139 matches
-
o desprindere de materia viscerală și percepțională a corpului în favoarea primatului acordat minții sau spiritului ca localizări ale eului, ci înseamnă o situare în trup. Această situare încorporată produce întregirea identității ca indestructibilitate a relației corp-conștiință, ambele protezate, interfațate sau transmutate în mod tehnocultural, dar și descoperirea alterității și acceptarea străinului în sine sau în celălalt. Subiectul postuman este supus modificării tehnoidentitare în dubla ipostază trup-conștiință, prin protezare sau prin interfațare cu tehnologiile comunicaționale, prin metaformoză cybergenetică, toate aceste procese constituind
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și critica. Astfel, controversele însele din știința de azi, în legătură cu modificarea genetică a organismelor, proces prin care se inserează ADN străin în genomul unui organism, sunt perpetuate și adâncite în artă. La fel ca în știință, care poate astăzi să transmute genetic ființele, în arta transgenică se regăsesc specii mixte sau mutanți genetici care deopotrivă fascinează și înspăimântă privirea umană. Animalele și peștii sunt astăzi ființe inserate cu gene străine, însă ființele umane se pot ele însele confrunta cu problema transgenezei
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trecuți./ Tot ție,/ Tot ție.../ Tot ție!" (Dedicație, din Serile la Mircești, Editura Timpul, Iași, 1999). Armonizarea cu sine și cu universul este însă înșelătoare. Poeta se lasă, deliberat, în voia stărilor lirice ce îi potențează disconfortul sau i-l transmută în izolare, înstrăinare (îndeosebi de propria feminitate, aproape repudiată în texte precum Secret sau Feminin din aceleași Seri la Mircești), neliniște rău prevestitoare sau chiar dezgust de sine, ultimul transcris în pastă bacoviană: "În oglinda hoitului mea/ mă contemplu/ bolnavă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cohortele imaginarului par să-și fi dat întîlnire pe câmpurile de luptă ale filmelor lui Alejandro Jodorovski ca într-un Armageddon nimicitor. Suprarealism, sigur, Bunuel, evident - "L'îge d'or" este genitorul semper certus al "Muntelui Sacru" -, dar totul transplantat, transmutat în rezervația de suprarealitate a Americii Centrale, acolo unde Crist a putut fi altoit pe Quetzalcoatl, Gaudi pe observatorul din Palenque și Robbe-Grillet pe "Terra Nostra" a lui Fuentes. Acolo unde fantasticul natural, miraculosul cavaleresc ("străluminați ca niște unghii", Orlando, Amadis
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
femeile din film) și având pe coapse și pe piept inscripții ebraice și semne cabalistice obscure. Un pelican completează triada Inițiatorului. Personajul e purificat într-o etuvă de cristal de stâncă, pe când, într-un vas de cuarț, fecalele sale sânt transmutate în aur. Nouă inserturi, ca nouă sertărașe în corpul Venerei, corespund poveștilor celor nouă personaje-statui, bărbați și femei, așezați goi în firidele sălii, ca în Arman. Fiecare corespunde unei planete și are o profesie. Fiecare își spune numele, planeta și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
le grand oeuvre ca să scoată aur din piatra filozofală. Prospero, oricât de mare i-ar fi puterea asupra spiritelor și asupra elementelor, oricât de bine ar ști să citească în obscurele încifrări ale stelelor, este un magician sui generis, care transmută plămada joasă 154 și impură a umanului în aurul unei moralități mai înalte și în mântuirea lăuntrică de rău. Pentru că el nu este, vrăjitorul acesta vitregit și alungat de semenii lui, un magician oarecare, ci un om de o strălucită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
le grand oeuvre ca să scoată aur din piatra filozofală. Prospero, oricât de mare i-ar fi puterea asupra spiritelor și asupra elementelor, oricât de bine ar ști să citească în obscurele încifrări ale stelelor, este un magician sui generis, care transmută plămada joasă și impură a umanului în aurul unei moralități mai înalte și în mântuirea lăuntrică de rău. Pentru că el nu este, vrăjitorul acesta vitregit și alungat de semenii lui, un magician oarecare, ci un om de o strălucită inteligență
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a fost doar aspectul armat al problemei), ci cu mult înainte, prin "înarmarea mentală cu ajutorul mitului". Mitul, în această misiune, este ajutat de o nouă utilizare a limbajului, care îi conferă o influență sporită (se inventează cuvinte noi ori se transmută încărcătura semantică, în care orice cuvânt are două valențe, cea semantică și cea magică, pe care mizează propaganda, iar cuvântul devine important nu prin sensul său, ci prin atmosfera pe care o degajă), de ritualizarea excesivă a vieții politice (toate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
