2,154 matches
-
picioarelor, în pozițiile de bază picioarele trebuind să fie așezate pe toată talpa, cu respectarea poziției din baletul clasic, specifică exercițiului executat; de asemenea, s-a urmărit în permanență respectarea factorilor care determină ținuta și execuția artistică, spatele drept, abdomenul tras, umerii trași în jos și spre înapoi, brațele ușor 3 Băiașu N. Gh. și colab. Gimnastica. București: Sport - Turism, 1985, p. 299. 48 rotunjite, acțiunea amplă a brațelor și trunchiului, acțiunea corectă a picioarelor, conform tehnicii exercițiilor, expresivitatea mișcărilor. Exercițiile
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
și elemente acrobatice. În execuția exercițiului s-a avut în vedere corectarea în permanență a ținutei corecte și estetice a mișcărilor, prin aceasta înțelegându-se poziția verticală a trunchiului cu musculatura spatelui și abdomenului încordate, omoplații apropiați, umerii coborâți, abdomenul tras, capul ridicat, genunchii și vârfurile trebuie bine întinse. S-a urmărit ca elementele artistice cerute de cerințele FRG să fie executate cu o tehnică corectă (cu deschidere corespunzătoare a săriturilor artistice, cumpenei și răsturnărilor). În ceea ce privește execuția la sol, aceasta necesită
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
totalitate. Zilele îmi erau numărate dacă disparițiile urmau să continue. Pe măsură ce mă gândeam mai tare, aveam impresia că nu era vorba de zile, că deja puteam să consider că viața mea se număra în ore. Lumina dimineții pătrundea prin draperiile trase. Îmi priveam fiecare parte a trupului. Încă eram întreg, mă rog, cu ceea ce-mi mai rămăsese. Mă linișteam treptat. De undeva din afara apartamentului se ivi o mână imensă, înarmată cu o gumă de șters și se apropie de mine
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din perete unde cândva fusese o oglindă. În cameră era plăcut și liniște, se vedea bine că de mult nu fusese renovat, pereții erau murdari pe la colțuri, tocurile ușor mâncate de carii, perdelele galbene, iar draperiile și cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam privind abisul din fața mea. Am
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca a tuturor tinerilor de vârsta lui, cu afișe peste afișe, cu beculețe și reviste, cu haine aruncate peste fotoliu, totul într-o dezordine perfectă; acum era nevoit să accepte pereții goi, întunericul impus de noile culori și de jaluzelele trase. Rămase pe canapea privind mereu în jur, roșul degajat de încăpere, mai cald sau mai rece, îi atenua simțurile și gândurile, îl făcea să pară pierdut într-un vulcan stins sau metamorfozat într-o inimă enormă ce-a încetat de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
apa bazinului, pătrunsese în camera mea prin lucarnă și tremura ușor pe plafon. Visul din noaptea precedentă îmi părea atât de îndepărtat și șters, de parcă ar fi datat de mulți ani, din copilărie. Doica îmi adusese micul dejun. Fața ei, trasă și slabă, apărea ca reflectată de o oglindă deformantă, iar expresia îi era incredibil de comică; ai fi zis că o greutate imensă o trăgea în jos. Deși doica știa că mirosul de ghalian îmi făcea rău, ea se încăpățâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
au fost făcute gospodărește, cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând după ei tot gerul de afară...Cotman n-a mai așteptat nici o clipă. A intrat repede la Hliboceanu. Acesta ședea pe marginea patului. Un zâmbet obosit i-a luminat fața trasă. Cum îi Vasile frate? - l-a întrebat Cotman îmbrățișându-l stângaci, dar din toată inima. Mai bine, Ioane. Mă mai doare capul și sunt încă puțin amețit. În rest, îi bine. Ai mâncat? Măriuța și Costache au avut grijă să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea În oglinda retrovizoare -, angrenajul mișcărilor s-a gripat și ea a pornit cu frâna de mână trasă. De aceea eram Încă la semafor, prinși ca două gângănii În același bob de chihlimbar. Era cald. Aerul condiționat din mașină se stricase chiar În acea dimineață. Mergeam cu geamurile deschise și orice oprire transforma mașina Într-un cuptor. Cei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
