148 matches
-
mai ales prin debitul mare de drenaj al sucurilor digestive, în cazul acesta - bila, conținutul intestinal s au duodenal și, de ce nu? - și cel gastric. Clasificare Fistulele bilio-digestive se clasifică, ca și cele mai sus enunțate, după segmentele anastomozate ale tractusului biliar cu cel digestiv. Astfel, întîlnim următoarele categorii de fistule bilio-digestive anastomotice sau mixte: a - fistule coledoco-jejunale, coledoco-duodenale, mai rar - și fistule coledoco-gastrice. Le vom prezenta, pe scurt, prin intermediul schițelor, pe care le vom completa, tot schematic, și cu tratamentul
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
Petit (1727) și Winslow (1732) susțin că ganglionii simpatici sunt centri nervoși independenți. Pe plan fiziologic, Lower și Ens (1745), studiind consecințele secțiunii și stimulării vagului, semnalează efectele sale cardioinhibitorii. Alți autori (Whytt, 1751) atrag atenția asupra mișcărilor involuntare ale tractusului gastrointestinal și vezicii urinare, pe care le consideră de natură reflexă. Hunter (1776) afirmă chiar că activitatea stomacului este controlată mai mult de nervii simpatici decât de creier. Pe baza datelor anatomo-fiziologice acumulate, Neubauer (1772) realizează una din cele mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
indispensabile reacțiilor adaptative de reglare, apărare și control a activității organo-vegetative variabile create de solicitările mediului extern sau intern. Aproape toate organele și funcțiile organismului uman sunt dependente de activitatea și integritatea morfo-funcțională a sistemului nervos vegetativ de la aparatul cardiovascular, tractusul gastrointestinal, aparatul excretor și organele urogenitale, la reglarea metabolismului, temperaturii și apărarea imunocelulară. Distribuția intranevraxială a centrilor coordonatori ai principalelor funcții vegetative este în linii mari următoarea (fig. 2): Contrar centrilor somatici situați numai în interiorul nevraxului, centrii coordonării organo-vegetative se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
V (trigemen), VII (facial), XI (glosofaringian) și X (vag) transmit informații predominent mecano- și chemoreceptoare, căile aferente spinale (simpatice) sunt sensibile la injuriile produse de variațiile mecanice, chimice și termice. Aferențele viscerale sunt proiectate prin stația de releu a nucleilor tractusului solitar și parabrahial din bulb la punte, mezencefal, hipotalamus, talamus și cortexul cerebral. Aferențe senzoriale ajung la creier și prin intermediul nervilor spinali simpatici și a parasimpaticului sacrat. Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tractusului solitar și parabrahial din bulb la punte, mezencefal, hipotalamus, talamus și cortexul cerebral. Aferențe senzoriale ajung la creier și prin intermediul nervilor spinali simpatici și a parasimpaticului sacrat. Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului solitar talamusului și hipotalamusului are loc la nivelul cortexului insular și provoacă reacții vegetative, endocrine și comportamentale de diferite intensități și durate. Spre deosebire de centrii simpatici localizați în hipotalamus și coloana intermedio-laterală a măduvei dorso-lombare, nucleii parasimpatici au sediul cranio-sacrat. Efectele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vedere pledează atât faptul că cei doi nuclei captează rapid metionina și cisteina marcată cu S35 în vederea includerii lor în lanțul octapeptidic al vasopresinei și oxitocinei, cât și prezența unor cantități suficiente de hormoni retrohipofizari în sânge după hipofizectomie. Secțiunea tractusului hipotalamohipofizar duce la acumularea de material neurosecretor la capătul său proximal, însoțită de depleție în segmentul distal. Introducerea unei soluții hipotone de NaCl în artera carotidă este urmată de creșterea activității electrice a nucleului supraoptic și eliberare de hormon antidiuretic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mecanismul excitării neuroreflexe a secreției predominante de oxitocină. Deshidratarea, setea, temperaturile înalte și stresul de diverse tipuri provoacă de asemenea depleția materialului neurosecretor. Deplasarea sa spre hipofiză se