96 matches
-
transmiterea lor (tipul disruptiv). Iată deci că nici variabilitatea genetică, nici ereditatea și nici selecția naturală nu susțin transformarea speciilor, ci evoluția în cadrul speciei prin adaptarea la condițiile mereu schimbătoare ale mediului în care ființa trăiește. Încercările de a demonstra transformismul prin datele de paleontologie, anatomie comparată sau embriologie, evocate sau argumentate, nu rezistă nici ele în fața analizei și logicii științifice. De altfel Paulescu o denumea ultima punte darwinistă pentru salvarea doctrinei. Într-adevăr studiul straturilor profunde ale scoarței terestre arată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prin fotosinteză, datorită existenței fermentului verde (clorofila), fără de care lumea animală nu ar exista, nefiind capabilă să-și asigure cea mai importantă sursă de energie - hidrocarbonatele. Deși fosilele descoperite au demonstrat succesiunea vieții pe pământ, ele nu aduc mărturii în favoarea transformismului decât doar diferențe de adaptare în cadrul aceleași specii și constatarea că unele specii au dispărut de-a lungul timpului. Prin aplicarea sofismului „post hoc, ergo propter hoc” (tot ce apare după ceva, derivă din acest ceva) s¬a încercat explicarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
merge pe principiul salturilor calitative ca urmare a acumulărilor cantitative, nu satisface, mai mult paleontologia prin studiul fosilelor nu arată decât modificări adaptative în cadrul speciei și nu transformarea unei specii în alta. O altă modalitate prin care se încearcă susținerea transformismului darwinist este omologia organelor, ceea ce ca interpretare simplistă ar însemna că toate speciile care au organe asemănătoare derivă unele din altele. Argumentele aduse sunt asemănarea structurilor diferitelor organe și sisteme pentru toate vertebratele. Și aici se confundă deliberat noțiunile de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a lumii viețuitoare. Legat de același aspect, ca modalitate optimă în îndeplinirea unui scop, darwiniștii supralicitează etapele dezvoltării embrionare a omului în sintagma „ontogenia rezumă filogenia”, cu alte cuvinte evoluția spre ființa umană trece prin etape intermediare care ar demonstra transformismul. Astfel prezența coccisului (rudiment al cozii), pilozității (lanugo) la făt, straturile epidermice dispuse ca solzii de pește, ar fi mărturii ale fazelor intermediare pe care le-a cunoscut lumea viețuitoare până la apariția omului. Se eludează și aici, pe de o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de viață nu presupune câtuși de puțin derivația și cu atât mai puțin mărturia transformării speciilor. Organele atavice, sau structurile vestigiale cum ar fi: timusul, apendicele cecal, musculatura urechii, epifiza și chiar hipofiza, au fost invocate de darwiniști în susținerea transformismului, dar și ocolite cu grijă de neodarwiniști, pentru că între timp s-a demonstrat exact cum prevedea Paulescu că aceste structuri, departe de a fi rudimentare și inutile, au îndeplinit, îndeplinesc și vor îndeplini în anumite circumstanțe un rol bine definit
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
specii este doar fenotipul, prin exprimarea unor gene mutante, sau existente deja în structura genetică și nicidecum genotipul, a cărui modificare se reflectă negativ asupra fecundității individului în cauză, urmarea fiind dispariția speciei. Așadar, departe de a tranșa problema în favoarea transformismului darwinist, genetica a demonstrat dimpotrivă fixitatea și imutabilitatea speciilor, ceea ce de fapt a anticipat și demonstrat Paulescu. Bazat pe argumentația științifică susținută de faptele de observație, aplicând logica științifică și rigorile metodei experimentale, Paulescu a cerut efectiv excluderea din știință
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
excluderea din știință a doctrinei materialiste și a darwinismului ca fiind antiștiințifice. Prima, pentru că susține supremația materiei asupra lumii, nefiind capabilă să explice viața și apariția ei decât speculativ, iar a doua pentru că nu poate explica apariția speciilor decât prin transformism care s-a dovedit o eroare. Atitudinea lui Paulescu, care argumenta științific poziția sa de la înălțimea catedrei, nu a trecut neobservată. Poziția și mai ales demonstrația sa a stârnit controverse aprinse în lumea științifică a timpului său dominată de oameni