copii morți de sute de ani. Conac al putreziciunii! Curentul de pe culoare nu putea fi decât timp înghețat, timp galben ca amurgurile de iarnă. Până și vopseaua picturilor de pe pereți, închipuind scene enigmatice din vreo carte sfântă, făcuse viermi și transmuta, lent, în asfalt. Am trecut de nimfa 123 de tuci fără s-o privesc, luîndu-mă după zgomotele pe care le auzeam undeva în față, în întunericul catifelat cu grena al serii. Am văzut de departe umbra ca de smoală a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în care faci „forme“ dintr-un singur fir de ață). Păstrasem și continuam să hrănesc în fel și chip acel mod de a percepe lumea, de a fi în ea atât de prezentă. Literatura e doar o cale. Se putea transmuta totul și pe foaie ? Se putea, dar nu simțeam nevoia - și-apoi, vorba lui Bacovia, „voi scrie un vers când voi fi liniștit“. Se scrie când ești „liniștit“, când stai singur și mut între patru pereți până uiți de tine
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
femeilor 286. La începuturile sale, creștinismul iisusiac a mers pe calea feminismului, a celei de a patra frenezii, cum o numea Cornelius Agrippa în De occulta philosophia: "Cât despre cea de-a patra frenezie, provocată de la Venus, ea transformă și transmută spiritul omului într-unul divin prin pasiunea iubirii, făcându-l în întregime asemenea lui Dumnezeu"287. Este calea urmată de Iisus și de Maria Magdalena. Christos însemna cel uns, nu în sensul de Fiu al lui Dumnezeu, căci ungerea constituia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
până la limita dispariției lui totale, așa cum se-ntâmplă în filosofia lui Michel Foucault. Hazardul părăsește albia simulacrului-diferență și devine destin prin coincidență. Este ceea ce se-ntâmplă cu Tereza și Tomas. Repetiția ușoară (echivalentul repetiției oarbe, ca devenire întru devenire) se transmută în repetiție grea (încercarea eminesciană, devenirea întru ființă), ca în cvartetul lui Beethoven. Coincidența este semnul destinului, cum au intuit cei vechi. Asta grăiește extraordinarul mit al lui Oedip, care începe cu întâmplarea copilului găsit plutind în coș. Kundera dă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Băieții veseli (1934) de Grigori Aleksandrov face referire explicit, în genericul său, la comicii americani Charlie Chaplin, Harold Lloyd și Buster Keaton, pentru a demonstra mai bine că și în URSS se știe a se râde. Reabilitarea muzicii de jazz, transmutată în „jazz roșu”, și practicată în special de muzicieni ca Aleksandr Tsfasman, participă la această concurență culturală. Cântecul folcloric, fie că e țigănesc, cu Vadim Kozin, sau evreiesc, cu Matvei Blanter și Leonid Utiosov - interpret al poemelor scriitorului de limbă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
izvorul ființei, focarul energiilor primare, al paideumei universale), maternitate cu valoarea ei arhetipală (mama e "trimisa divinității pe pământ"), aici intervine iarăși o comparație cu Bacovia: "Infernul bacovian este individual, vertical, cel vierean a fost unul colectiv, pe orizontală. Bacovia transmută paradisul în infern, pe când Vieru infernul în paradis, casa ca cronotop central al universului vierean, feminitatea ("orice femeie este o repetiție cu diferență a mamei primordiale"), vegetalismul (poetul ca un copil al naturii), complexitatea senzorială (poetică elementelor, narcisismul, orfismul, sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
concluzie, subscriem la această frumoasă metaforă critică, ce-l proiectează pe Grigore Vieru în cea mai atrăgătoare lumină: Fiind un bacovian de contrast, Vieru a abandonat (asta e o certitudine) și alchimia negativă, atât de paradoxală. Reamintesc, alchimiștii voiau să transmută plumbul în aur. Bacovia a procedat à rebours: a degradat aurul în plumb. Grigore Vieru transformă vegetalul în aur. Florile lui nu mai sunt de plumb, ci sunt flori de aur, flori de lumină" (op. cit., p. 258). "Akademos" (Chișinău), nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să constat cum totul se comportă potrivit principiului heraclitean. Și cu toate astea, în alcătuirea divină a trupurilor se intuiește permanent teama subterană a dezagregării. Parcă toată firea e frisonată de această frică. Ca să ajungă la metamorfozare, ca să se poată transmuta în alte entități, eroii ca și zeii își preschimbă forma corporală, trec prin procese de desfacere în bucăți, sfârșesc inevitabil prin a muri. Am ajuns la convingerea că, în realitate, nimic nu reușește să treacă de limită. Prezența mea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am dezamorsat încărcătura negativă ce ne împiedica să ne dezvoltăm potențialul ființei noastre în mod natural); - ne ajută să transformăm tiparele mentale negative care se manifestă în structuri de gândire și scheme de acțiune dizarmonioase și ineficiente; - ne ajută să transmutăm și să sublimăm energiile dizarmonioase în energii cu o vibrație elevată; Terapia prin regresie este o metodă originală de vindecare ce însumează tehnici valoroase din domeniile: - cristaloterapie (diagnostic și terapie); - vindecare în stare de transă; - vizualizare creativ-pozitivă; - echilibrarea meridianelor energetice
