533 matches
-
nuntă. Și bunica mea a binecuvântat căsătoria părinților mei - după ce complotase viguros Împotriva ei - numai pentru că nu credea că Milton va supraviețui până la sfârșitul săptămânii. Aflat În largul mării, nici tatăl meu nu se aștepta la altceva. Stând la prora transportorului, privea peste ape la sfârșitul care i se apropia cu repeziciune. Nu era tentat să se roage sau să-și regleze conturile cu Dumnezeu. Percepea infinitul dinaintea lui, dar nu-l Încălzea cu dorințe omenești. Infinitul era la fel de vast și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu l-ar fi observat niciodată, ar fi luat poate cadavrul drept pur și simplu un sac militar verzui, Îndesat, aruncat din camion pe nisipul alb. Trase de pe drum, cufundate În nisip, naufragiate pe dune, multe ardeau - toate aceste vehicule, transportoarele de trupe, tancurile, camioanele, mașinile ușoare făcute una cu pământul, roți eliberate, scăpate; și Împânzind zona În jurul acestor mașini, morții. Erau În jur poziții săpate, amplasamente, tranșee și În ele de asemenea, se aflau sute de cadavre. Mirosul era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dispare repede. Doar dacă nu face vreo greșală. Cum a fost cu bătrâna și nepoata ei. Se afla în port, urmărind cum o mașină era ridicată cu macaraua. Scoasă din ambalajul lemnos, mașina stătea acum pe placa de lemn a transportorului, strălucind costisitor. Fusese fixată cu lanțuri dedesubt, care se smuceau ori de câte ori docherii strigau unul la altul, să rotească scripeții. Mașina era ridicată și balansată deasupra capetelor celor prezenți acolo, o umbră mare, neagră, tresărind deasupra cheiului. Bobby aude o exclamație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
măsurând oasele tibiei cu pastorul Macfarlane, ascultând fără prea multă atenție un plan de estimare a gradului de corectitudine morală la grupurile rasiale nord-indiene și cântărindu-le (postmortem) părți din lobul frontal al creierului. Prin fereastra deschisă, se aude zgomotul transportoarelor de trupe, care desfășoară plutoane de soldați englezi în locații strategice prin tot Bombayului. Pe la prânz, Falkland Road este o fabrică de zvonuri, concentrată în jurul tarabelor de paan. Zvoniștii cu scuipatul roșu spun că greviștii au încercat să organizeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nici măcar cu gândul! Dar creator cum este, omul va mai zămisli multe idei. Nu trebuie să i le ostracizăm. Și acum iată o sinteză a existenței omului, după Doridor: timpul este izvorul fricii, dar, în același timp, timpul este și transportorul existenței. Viața călătorește pe timp, timpul alunecă în moarte, deci omul stă în efemer, lumea în istorie, o noțiune abstractă, după mine, o devenire imperceptibilă și totul în nimicnicie. În fața acestei drame, ori cazi în disperare și te sinucizi, ori
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
înaintă. - Nu merge, zise el. - Câte mesaje? - Șaptesprezece. El scutură din cap: - Mi-e teamă că am cam întârziat. Am subînțeles că Gosseyn va reuși să se întoarcă aici. Acum, singura noastră nădejde este faptul că el se găsește în transportorul care părăsește azi Pământul în direcția Venus. Urmă un moment de tăcere Femeia făcu niște semne în ghid cu un instrument ascuțit Când atingea pagina, materia lucea albăstruie. În cele din urmă ridică din umeri: - N-avem ce face. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
modificat în funcție de mediu. Gosseyn ajunse la locul de plecare de pe munte cu câteva minute înainte de ora 11. La această înălțime, aerul era curat și răcoros și producea un efect exhilarant. Rămase un moment în picioare lângă bariera înaltă dincolo de care transportorul se odihnea. Primul pas, își zise, este trecerea dincolo de barieră. Era simplu la bază. Locul era un furnicar; cu greu ar putea fi observat un om în plus. Problema consta în intrarea acolo fără să fie văzut cum se materializează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
