433 matches
-
sinele poetului modalitatea „de a se elibera de o lume neizbutită și neprimitoare”, dar și trecerea spre „radicala eliberare metafizică”. O asemenea abordare depășește hermeneutica obișnuită, ba chiar și pe cea trecută Întâmplător prin filtre filosofice sau estetice. Recepționată ca „transcendere din orice condiționare, din orice determinare”, sintagma „libertatea metafizică absolută”” presupune urcarea unor trepte până ce spiritul se eliberează de orice datum care ar putea aminti de existență. Tocmai de aceea George Popa consideră că Luceafărul este un poem neterminat, bazându
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
receptării întru reflectare, întru cunoaștere de orizonturi; buzele - „treaptă“ a senzorialului / carnalului, „garoafă“ a rostirii, a exprimării sinelui etc.; mormântul - punct terminus al vieții, loc al ocultării, al trecerii din «Țara-cu-Dor» în «Țara-fără-Dor», spațiu al metamorfozelor "ens"-ului uman, al „transcenderii“ etc. "Catharsis"-ul blagian este rezultatul trăirii în tot mai «largi fiori de sfânt mister», condiție "sine qua non" a poeziei expresioniste. Poezia " Din ceas, dedus"..., «compusă în toamna lui 1929, utilizând un material poetic din 1920», cu care se
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
au putut să gândească, partea rușinoasă a căsătoriei!56. Contactul sexual este prea frumos ca să-1 pierzi 57, el găsindu-și împlinirea numai în comunitatea ecclezială 58. Dacă sexualitatea există pentru că Ziditorul este Treime 59, atunci scopul ei ultim este transcenderea experienței carnale și concentrarea în întregime asupra lui Dumnezeu 60, ceea ce arată că dorința sexuală trebuie trăită ca iubire spre celălalt, adică a-L iubi pe Dumnezeu, fie nemijlocit, cum fac monahii, fie mijlocit, prin soțul sau soția dăruită de
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Cratylos, dialogul despre „dreapta potrivire a numelor”, în care își află rădăcinile ulterioara obsesie a Limbajului, a Cuvântului și, în conexiune cu aceasta, încrederea în capacitatea subiectului, fenomenologic activ, de a străpunge vălul aparențelor, ridicându-se, printr-o mișcare de transcendere a planului ontologic, în sfera semnificațiilor simbolice. Abordare ce va deveni tipică pentru cea mai mare parte a poeziei moderniste și se va prelungi chiar dincolo de ea! În contrast cu această viziune de sorginte platoniciană, literatura pe care o numim deocamdată postmodernă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
centripete, de stabilitate și echilibru, cât și față de cele centrifuge, subversive în raport cu o ordine canonică prestabilită. În ansamblu, ultima perioadă pare a fi adus după sine o preocupare constantă, consecvent susținută de critici și teoreticieni, față de problema lumilor și a transcenderii frontierelor dintre ele, aspect sesizat și de Brian McHale în cunoscuta sa lucrare Postmodern Fiction 163. Aici, postmodernismul este privit, în esență, tocmai ca o consecință a trecerii de la o dominantă epistemologică la una ontologică. Cu alte cuvinte, de la probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
unei game extrem de variate de transgresări, infiltrări și amestecuri între cele mai diverse „straturi” ale realității și ale memoriei culturale sau - cum ar spune epistemologii - între diversele modele de realitate. Încălcările de granițe se produc nu neapărat în sensul unei transcenderi a planului realității (asumpțiile metafizice par mai curând absente), ci în acela al concilierii cât mai mulor „figuri posibile ale realului”. Titlul poemului este și el edificator în această privință; Matei Călinescu, analizându-i semnificația, observa că toate amintirile, „inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
loc o cascadă de revoluții care au Început În 1789. Instabilitatea instituțională și democratică nu a Împiedicat totuși consolidarea modelului statal-național moștenit de la absolutismul monarhic modern. Ne putem gândi chiar că patriotismul național francez, În măsura În care permite Înfrângerea vicisitudinii evenimentelor și transcenderea diferențelor politice de moment, s-a Întărit de-a lungul Întregului secol al XIX-lea. În cadrul modelului britanic, reprezentarea politică națională se naște, dăinuie și se rafinează prin instituția Parlamentului. În modelul francez, națiunea preexistentă devine o entitate abstractă, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din simbolismul francez. Elogiul tăcerii, albul atotstăpânitor trimit la Stéphane Mallarmé (pentru el, ca și pentru Stefan George, P. nutrea un adevărat cult). Sinestezii de o deosebită finețe asociază sunete, culori și parfumuri până la risipirea contururilor lumii materiale. Dar elanul transcenderii alternează cu pierderea speranței („Târziu bătură-n ușă nebunele fecioare”), ducând spre „moartea visurilor” și poema renunțării, a alunecării în deznădejde și moarte: „Lumina e un chin care ne-apasă, / Iar cerul nesfârșit ne dă fiori”. Întunecarea sufletului se infiltrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
