98 matches
-
prin fotosinteză, datorită existenței fermentului verde (clorofila), fără de care lumea animală nu ar exista, nefiind capabilă să-și asigure cea mai importantă sursă de energie - hidrocarbonatele. Deși fosilele descoperite au demonstrat succesiunea vieții pe pământ, ele nu aduc mărturii în favoarea transformismului decât doar diferențe de adaptare în cadrul aceleași specii și constatarea că unele specii au dispărut de-a lungul timpului. Prin aplicarea sofismului „post hoc, ergo propter hoc” (tot ce apare după ceva, derivă din acest ceva) s¬a încercat explicarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
merge pe principiul salturilor calitative ca urmare a acumulărilor cantitative, nu satisface, mai mult paleontologia prin studiul fosilelor nu arată decât modificări adaptative în cadrul speciei și nu transformarea unei specii în alta. O altă modalitate prin care se încearcă susținerea transformismului darwinist este omologia organelor, ceea ce ca interpretare simplistă ar însemna că toate speciile care au organe asemănătoare derivă unele din altele. Argumentele aduse sunt asemănarea structurilor diferitelor organe și sisteme pentru toate vertebratele. Și aici se confundă deliberat noțiunile de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a lumii viețuitoare. Legat de același aspect, ca modalitate optimă în îndeplinirea unui scop, darwiniștii supralicitează etapele dezvoltării embrionare a omului în sintagma „ontogenia rezumă filogenia”, cu alte cuvinte evoluția spre ființa umană trece prin etape intermediare care ar demonstra transformismul. Astfel prezența coccisului (rudiment al cozii), pilozității (lanugo) la făt, straturile epidermice dispuse ca solzii de pește, ar fi mărturii ale fazelor intermediare pe care le-a cunoscut lumea viețuitoare până la apariția omului. Se eludează și aici, pe de o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de viață nu presupune câtuși de puțin derivația și cu atât mai puțin mărturia transformării speciilor. Organele atavice, sau structurile vestigiale cum ar fi: timusul, apendicele cecal, musculatura urechii, epifiza și chiar hipofiza, au fost invocate de darwiniști în susținerea transformismului, dar și ocolite cu grijă de neodarwiniști, pentru că între timp s-a demonstrat exact cum prevedea Paulescu că aceste structuri, departe de a fi rudimentare și inutile, au îndeplinit, îndeplinesc și vor îndeplini în anumite circumstanțe un rol bine definit
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
specii este doar fenotipul, prin exprimarea unor gene mutante, sau existente deja în structura genetică și nicidecum genotipul, a cărui modificare se reflectă negativ asupra fecundității individului în cauză, urmarea fiind dispariția speciei. Așadar, departe de a tranșa problema în favoarea transformismului darwinist, genetica a demonstrat dimpotrivă fixitatea și imutabilitatea speciilor, ceea ce de fapt a anticipat și demonstrat Paulescu. Bazat pe argumentația științifică susținută de faptele de observație, aplicând logica științifică și rigorile metodei experimentale, Paulescu a cerut efectiv excluderea din știință
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
excluderea din știință a doctrinei materialiste și a darwinismului ca fiind antiștiințifice. Prima, pentru că susține supremația materiei asupra lumii, nefiind capabilă să explice viața și apariția ei decât speculativ, iar a doua pentru că nu poate explica apariția speciilor decât prin transformism care s-a dovedit o eroare. Atitudinea lui Paulescu, care argumenta științific poziția sa de la înălțimea catedrei, nu a trecut neobservată. Poziția și mai ales demonstrația sa a stârnit controverse aprinse în lumea științifică a timpului său dominată de oameni
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
s-a părut foarte interesantă și instructivă. Primul a fost profesorul Nicolae Leon de la catedra de biologie a Facultății de Medicină din Iași, care în două articole pune la îndoială argumentația lui Paulescu în combaterea teoriei “generației spontanee” și a “transformismului darwinist”. Deși teoria originii vieții pe pământ prin generație spontanee a fost definitiv scoasă din știință prin demonstrația lui Pasteur, erau încă destui oameni cu pretenții de savanți care să o susțină, mai ales după ce Haeckel lansase teoria monerelor ca
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