suficient, în aparență. Urcă la bord și petrecu primele zece minute memorizând o duzină de porțiuni de sol, cu creierul secund - și asta a fost tot. În timpul desprinderii, se întinse confortabil pe patul unuia din cele mai bune apartamente ale transportorului. După aproximativ o oră, o cheie se învârti în broască. Repede, Gosseyn se acordă pe o zonă memorizată și se transportă acolo. Alesese judicios pozițiile materializării. Cei trei oameni care-l văzură ieșind de după stâlpul de susținere se gândiră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pierdut timpul cu Institutul de imigrare... Nimeni nu-l luă la întrebări. Când ofițerii veneau spre el, el se îndepărtă, ieșind din câmpul lor vizual, dispărând spre una din zonele sale memorizate. După trei zile și două nopți de la plecare, transportorul traversă cerul noros al lui Venus. Zări arborii colosali, apoi un oraș crescu la orizont. Gosseyn coborî pasarela odată cu ceilalți patru sute de pasageri. De la locul său din rând, observa procesul debarcării. Fiecare persoană trecea prin fața unui detector de minciuni, vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
atmosferei, aceeași nori făcură imposibilă observarea solului. În încheiere ― o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de întărire a forțelor noastre, iar ceilalți n-au încercat să atace orașele. De altfel nici nu urmăreau asta. Ei voiau arme și acum le au. Suntem deja în a patra zi a invaziei. Până azi dimineață, peste 1200 din transportoarele noastre spațiale au fost capturate, și alte o mie distruse, nenumărate arme se află în mâinile lor și sunt folosite împotriva noastră, iar pierderile noastre în oameni trec de două milioane. Pentru obținerea acestui rezultat, venusienii au pierdut 10 milioane ― 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
înaintă. - Nu merge, zise el. - Câte mesaje? - Șaptesprezece. El scutură din cap: - Mi-e teamă că am cam întârziat. Am subînțeles că Gosseyn va reuși să se întoarcă aici. Acum, singura noastră nădejde este faptul că el se găsește în transportorul care părăsește azi Pământul în direcția Venus. Urmă un moment de tăcere Femeia făcu niște semne în ghid cu un instrument ascuțit Când atingea pagina, materia lucea albăstruie. În cele din urmă ridică din umeri: - N-avem ce face. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
modificat în funcție de mediu. Gosseyn ajunse la locul de plecare de pe munte cu câteva minute înainte de ora 11. La această înălțime, aerul era curat și răcoros și producea un efect exhilarant. Rămase un moment în picioare lângă bariera înaltă dincolo de care transportorul se odihnea. Primul pas, își zise, este trecerea dincolo de barieră. Era simplu la bază. Locul era un furnicar; cu greu ar putea fi observat un om în plus. Problema consta în intrarea acolo fără să fie văzut cum se materializează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
suficient, în aparență. Urcă la bord și petrecu primele zece minute memorizând o duzină de porțiuni de sol, cu creierul secund - și asta a fost tot. În timpul desprinderii, se întinse confortabil pe patul unuia din cele mai bune apartamente ale transportorului. După aproximativ o oră, o cheie se învârti în broască. Repede, Gosseyn se acordă pe o zonă memorizată și se transportă acolo. Alesese judicios pozițiile materializării. Cei trei oameni care-l văzură ieșind de după stâlpul de susținere se gândiră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pierdut timpul cu Institutul de imigrare... Nimeni nu-l luă la întrebări. Când ofițerii veneau spre el, el se îndepărtă, ieșind din câmpul lor vizual, dispărând spre una din zonele sale memorizate. După trei zile și două nopți de la plecare, transportorul traversă cerul noros al lui Venus. Zări arborii colosali, apoi un oraș crescu la orizont. Gosseyn coborî pasarela odată cu ceilalți patru sute de pasageri. De la locul său din rând, observa procesul debarcării. Fiecare persoană trecea prin fața unui detector de minciuni, vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
atmosferei, aceeași nori făcură imposibilă observarea solului. În încheiere ― o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de întărire a forțelor noastre, iar ceilalți n-au încercat să atace orașele. De altfel nici nu urmăreau asta. Ei voiau arme și acum le au. Suntem deja în a patra zi a invaziei. Până azi dimineață, peste 1200 din transportoarele noastre spațiale au fost capturate, și alte o mie distruse, nenumărate arme se află în mâinile lor și sunt folosite împotriva noastră, iar pierderile noastre în oameni trec de două milioane. Pentru obținerea acestui rezultat, venusienii au pierdut 10 milioane ― 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