realizează sub formă de granule coloidale de-a lungul elementelor axonale ale tractusului hipotalamohipofizar cu viteză relativ redusă. La șobolani, de exemplu, stresul determină depleție în 10 minute. Animalele hibernante prezintă, dimpotrivă, acumularea materialului neurosecretor în timpul iernii. Folosind diferite variante experimentale, Benetato și colab. (1964) au constatat că vasopresina îndepărtează somnul hibernal, ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nucleii pontini caudali și orali, ce continuă rostral și oral nucleul gigantocelular până la nivelul regiunii caudale a mezencefalului (nucleii rafeului și tegmentului, nucleul pedunculopontin, cuneiformis, subcuneiformis etc.). Ocupând spațiul median dintre substanța cenușie a nucleilor specifici din trunchiul cerebral și tractusurile calotei pedunculare pontine și părții dorsale a bulbului, ea constituie de fapt continuarea rețelei reticulare periependimare a măduvei spinării (fig. 10). Fig. 10 - Vedere de ansamblu a formației reticulate. La rândul lor, nucleii rafeului sunt situați paramedian în trunchiul cerebral
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vedere explică fenomenul de amplificare și difuzare largă a stimulilor spre scoarță, realizat prin antrenarea (recrutarea) unui număr din ce în ce mai mare de neuroni reticulari de către impulsurile aferente. Excitațiile extero-, intero- și proprioceptive din întregul organism ajung la scoarța cerebrală fie prin tractusurile lemniscale alcătuite din fibre lungi ce fac releu sinaptic doar în talamus înainte de a se proiecta în anumite arii corticale, fie pe calea polisinaptică a formației reticulate ascendente, care le proiectează difuz și nespecific în cortex, în vederea întreținerii tonusului cortical
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fie de conducere, fie de centri organo-vegetativi reflecși. Spre deosebire de căile de conducere, care sunt comune cu ale sensibilității somatice, centrii vegetativi medulari se găsesc de o parte și de alta a canalului ependimar atât în pars intermedia, cât și în tractusul intermediolateral al măduvei dorsolombare și sacrate. Cele două coloane de celule vegetative sunt unite transversal prin celulele intercalate Laruelle. La nivelul segmentului dorsolombar C8-L2 au sediul neuronii preganglionari ai simpaticului periferic, iar în porțiunea terminală a măduvei (L4-S5) sunt situați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
denumirea dată pneumogastricului de „vag” (nervul rătăcitor). Majoritatea lor sunt de tip preganglionar, deoarece degenerează după secționare. Ajunse la nivelul ganglionilor previscerali sau intramurali, ele se articulează cu fibrele postganglionare scurte ale celui de al doilea neuron parasimpatic. În cazul tractusului gastrointestinal, acestea din urmă intră în structura plexurilor submucos Meissner și mienteric Auerbach. Terminațiile vagale contractează numeroase anastomoze cu filetele atât parasimpatice, cât și simpatice ale altor nervi. La om și unele animale (câine, maimuță, broască), trunchiul vagului, posedând și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ar conține două tipuri de celule nervoase. Celulele de primul tip, cu dendrite scurte și fibră axonală fin ramificată la musculatura netedă, ar face parte din categoria neuronilor motori. Acestea se găsesc mai ales în segmentul proximal și caudal al tractusului digestiv. Având distribuție intramurală similară până la un punct cu a terminațiilor parasimpaticului cranio-sacrat, Lawrentiev (1939) le consideră de natură parasimpatică. În acord cu acest punct de vedere, Jabonero și colab. (1951) au precizat că fibrele parasimpatice preganglionare se articulează sinaptic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de inervație parasimpatică, se sustrag influențelor vagale. Variațiile rezistenței periferice și secreției sudorale sunt sub controlul exclusiv al simpaticului. Splina și rinichiul posedă de asemenea o inervație predominant simpatică. În schimb, tractusul digestiv, deși conține filete nervoase de ambele tipuri, este dominat de componenta parasimpatică. Din aceste câteva exemple privind originea diferită a nervilor simpatico-parasimpatici și reprezentarea lor