1,558 matches
-
că n-am să fac focul cu vânt! Eu nu pricep ce se întâmplă în capul acela al tău! (Dănilă trece, ferit, la gard, rupe câteva nuiele.) Iaca, azi mai opăresc în copaie ce pospai de făină mai este în traistă, să le coc copiilor o turtă de mălai. Da' mâine ce-om face? DĂNILĂ (vine cu vreascurile): Iaca lemnele. SMARANDA: Doamne, omule, că multă minte-ți mai trebuie! Numai gardul nu-l pusesem până acu' pe foc! Mi-ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pădure; niscaiva hribi sau hulubițe s-or mai găsi pentru o fiertură ca lumea. Câțiva căței de usturoi ceri peste gard, la mătușa Marița. Și-apoi până adunați și faceți voi toate acestea tocmai bine cad și eu c-o traistă de făină, și-ntindem o masă, știi colé, pe săturate. Ei, bună vorbă? SMARANDA: Vorba o fi ea bună, da' pân' la faptă, mai va! Du-te sănătos, Dănilă, m-oi descurca eu în vreun fel. Și cată de nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
DĂNILĂ: Despre asta mai este timp de vorbă, bădie; om mai vedea noi. Acuma cu alt gând venisem aici. ANISIA: Păi sigur, mai văzut-ai capră râioasă care să nu-și țină coada sus? Dumnealui, după ce că-i mănâncă rațele din traistă, are alte trebi acu'! Se teme ca nu care cumva să-și prăpădească Florica galoanele dac-a face și la noi un capăt de treabă... ISPAS: Ho, moară neferecată, stai pe loc! Bre, tu una, ea zece. Tu două, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o iau de la capăt? Apoi, gospodarule, dac-aș socoti căt are să mă coaste gănsacul de față pănă l-oi vedea în cratiță, nu-ncape în punga asta bănetul ce trebuie să-l risipesc. Poate mai ai dumneata pe-acasă o traistă, să pun în ea francii care dau pe de lături! Eu zic așa: trage folos din cheful meu căt mai ai timp, și ia punga. S-ar putea, peste o minută, să mă răzgăndesc. Așa să am eu noroc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zice "aman, puiule!" DĂNILĂ: Ei, apoi să nu crăpi de ciudă când vezi un amărât de drac, așa cum îi acesta, că se obrăznicește? Da' ce crezi tu, pârlitule, dacă am făcut ce-am făcut când mi-am uitat capul în traistă, în loc să-l port pe umeri, tot așa se va întâmpla și când m-oi lua de barbă cu de-alde voi? Măi, să te pui tu cu toți verii și mătușile tale, și cu podoaba voastră de Săcăluș pe deasupra, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
toate aparențele. Probabil mergeau acasă la sfârșit de săptămână. Fără îndoială, dacă am fi scotocit în sarsanalele lor, am fi dat peste vase murdare, borcane, sufertașe, chiloți într-o stare deplorabilă, plus ceva maiouri asudate. Cam asta se află în traista oricărui student care merge acasă. Plus ceva cărți, dischete. Ce iei cu tine într-un exod temporar la ai tăi? Lucrurile astea. Toată situația aduce puțin cu dilemele pe care le-a avut Noe când a hotărât ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vorba ceea - „Mintea țăranului cea de pe urmă.” Numai ia sama, că moș Dumitru o priceput de la început. Ia spune, moș Dumitre, ce ai priceput matale? Măi, măi! Dacă nu pricepeam eu multe în viața asta, apoi îmi mâncau câinii din traistă. Uite ce am înțeles eu din toată tărășenia asta. Întâi și-ntâi, aici îi mâna lui Costăchel, bată-l-ar norocul. Al doilea: tu ai umblat prin sat cu făncialu’ numai de ochii lumii. Al triilea: nu cumva eu trebuie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu se dau pe gratis. Așa că... Cum adică? Un hangiu așa de mare nu are câțiva crăițari acolo pentru o gazetă-două!? Da’ ce vorbesc eu. Ori grăiesc la un perete, ori jupânului Froim. Tot una-i. Mai bine caută în traista din coșul căruței... La auzul ultimelor cuvinte, ochii hangiului au avut o lucire scurtă și un surâs pișicher i-a luminat fața, care grăia de la sine. „Așa parcă mai vii de acasă, bade Dumitre”... Bătrânul Țâdulă nu a venit la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ținea de cuvânt. În fiecare seară îl conducea pe Costăchel acasă... Măi Petrache, tu nu ai casă? Te ții hojma de mine, de mi-i și nu știu cum... Costache, flăcăule! Lasă tu mofturile, că nu-ți șade bine. Mai bine răstoarnă traista cu vești din cele jurnale, că-mi crapă măseaua de curiozitate. Nu răstorn