" („cetatea lui”), vezi de ex. Timișoara posibil de la triburile numite "Iașii sau Iazygii" care locuiau temporar în regiune în secolul XII. denumire de origine slavă probabil compus din "Mara" (origine traco-dacică: "stâncă", înrudit cu „mal”) și "Mureș" (vezi mai jos) posibil de la maghiarul "méhed", prisacă, stupină. Pe vechea stemă a județului erau reprezentate mai multe albine. după râul Mureș, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de "Maris" după orașul Piatra Neamț
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
următoare. Prin substrat, atunci când este cunoscut, se pot explica unele particularități ale limbii noi, însă nu orice fenomen de limbă neexplicat și inexplicabil trebuie neapărat raportat la substrat. În cazul limbii române se vorbește despre un substrat dacic (geto-dacic sau traco-dacic). În studierea acestuia se remarcă lucrările lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ovid Densusianu, Alexandru Philippide, Theodor Capidan, Sextil Pușcariu și ale lui Alexandru Rosetti, I.I. Rusu și Grigore Brâncuș. La acestea se adaugă cele ale lingviștilor străini Johann Thunmann, Jernej Kopitar
Substrat (lingvistică) () [Corola-website/Science/331188_a_332517]