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
am dezamorsat încărcătura negativă, ce ne împiedica să ne dezvoltăm potențialul ființei noastre în mod natural);ne ajută să transformăm tiparele mentale negative care se manifestă în structuri de gândire și scheme de acțiune dizarmonioase și ineficiente; - ne ajută să transmutăm și să sublimăm energiile dizarmonioase în energii cu o vibrație elevată; Terapia prin regresie este o metodă originală de vindecare ce însumează tehnici valoroase din domeniile: - cristaloterapie (diagnostic și terapie); - vindecare în stare de transă;vizualizare creativ-pozitivă; - echilibrarea meridianelor energetice
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
vom fi duși - cred că nici noi, nici autoritățile din Câmpulung nu știam exact unde plecăm. Deci nu vi s-a spus unde plecați? Nu, dar În tren știu că tata spunea că plecăm În Ucraina, că urmează să fim transmutați Într-o zonă a Ucrainei denumită Transnistria, zonă care a revenit ca spațiu În administrare românească. Și noi urma să fim stabiliți acolo, ziceam noi, pentru a lucra pământul. Realitatea a fost mai diferită, dar nu știu dacă a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru a lucra pământul. Realitatea a fost mai diferită, dar nu știu dacă a fost atât de diferită față de ceea ce ne așteptam noi, pentru că era front, era război, autoritățile românești erau abia În formare În acea zonă și cred că transmutând o populație masivă În locuri care ție, administrație românească, Îți erau străine, te mai ocupi de ei să-i mai organizezi? Cred că era o treabă prea complicată pentru acel moment istoric, În acele locuri. Administrația românească era constituită, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din deportare, Încât cei trei ani de deportare În mintea mea sunt doar trei ani, chiar dacă au fost niște ani ieșiți din comun. Că am părăsit locurile natale, că am părăsit o lume care-mi era cunoscută, că am fost transmutată Într-o lume care mi-era străină, unde viața era foarte grea, pentru că era foame, pentru că era frig, pentru că eram bolnavi și, În special, pentru că era o viață fără speranță... Viață În care În fiecare zi se punea problema de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
777, metafizic vidul fiind absolutul, magnetul alchimic. Când poetul pătrunde în vid totul dispare. Fumul metaforic de care aminteam se înalță sub clopot, condensându-se sub capacul athanorului și cade în noi ca ploaie de lumină. Ființa noastră sublimată, se transmută și tinde să devină iarăși foc. Dacă această ardere e posibilă, poesia gândurilor noastre prinde conturul curcubeului. Cât este de greu să nu cazi în desuetudine și să comiți o erezie, cât este de minunat să simți că lumea însăși
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
anotimpurilor. Dar fără pământ, fără materia prima, unde-am putea să ne înrădăcinăm arta de a distila spiritul care se evaporă prin porii celorlalte elemente. În alambicul de os1055 se coace oul filosofic și reverberează versurile-n matras, în destinul transmutat în cea de-a treia lume, cea dintre microcosmos și macrocosmos. A fost cândva pământul străveziu ca apele de munte-n toate ale sale în sine legănând izvorul clar și viu. S-a-ntunecat apoi, lăuntric, ca de-o jale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
brațele altui bărbat. Acestea sunt gânduri răutăcioase; dar în acele momente îi purtam pică, o amărăciune bine localizată, pentru că știam cât de trecătoare era suferința ei, și cât de curând, dacă i-aș fi solicitat compătimirea, aceasta s-ar fi transmutat într-un triumf de posesivitate. Lizzie face parte dintre femeiuștile acelea foarte dulci, blajine și pisicoase, pe care bărbații le iubesc pentru blândețea lor compătimitoare, dar care dețin o reală și neclintită forță de autoconservare. Și, mă rog, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acestei cetăți sfinte, al luptătorilor lui Christos trebuie să sporească continuu până la înfrângerea definitivă a diavolului. Cetatea lui Dumnezeu devine pentru creștinii occidentali, declarați de către Biserică drept soldații lui Chrisos, un obiectiv viitor, un crez istoric, un deziderat ce trebuie transmutat din sfera teologică și spirituală în lumea reală, temporală, politică. Viziunea creștină asupra diavolului își exercită influența în domeniul artelor, de-a lungul timpului, atât în pictură, cât și în arhitectură, dar nu în ultimul rând în literatură. Spre exemplu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]