nimica. Nici o iotă, să știi! De ce, flcăul tatii? Pentru că în astă seară trecem pe la nașul. Așa spune, băiete. Și nu mai lungi vorba, că aduce pagubă. Au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trecut pârleazul, cu bardaca plină cu vin. Hai, băiete, așază-te colea. Trage-ți blidul dinainte, că dacă mai lungești vorba eu leșin de foame. Cum văd eu, măi Costache, ți-o mers bine pe unde ai umblat. Ia descarcă traista! Ho, șatră! Lasă-mă să-mi prind sufletul și ți oi povesti și toaca-n cer... După ce și-au pus burțile la cale, s-au așezat la gura sobei. Vinul aburind gustat gospodărește le dădea chef de vorbă... Strașnic om
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a fost înnourat.” „Nu uita că am fost comandant de batalion” - mi-a spus el tainic. „Ai dreptate, dar fără o busolă poți greși” - m-am îndoit eu. „Tu știi zicala?” „Care?” - am întrebat eu. „Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune. Când am îmbrăcat echipamentul sergentului, de frică să nu mă ghicească rușii, i-am dat ceasul și busola. Una micuță. Când a văzut asta, sergentul mi-a înapoiat busola și mi-a spus s-o ascund, că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
străini nu-i bine.” - o grăit bătrâna, privindu-ne blajin. „Apoi matale ai cam ghicit, mamaie!” - i-o ținut hangul Filip. „Dacă îi avea o gură de mâncare acolo, te-om ajuta până în seară” - am îndrăznit eu. „Mai este în traistă ceva, dar îi puțină. Până una-alta, mâncați ce este și eu trag o fugă acasă, fac mâncare și îndată-s înapoi” - o grăit bătrâna, bucuroasă. „Că bine zici, bre!” - o aprobat-o moșul. Cât ai bate din palme, bătrânica
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Îi Înmânez o carte. Am schimbat câteva impresii la cald. Nemilosul timp pândea Însă, cu ochi reci și vicleni, prietenul meu fiind nevoit să alerge spre locul de munca fără de care... Am rămas destul de confuză și contrariată, cu cele două traiste cu cărți, darul meu cel mai prețios de Crăciun, care au fost nevoite să facă “bordura “o vreme, Întrucât nu reușeam să prind un taxi care să ne ducă la gară. (Iași - Pașcani ) (După o Întâmplare reală) Vino, Doamne, să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dimineața la ora 4-4.30 va fi cu tractorul În fața casei lor, de unde Îi va lua și duce la câmp. Nici copiii nu erau scutiți de munca câmpului. Uneori, trebuiau să se Învoiască de la școală. Femeile pregăteau de cu seara traista cu mâncare ( se purta În acea vreme, traista țesută din cânepă, cu dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu cât era mai colorată, cu atât li se părea mai frumoasă. Ce puteau să ia la câmp decât: ouă fierte, brânză
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tractorul În fața casei lor, de unde Îi va lua și duce la câmp. Nici copiii nu erau scutiți de munca câmpului. Uneori, trebuiau să se Învoiască de la școală. Femeile pregăteau de cu seara traista cu mâncare ( se purta În acea vreme, traista țesută din cânepă, cu dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu cât era mai colorată, cu atât li se părea mai frumoasă. Ce puteau să ia la câmp decât: ouă fierte, brânză, ceapă, borș cu cartofi sau cu fasole, mămăligă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de regulă bidinelele cu câteva fire de păr de porc, muiate din belșug în smoală, nu coborâră din căruțe ca să poată să adune ceva de-ale gurii. Întreaga provizie a fiecărui sălaș se rezuma la câteva străchini de fasole, o traistă de mălai și câteva cepe. Ori, dacă ar fi poposit la marginea unui sat, în ceaunele lor ar fi plutit și ceva carne de pasăre sau de porc, o mâncare mai de doamne-ajută și, în loc de apă, ar fi avut în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în construcția de case noi, cu etaj. După predarea unei lucrări mai gingașe, un gang înflorat de jur împrejurul unei case de om gospodar, înainte de Paște, bunicul își primi plata de 700 de lei și-i porunci lui Sâlică să ducă acasă traista grea, plină de scule, că el se oprește puțin la crâșma Doboșoaiei să se răcorească. Numai că, pe drumul de întoarcere, îl mai ispitiră încă două cârciumi unde poposi, la Grigore Pircu