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
s-a părut foarte interesantă și instructivă. Primul a fost profesorul Nicolae Leon de la catedra de biologie a Facultății de Medicină din Iași, care în două articole pune la îndoială argumentația lui Paulescu în combaterea teoriei “generației spontanee” și a “transformismului darwinist”. Deși teoria originii vieții pe pământ prin generație spontanee a fost definitiv scoasă din știință prin demonstrația lui Pasteur, erau încă destui oameni cu pretenții de savanți care să o susțină, mai ales după ce Haeckel lansase teoria monerelor ca
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
numai pentru că a îndrăznit să combată viziunea profund științifică a unui gigant cum era Paulescu. Al doilea nume din peisajul academic românesc a fost Dimitrie Voinov, profesor de zoologie la Facultatea de Științe din București, materialist convins și adept al transformismului darwinist, personaj care imediat după instaurarea regimului comunist în România avea să devină academician, în noua formulă a Academiei Române, participând activ la restructurarea ei pe principii comuniste. În două articole publicate în Convorbiri literare „Transformis m ori Paulism” și „Fiziologie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cauza primă și secundă argumentate de Paulescu. Negând forța ca mod de manifestare a energiei, de care fizicienii și matematicienii uzează pentru a calcula efectele la nivelul materiei, confundând fecundația cu fecunditatea, folosind organele atavice și rudimentare pentru a susține transformismul, Voinov atrage chiar și reacția unui matematician (Periețeanu) care a simțit nevoia să-i corijeze elegant confuziile pe care le făcea în domeniul matematicii, știință exactă care nu admite speculațiile. În stilul său caracteristic, elegant și onest, în două articole
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
admise în știință, pentru faptul că îndeplinesc condiția necesară de a nu intra în contradicție cu fapte bine stabilite. În aceeași măsură, în biologie, faptele de observație și încercările de a obține specii noi au eșuat, ceea ce arată clar că transformismul nu poate fi probat, este deci antiștiințific deoarece contravine unor fapte bine stabilite. Cu toate acestea și în contrazicere cu evidența, evoluționismul transformist este acceptat ca instrument de lucru. Deși viața nu a putut fi reprodusă, iar teoriile privind apariția
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
poate vorbi sau lucra altfel de cum crede. Cazul de faimoasă duplicitate al lui Lorenzo della Valle, care pretindea că, în calitate de creștin, acceptă dogma Bisericii, iar în calitate de filosof adevărul naturii, sau al lui Darwin, care voia să rămână credincios formulând teoria transformismului, constituie atitudini pseudo religioase, susceptibile de erori funeste. Hristos e unul în toate și toate sunt una în Hristos. Ca atare, nu există un adevăr al credinței și altul al științei; nu există un bine al moralei creștine și altul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în tendința de a-i caricaturiza opera. Dintre toate multiplele încercări ale științei anticreștine de a nega adevărul fundamental al Bibliei privitor la originea lumii și a vieții, cele mai răsunătoare și mai demonice ni se par ipoteza danvinistă a transformismului și ipoteza haeckeliană a generației spontanee. Emise în numele biologiei, adică al unei științe cu caracter de exactitate experimentală, ele nu s-au putut și nu se pot verifica pe calea metodei experimentale. Dacă viața s-a creat singură devenind materie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
materie vie. Dar cum lucrul acesta e imposibil de demonstrat științific, ipoteza generației spontanee rămâne o simplă fantezie. Și tot astfel, dacă ni s-ar demonstra cazul unei maimuțe transformată în om care vorbește, cugetă și creează cultură, atunci ipoteza transformismului ar deveni un adevăr științific. Cum lucrul acesta e o imposibilitate, transformismul rămâne o simplă fantezie. Relativ la originea lumii și a vieții, știința nu va putea spune niciodată vreo afirmație exactă, de vreme ce nu există nici un testimoniu omenesc pe care să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