numai pentru că a îndrăznit să combată viziunea profund științifică a unui gigant cum era Paulescu. Al doilea nume din peisajul academic românesc a fost Dimitrie Voinov, profesor de zoologie la Facultatea de Științe din București, materialist convins și adept al transformismului darwinist, personaj care imediat după instaurarea regimului comunist în România avea să devină academician, în noua formulă a Academiei Române, participând activ la restructurarea ei pe principii comuniste. În două articole publicate în Convorbiri literare „Transformis m ori Paulism” și „Fiziologie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cauza primă și secundă argumentate de Paulescu. Negând forța ca mod de manifestare a energiei, de care fizicienii și matematicienii uzează pentru a calcula efectele la nivelul materiei, confundând fecundația cu fecunditatea, folosind organele atavice și rudimentare pentru a susține transformismul, Voinov atrage chiar și reacția unui matematician (Periețeanu) care a simțit nevoia să-i corijeze elegant confuziile pe care le făcea în domeniul matematicii, știință exactă care nu admite speculațiile. În stilul său caracteristic, elegant și onest, în două articole
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
admise în știință, pentru faptul că îndeplinesc condiția necesară de a nu intra în contradicție cu fapte bine stabilite. În aceeași măsură, în biologie, faptele de observație și încercările de a obține specii noi au eșuat, ceea ce arată clar că transformismul nu poate fi probat, este deci antiștiințific deoarece contravine unor fapte bine stabilite. Cu toate acestea și în contrazicere cu evidența, evoluționismul transformist este acceptat ca instrument de lucru. Deși viața nu a putut fi reprodusă, iar teoriile privind apariția
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Iorga a scris un editorial �n care sus? inea c? Mussolini salvase Italia de o dictatur? bol? evic?. Asemenea c�torva liberali italieni (Giovanni Giolitti ? i al? îi), Iorga consideră fascismul drept un fenomen pozitiv trec? tor. Ei credeau �n for? a transformismului. Nici Iorga nici ceilal? i nu recuno? teau c? aveau de? a face cu un fenomen al secolului al XX-lea cu totul nou. Iorga ? i?a schimbat cur�nd p? rerea. Prin 1925, declară c? �Mussolini �? i preg? tea un tron
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Europei de sud? est a �Curcubeului fascist�. �n cadrul acestui �Curcubeu fascist�, fluctua? iile neprincipiale ? i delirante ale politicii rom�ne? ți se vor intensifica �ntr? un mod galopant. Toate acestea nu constituiau monopolul politicii rom�ne? ți. �n Italia era numit transformism, termen introdus de A. Depretis, pe care Giovanni Giolitti l? a dus ulterior la apogeu. S?ar putea spune c? la at�ț se rezum? politică. La Washington era numit �moralitate de circumstan?? �. �n Rom�nia �ns? , ponderea acestui fel de politizare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
trecere cu vederea care pare să arunce descrezarea asupra unei serii de științe naturale și să le excludă, pentru a zice astfel, din domeniul explorării adevărului. Astfel nu se găsește, În cartea pe care o analizăm, nici un capitol consfințit geologiei, transformismului, tot atât de puțin cât și disciplinei care leagă dezvoltarea materiei de istoria omenirii, adică preistoriei. Ce Împrejurare a putut să motiveze această excludere a domeniului Întreg al transformărilor materiei, a istoriei acestei dezvoltări uriașe din care a ieșit lumea materială pe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Ce Împrejurare a putut să motiveze această excludere a domeniului Întreg al transformărilor materiei, a istoriei acestei dezvoltări uriașe din care a ieșit lumea materială pe care o avem sub ochi? Iată ceea ce nu putem Înțelege. Căci doar geologia și transformismul pot și ele năzui la titlul de știință, tot atât de bine ca și științele biologice și, desigur, cu mai mult drept decât științele medicale. Metoda Însă de care se folosesc științele acestea ale dezvoltării materiale este de o cu totul altă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dat mult mai mult de spicuit pentru minte decât acela al științelor care, mai mult sau mai puțin, nu fac decât a repeta aceleași proceduri. Nu se pot privi ca Îndestulătoare cele câteva pagini pe care dl. Giard le hărăzește transformismului În capitolul său asupra morfologiei (pp. 159-165), dar În care d-sa nu atinge metodele speciale ce trebuie aplicate pentru a fixa principiile după care ființele s-au dezvoltat. Dar numele chiar al geologiei nu se regăsește În tot cursul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dată (p. 322) și atunci Încă este amintit de istoricul G. Monod, vom vedea În curând În ce scop, pe când oamenii de știință Îl trec cu totul cu vederea. Întrucât nu putem admite că lăsarea pe dinafară a geologiei, a transformismului și a preistoriei să fi fost datorită unei scăperi din vedere, credem că științele dezvoltării materiale au fost Înadins Înlăturate. Pentru ce și În ce scop, iată ce rămâne pentru noi o taină. Dintre științele faptelor spiritului, găsim iarăși că