inegală la nivelul diverselor organe efectoare rezultă că, cu mici excepții, inervația vegetativă viscerală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin rădăcina posterioară la nivelul zonei intermediare a substanței cenușii, în partea sa internă. De aici, calea sensibilității viscerale se îndreaptă spre zona premotorie (ariile 6 și 8) a scoarței cerebrale fie prin intermediul celui de al doilea neuron senzitiv din tractusul spinotalamic, fie prin rețeaua reticulară periependimară și formația reticulată bulbomezencefalodiencefalică. Din cauza proiecției corticale punctiforme, sensibilitatea viscerală nu are caracter discriminativ, ea devenind conștientă numai în cazuri patologice. Cu toate acestea, aferentele viscerale joacă un rol deosebit în reacțiile normale și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
să continue indiferent de lungimea nervului este necesar ca raportul între voltajul potențialului și pragul de excitare să fie mai mare de 1, iar propagarea procesului de depolarizare să se realizeze conform principiului „totul sau nimic”. Transmiterea semnalului electric prin tractusurile nervoase se realizează cu diferențe mari ale vitezei de conducere în funcție de diametrul și prezența fibrelor prevăzute cu teacă de mielină sau a celor amielinice (fig. 27). În cazul fibrelor mielinizate, conducerea nervoasă se efectuează succesiv și nedecremențial de la un nod
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Zawaski au descoperit EDRF identificat ulterior cu NO (în endoteliul vascular), s-au acumulat numeroase dovezi experimentale în favoarea eliberării acestuia de către receptorii M2 muscarinici din celulele endoteliale, însoțită de relaxarea și scăderea tonusului vascular urmate de vasodilatație. La rândul său, tractusul gastro-intestinal este teritoriul de elecție al acțiunilor muscarinice de tip M3 al acetilcolinei asupra manifestărilor sale motorii și secretorii. Efectele respective sunt potențate de ezerină (inhibitor al colinesterazei) și abolite de atropină (blocant muscarinic). Aparatul respirator este influențat atât direct
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin cotransport cuplat cu ionii de sodiu. Majoritatea neuronilor glutamatergici se găsesc la nivelul cortexului cerebral și în hipocampus. Celulele piramidale neocorticale glutamatergice prezintă proiecții cortico-striate, cortico-talamice, cortico-pontine și cortico-fugale descendente, până la nivelul regiunilor cervico-dorsală și lombară ale măduvei spinării. Tractusurile olfactive, gustative, auditive și somestezice conțin, de asemenea, numeroși neuroni aminoacidergici excitatori. Eliberarea lor se realizează, ca și în cazul altor neurotransmițători, prin exocitoză cu participarea ionilor de calciu sub influența fenomenelor electrochimice de depolarizare a terminațiilor presinaptice. Acțiunile postsinaptice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale vagului, de exemplu, aparțin ganglionului nodos (echivalentul ganglionului spinal), ca principală punte de legătură aferentă între teritoriul receptor și centrii bulbari din jurul nucleului dorsal al vagului. De aici, emană fibrele eferente ale primului neuron parasimpatic spre inimă, plămân și tractusul digestiv. Ajunse la nivelul acestor organe, filetele vagale lungi se articulează cu cel de al doilea neuron parasimpatic, scurt, în grosimea sau imediata vecinătate a organelor respective. Astfel de celule nervoase cu terminații scurte se găsesc atât la nivelul mușchiului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
postganglionare apare de aproximativ 1:20 în ganglionii simpatici și de 1:1 sau 1:2 în ganglionii parasimpatici. Datorită acestui fapt, activarea simpatică se soldează cu răspunsuri mai difuze decât stimularea parasimpatică care este mai limitată. Excepție face doar tractusul digestiv, la nivelul căruia raportul dintre fibrele vagale preganglionare și celulele nervoase ale plexurilor Meissner și Auerbach fiind de 1:8000, răspunsul musculaturii netede viscerale poate afecta deodată zone întinse de organ, așa cum se întâmplă în cazul reflexelor digestive intersegmentare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intramural sau sistem nervos enteric. Atât stimulii