avea capul bandajat cu o fașă de culoare gri, care Îi proteja gîndurile, din clădirea Statului-major, soldatul inamic trăgea la răstimpuri rafale de armă automată, Împușcînd numai vrăbii etc. Maiorul deschise ochii. Se trezise, dar Încă mai dormea. Din cauza storurilor trase, nu-și putea da seama dacă e seară sau dimineață. Își aminti Însă că, Înainte de a adormi, se gîndise să se apuce din nou de fumat, deși tutunul Îi provoca greață și arsuri la stomac. Avea de pe acum gura amară
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a trosnit ceva și am observat o crăpătură care se lățea. Am împins cu umărul și ușa s-a deschis. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Înăuntru domnea o liniște apăsătoare. Era întuneric în cameră, draperiile erau încă trase. Aerul era greu, mirosea puternic a alcool și a fum de țigară stătut iar când am deschis perdelele am avut impresia că fumul plutește încă în aer. Sau poate doar mi s-a părut mie că încăperea e invadată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
șaisprezece, șaptesprezece ani, maximum. Avea părul blond și lins, pomeții Înalți și bine conturați, buzele subțiri ca un fir de iarbă. Chiar dacă irișii erau neobișnuit de ridicați și parțial acoperiți de pleoape, aproape Încețoșați, privirea ei era provocatoare. Cu umerii trași, Dora părea foarte atentă, aproape suspicioasă. Impresia creată era de persoană care nu se simțea liberă, dar care era gata să plătească prețul libertății. — E o fotografie de pașaport, explică Wickert. Mărită. Dora aceasta, ai cărei ochi mici, granulați, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dezvoltat pornirile despre care vorbeam. I-am spus Dorei că o văzusem pe maică-mea și pe Agnes ascunzându-și picioarele În aceste Învelișuri magice, cu glezna și degetele de la picioare Îndreptate În jos și cu brațele Întinse pe lângă genunchii trași. O dată, În mod ciudat, la câțiva ani după moartea lui taică-meu, chiar am văzut-o pe maică-mea vopsindu-și unghiile de la picioare Într-o culoare portocalie, aprinsă. Am presupus că avea de-a face cu decizia ei; ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și el; pe podea se vedeau movilițe de cenușă. Niște tălpi negre tropăiseră În jur, Încercând să caute o legătură Între lucruri, dar pierzându-se apoi printre mărunțișuri. Fiind prea greu de dărâmat, biroul fusese pur și simplu Întors, sertarele trase, conținutul lor răvășit pe jos. În mod ciudat, haina lui Anton atârna la locul lui, pe cuiul de care fusese cândva agățată reproducția după Böcklin. Dar ceea ce fusese În geanta cu care a venit era Împrăștiat generos prin cameră: Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fie despărțiți de lățimea acestuia. — Și ce are aici frumoasa Anna? Un bărbat mare și greu? Oh, ce te va mai crâmpoți el! O amenință cu degetul, În joacă: — Tu și cu mine, Anna. Ne vom distra bine curând. Eh? Trase cu coada ochiului și văzu ușurat că ușa nu era Încuiată. Ar fi fost posibil ca bătrâna japiță să-l Închidă Înăuntru și să ascundă cheia. Dar nici un semn al neliniștii și dezgustului nu i se citi pe fața bucălată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fața palidă și bătrână. Observă că doctorul avea sânge pe mustață. De după colț se auzeau voci și fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un adevărat prăpăd, după o stâncă, de la mari înălțimi, un indian pe cal aruncă săgeată după săgeată, telefonistul generalului nu va mai apuca să cheme întăriri, o baltă de sânge anunță răsăritul, care nu întârzie să apară odată cu o perdea trasă, tundra este înecată de sângele unor cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili. „Mațele soldaților nu au nici un gust“, mai apucă să spună o voce, de undeva din înaltul universului, și, după toată chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unde „noaptea se furișează duminica la ora două după-amiaza“, unde există „o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte“ și „un deal ca o cută de pernă“, unde „răsăritul nu întârzie să apară odată cu perdeaua trasă“ și unde „mațele soldaților (după cum spune o voce din înaltul universului) n-au nici un gust“. Dumnezeu să-i ierte pe Bil, pe grenadierul