și la alogenul Lang, ajungând acasă pe înnoptate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mulțumit și bucuros de drum. și fapta și-o muta, cu repetabilitate matematică, în fiecare din satele acelei porținuni de țară. Uneori, la mijlocul localității, unde se afla, de regulă, și cârciuma satului, oprea. Cobora, din car, în mână cu o traistă, iar din ea, scoteau capul, pe rând, butelci umplute cu rachiu făcut din cazanele de la casa boierească, de la Cracalia-Liveni, și, pe toți cei care-i întâlnea acolo, îi împărtășea, cu câte o ceșcuță din lemn, plină cu licoare. De obicei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
final, cred că am renunțat la puțin, în comparație cu ce am obținut. Eu cred că nu ne putem aștepta niciodată la nimic, dacă nu suntem dispuși să acționăm într-un fel sau altul. Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă, cum mai spuneau bătr=nii noștri. Mereu ni se oferă oportunități sau soluții, pentru rezolvarea tuturor problemelor, dar noi nu știm de fiecare dată care sunt bune sau rele, pentru că le analizăm la sânge, presupunând și iar analizând. Dragii mei
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de vin... După aceea mai stăm de vorbă. Frumos mai știi s-o aduci pe după chersâc, Pâcule! - l-a luat în primire moș Dumitru. Păi dacă nu știam mă mâncau câinii. Sau, cum se mai spune, îmi mâncau câinii din traistă. La auzul acestor cuvinte, Hliboceanu, ai cărui ochi umblau mai mult după Măriuța, s-a trezit parcă dintr-un vis. A ridicat mâna și a făcut un semn către Costache, care uitase de sine ascultându-l pe Pâcu. Cum-necum, Costache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el așa... Ei! Și potopul ista de om era muncitor peste poate, dar nu lucra la nimeni din sat. Se ducea - el știe pe unde - și muncea cu ziua...După vreo două săptămâni se întorcea. Cum ajungea acasă, își lăsa traista pe prispă și ieșea glonț pe poartă. Nu se oprea decât la crâșma din mijlocul satului, unde nu zăbovea un ceas sau două, ci o zi întreagă... Ce făcea el o zi întreagă în crâșmă? - a întrebat Mitruță, plin de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a întărâtat moș Dumitru. Apoi ea zicea că popa stă degeaba șase zile și într-a șaptea cântă! Un nou val de râs a cuprins adunarea... Pâcule, eu aș zice că bine-ai face dacă ai cotrobăi tu prin fundul traistei tale cu minciuni și ai dibui una numai bună pentru seara asta. Ce zici? Faci tu așa un pustiu de bine pentru flăcăii aiștia, ca să nu te uite? - l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Pe mine nu m-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Roland Cârlan. Coincidența că aveau același nume și că ambii erau homosexuali pare să fi contribuit la aceasta, deși au existat cu certitudine și alte motive... Roland Cârlan se lăuda că e un băiat simplu de la țară, plecat doar cu traista În băț de acasă, Însă În realitate era agent acoperit al Securității ceaușiste, o dovadă În acest sens constituind-o faptul că nu divorțase de soția sa Tincuța, și nu renunțase la cetățenia română, deși ar fi avut acest drept
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Mircea Emil își trage pe ochi pălărioara mirosind a mucegai și închide ochii. Lazăr bagă mai bine sub genunchi geanta cu afișe, întrebînd-o pe fata de alături dacă n-o incomodează. Fata dă din cap că nu și scoate din traista de lînă un caiet de curs pe care îl deschide, mai mult din dorința de-a-l ignora pe tînărul de alături, înalt, bine legat, cu o figură de om supărat, grăbit, care mai găsește totuși resurse să-i arunce cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să afle și el noutăți din presă. De partea cealaltă, lîngă bătrîna care a renunțat la coșul de nuiele, stă profesorul universitar, cu capul lăsat pe spate, cu ochii aproape închiși, trăgînd cu coada ochiului, nedumerit, spre vecină. Fata cu traistă de lînă citește de zor dintr-un caiet plin cu formule și calculează cu creionul pe o coală, în timp ce, lîngă ea, depășindu-și starea de nervozitate, renunțînd la a se mai foi pe scaun, Lazăr bate ritmul cu călcîiul pantofului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]