177 matches
-
o părăsire a lumii religioase, transcendentale [s.n.]; problemele temporale au început să-i absoarbă pe oameni, făcându-și apariția un proces de laicizare a vieții și culturii [s.n.]"189) la Mircea Eliade ("Raportul om natură, ridicat la rang inițial, elimină transcendentalul de puternică tentă mistică [s.n.], transcendental valorificat și actualizat și promovat cotidian în Evul Mediu. Pierderea raporturilor directe cu transcendentalul [de fapt, la aceasta se reduce, schematic, filosofia Renașterii] ajunge și mai amplă când, alături de natură și mai prețuit decât
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
s.n.]; problemele temporale au început să-i absoarbă pe oameni, făcându-și apariția un proces de laicizare a vieții și culturii [s.n.]"189) la Mircea Eliade ("Raportul om natură, ridicat la rang inițial, elimină transcendentalul de puternică tentă mistică [s.n.], transcendental valorificat și actualizat și promovat cotidian în Evul Mediu. Pierderea raporturilor directe cu transcendentalul [de fapt, la aceasta se reduce, schematic, filosofia Renașterii] ajunge și mai amplă când, alături de natură și mai prețuit decât ea, se conturează conceptul omului ca
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
proces de laicizare a vieții și culturii [s.n.]"189) la Mircea Eliade ("Raportul om natură, ridicat la rang inițial, elimină transcendentalul de puternică tentă mistică [s.n.], transcendental valorificat și actualizat și promovat cotidian în Evul Mediu. Pierderea raporturilor directe cu transcendentalul [de fapt, la aceasta se reduce, schematic, filosofia Renașterii] ajunge și mai amplă când, alături de natură și mai prețuit decât ea, se conturează conceptul omului ca măsură a tuturor lucrurilor"190): renovatio hominis perioada marchează o "resurecție a umanității, o
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Kierkegaard). Dincolo de toate preliminariile seducției, instinctul univoc al posedării e orchestrat de sentimentul puterii și al atracției (plăcerea stranie de a supune și de a fi supus). În acest stagiu, corpul obiectiv (organic) uită de rădăcinile sale în corpul subiectiv (transcendental): „neputința fiecăruia de a-l atinge pe celălalt în el însuși exasperează tensiunea dorinței până la rezolvarea sa în senzația paroxistică a orgasmului, în așa fel încât fiecare are orgasmul său fără a-l putea resimți pe al celuilalt, așa cum celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de prejudecăți, între care cea mai persistentă privește religia, văzută (din condiția sa „primitivă” până în stadiile sale elaborate) ca liant al relațiilor sociale și regulator ierarhic al acestora. La Durkheim, religia își menține funcția integrării, iar „socialul” dobândește un statut transcendental 4. Obiecția lui John Milbank la această decizie reproduce argumentul folosit de Johann Georg Hamann (1730-1788) contra lui Immanuel Kant: „categoriile cunoașterii sunt determinate lingvistic și istoric”, ceea ce subminează „temeiurile unei distincții clare între cunoașterea «necesarmente» finită și o superfluă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
poată fi privită din perspectiva Întregului metafizic care o cuprinde. Mai târziu, a vedea lucrul nu în statutul său de obiect al unui subiect, ci ca totalitate ontologică, devine pentru Benjamin un veritabil program. Pentru moment însă, doar reinter pretarea transcendentalului ca totalitate și unitate a experien ței, precum și reevaluarea experienței din punctul de vedere al acestei totalități intră în atenție: ea nu mai trimite la posibilitatea obiectului cunoașterii, ci la posibilitatea meta fizică a reconstituirii lumii în ființa divină și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Istoria ca moarte, deci ca natură, se construiește alegoric, în forma unei scriituri a materiei: fragmentare și diferențiere a lucrurilor, dincolo de orice identitate sau semnificație ideală. Analiza gramatologică a lui Derrida, mai exact modul în care, arată autorul francez, semnificatul transcendental este deconstruit pentru a surveni mișca rea diferanței poate fi invocată din nou în acest loc. Din punct de vedere exegetic, alegoria păstrează caracterul de expresie a istoriei ca decădere și moarte. Ea are un caracter convențional, este scriere codificată
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
-l înlocui apelându-se la oralitate, la limbajul străzii, chiar la cel argotic, altfel spus prin eforturile de a conferi autenticitate textelor poetice prin întoarcerea lor, la nivel imagistic și la nivel expresiv, către cotidian și eliberarea lor de obsesia transcendentalului ce definise poezia modernismului interbelic. Producerea unor astfel de mutații în poezia contemporană era remarcată și de Alex. Ștefănescu 238, acesta observând că poezia a devenit "o parafrază a poeziei", ironizându-și propriul sentimentalism, evitându-se sau șarjându-se cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
