535 matches
-
un contur integral sau fragmentat, artistul evoluează în adâncime pe o paletă de brunuri aflate în descompunere sau într-un exercițiu de căutare, transmițând o concretă stare de neliniște, ca și când deriziunea carnală nu mai poate lăsa în urmă decât chipul transfigurat al tragediei, astfel încât desenele, de la o lucrare la alta, dau conturul măștii antice, sub care regăsim sentimentul amintit. Aceasta ar fi o variantă de citire hermeneutică a textului plastic. Putem însă reface și în sens invers întreaga structură epică a
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
Nu ar putea fi, în definitiv, ficțiunea forma perfectă de a transmite realitatea? Și ce reprezintă de fapt realitatea? Indiferent de alte considerații, Mihai Zamfir este un romancier rafinat, deoarece în spatele poveștilor pe care le creează, este vizibilă importanța memoriei transfigurate de imaginație. Deja în romanul Acasă , naratorul asistă la un timp ce îi scapă din mână și la dispariția unei mari părți din vechiul București, din cauza furiei lui Nicolae Ceaușescu care, demolând străzi întregi, declanșează un atac asupra memoriei orașului
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
lui Miller, găsim și ultimele pagini lucrate de el la Paris, și anume studiile despre două dintre scrierile esoterice ale lui Balzac, Seraphita și Louis Lambert, cu referințe din Swedenborg și din Saint-Martin, „filosoful necunoscut”. Peisajul lui Miller e lucrat, transfigurat, mai ales, prin simbol și printr-o perspectivă religioasă asupra existenței, care exaltă caracterul miraculos al acesteia, făcând din relația omului cu viața un standard suprem de comparație („The yardstick I employ is life: how men stand in relation to
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
incidența logosului divin. Mai mult, ți-ar trebui o imaginație fără frîu să ți-l închipui pe Dan C. Mihăilescu prins în fervoarea mistică a răpirilor suprafirești. Din acest motiv, dacă ar fi mărturisit că s-a întors de acolo transfigurat, jurînd a fi întrezărit printre pietre pocrovul Maicii Domnului și, într-o clipă de abandon, de a fi simțit adierea pulpanei cristice, autorul ar fi făcut figura unui spirit atins de clișeu conformist. Și ar fi dezamăgit negreșit, prin simulacrul
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
fiu profesor la Basel decît Dumnezeu, dar n-am îndrăznit să împing egoismul meu personal pînă la a abandona crearea lumii. Vedeți, întotdeauna trebuie să faci unele sacrificii”... (p. 190) Aceeași nuanță în scrisoarea către Meta von Salis: „Lumea este transfigurată, căci Dumnezeu este pe pămînt. Nu vedeți cum se bucură toate cerurile? Tocmai mi-am luat în stăpînire regatul. Îl bag pe papă în pușcărie și-i trimit pe Wilhelm, Bismarck și Stoecker în fața plutonului” (p. 195). Volumul Nietzsche, ermitul
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
o profunzime salvatoare în realitatea înregistrată fotografic, prin „pata oarbă” - „zona în care se naște irealitatea, ficțiunea, e bucata mereu lipsă dintr-un puzzle, construit virtual cu ajutorul pieselor din jur”. Sună bine, dar fără susținere valabilă la nivelul textului. Realitatea transfigurată tragi-comic nu-i iese lui Lăzărescu. Alzheimerul privit îndeaproape de un martor familiarizat cu literatura nu se transformă în ce ar fi putut deveni o proză de calitate. Ideile despre artă și fotografie, despre literatura concurată sau obligată să cedeze
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
din speculațiile fără obiect. A beneficiat și el, ca Nabokov mai târziu, de recunoștința cititorilor - excedați de modernism - că se putea citi. A-l prefera lui Joyce, să zicem, ar fi ca și cum i-ai prefera lui Pierrot lunaire sau Nopții transfigurate, de Schönberg, Boleroullui Ravel. Totuși, e remarcabil că epoca modernă a creat un public atât de evoluat încât să poată deveni atât de celebru un autor atât de livresc, al cărui principiu creator este o ingeniozitate ieșită din comun. Una
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
prielnici, au împânzit cerul. Se duceau sus și departe, hăt, către Ghencea. Lumea apărea pe la balcoane, minunându-se. Ne luase și pe noi valul. Nino flirta deja cu o doamnă din blocul de vizavi. Florin trudea în bucătărie de unde țâșnea, transfigurat, cu un nou trofeu. Traian T. și cu mine stăteam și priveam spectacolul. Acoperisem văzduhul cu puzderie de suflete luminoase. De când cu trecerea dincolo a lui Traian T., mi s-a făcut nespus de dor să mai văd un lampion
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2892_a_4217]
-