băgară în seamă pe Grosvenor, într-atât de preocupați erau să se bată, icnind și înjurând. Luminile proiectate de el nu părură să le stingă ura. Erau adânc cufundați în halucinația lor, oricare ar fi fost aceasta. Grosvenor intră cu transportorul în ascensorul cel mai apropiat și apăsă pe butonul de coborâre. Începuse să spere că nu va găsi pe nimeni pe puntea de comandă. Speranța i se spulberă, însă, chiar în clipa când ajunse în dreptul coridorului principal: acesta era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
șapte de minute. După aceea, avu o discuție scurtă, dar destul de aprinsă, cu arheologul japonez, care ar fi vrut să-l însoțească. În cele din urmă, Korita consimți să rămână locului, pentru a păzi baza de operațiuni. Grosvenor porni cu transportorul spre puntea de comandă, având grijă să nu zdruncine encefalostatul. Viteza redusă îl enerva, dar îi îngăduia în schimb să observe schimbările ce se petrecuseră între timp. Nevăzând decât foarte puțini oameni căzuți în nesimțire, își spuse că mai toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
jumătate ascuns într-o nișă, la câțiva pași mai încolo. Aproape în același timp îl văzu și Morton pe el și-i făcu semn să se apropie. Grosvenor șovăi, apoi își dădu seama că trebuia să riște. Ieși așadar cu transportorul din ascensor și străbătu ca fulgerul spațiul ce-l despărțea de Morton. Acesta îl întâmpina, plin de nerăbdare: - Ești omul de care aveam nevoie! Trebuie neapărat să-i smulgem căpitanului Leeth controlul asupra navei, înainte ca grupul lui Kent să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oftând, spre căpitanul Leeth și-i spuse: - Am nevoie de niște instrumente din propria-mi secție. N-ai vrea să mă conduci până la ascensoarele de serviciu? M-aș putea întoarce aici în cinci minute. Peste câteva minute, Grosvenor intră cu transportorul pe ușa din dos a secției sale. Acum știa precis ce avea de făcut. Planul care la început i se păruse cam fantezist i se impunea acum că singurul realizabil. Trebuia să-i atace pe agresorii străini cu propriile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trase. Ceea ce se întâmplă în momentul acela fu un fenomen relativ normal pentru Arsenale. Un transportor de materiale al Arsenalelor îl duse cale de vreo două sute de kilometri într-unui dintre numeroasele lui laboratoare. Lucrul neobișnuit îl constituia însă prezența transportorului, necunoscut Consiliului Arsenalelor. De secole, laboratorul fusese unul dintre locurile sale de retragere secrete, multe dintre ele bine păzite. Hotărî să rămână acolo o oră, știind bine că nu-l amenință nici o primejdie. Dar într-o singură noapte nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Nu mai așteptă un răspuns, ci se ridică în picioare și se duse pînă la tabloul de comandă de pe peretele din stînga. În ultimele minute devenise în mod acut conștient că s-ar putea ca soldații Arsenalelor să roiască prin transportorul aflat acolo. Nu putea risca să lase acest lucru să se întîmple în timp ce-și organiza el retragerea. Se apropie de tabloul de comandă, pe care se aprindea cînd o lumină, cînd alta. Ar fi vrut să se asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de tabloul de comandă, pe care se aprindea cînd o lumină, cînd alta. Ar fi vrut să se asigure că Neelan nu vede ce face el. Repede își activă unul dintre inele și făcu în delicatul circuit de cabluri al transportorului o gaură mică de tot, cît un vîrf de ac. Imediat se stinse o luminiță din spatele panoului. Hedrock se întoarse de la tabloul de comandă, ușurat dar la fel de concentrat ca întotdeauna. Își protejase flancul, doar atît. Mai era un alt transportor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DE ARME, O FUNCȚIE DE O PUTERE AUTOCRATICĂ IMENSĂ CARE-I DĂDUSE POSIBILITATEA SĂ REPARTIZEZE UN ÎNTREG LABORATOR, CU FIZICIENI CU TOT, SĂ DEA ASISTENȚĂ SPECIALIZATĂ TÎNĂRULUI GENIAL ÎN CREIERUL CĂRUIA SE NĂSCUSE ACEASTĂ INVENȚIE. PROBLEMA FUSESE PUR ȘI SIMPLU URMĂTOAREA: TRANSPORTORUL VIBRATOR AL ARSENALELOR UMPLEA GOLUL SPAȚIAL DINTRE DOUĂ PUNCTE ALE SPAȚIULUI INTERPLANETAR, ACCEPTÎND ÎN MOD MECANIC IDEEA CĂ ACEST SPAȚIU NU ARE EXISTENȚĂ MATERIALĂ. DAR ATUNCI, EXPLICASE INVENTATORUL, DE CE SĂ NU INVERSĂM PROCESUL ȘI SĂ CREĂM ILUZIA SPAȚIULUI ACOLO, UNDE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]