173 matches
-
Oh!", apoi cugetă că asemenea știri nu sunt de natură să favorizeze digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms, și Gaittany, profitând de ocazie, încercă să zâmbească transcendental și să comenteze cu mâna tactul muzicii. "Minunat! se extazie el. Superb!" și căută să antreneze și pe doamne în voluptățile lui muzicale. Madam Farfara părea tristă, Ioana placidă, iar Pomponescu, oficios, refuză să lichideze momentul Conțescu. Pomponescu era un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide "Fie-i țărâna ușoară" avea un înțeles literal, gravitația pământului, rău studiată, o credea penibilă pentru umeri, pentru piept. A călca cu picioarele pe un mormânt i se părea oribil. Madam Ioanide concepea trecerea de la planul istoric la cel transcendental în forma unei metamorfoze lente, a. o adevărată endosmoză între material și aerian. Un mort fără b. o mână nu putea să capete mână pe lumea cealaltă. Ca și vechii greci, madam Ioanide condiționa integritatea umbrei de colectarea exactă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că acestă contradicție poate fi interpretată psihologic..." De aici pornind, voiam să vă spun că ne-filozofia nu știe să facă două distincții: între suflet și spirit; între intelect și rațiune și, în sfârșit, că ea nu are acces la transcendental. Psihologia a trăit întotdeauna în mizeria "sufletului" și nu a avut niciodată acces la lumea spiritului. Iar Goethe, chiar dacă avea cultură filozofică, a rămas la nivelul intelectului, și invers, fără instrucție filozofică, Brâncuși avea acces la rațiune. O bună parte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o filozofie a intelectului și că nu are acces la rațiune. Kant, care face, istoricește vorbind, această distincție, este criticat de Hegel că rămâne de fapt, cu toată filozofia lui, la intelect. Voiam să vă vorbesc însă mai ales despre transcendental. Nu se poate face filozofie fără transcendental, deci fără o tragere a lucrurilor în "dincoacele" sinelui dătător de temei. De la Kant încoace, filozofia nu mai merge către transcendent, ci progresează regresiv, prin retragerea în orizonturile tot mai largi ale lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are acces la rațiune. Kant, care face, istoricește vorbind, această distincție, este criticat de Hegel că rămâne de fapt, cu toată filozofia lui, la intelect. Voiam să vă vorbesc însă mai ales despre transcendental. Nu se poate face filozofie fără transcendental, deci fără o tragere a lucrurilor în "dincoacele" sinelui dătător de temei. De la Kant încoace, filozofia nu mai merge către transcendent, ci progresează regresiv, prin retragerea în orizonturile tot mai largi ale lui "dincoace". Heidegger este cel mai bun exemplu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
introduce în înțelegerea platonismului. Ideile lui Platon nu existau la Platon în zona lui ekei, a unui "acolo" rupt de realitatea lui "aici". Augustin, cu vorba "e în noi ceva mai adânc decât noi înșine", l-a tradus autentic, în transcendental, în deschiderea sinelui. Existăm în orizontul Ideii, întru Idee, și fiecare Idee e sporită de orice nou individual care apare și există întru ea. Platon nu era ceea ce a devenit, și vulgaritatea de a vorbi despre o cezură care ar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
animalității spiritului". Mă întreb dacă prinsă între propria ei inteligență și cea pe care i-o infuzați voi din afară, arta lui Sorin nu amenință să fie strivită de prea multă luciditate. Îmi reproșezi că nu am știut să văd "transcendentalul" în expoziția lui. Nu am niciodată un bun contact de la prima întîlnire cu un artist: și la Brâncuși, și la Țuculescu, am reacționat în a doua instanță. Spune-i lui Sorin că dacă între timp nu-l desființați cu ceea ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceea ce trece dincolo de el - muzica). A doua zi, pentru că aveam o copie la mine, Noica mi-a citit articolul. L-am întrebat dacă îl supără adierile care vin din filozofia lui, problema "sinelui", apoi însuși faptul de a reacționa la "transcendental" ca o eminență a lui "dincoace", a "sinelui lărgit" etc. "Cîtuși de puțin: mă ierți dacă îți spun că le simt ca pe niște locuri comune și că eu însumi nu am aici consistența unei prezențe vii: sânt o simplă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