știi să spui și nici nu se perindă fără umbră iar tu îți pierzi viața ca să-i dai de urmă. Sufletul omului e pricină de-nvecinare cu treimea sfîntă-n desfătare și nici un semn nu ni-l arată decît prin moartea literei transfigurată. Pericol de moarte poezia Pericol de moarte poezia și sufletul perindat prin intermundii amenințare de exterminare a clipei în casa de lemn pocnind din toate încheieturile și din toate fibrele cînd lumina întîrzie prea mult pe suprafața-i lucioasă înfiorată
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
ca o mirabilă potențialitate, o lume pe care o actualizează pe măsura derulării sale. Astfel că autoarea întreține cu "tot ce este viu, raporturi mediate de aventura cuvîntului. "Viața, ca atare nu figurează în nomenclatorul d-sale, ci doar formulele transfigurate ale acesteia, investite cu dramatismul transfigurării care e însăși definiția vocației. O primă formulă e cea pe care am putea-o lega de nivelul infrarealului. Dezamăgită, respinsă, rănită, ființa auctorială coboară în subterana realului (incluzînd acesta și funcția rațională) ca
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
oricare alt pictor contemporan, Ioana Bătrânu trăiește o continuă criză a mărturisirii și o la fel de mare sete de eliberare. Culoarea este un strigăt, compoziția o scurtă narație presărată și ea cu interjecții, iar imaginea, în anbsamblul ei, o autobiografie complex transfigurată. Grădina sau cimitirul, curtea ori fațada, formele somptuoase ale unui interior sau substanța eterică a drapajelor, care se învecinează cu lumina profundă a unui felinar și cu aceea fără sursă a unei cruci, sînt tot atîtea momente perfect identificabile ale
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
mă grăbesc. Gata, asta rămâne. Ahhh! Ba nu. Nu se poate să rămână asta, pentri că o să fie și Vasileasca acolo și m-a mai văzut o dată îmbrăcată așa”. Mai încearcă câteva combinații. La un moment dat, vine și revelația. Transfigurată, cu ochii ieșiți din orbite, femeia se luminează: “Prima! Prima combinație era mai bună! Cea mai bună! Proastă sunt, mă! Nu puteam să râmân la ea?”. Dar care dracu’ era prima? E greu să mai ții minte. Au trecut 3
De ce nu vă îmbrăcați ca femeile? – SONDAJ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18627_a_19952]
-
vechi/ (bunăoară strada Salcâmilor) ale orașului/ Copacii de pe bordúri/ își împleticeau umbrele cu a mea/ cu a rarilor trecători - /ei bine, o stratagemă a luminii/ (mi-am zis cu puțină invidie)/ ce ține de tehnica clar-obscurului”. Astfel trăiește orașul - Timișoara, transfigurată, desigur - în poezia lui Eugen Bunaru: la intersecția dintre emoție, imaginație și luciditate. La intersecția dintre contemplație nemijlocită și amintire. La intersecția dintre biografia citadină și autobiografie. O asemenea complexă recuperare, și configurare, a unui topos asigură textului originalitate și
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
pe buric, își umple avid coșu' cu amintiri, și bea liniștită cafea la ibric. Lumea ei e din hârtie fragilă, înmuiată, presată și uscată; pentru muritorii de rând e o apostilă pe viața diurnă, grea, complicată. SFÂNT MEDITÂND Sfântul meditează transfigurat, cu limitele sale se luptă, pe frunte are sânge de spini săpat, din care vampirii cu cravate hulpav se-nfruptă. Se bate cu monstrul feroce, din propriul suflet plângând în barbă, apoi se roagă horcăind să se sufoce în lupta
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
este con¬diție pentru dobândirea sfințeniei. În concepția ortodoxă între post și sfințenie există o corelație strânsă. Ea este exprimată și în felul în care re¬prezentăm pe sfinți în iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subțiate și transfigurate, datorită postului. Postul este o caracte¬ristică prin excelență a Ortodoxiei și o amprentă a creștinismului orto¬dox, în mentalitatea ortodoxă populară cel care nu postește este consi¬derat spurcat și păgân. După perioada apostolică, literatura teologică a părinților și
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
lui Lazăr, prietenul Domnului, cu fiica lui Iair sau cu fiul văduvei din Nain. Este vorba de o altfel de moarte, pentru păcatele lumii și o altfel de înviere, de un altfel de trup al lui Iisus, de un trup transfigurat. Învierea Domnului este modelul și forța învierii tuturor oamenilor, la a doua venire a Sa: “Eu sunt Învierea și viața, în adevăr, a zis El” (In, 11, 25). Învierea face referiri nu numai la ființa umană, ci este vorba de
HRISTOS A ÎNVIAT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383550_a_384879]
