378 matches
-
vorbind cu el în somn / Oftând din greu suspină.” (M. Eminescu) „Îmi pare că cineva îmi scutură Zilele mele frumoase Ce n-au semănat niciodată una cu alta.” (A.E. Baconsky) Dacă în planul semantic conținutul lexical implică trăsătura lexico-gramaticală tranzitivitate, câmpul lui sintactic este descris de realizarea funcției de complement (direct, indirect sau amândouă variantele): „Sporește-ți cântarea precum se cuvine, dă ceasului înțelepciunea ce-o ai.” (L. Blaga) Întrebuințat la celelalte diateze, verbul își satisface în primul rând în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectului-activ, nu mai dezvoltă în exterior funcția de complement direct: „Astfel mă iubesc de-acum: Unul dintre mulți, / și mă scutur de mine însumi.” (L. Blaga) Își dezvoltă câmpul semantico-sintactic și printr-un complement direct sau indirect verbele cu dublă tranzitivitate; complementul direct introduce componenta semantică reflectând partea din „lumea” exterioară - „obiect” al atenției, interesul subiectului acțiunii verbale, caracterizată, de regulă, prin trăsătura - uman: „Te întreabă și socoate / Ce e rău și ce e bine.” (M. Eminescu) Se dăruie tuturor, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează nuclee predicaționale monomembre: Se respiră. Aceste verbe dezvoltă cel mai adesea un câmp semantico-sintactic secundar prin realizarea funcției de circumstanțial: de mod, timp, loc: Se pleacă mâine. Se înaintează pe sub munte. Se trăiește greu. Dintre verbele tranzitive, cele cu tranzitivitate directă își restrâng câmpul semantico-sintactic la relația subiect-predicat, poziția „subiectului” fiind preluată de „obiectul” pasiv; „subiectul” activ este trecut de pronumele reflexiv în „nedeterminat”: Scrisul lui se descifrează foarte greu. Dacă sensul impersonal este complementar sensului pasiv, câmpul semantic al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impun termenului dependent cazul dativ: „Bravo lor.”, altele, cazul acuzativ: „Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l.” (M. Eminescu) 3. determinate de convergența dintre sfera semantică a regentului și funcția sintactică a termenului dependent: • verbele cu tranzitivitate directă cer un complement direct, care, când se realizează prin nume (pronume), se situează în acuzativ: „Mai bine ia cornul și sună într-una.” (Șt.Aug. Doinaș) • o parte din verbele cu tranzitivitate indirectă impun complementului indirect, pe care-l cer
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și funcția sintactică a termenului dependent: • verbele cu tranzitivitate directă cer un complement direct, care, când se realizează prin nume (pronume), se situează în acuzativ: „Mai bine ia cornul și sună într-una.” (Șt.Aug. Doinaș) • o parte din verbele cu tranzitivitate indirectă impun complementului indirect, pe care-l cer, pentru împlinirea câmpului lor semantico-sintactic, cazul dativ: „Căci azi le semeni tuturor / La umblet și la port.” (M. Eminescu) • verbele cu dublă tranzitivitate impun cazul acuzativ ambelor complemente directe: „Profesorul l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-una.” (Șt.Aug. Doinaș) • o parte din verbele cu tranzitivitate indirectă impun complementului indirect, pe care-l cer, pentru împlinirea câmpului lor semantico-sintactic, cazul dativ: „Căci azi le semeni tuturor / La umblet și la port.” (M. Eminescu) • verbele cu dublă tranzitivitate impun cazul acuzativ ambelor complemente directe: „Profesorul l-a ascultat conjugarea verbului.” sau cazul acuzativ, complementului direct, și cazul dativ, complementului indirect: „El îi dete o hârtie, mâzgălită în linii strâmbe.” (M. Eminescu) 4. determinate de specificul structural și semantic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
implicând coparticipare’ Funcția sint.: complement de reciprocitate, complement sociativ: a sta de vorbă unul cu altul / cu cineva Regent: verb cu sensul lexical ‘situațional’ Funcția sint.: circumstanțial spațial, Fântâna se află/este lângă pădure. 2. sensuri lexico-gramaticale (de gradul II: tranzitivitatea etc.) Regent: verb tranzitiv Funcție sint.: complement direct, indirect a vedea ceva; a aparține cuiva; a da ceva, cuiva 3. sensuri gramaticale (categoriale; categorii gramaticale de gr. II: diateza etc.) Regent: verb la diateza pasivă verb la diateză dinamică Funcție