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dar care posedă un caracter comun, acela de a nu mai exista, de a fi dispărut: realitatea trecută. Aceasta poate fi sau de natură intelectuală și studiată de istoria omenirii, sau de esență materială și alcătuind obiectul geologiei și al transformismului, cu veriga care leagă aceste două domenii ale transformării: preistoria. Pentru punctul de vedere metodologic În care se pune lucrarea pe care o analizăm, studiul domeniului transformării putea să capete o Însemnătate deosebită; căci este Învederat că stabilirea adevărului asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
este tot atât de sigură ca și aceea a eclipsei. Această realitate trecută și dispărută pentru totdeauna este istoria În cea mai largă accepție a cuvântului și ea se silește să reconstituie totdeauna acea realitate, fie În regnul materiei, prin geologie și transformism, fie În acea al minții, prin istoria propriu-zisă. Se vede deci și din acest punct de vedere cât de Însemnat ar fi fost studiul metodei În geologie, În paleontologie, În preistorie, pentru a stabili principiile care trebuie să Îndrepte investigările
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ca un caz particular, o formă care a luat o dezvoltarea particulară, mecanica cerească. Se presupune În ea că forțele sunt centrale și În raport invers cu pătratul distanțelor” (p. 102). Cu totul altfel stau lucrurile În științele succesiunii: geologia, transformismul, preistoria și istoria, În care cercetarea cauzelor se urcă, prin Înlănțuirea faptelor evoluției, la infinit, eliminând astfel cauza ultimă și stabilind deci cauzalitatea Într-un chip definitiv. Căci nu se poate Întâmpina că o cauză nu poate fi stabilită printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
viitor - În timp ce legile de repețire ale lumii fizice, precum și cele ale lumii minții sunt tocmai valabile pentru timpurile viitoare și deci posedă facultatea de a prevedea faptele ascunse În sânul timpurilor care nu au sosit Încă. Dar științele dezvoltării: geologia, transformismul, preistoria și istoria, posedă și ele noțiunile lor obștești: nu legi, dar serii de fapte succesive, și pretinsele legi sociologice nu sunt și nu pot fi decât generalizări de serii. Generalizarea fiind Însă rezultatul abstracției, ea nu se poate Întinde
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și cu elementele constitutive ale evoluției omenești” (p. 345). Noi Însă am dovedit că nu numai istoria este nevoită a recurge la individual; și științele pozitive se află În același caz. Aceleași caractere sunt Împrăștiate de științele dezvoltării naturii: geologia, transformismul și domeniul intermediar al preistoriei. Dacă manualul d-lui Thomas ar fi dat loc și metodelor de care trebuie să se slujească aceste de pe urmă științe, noțiunea ar fi trebuit să fie modificată și caracterele ei obștești ar fi să
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a venit la putere, Iorga a scris un editorial în care susținea că Mussolini salvase Italia de o dictatură bolșevică. Asemenea cîtorva liberali italieni (Giovanni Giolitti și alții), Iorga considera fascismul drept un fenomen pozitiv trecător. Ei credeau în forța transformismului. Nici Iorga nici ceilalți nu recunoșteau că aveau de-a face cu un fenomen al secolului al XX-lea cu totul nou. Iorga și-a schimbat curînd părerea. Prin 1925, declara că "Mussolini își pregătea un tron de dictator a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
contribui la apariția pe cerul Europei de sud-est a "Curcubeului fascist". În cadrul acestui "Curcubeu fascist", fluctuațiile neprincipiale și delirante ale politicii românești se vor intensifica într-un mod galopant. Toate acestea nu constituiau monopolul politicii românești. În Italia era numit transformism, termen introdus de A. Depretis, pe care Giovanni Giolitti l-a dus ulterior la apogeu. S-ar putea spune că la atît se rezumă politica. La Washington era numit "moralitate de circumstanță". În România însă, ponderea acestui fel de politizare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]