ulterior element esențial; ea indică mișcarea sufletului care se ridică de la experiența supusă schimbării, la adevărul imutabil, circumscris de tensiunea dintre existență și idee. Acest adevăr, cunoscut ca fiind de derivare platonică, indică direcția fundamentală a gândirii grecești, îndreptată spre transcenderea devenirii, spre idealizarea totalității formale. De aici ia naștere acel ideal teoretic înțeles ca efort de sustragere de la coruperea timpului și atingere a fericirii dată de strânsa legătură dintre existență și perfecțiune: totul se naște, se dezvoltă, se degradează și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și anume aceea de a transcende datele empirice și existențiale și a face din rațiunea însăși un simplu instrument metodologic. Astfel rațiunea este folosită în scopul clasificării datelor în funcție de contextul concret ce trebuie elucidat cu toate posibilele sale semnificații, fără transcenderea sa spre altceva decât empiricul. Cadrul pe care intenționăm să-l prezentăm pentru a situa justificarea filosofiei, se completează, deci, cu noi elemente: de la formele clasice ale gândirii trecem la metodologiile cele mai caracteristice cu care se dezvoltă astăzi o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
se dizolvă în abandonare iar libertatea este confundată cu spontaneitatea totală. Muzica ce rupe ritmul obișnuit și armonia tradițională și care, prin intermediul experienței estetice, repetă mesajul rupturii înseamnă de fapt căutarea a ceva alogic și uneori chiar o formă de transcendere irațională. Toate acestea, dacă sunt exprimate în grupuri restrânse, devin, chiar și în forme mai mult sau mai puțin radicale, un criteriu de judecată, fac loc unor comportamente tipice, dau naștere unui obicei ce implică, mai mult sau mai puțin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
într-o „organizație a transmiterii cunoașterii și învățării”, chiar dacă nu se preocupă și de producerea cunoașterii, ci doar de transmiterea și reproducerea ei. 4. Așa cum evocă și numele, universitatea are vocația universalului prin modul în care organizează cunoașterea și prin transcenderea granițelor separatoare de un gen sau altul. Cooperarea internațională este intrinsecă universității. Astăzi însă, această cooperare se schimbă rapid. În mod tradițional, ea se baza pe mobilitatea studenților și a personalului. Mai recent însă, sub impactul tehnologiilor informației și comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Iubirea, din punct de vedere creștin, are ceva din imago Dei inscripționată în viața noastră și în elementele constitutive ale universului. Omul, prin însăși firea lui, simte nevoia de a intra în legătură directă cu Dumnezeu Cel personal, prin continua transcendere spre Absolut, căci i s-a sădit în suflet puterea de a iubi. Persoana umană este mânată lăuntric spre deschiderea prin iubire, pentru că ea are ca fundament care a creat-o și o susține cu această tendință, comuniunea treimică de
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
și deci obiectivez suferința personală, aceasta nu-mi asigură absolvirea. Spovedania, se știe, are două etape: mărturisirea păcatului și iertarea lui de către cel calificat s-o facă. Cum în literatură păcatul este însăși viața, iertarea nu poate veni decît prin transcenderea vieții, ceea ce în planul creației înseamnă o depășire atît a esteticii realist-mimetice, cît și grotesc-convulsive". La superlativ, Dan Stanca își imaginează cazul unui autor care pornește la scrierea unei cărți în calitate de ateu, spre a o termina în calitate de credincios convins: "Ce
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
metafizic ", un alt mesaj al crea?iei eminesciene este relevat În aceste opere. Natură, poezia ?i arhitectură devin ipostaze ale infinitului: natură prin inepuizabila ei for?? creatoare, poezia -prin identificarea cu universul interior al fiin?ei umane, iar arhitectură prin „transcenderea poetic?? ?i plastic? a materiei În form?" . (R. Assunto) O alt? ipostaz? a naturii se prefigureaz? astfel În opera eminescian?: orice peisaj poate fi interpretat ca o sugestie subiectiv? a absolutului. Multiplele valen?e simbolice pe care le cumuleaz? elementele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În poezia eminescian?, sinonime cu infinitul. Natură prin inepuizabila ei for?? creatoare, poezia -prin identificarea cu universul interior al fiin?ei umane, iar arhitectură (fie c? modeleaz? un peisaj terestru, cosmic, subp?mântean, selenar ori neptunic sau o cetate) prin „transcenderea poetic???i plastic? a materiei În form?" , ce aminte?te de principiul kantian conform c?ruia artă trebuie s? fie spontan? că natura, iar natură este frumoas? când pare finalizat? că operele de art?. ?i pentru c? poezia este mesagera
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rete Ies ursite că pe-o poart? Flori albastre au În plete, Câte-o stea În frunte poart?". (Miron ?i frumoasă f??? corp) Că ?i steaua din crea?iile folclorice, floarea albastr? Încununeaz? fiin?ele alese; devine astfel simbol al transcenderii, prin iubire pur?, a „cercului strâmt" al realului. Purtând o, fiin?ele obi?nuite se Înal?? În sfera superioar? a absolutului. „Polisemia" de accep? îi a acestui topos poetic iubire, aspiră?ie metafizic?, fabulos folcloric d? poeziei eminesciene o frumuse
