87 matches
-
Formula modernității lui Arghezi se impune în sensul evadării din formule”. „Stăpînitorul unui pascalism permanent și universal, apropiat foarte de tradiția ocultă a marii arte: cea numenală și deasupra valorilor estetice” este scos, astfel, de sub incidența interpretărilor reductive, fie ele „tradiționaliste” sau „moderniste”, și așezat sub zodia unei vizionarism integrator: „A face din Arghezi un poet al decadenții, pervers adorator al hidosului, dovedește o desăvîrșită neînțelegere a mesagiului poetic al dlui Arghezi, care constă în anexarea tuturor domeniilor și instituirea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
beneficiază de o atenție particulară în cadrul prezentei lucrări. Eforturile celor doi conducători ai revistei de a căuta în folclor și în bizantinism o posibilă tradiție autohtonă a artei nonfigurative au fost puse în relație cu demersurile artiștilor expresioniști de la revista tradiționalistă Gîndirea (un element de legătură reprezentîndu-l aici Adrian Maniu, „convertit” de la estetismul iconoclast și ironic al începuturilor la imagismul htonic de coloratură tradițională, din anii ’20). Format în mediile cafenelei simboliste, viitorul mentor autohtonist al „tinerei generații” interbelice - Nae Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Touraine, 2006/2007, 179-181). Aceste femei musulmane, atașate de religia lor, au studiat, exercită cel mai adesea profesiuni moderne, participă la viața socială a orașului sau a cartierului în care locuiesc. De cele mai multe ori ele sunt mai degrabă moderne decât tradiționaliste, și ar fi o greșeală să credem că sunt dominate sau manipulate de o rânduială de care le este imposibil să fugă sau să o modifice. Plasate în condiții de două ori mai dificile, pe de o parte în virtutea apartenenței
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Chemarea pământului meu (1972), Strigătul tăcerii (1974), Pasăre fără somn (1975) și Sfere albastre (1976) -, Ștefan Aug. Doinaș a găsit un „lirism autentic, întemeiat pe o mare încredere în limbaj”. Poezia se remarcă printr-o viziune clasicizantă, în care teme tradiționaliste - sacralitatea pământului natal, amintirea casei părintești, perindarea, însoțită de o ușoară nostalgie, a anotimpurilor, comuniunea cu înaintașii - sunt tratate în versuri limpezi, armonioase, în descendența lui St. O. Iosif și Ion Pillat. Marcată de o anume naivitate, îndeosebi în ce privește tehnica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
cu revista „Ramuri”, la fel de înverșunată în a respinge fenomenul literar modernist. În mod cert, prin causticitatea și subiectivitatea pe care le degajă, rubricile „Multe și mărunte” și „Cronică” sunt cele mai dinamice secțiuni ale revistei. Poezia cultivată aici este una tradiționalistă, de inspirație istorică, patriotică, o poezie a nostalgiei pământului natal, scrisă de poeți minori ca Adelina Cârdei, Ion Buzdugan, George Drumur, George Voevidca, V. Bogrea, Nicolae Tăutu, Ioan Cârdei ș.a. Proză apare sporadic și este ilustrată de autori ca Traian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
scrie în numărul inaugural despre Vasile Pârvan, iar în ultimul număr semnează eseul Între român și viața. Numeroase recenzii prezintă cărți de Ștefan Zeletin, Ion Marin Sadoveanu, Al. Popescu-Telega, Zaharia Stancu, Ernst Neumann, André Gide. Versurile, în general de factură tradiționalista, îi au că autori pe V. Voiculescu, Ion Pillat, Aron Cotruș, George Murnu, N.I. Herescu, Ion Buzdugan. De altfel, lui V. Voiculescu îi este dedicat și ultimul număr al P., care include un eseu de N.I. Herescu, urmat de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288844_a_290173]
-
un proces de tranziție, creșterea numărului imigranților și al refugiaților, creșterea importanței apartenenței culturale și religioase în relațiile internaționale, degradarea mediului înconjurător, integrarea în diferite structuri regionale etc. În studiile actuale de securitate se remarcă o distincție evidență între abordarea tradiționalista a securității, care era centrată pe stat și pe dimensiunea militară și abordarea ce urmărește să lărgească agenda de securitate prin analiza problemelor militare și non-militare. Se remarcă, de asemenea, o predilecție către lărgirea sferei de definire a securității,94
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
monologări greu de direcționat pe făgașul consensului.255 Pornind de la dimensiunea religioasă a conflictului arabo-israelian și având în vizor cele două religii de origine abrahamică: iudaismul și islamismul, se remarcă faptul că la nivelul întregului Orient Mijlociu trenează o logică tradiționalista potrivit căreia se menține mecanismul de revendicare pentru sine a adevărului absolut; din acest punct de vedere polemică se accentuează în condițiile în care deși cele două religii au o bază comună acestea o interpretează diferit. Interpretarea în contextul islamismului
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de chestionar și interviu din cele două comunități ce au făcut obiectul studiului de caz rezultă patru profiluri ale subiecților din cele două sate, în ce privește modul de raportare la schimbarea socială. Capitolul trei al lucrării arată o orientare atitudinală preponderent tradiționalistă a ruralului românesc, elementele de modernitate fiind vizibile mai puțin în plan atitudinal, și mai mult în planul existenței obiective. Orientările postmoderne sunt greu decelabile în acest spațiu social, ele fiind apanajul urbanului. Același lucru se poate spune și despre
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
care dezbate problematica originilor Războiului Rece pot fi întâlnite mai multe teorii concurente, dar având totodată și un grad ridicat de complementaritate (McCauley: 1999, 42-43). Acestea pot fi subsumate unei grile explicativ-interpretative sinoptice, alcătuită din trei teze fundamentale. Prima, cea tradiționalistă sau ortodoxă, afirmă că responsabilitatea declanșării conflictului aparține expansionismului agresiv și ideologic orientat al Moscovei, care ar fi urmărit în permanență, printr-o largă gamă de mijloace, dominația mondială. Invers, revizioniștii afirmă că Uniunea Sovietică postbelică suferise pierderi economice, umane
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aici și organizarea „tinerilor” În afara structurilor de putere finanțate de către statul român, căci au dorit să-și afirme independența față de politicile de asimilare promovate de structurile statale. „Tinerii romi” au pus bazele primelor structuri ale societății civile rome; b) elita „tradiționalistă”, care acuza tinerii romi de corupere a valorilor culturale rome (Romanipen), deoarece orice cooperare cu societatea majoritară ar fi fost dăunătoare comunităților tradiționale de romi (ce erau considerate adevăratele păstrătoare ale Romanipen-ului); c) elita „integraționistă”, care susținea politicile de „integrare
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
țarului Alexandru al II-lea; mai mult, pentru marele istoric chiar și maniera de Înfăptuire a respectivului act apărea discutabilă, pe considerentul că singurii săi beneficiari politici ar fi fost, alături de Casa Domnitoare, liberalii guvernamentali. În consonanță cu viziunea sa „tradiționalistă” asupra rolului monarhiei În istoria noastră, N. Iorga a ținut a sublinia Însemnătatea Înfăptuirii Regatului nu la nivelul acțiunii politice, ci la cel al suportului popular, „În noul titlu ... «de rege», milioanele așa de mult neglijate văzând o Înălțare a
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]