compilatoriu și exterior, care plimbă cunoștințe dintr-o parte în alta, "scrisul de escavare" e singurul autentic pentru că pune în joc dezgroparea unui conținut de cunoaștere care îți aparține în mod propriu. (Platon, Kant și Heidegger ― cei trei gânditori ai transcendentalului ― sânt cei care au așezat structura omului pe enigma prealabilului) Scrisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu știai că știi (asupra a ceea ce știai fără să știi că știi). Pesemne că sîntem atât de ignoranți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o părăsire a lumii religioase, transcendentale [s.n.]; problemele temporale au început să-i absoarbă pe oameni, făcându-și apariția un proces de laicizare a vieții și culturii [s.n.]"189) la Mircea Eliade ("Raportul om natură, ridicat la rang inițial, elimină transcendentalul de puternică tentă mistică [s.n.], transcendental valorificat și actualizat și promovat cotidian în Evul Mediu. Pierderea raporturilor directe cu transcendentalul [de fapt, la aceasta se reduce, schematic, filosofia Renașterii] ajunge și mai amplă când, alături de natură și mai prețuit decât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
s.n.]; problemele temporale au început să-i absoarbă pe oameni, făcându-și apariția un proces de laicizare a vieții și culturii [s.n.]"189) la Mircea Eliade ("Raportul om natură, ridicat la rang inițial, elimină transcendentalul de puternică tentă mistică [s.n.], transcendental valorificat și actualizat și promovat cotidian în Evul Mediu. Pierderea raporturilor directe cu transcendentalul [de fapt, la aceasta se reduce, schematic, filosofia Renașterii] ajunge și mai amplă când, alături de natură și mai prețuit decât ea, se conturează conceptul omului ca
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
proces de laicizare a vieții și culturii [s.n.]"189) la Mircea Eliade ("Raportul om natură, ridicat la rang inițial, elimină transcendentalul de puternică tentă mistică [s.n.], transcendental valorificat și actualizat și promovat cotidian în Evul Mediu. Pierderea raporturilor directe cu transcendentalul [de fapt, la aceasta se reduce, schematic, filosofia Renașterii] ajunge și mai amplă când, alături de natură și mai prețuit decât ea, se conturează conceptul omului ca măsură a tuturor lucrurilor"190): renovatio hominis perioada marchează o "resurecție a umanității, o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sens este la fel de vizibil. Pe lângă ideea unor calități / proprietăți care "există" în toți membrii unei societăți, datorate legăturilor de sânge și de aici identitatea ca naturală, sine die, diacronică -, se remarcă și ideea că acest atașament nu e doar ceva transcendental, ci este și în funcție de percepție: "Chiar și acolo unde afecțiunea nu e mare, tangibilitatea atașamentului către altă persoană este evidentă, în virtutea percepției noastre asupra calității sale de membru în grupul de rudenie" (Shils, 1957:142). Cu alte cuvinte, caracterul inefabil
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Alabama. 78. Horton R. (1967), African tradițional thought and western science, Africa, XXXVII, 1, 50-71; 2, 155-187. 79. Hirschmann, A. O. (1980), Essays in trespassing, Cambridge University Press, Cambridge. 80. Husserl, E. [1936](1970), The Crisis of European Sciences and Transcendental Philosophy, Carr, D., trans., Northwestern University Press, Evanston. 81. Ică, I. I. jr.; Marani, G. (coord.) (2002), Gândirea socială a Bisericii, Ed. Deisis, Sibiu. 82. Iluț, P.; Nistor, L. (2012), Valori umane bazale și religiozitatea ca valoare, în Rotariu, T.
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
calea eliberării romantice de dogmatismul unei metafizici clasicizante. În ciuda faptului că este rezultatul "conștiinței personale" nemaifiind dat din afară, ca dintr-o lume a ideilor, existentă independent de noi -, totuși adevărul nu se subiectivizează încă la Kant, deoarece despre subiectul transcendental continuăm să avem o cunoaștere obiectivă. Promovând "o normă a adevărului orientată în funcție de realizarea teoretică a actului în subiectul cunoscător", protestantismul supune știința unei critici radicale a premiselor ei, ceea ce are "întotdeauna" ca rezultat "o mai accentuată autolimitare a științei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sa individuală, valoarea sa"57. Abia astfel faptele istorice capătă relief, coerență și justificare. Așa trebuie înțeles "subiectul transcendental al istoriei ca subiect al eticii", condus de libertatea de voință; la fel și "constituirea etică a obiectului istoriei" numai "în cadrul transcendental al cunoștinței despre istorie". (La deosebirile dintre Droysen și Dilthey prin raportare la Kant ne-am referit deja vezi II, 1Bd, în special nota 39). b) De la unitatea istoriei la "unitățile" ei În aceste condiții arată M. Riedel, care vede