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație cu regentul, în timp ce complementul indirect este introdus de o prepoziție (prin acuzativ prepozițional) sau intră în relație cu regentul, prin dativ dezinențial, caz oblic, „indirect”: „Mi-am amintit întâmplarea...”/„ Mi-am amintit de întâmplarea...” Când verbul se caracterizează prin tranzitivitate indirectă sau când regentul este un adjectiv, în plan semantic, distincția complement direct - complement indirect se suspendă în plan semantic, dar se menține în planul expresiei: complementul indirect implică prezența unei prepoziții sau situarea în cazul dativ: „El a vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indirect implică prezența unei prepoziții sau situarea în cazul dativ: „El a vorbit despre zborurile cosmice.”, „Aceasta este o acțiune folositoare tuturor.”, „Nordul Bucovinei aparține de drept românilor.” COMPLEMENTUL DIRECTTC "COMPLEMENTUL DIRECT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă): „Viață, nu mă părăsi în răsăritul acesta, privește fruntea mea de pe acum aurie.” (M. Isanos) „De aceea, am făcut și eu un praznic, după puterea mea, și am găsit de cuviință să te poftesc și pe dumneata, cumătre.” (I.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoriei aspectului: „Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman.” (O. Paler), „Deocamdată mă tem că eu încep să devin opera îmblânzitorilor.” (O. Paler) Există un număr, restrâns, de verbe cu dublă tranzitivitate (directă). Pentru întregirea câmpului lor semantico-sintactic, acestea cer două complemente directe. Fiecare fixează câte o limită desfășurării relației dintre verbul regent și celălalt complement: pe toți ș+ umanț Profesorul a ascultat declinarea ș- umanț Intră în această categorie mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se constituie în marcă distinctivă absolută. Identitatea specifică funcțional-sintactică a completivei directe rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență, determinat în mod esențial de natura regentului. COMPLEMENTUL INDIRECTTC "COMPLEMENTUL INDIRECT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă sau indirectă): „Gândindu-se la toate acestea, muierea lui Țugurlan se hotărî să-și facă ea vreme.” (M. Preda, Moromeții, 140) • expresii impersonale: „El tace - pentru că-i e frică de cuvinte.” (L. Blaga, 93) • interjecții: „Na-vă de cheltuială
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Bocioacă de aceasta.” (I. Slavici, Mara, 264) În desfășurarea dinamicii general-particular, în întregirea câmpului semantico-sintactic al verbului regent, complementul indirect fixează, ca și cel direct, o limită exterioară acțiunii verbale. Aceasta rămâne singura, când verbul (locuțiunea verbală) se caracterizează prin tranzitivitate indirectă: "Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este / Cea ce poate să convie unei inime oneste." (Eminescu) sau poate reprezenta o a doua limită, când regentul este un verb cu tranzitivitate directă: „El m-a mântuit de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbul (locuțiunea verbală) se caracterizează prin tranzitivitate indirectă: "Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este / Cea ce poate să convie unei inime oneste." (Eminescu) sau poate reprezenta o a doua limită, când regentul este un verb cu tranzitivitate directă: „El m-a mântuit de păcat.” (I.L. Caragiale, IV, 129), „Nu voi sicriu bogat, / Podoabe și flamuri, Ci-mi împletiți un pat / Din veștede ramuri.” (Eminescu, I, 223) sau chiar cu tranzitivitate indirectă: „Vă vorbeam de școala primară din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limită, când regentul este un verb cu tranzitivitate directă: „El m-a mântuit de păcat.” (I.L. Caragiale, IV, 129), „Nu voi sicriu bogat, / Podoabe și flamuri, Ci-mi împletiți un pat / Din veștede ramuri.” (Eminescu, I, 223) sau chiar cu tranzitivitate indirectă: „Vă vorbeam de școala primară din Mântuleasa.” (M. Eliade, 214) Acțiunea unor verbe tranzitive, precum a auzi, a istorisi, a povesti, a spune etc. poate primi trei limite exterioare: una este descrisă de un complement direct, iar celelalte două
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alta, exterioară, a „obiectului” în care își are „originea” starea, descrisă de conținutul semantic al unui substantiv (pronume etc.) în acuzativ prepozițional: „Tu știi că mie-ntotdeauna mi-a fost milă de voi...” (G.M. Zamfirescu, 175) Dacă verbul are dublă tranzitivitate (directă și indirectă), realizarea concomitentă a ambelor complemente (direct și indirect), expresie sintactică a celor două limite exterioare, este obligatorie. Se înscriu în această categorie, verbe precum a da, a dărui, a oferi etc.: „Unii dau sânge altora-n dar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omenirii, ca să-l poți cere?” (G.M. Zamfirescu, 523) Nerealizarea unuia sau a ambelor complemente determină rămânerea acțiunii acestor verbe în sfera generalului: „El a dat totdeauna fără să ceară nimic.”, la fel cum rămâne în sfera generalului acțiunea verbelor cu tranzitivitate indirectă întrebuințate fără complement indirect: „Măria-sa Vasilie-Vodă și-a deșertat cupa și a părut că se gândește îndelung.” (M. Sadoveanu, 301) În absența complementului indirect extern, starea exprimată prin expresii impersonale este considerată în sine numai din perspectiva „subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin conținutul lor (lexical sau gramatical sunt întrebuințate la singular, complementul lor semantic se realizează sintactic prin complementul sociativ: Mihai a stat de vorbă/s-a înțeles cu prietenul său. Complementul de reciprocitate determină: • verbe (locuțiuni verbale, forme verbal-nominale) cu tranzitivitate directă mai ales: „... Așa-s oamenii săraci: își cred unul altuia mai repede.” (E. Barbu, 10), „Doi oameni, cunoscuți unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum.” (I. Creangă, p. 110), dar și cu tranzitivitate indirectă: „Trebuie să avem