-
teiului...O trezi din reverie zbârnâitul soneriei: aoleu, cine-o fi? Privi pe vizor. Arau doi colindători. Tremurând de emoție, deschise ușa. - Primiți cu uratul? Murmură cu tremur în voce un „da”, abia șoptit. Copiii începură să cânte, dar ea, transfigurată, le urmărea fețele bucălate și ochii luminoși. Tresări și o scânteie îi trecu prin cap: acesta micu’ are ochii lui Sorinel! Dacă...Doamne, fă să fie adevărat! Citise undeva că sufletele reîncarnate recunosc locurile de unde-au plecat. Și băiețelul acesta
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
cu totul alt motiv. Era furioasă. O furie seacă, amestecată cu revoltă și disperare. Doar un exercițiu de reprimare a reacțiilor, pe care l-am bănuit Îndelung și sever, a oprit eliberarea țipătului care Îi umplea toată ființa. Palidă și transfigurată, răsucea Între degete cele câteva foi de hârtie și șoptea privind În gol: - Nu se poate... nu e posibil... nu pot să cred... - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o, mai mult ca s-o scot din transa care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aceea mișcătoare de capete și mîini care formează o orchestră, acolo În rîndul Întîi, În stînga dirijorului, o față care purta trăsăturile mele și pe care aproape am uitat-o, fața tatălui meu mort acum douăzeci de ani. Îl descopăr transfigurat, cu obrazul lipit de vioară ca de patul unei puști miraculoase; nu mai are chelie, nici burtă, tînăr și frumos ca Ares, e Însuși Întruchiparea puterii. Mă uit la toți acești muzicanți, la chipurile lor atît de asemănătoare cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orizontal, formând o caligrafie fină. Trăsăturile feței lui erau umbrite parcă de ramuri de copaci ce veneau de la jocul de lumini și umbre al lumânărilor. În acel chip încercam să pătrund și să mă scald toată noaptea. Avea un chip transfigurat, de alchimist, o față de fost maestru al dansului păsării, care începuse să-și piardă penele, poate pentru că se oprise să mai danseze și în loc de dans acum se interesa, plin de neliniște, de secretul fabricării aurului. Poate că el încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
au dezvăluit din plin, fără să știe, insatisfacția încercată în privința propriului trup, pe care au simțit nevoia să-l deteste, să-l chinuie, să-l urască în așa un hal... Antihedonismul își dezvăluie în mod simptomatic ura de sine, concentrată, transfigurată, deplasată, inversată ca sens, iar apoi îndreptată asupra unui obiect fantasmatic susceptibil de a incorpora totalitatea negativității acumulate în sine: plăcerea. Pentru că plăcerea epicuriană rămâne mult sub pericolele care i se pun în spate sau de forțele distrugătoare a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și neînduplecat În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și-mpotrivirea Celor din urmă insule-aurii... O, moartea strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Cultural > Vizual > DAN CARAGEA - FRUMUSEȚE ȘI FARMEC Autor: Dan Caragea Publicat în: Ediția nr. 951 din 08 august 2013 Toate Articolele Autorului Așa cum am mai spus, perceperea corpului natural sau transfigurat implică o judecată estetică îngemănată cu o tresărire erotică, adică o fuziune între cognitiv și afectiv. Frumusețea admite treptele comparației și superlativul, se poate ridica la sublim, poate fi concepută ca intangibilă. Ca și în basme, academiștii au postulat-o
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
o schiță de profil a subiectului poetic deschis spre sinele profund; [...]; volumul este expresia unui poet pentru care actul creator este arderea la temperatura Logosului ce comunică și se comunică, reverberând mereu un dor cu accente notabile» (Petre Ciobanu, «Cuvântul transfigurat...», în revista «Milenium», VIII, nr. 33 - 34, 2005); « Autorul ne plimbă prin principalele arcane ale gândirii esoterice ale omenirii așa cum apar în marile culturi; peste tot simți un parfum gnostic împrăștiat cu discreție; are și unele incursiuni în misterele Kabbalei
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
a paralizat corpurile. Nu mai puteam face nicio mișcare câteva clipe. Ușor, ușor, ne-am revenit din transa acestei uniuni fizice și sufletești, în care ambele noastre ființe au răspuns, în același moment, la acea clipă ancestrală. Eram transpirați, obosiți, transfigurați. Și iarăși am sărit amândoi din barcă, să ne răcorim în mijlocul mării. Era ultima baie în mare pe acea zi. După mai multe ture în jurul bărcii, a venit din nou la mine, m-a cuprins pe după gât și m-a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]