generației spontanee rămâne o simplă fantezie. Și tot astfel, dacă ni s-ar demonstra cazul unei maimuțe transformată în om care vorbește, cugetă și creează cultură, atunci ipoteza transformismului ar deveni un adevăr științific. Cum lucrul acesta e o imposibilitate, transformismul rămâne o simplă fantezie. Relativ la originea lumii și a vieții, știința nu va putea spune niciodată vreo afirmație exactă, de vreme ce nu există nici un testimoniu omenesc pe care să se sprijine. După Biblie, omul n-a asistat la crearea lumii. Că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sufletul devine abisal. Caragiale grefează un „citat” al sensibilității romantice cu stilistica aferentă, citat prin care înscrie en abîme figura micului funcționar. Antifraza ironică revelabilă prin jocul intertex- tual este a naratorului care „alege” stilul potrivit redactării unui astfel de transformism afectiv. De fapt, naratorul redă personajul sensibilității care a consacrat în literatură arta marilor dezechilibre, arta dezmărginirii, a lipsei de măsură, a grandorii, adică a sensibilității romantice cu pro- priile mărci stilistice, sensibilitate cu care Caragiale-auto- rul nu are nici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lacom ca un pelican, ca un rechin, să înghită tot ce întîlnește și să digere ce i se pare bun! Ceva asemănător cu vorba cunoscută a lui Molișre: «Je prends mon bien où je le trouve». O. are aptitudini de «transformism» (plagiator e prea mult spus). Dedesubturile acestei răfuieli sînt însă, din cît intuiesc, altele, prozaice”. N-am mai apucat să i le expun, căci a venit N.: palid, încovoiat, ținîndu-se cu o mînă de stomac. „Mă arde”, a zis așezîndu-se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decât este; sau, pur și simplu, mai nerod decât tine. Biserica a înțeles - dacă nu a presimțit - dușmanul de moarte ce ar putea fi pentru ea (devenind din ce în ce mai puternic) știința și, îndeosebi, doctrinele, oricât de mult ar bâjbâi încă, ale transformismului și evoluției. Științele acestea nu se adresează numai viitorului, ci și trecutului. Ce s-a schimbat deja, poate să se mai schimbe, și, în mod reciproc: dacă omul este în stare să schimbe ceva în viitor, el poate să fie
Despre Dumnezeu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15560_a_16885]
-
nouă demonstrație teoremei lui Taylor. A stabilit ecuația lănțișorului. De asemenea, s-a ocupat de problema cuadraturii cercului, de studiul echivalenței volumelor poliedrelor, de rectificarea aproximativă a arcelor de curbă. În filozofie, Ampère este adept al concepției materialiste și al transformismului. De asemenea, a susținut ideea existenței "magnetismului animal". Ampère a fost unul dintre creatorii teoriei atomice. Spre sfârșitul vieții, a încercat să scrie o lucrare de "filozofie a științei", care rămâne neterminată. Ca apreciere a valorii sale, Ampère a mai
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
a fost marcată de corupție și instabilitate guvernamentală, nerezolvarea sărăciei din zona de sud a Italiei și de utilizare a măsurilor de forță pentru impunerea unor hotărâri guvernamentale. Depretis și-a început mandatul prin inițierea unui experiment politic numit "Trasformismo" (transformism). Teoria "trasformismo" era aceea că guvernul trebuie să selecteze o mare varietate de politicieni moderați și capabili, fără să țină seama de orientarea lor politică. În practică însă, "trasformismo" a fost un sistem corupt și de mână forte, Depretis făcând
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
fii: Profesor de științe naturale și zoologie la Royal School of Mines ("Școala Regală de Inginerie a Minelor") din Londra (1854-1885) și profesor de anatomie comparată la Imperial College din Londra. Prieten și colaborator al lui Charles Darwin, apărător al transformismului și unul dintre propagatorii teoriei darwiniste, pe care a susținut-o cu convingere. A afirmat antropogeneza din maimuță și că păsările se trag din dinozauri. A căutat dovezi privind afinitățile dintre om și maimuța antropoidă. A studiat nevertebrate marine. Fiu
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]