concret al acestuia, anume că, în cazul dat, este un stat al grecilor, adică al atenienilor, spartanilor etc. Filozofia sa politică a avut mai puțin în vedere existența concretă, individuală a poporului din statul respectiv cât înrădăcinarea fiecărui om în transcendental. (lui Platon nu i se poate reproșa că a neglijat gândirea concretă, el urmărind o cu totul altă demonstrație, anume că, fără raportare la transcendental, omul nu poate ajunge la cunoașterea adevărată). Demersul său a avut însă urmări epocale, pentru că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
în vedere existența concretă, individuală a poporului din statul respectiv cât înrădăcinarea fiecărui om în transcendental. (lui Platon nu i se poate reproșa că a neglijat gândirea concretă, el urmărind o cu totul altă demonstrație, anume că, fără raportare la transcendental, omul nu poate ajunge la cunoașterea adevărată). Demersul său a avut însă urmări epocale, pentru că a devenit exemplul clasic pentru un stil de filozofie care a marcat întreaga istorie a lumii occidentale, constituind baza filozofiei politice iluministe prevalente în prezent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
al grădinilor (1975), Ce se cuvine (1977), Insomniile trandafirilor (1983). La nivelul secvențelor scurte, juxtapuse în frize decorative, gramatica descripției este deja constituită pe un principiu de abolire violentă a perspectivei, ceea ce duce la dizolvarea departelui în aproape și a transcendentalului în organic; aluviuni de materie opacă și grea se revarsă peste desenul firav al sublimului convențional. Aceste miniaturi rămân multă vreme artizanale, închegându-se în viziune abia cu Întocmirea chipurilor (1980) și Singuri și fericiți (1984), care deschid seria romanelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
Friedrich, On Religion: Speeches to its Cultured Despisers, traducere de John Oman, K. Paul, Trench, Trübner, Toronto & Londra, 2006. Schlegel, A. W. și F., Despre literatură, traducere de Mihai Izbășescu, Editura Univers, București, 1983. Schelling, F.W.J, System of Transcendental Idealism, traducere de Peter Heather, introducere de Michael Vater, University Press of Virginia, Charlottesville, 2001. Schopenhauer, Arthur, Lumea ca voință și reprezentare, vol. I, traducere de Emilia Dolcu, Viorel Dumitrașcu, Gheorghe Puiu, proslogion și cronologic de Anton Adămuț, Editura Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie. Erstes Buch: Allgemeine Einführung in die reine Phänomenologie și Jean-Paul Sartre, L'Imaginaire. 17 Pentru Schelling opera de artă este realizată ca o întrupare a idealului în real. F.W.J Schelling, System of Transcendental Idealism, traducere de Peter Heather, introducere de Michael Vater, University Press of Virginia, Charlottesville, 2001, p. 231. 18 Cf. Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus, traducere de D.F. Pears și B.F. McGuinness, Routledge, Londra, 1971. 19 "A concrete name is a name
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
thing" (§ 4). Cf. John Stuart Mill, A System Of Logic, Ratiocinative And Inductive, The Project Gutenberg Ebook, 2009. 20 Referire la: Roman Ingarden, Der Streit Um Die Existenz Der Welt, vol. 1-3. Max Niemeyer, Tübingen, 1964. 21 Teoriile medievale ale transcendentalului dezvoltă un întreg sistem cu scopul de a înțelege ideea de "ființă" (ens). Ontologia apealează la acest sistem întrucât este format din termeni simpli și comuni, numiți communissima. 22 Cf. Alexander G. Baumgarten, Metaphysik. Historisch-kritische Ausgabe, Frommann-Holzboog, Stuttgart, 2011. 23
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
aprezentat, pe care nu îl putem avea în vedere, care copleșește privirea, "răsturnând-o într-un fel de contra-intenționalitate", și care se depune el însuși mărturie ca survenire imprezentabilă. În fața unui astfel de fenomen, "nu mai suntem deci Eu-l transcendental, ci martorul, constituit de ceea ce îi survine" (Jean-Luc Marion, În plus. Studii asupra fenomenelor saturate, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 133). 8 Aurel Pantea, op. cit., p. 156. 9 Ibidem, pp. 177-178. 10 Ibidem, p. 148. 11 Ibidem, pp. 180, 182
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
calea eliberării romantice de dogmatismul unei metafizici clasicizante. În ciuda faptului că este rezultatul "conștiinței personale" nemaifiind dat din afară, ca dintr-o lume a ideilor, existentă independent de noi -, totuși adevărul nu se subiectivizează încă la Kant, deoarece despre subiectul transcendental continuăm să avem o cunoaștere obiectivă. Promovând "o normă a adevărului orientată în funcție de realizarea teoretică a actului în subiectul cunoscător", protestantismul supune știința unei critici radicale a premiselor ei, ceea ce are "întotdeauna" ca rezultat "o mai accentuată autolimitare a științei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sa individuală, valoarea sa"57. Abia astfel faptele istorice capătă relief, coerență și justificare. Așa trebuie înțeles "subiectul transcendental al istoriei ca subiect al eticii", condus de libertatea de voință; la fel și "constituirea etică a obiectului istoriei" numai "în cadrul transcendental al cunoștinței despre istorie". (La deosebirile dintre Droysen și Dilthey prin raportare la Kant ne-am referit deja vezi II, 1Bd, în special nota 39). b) De la unitatea istoriei la "unitățile" ei În aceste condiții arată M. Riedel, care vede