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-i istorie, iar conștiința lui istorică "s-a autointerpretat deja în lumina preconceptelor" impuse de însăși materia faptelor istorice asupra cărora el se apleacă, astfel încât pentru Droysen obiectul istoric ajunge să se constituie din punct de vedere etic numai "în cadrul transcendental al cunoștinței despre istorie". Sau să nu uităm de asemenea că în Das Wesen der Philosophie, Dilthey presupune existența unei situații unitare, dincolo de faptele filozofice (vezi I, nota 105). Însă, ca și în cazul lui Droysen chiar dacă Dilthey nu lămurește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se înțeleagă pe sine "ca fapt istoric". Din cele de mai sus ca și din analiza istoriei ca Geschichte la Droysen, unde aceasta căpăta și un sens categorial (vezi II, 1Bd), ori din referirile anterioare la constituirea obiectului istoric "în cadrul transcendental al cunoștinței despre istorie" (vezi II, nota 39) desprindem concluzia că viziunea istoristă a lui Dilthey nu respinge întru totul apriorismul, ci doar încearcă să-l reformeze. Aici mai reamintim că, oricum, "critica rațiunii istorice" se dorește a fi o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei și, implicit, în științele spiritului: 1) distincția dintre faptele istorice și cunoștințele noastre despre ele, fiindcă istoria nu se constituie ca știință prin simpla armonizare a faptelor cu niște legi generale și invariabile, ca la pozitiviști, ci numai "în cadrul transcendental al cunoștinței despre ea"; 2) identificarea "subiectului transcendental al istoriei" cu un "subiect al eticii", fiindcă "spontaneitatea comprehensiunii istorice presupune pentru sfera acțiunii umane libertatea de voință sau eliberarea de cauzalitatea naturii" (însă corelația dintre hermeneutică și etică rămâne la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ne vedem obligați să revenim la ideea apriorismului lui Dilthey. Ceea ce ne determină să o reluăm este faptul că pornind de la aspectele abia menționate, traducătorul și comentatorul lucrării din care tocmai am citat interpretează conceptul de "trăire" ca fiind unul "transcendental": Trăirea spune V. Drăghici "este o condiție a oricărui act psihic"72. De altfel, și la Hufnagel am întîlnit ideea că "Dilthey tinde către o teorie a condițiilor care fac posibil fiecare act de înțelegere în parte", deși același autor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei" -, conștiința se înțelege pe sine "ca fapt istoric". De altfel, Schnädelbach admite că înțelegerea istoriei (Geschichte) "este și o comprehensiune de sine, și invers"; ca atare, el susține că nici "nu mai putem ține seamă de un a priori transcendental în sens kantian"87. În acest context, el evidențiază deosebirile dintre Dilthey și Kant ("conștiința istorică" ia locul "conștiinței în genere"; Kant și empiriștii vedeau subiectul cunoscător doar prin prisma reprezentărilor acestuia, în timp ce Dilthey "vrea să ofere o filozofie a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
idei la modă, ci un spirit matur, capabil a gândi pe cont propriu un fenomen de mare complexitate. Ca și Bălcescu, el sesiza dimensiunea morală și filozofică a Revoluției. Însemnătatea acesteia ar consta mai ales în puterea de a dezvălui transcendentalul. Căci "omul sporește pe măsură ce Dumnezeu se descoperă în el". Pe Michelet, dispus a se retrage după eșecul Revoluției, nu ezită să-l certe, stimulându-i voința de luptă pe mai departe, implorându-l să nu abdice de la un credo salutar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe sfoara suferinței/ suspendată într-un balans nestăpânit//...// rup/ cu lopata inimii/ din zidul cazematei/ sap în tranșeele clepsidrei// un drum către tine/ Beatrice/ îndrumătoarea prin labirint". Clipa transformată în mistică, religiozitatea clipei smulse alunecării spre moarte, accidentalul transformat în transcendental, iată, până la urmă, însuși sensul vieții în care crede, obstinat, poetul, și cu care își învestește, lucid, și discursul liric, infuzat constant cu sintagme de gen, menite a așeza totul sub semnul sacralității. Ostentația afișării, pe alocuri, a unei forțe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
posibilitatea acelui limbaj primar (saussurian, și, într-o anumită măsură, barthesian) care se bazează pe ritualul semnelor și pe abolirea sensului și nu pe conceptul de referință. Se observă aici apropierea teoretică de perspectiva lui Derrida de înlăturare a semnificatului transcendental, a sensului de profunzime sau a conceptelor-cheie ca Adevăr, Bine, Dumnezeu. Această situație este, de fapt, ancorată în programul nietzschean de reevaluare a tuturor valorilor, cu numeroase consecințe în teoriile postmoderne. Conceptul de seducție se armonizează și cu scăderea încrederii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deveni calea indicării constituirii concrete a obiectelor gândirii din "formele categoriale" sprijinite de "intuiția categorială". Căci fenomen nu înseamnă altceva decât ceea ce adaugă conștiința datului fizic: intenționalitatea, semnificația, esența, noema. Or, fiindcă noema e legată de noesă (de la noos), și transcendentalul va deveni în final intersubiectivitatea, căci și esența presupune mereu existența. Expunerile celor doi filosofi privind "crizele lumii moderne"/"criza Europei spirituale" (dacă Guénon a prezentat din anul 1931 în scris ideile, Husserl le-a vorbit într-o conferință din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]