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbale, forme verbal-nominale) cu tranzitivitate directă mai ales: „... Așa-s oamenii săraci: își cred unul altuia mai repede.” (E. Barbu, 10), „Doi oameni, cunoscuți unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum.” (I. Creangă, p. 110), dar și cu tranzitivitate indirectă: „Trebuie să avem încredere deplină unii în alții.” (Z.Stancu, Șatra, 192) • sau adjective: „Și de dragi unul altuia/ Ei din ochi se prăpădesc.” (M. Eminescu, I, 95) Verbul regent se află cel mai adesea la diateza reciprocă; complementul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea?” (M. Eminescu, P.L., 25), „Față cu ceea ce s-a petrecut în dimineața aceea de vineri, toate celelalte «ântâmplări» pălesc definitiv.” COMPLEMENTUL DE AGENTTC "COMPLEMENTUL DE AGENT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă), la diateza pasivă: „«Geniu pustiu» a fost tipărit în ediția Minerva a „autorilor clasici” ca roman „inedit” de către d. I. Scurtu.” (G. Ibrăileanu, 141) „Își luaseră pâine cu ei și pălincă Și niște slană de anul trecut Învelită-n
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un prim nivel, al categoriilor gramaticale de gradul I (verb, adjectiv, substantiv etc.), și complementul, și circumstanțialul se grupează cu același tip de regent (verb, interjecție, adjectiv), dar la cel de-al doilea nivel (al sensurilor lexico-gramaticale de gradul II: tranzitivitate etc.) și la nivelul al treilea (al sensurilor gramaticale: diateză, intensitate etc.) aceste funcții reacționează (și sunt generate) în mod diferit. Funcția de complement este cerută (impusă) de regent, ca o complinire absolut necesară. Verbele tranzitive cer complement direct: Am
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicatului analitic, din structura căruia acesta face parte ca regent: „Și în loc de a fi așa de ucigași și plini de păcate (...) nu puteau ei să fie nevinovați și blajini...?” (C. Hogaș) COMPLEMENTUL SOCIATIVTC "COMPLEMENTUL SOCIATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale), cu tranzitivitate directă, dacă rolul de mediator în dezvoltarea relației sintactice îl are un complement direct: Culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe la un loc cu o vadră de apă dulce și cu una de miere...” (I. Creangă, 210
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modelul trebuie să îndeplinească o serie de proprietăți generale, dintre care cele mai importante sunt următoarele: a) Non-simetria: dacă A modelează B atunci B poate să nu modeleze A; b) Reflexivitatea: orice sistem este un model al lui însuși; c) Tranzitivitatea: dacă A este un model al lui B și B este un model al lui C atunci A este un model al lui C; d) Nontransferabilitatea: două modele ale aceluiași sistem nu sunt în mod necesar echivalente. Altfel spus, putem
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
multitudine de criterii, cum ar fi: sfera de activitate și relațiile la care se referă (decizii socio-politice, economice, administrative, juridice, militare etc.); gradul de angajare al elementelor sistemului și perspectiva de acțiune (decizii strategice, tactice, operaționale, de corecție); consistența și tranzitivitatea deciziilor (decizii statice și stocastice) etc. Încercăm în continuare să schițăm o tipologie a deciziilor organizațional-manageriale. După gradul lor de complexitate, deciziile organizaționale se împart în simple și complexe. Diferențierea se realizează, în principal, în funcție de numărul de alternative aflate la
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se notează cu A mulțimea piselor rotunde și cu B mulțimea pieselor roșii, este evident că mulțimea B este inclusă în mulțimea A. 2.2. RELAȚIA DE INCLUZIUNE Proprietățile incluziunii: Oricare ar fi mulțimile A,B,C, are loc: • Reflexivitatea • Tranzitivitatea • Asimetria Egalitatea mulțimilor: Egalitatea a două mulțimi formate dintr-un număr finit de elemente nu trebuie confundată cu egalitatea numărului de elemente al celor două mulțimi. Trebuie să facem deosebire între mulțimi cu aceleași elemente și mulțimi cu tot atâtea
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
A este egală cu mulțimea B și se notează A = B (ordinea în care se scriu elementele unei mulțimi nu are importanță). Observație: Relația de egalitate are următoarele proprietăți: • Reflexivitatea (A=A) • Simetria (daca A=B, atunci și B=A) • Tranzitivitatea (dacă A=B și B=C, atunci A=C). Am notat cu A mulțimea copacilor, cu B multimea frunzelor si cu C mulțimea fluturilor. Dacă notăm prin Ă -cardinalul mulțimii A (numărul de C -cardinalul mulțimii C, costatăm că A
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]