parasimpatici cât și cei simpatici generați la nivel cerebral pot influența activitatea gastrointestinală, în principal prin amplificarea sau diminuarea intensității unor acțiuni specifice ale plexului intramural. În general, stimularea parasimpatică determină creșterea activității tractusului gastrointestinal prin stimularea peristaltismului și relaxarea sfincterelor, ceea ce facilitează propulsia rapidă a conținutului intestinal de-a lungul tractusului digestiv. Acest efect propulsiv este asociat cu creșterea simultană a ratelor de secreție a glandelor gastrointestinale. Spre deosebire de componenta parasimpatică și enterică (intramurală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
activitatea gastrointestinală, în principal prin amplificarea sau diminuarea intensității unor acțiuni specifice ale plexului intramural. În general, stimularea parasimpatică determină creșterea activității tractusului gastrointestinal prin stimularea peristaltismului și relaxarea sfincterelor, ceea ce facilitează propulsia rapidă a conținutului intestinal de-a lungul tractusului digestiv. Acest efect propulsiv este asociat cu creșterea simultană a ratelor de secreție a glandelor gastrointestinale. Spre deosebire de componenta parasimpatică și enterică (intramurală) sistemul nervos simpatic influențează mai puțin activitatea motorie și secretorie a tractusului gastrointestinal. Totuși, stimularea simpatică intensă inhibă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a conținutului intestinal de-a lungul tractusului digestiv. Acest efect propulsiv este asociat cu creșterea simultană a ratelor de secreție a glandelor gastrointestinale. Spre deosebire de componenta parasimpatică și enterică (intramurală) sistemul nervos simpatic influențează mai puțin activitatea motorie și secretorie a tractusului gastrointestinal. Totuși, stimularea simpatică intensă inhibă peristaltismul intestinal și crește tonusul sfincterian. Ca rezultat se produce reducerea semnificativă a propulsării bolului alimentar intestinal, asociată uneori cu reducerea activității secretorii, conducând la constipație. II.1.6. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bazal al căilor aeriene și variațiile normale ale bronhomotricității. Glandele nazale, lacrimale, salivare și gastrointestinale sunt puternic stimulate de sistemul nervos parasimpatic care induce de obicei stimularea unei secreții apoase abundente. Intensitatea maximă secretorie determină stimularea parasimpatică la nivelul glandelor tractusului digestiv superior, în special a celor ale cavității bucale și stomacului. Pe de altă parte, glandele intestinului subțire și gros sunt controlate în principal de factorii intestinali locali și de plexurile nervoase enterice, rolul nervilor autonomi fiind mult mai redus
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
determină creșterea sau reducerea activității organului pe care îl inervează. Tonusul simpatic, de exemplu, întreține un oarecare grad de constricție bazală a arteriolelor prin care acestea au aproximativ jumătate din diametrul lor maxim. În cazul tonusului bazal parasimpatic de la nivelul tractusului gastrointestinal, îndepărtarea chirurgicală a acestuia determină atonie și constipație severă. Consecințele abolirii tonusului vascular simpatic produse prin denervare sunt sensibile ca urmare a modificării tonusului intrinsec muscular. Tonusul vasoconstrictor simpatic are la bază descărcări continue cu frecvență redusă (2 impulsuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În felul acesta, respirația îndeplinește nu numai funcții vegetative (metabolice), ci și somatice (comportamentale). II.3.10. ROLUL CĂILOR RESPIRATORII SUPERIOARE La rândul lor, căile respiratorii superioare dețin un rol important în producerea apneelor din somn. Constituind calea comună a tractusurilor digestiv, respirator și fonator, structura anatomică a acestuia este adaptată funcțiilor sale multiple. Segmentul faringian al căilor respiratorii superioare fiind colababil, realizează o coordonare complexă a activității musculare, buco-faringo-laringiene, care asigură rolul triplu (digestiv, respirator și fonator) al acestora. Echilibrul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]