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
codrul, dragul codru, troienindu-?i frunză toat?, I?i deschide-a lui adâncuri, fă?a lunei s? le bat?, Trist?-i firea...". (C?lin -file din poveste) Poetul tinde mereu c?tre aceast? reprezentare cosmic? a elementelor materiei, c?tre transcenderea lor spa?ial? sau temporal? În lumea idelor: „Natură este o entitate metafizic?, codrul, marea, luna sunt idei platonice, constituind acel mundus intelligibilis, În vreme ce individul de data aceasta, e privit că mundus phaenomenon". (G. C?linescu) Dar „imagina?ia cosmic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mixate verosimil. De aceea, Empedocle, Pitagora, Platon sunt doar câteva dintre numele pe care le vehiculează învățătorul, spre a fi persuasiv, permițându-i, parțial, tânărului accesul la teoria pe care ar fi descoperit-o în cărți și care îi permite transcenderea realității, prin intermediul oglinzii negre, poarta spre interiorul nucii, al Pământului, o nucă imensă fără miez, căreia Soarele îi e centrul. Transgresând realitatea cu urmele ezotericului răspândite peste tot, personajele lui Theodor Codreanu caută, de fapt, o evadare utopică, încercând să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la un prag zero al acestei crize, identificat cu Bacovia. precum și de nevoia de depășire a acestuia prin "întoarcerea la izvoarele tradiției, ale creștinismului în paradigmă modernă" (Ion Pillat, T. Arghezi, L. Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Barbu, care "sunt splendide transcenderi ale crizei bacoviene") distinsul critic precizează că "în această constelație intră și Grigore Vieru, după măsura și puterile talentului său". Evident, perspectiva propusă de către Theodor Codreanu este una adecvată necesității de a explica lucrurile din rădăcină, având în vedere tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spus și de ce (nivelul în care apare metacomunicarea). Constantin Cucoș precizează că, „la limită, numai ceea ce se ascunde merită să fie cunoscut și transmis! Ne-spusul dobândește un statut semiotic privilegiat. Această posibilitate (benefică, credem) este dată de capacitatea de transcendere a limbii, de miraculoasa ei putere de a păcăli” (Cucoș, 1997, p. 36). Hybels și Weaver (1989) vorbesc despre metacomunicare atunci când înțelesul apare în spatele cuvintelor; pentru cei doi autori, apariția metacomunicării este identificabilă pe trei niveluri: (1) ce a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fi putut produce următoarea reflecție: „Acești oameni nu o duc deloc rău!”. Era o victorie, ceva pozitiv, ceva câștigat cu sacrificii într-o complicitate și o eficiență perfectă care dădea acțiunii aproape o notă solemnă, asemănătoare unei epopei. Totul semnifica transcenderea biologicului. O atare petrecere avea valoare de comunicare. Ea exprima atât loialitatea familială și a prietenilor, cât și amploarea relațiilor de care dispuneai pentru a ieși din situații dificile. Puteai să te consideri un om care se descurcă, un om
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fie antisocial. Nu trebuie apoi uitat că transcendentul - sau ceea ce se află „dincolo” - a fascinat întotdeauna orice intelectual preocupat și de alte „lumi/fenomene” din afara experienței cotidiene sau a granițelor patriei, de netrecut corporal. Atracția unei metode de relaxare prin transcendere era stimulată de oferta lărgirii măcar a granițelor conștiinței, dacă nu ale țării, și, cum erau nemulțumiți de ceea ce oferea „teritoriul” ei, au testat, pe o „hartă” mentală, o zonă liberă de condiționări repulsive. Eu o interpretez ca un refuz
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
substituire a „teritoriului fizic”, dar și ca o reacție, omenește firească, în cadrul confruntării „corpului” cu transformările vârstei și al trecerii treptate spre eternitate. Privit unitar, afirmația corectă este „Eu sunt corpul care vorbește”, spiritul și corpul cresc împreună și orice transcendere spre un alt nivel de spiritualitate implică a face abstracție de corp, însă „el simte” această „trădare/evadare” și poate reacționa „ciudat” sau refuza dezvoltarea sentimentelor de confort, mulțumire, fericire. Reprezentarea că trebuie să ajungi undeva unde nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
spre deosebire de conceptele și rezultatele concrete ale cercetărilor, rămân mai degrabă opace, nedescrise și necunoscute pe scară mai largă. Un limbaj comun care poate facilita construirea unui cadru conceptual comun, împărtășit de mai multe discipline, are potențialul de a conduce la transcenderea granițelor disciplinare. Potențialul productiv și inovativ al acestui nivel de colaborare interdisciplinară este considerat foarte înalt de Patricia Rosenfield (1992); dificultatea articulării unui limbaj comun este însă inerentă, de regulă, limbajul fiind considerat de către cercetători un element de bază al
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]