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-i istorie, iar conștiința lui istorică "s-a autointerpretat deja în lumina preconceptelor" impuse de însăși materia faptelor istorice asupra cărora el se apleacă, astfel încât pentru Droysen obiectul istoric ajunge să se constituie din punct de vedere etic numai "în cadrul transcendental al cunoștinței despre istorie". Sau să nu uităm de asemenea că în Das Wesen der Philosophie, Dilthey presupune existența unei situații unitare, dincolo de faptele filozofice (vezi I, nota 105). Însă, ca și în cazul lui Droysen chiar dacă Dilthey nu lămurește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se înțeleagă pe sine "ca fapt istoric". Din cele de mai sus ca și din analiza istoriei ca Geschichte la Droysen, unde aceasta căpăta și un sens categorial (vezi II, 1Bd), ori din referirile anterioare la constituirea obiectului istoric "în cadrul transcendental al cunoștinței despre istorie" (vezi II, nota 39) desprindem concluzia că viziunea istoristă a lui Dilthey nu respinge întru totul apriorismul, ci doar încearcă să-l reformeze. Aici mai reamintim că, oricum, "critica rațiunii istorice" se dorește a fi o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei și, implicit, în științele spiritului: 1) distincția dintre faptele istorice și cunoștințele noastre despre ele, fiindcă istoria nu se constituie ca știință prin simpla armonizare a faptelor cu niște legi generale și invariabile, ca la pozitiviști, ci numai "în cadrul transcendental al cunoștinței despre ea"; 2) identificarea "subiectului transcendental al istoriei" cu un "subiect al eticii", fiindcă "spontaneitatea comprehensiunii istorice presupune pentru sfera acțiunii umane libertatea de voință sau eliberarea de cauzalitatea naturii" (însă corelația dintre hermeneutică și etică rămâne la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ne vedem obligați să revenim la ideea apriorismului lui Dilthey. Ceea ce ne determină să o reluăm este faptul că pornind de la aspectele abia menționate, traducătorul și comentatorul lucrării din care tocmai am citat interpretează conceptul de "trăire" ca fiind unul "transcendental": Trăirea spune V. Drăghici "este o condiție a oricărui act psihic"72. De altfel, și la Hufnagel am întîlnit ideea că "Dilthey tinde către o teorie a condițiilor care fac posibil fiecare act de înțelegere în parte", deși același autor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei" -, conștiința se înțelege pe sine "ca fapt istoric". De altfel, Schnädelbach admite că înțelegerea istoriei (Geschichte) "este și o comprehensiune de sine, și invers"; ca atare, el susține că nici "nu mai putem ține seamă de un a priori transcendental în sens kantian"87. În acest context, el evidențiază deosebirile dintre Dilthey și Kant ("conștiința istorică" ia locul "conștiinței în genere"; Kant și empiriștii vedeau subiectul cunoscător doar prin prisma reprezentărilor acestuia, în timp ce Dilthey "vrea să ofere o filozofie a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mult sau mai puțin livrescă a unei culturi, este vorba despre un raport care a unit timp de secole o anume manieră de notare cu un anume fel de a se comporta raport sensibil la spațiu și timp, definind, ca transcendental practic, unitatea internă a unei epoci a spiritului uman. Deplasarea accentelor la suprafață îi poate revolta pe mulți, fără îndoială. În orice caz, Benjamin Franklin și Rétif de la Bretonne, în plină epocă a Luminilor, făceau același lucru, cu aceleași instrumente
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
etc., sediu metafizic al eternei dorințe de a înșela, al intenției congenitale de a face rău. A nu se înțelege că puterea unui regim mediatic este negativă; nu se poate, dacă deții puterea, să faci altfel... O mediasferă este un transcendental tehnic care fixează a priori condițiile producerii sensului și evenimentului pentru oricine vrea să se servească el (a se vedea Bougnoux, Prințul sclav). Mai degrabă șobolan într-un labirint decît cercetător într-un laborator, manipulatorul mediilor este primul manipulat de către
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
piciorul din nou..”.), nu am făcut-o. Pe un disc aniversar primit de la Johny Răducanu, dl Pleșu cântă senzațional trei șotii - în franceză, italiană și română. Petrecăreții povestesc că totul a început când l-au vizitat la Tescani pe surghiunitul, transcendentalul lor prieten. Poate că ceea ce ne desparte (dar nu ne dezbină) este că modesta mea disidență nu a inclus în meniu șprițuri, mititei și canțonete, ci o grevă a foamei de 40 de zile, iar scrisorile mele către Ceaușescu nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]