fără nume, pe Frenc și pe telefonistul generalului, iar Marele Spirit să-l primească cu brațele deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Pe ușa de sub tăblița cu TOALETĂ scria, cu litere de mînă, VĂ ROG ȚINEȚI ACEASTĂ UȘĂ ÎNCHISĂ. Și lumea se conforma. După zgomotul apei trase și Înainte ca pașii să urce iar treptele, intervenea mereu barajul unui clic de zăvor tras. În ziua În care s-a pogorît brusc liniștea, mai asurzitoare decît orice clic, dintre apa trasă și pași, mă aflam În colțul din spatele boilerului. Am știut imediat ce s-a Întîmplat și, În noaptea aia, după ce s-a Închis prăvălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Și lumea se conforma. După zgomotul apei trase și Înainte ca pașii să urce iar treptele, intervenea mereu barajul unui clic de zăvor tras. În ziua În care s-a pogorît brusc liniștea, mai asurzitoare decît orice clic, dintre apa trasă și pași, mă aflam În colțul din spatele boilerului. Am știut imediat ce s-a Întîmplat și, În noaptea aia, după ce s-a Închis prăvălia, m-am strecurat afară din adăpost. Ușa de la TOALETĂ a rămas deschisă și În cămăruța din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
părți a populației. Clasa politică este acum detestată iar politicienilor le pasă prea puțin sau sunt de-a dreptul nepăsători. Circul politic de la noi a generat în masă dezinteresul public (apatia civică) și a întărit și justificat noua mentalitate a «trasului în țeapă». România a devenit - în opinia unor jurnaliști un «rai al infractorilor». S-au găsit destui până acum care s-au declarat singuri «deștepți», «descurcăreți» sau «ageri la minte», capabili și doritori să profite cât se poate de pe urma ignoranței
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe veceu. Începu să râdă de unul singur. - Mucul tău ca un mugur lăptos... asta-i bună... Și în exact acel moment, universul se blocă. Ca un schimbător de viteze rămas într-a treia. Sau ca un fermoar pe jumătate tras, care nu mai merge nici în jos, nici în sus. Da, cam așa. Slavă Domnului, Alin observă ce se întâmplase. Și tot slavă Domnului, Alin știa ce trebuie făcut. Merse în bucătăria de lângă birou. Găina fierbea într-o oală. Secretara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
viață simplu și dezinvolt, cheia sub preș, încredere în aproapele ei, probabil mai nimic de furat. Alergi la adresa pe care ți-a dat-o. Suni. Inutil. Cum te anunțase, nu e acasă. Găsești cheia. Intri în penumbra creată de storurile trase. O casă de fată tânără, singură, casa Ludmilei: locuiește singură. Asta vrei să verifici în primul rând? Dacă există semne ale prezenței unui bărbat? Sau preferi să eviți să afli asta pe cât posibil, să rămâi în necunoștință, în dubiu? Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Caransebeș... N-au făcut nimica... Da’ așa dă bine: în sufletul lor s-au opus întotdeauna, acolo erau frământările. N-au ieșit o dată la muncă patriotică, la tăiat gardurile verzi și la ridicat gunoaiele, în ograda lor și cu perdelele trase s-au simțit liberi. Întotdeauna. Au bocit când cu Cehoslovacia și tancurile rușilor, au suferit alături de polonezii de la Gdansk, au ascultat în pivniță la radioul Gloria, după ce i-au schimbat o lampă, declarațiile greviștilor și s-au temut întotdeauna pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus se aplecă deasupra omului inconștient, cercetă cu luare-aminte fața lui trasă, brațele scheletice, mîinile Însîngerate și trupul Învins și acoperit de răni supurînde și tăgădui cu hotărîre: - Ar fi o prostie să irosim apa pe el, spuse. E terminat. - O să-l lași să moară așa? - Nu. O să-l arunc În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Zise: — Hei, e frig. Dă-mi ignoranță. Am aprins lumina din cameră ca să mă văd doar pe mine în geam. Apoi am tras draperiile. Nu l-am mai văzut niciodată pe Shane. În noaptea asta, cu luminile stinse, cu draperiile trase și ușa de la intrare încuiată, cu Shane dispărut, cu excepția fantomei lui, întreb: — Ce paradă? Mama zice: — E Parada Gay Pride. Tata zice: — Mărșăluim cu P.P.L.G. Și le-ar plăcea să mărșăluiesc cu ei. Le-ar plăcea să stau aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]