421 matches
-
o calitate a vieții altfel decât a noastră", și, în egală măsură, pentru timpul teatral care reprezintă o ieșire în afara timpului uzual, după cum timpul liturgic diferă de timpul profan, "acela al cronologiei și al întrebuințării noastre obișnuite"713). În contextul travestiului, Laurian este instructor de înot la Uzinele Uricani, Niculina dă lecții particulare de franceză și latină, pentru a transmite un mesaj "atât de abil camuflat", încât Eliade își exprima teama că nu va fi înțeles 714. Ca urmare, personajele își
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
strada Mântuleasa, Zamfira este numele de împrumut al Marinei, care asemeni străbunicii ei învață oamenii să vadă (la un alt nivel, însă, privind operele de artă). Alteori își conferă existențe de camuflaj, ceea ce explică existența numelor de camuflaj. În contextul travestiului din Nouăsprezece trandafiri, Laurian este instructor de înot la Uzinele Uricani, iar Niculina dă lecții particulare de franceză și latină. Fiecare nume îi creează proteicului personaj feminin o altă identitate mitică, și, în același timp, o ascunde: Elena Nicolaescu, Veronica
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
les personnages:Leana (În curte la Dionis), Manolache (Uniforme de general). Conformément à la théorie du sacré méconnaissable, les personnages cachent leur nature en noms de camouflage:Doftorul (Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis). Dans le contexte du travesti de Nouăsprezece trandafiri, chaque nom créeune identité mythique à ce personnage fémininprotéique, en la cachant en même temps. La fonction des surnoms est ambivalente: les surnoms (Orfeu, Euridice) et le nom du Thanase sont des facteurs qui déclenchent l'anamnèse
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de timpuriu, piese ușoare - vodeviluri, scenete comice în versuri. Cu feeria Baba Hârca (1851), prima operetă românească, cu muzica de A. Flechtenmacher - jucată în premieră în decembrie 1848 -, M., interpret al rolului titular (el este primul actor român care încearcă travestiul), obține un triumf cum nu se mai pomenise pe scena ieșeană. Deși mai puțin atras de teatrul istoric, în preajma Unirii dă la iveală câteva texte cu flamură patriotică (Ștefan cel Mare și, cu actorul Ion Anestin, Jianul căpitan de hoți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
ar cere dreptul de a însoți la fiecare pas, ca o prăpastie credincioasă, sensul glăsuit. Puțin contează că episodul final al Iliadei era cu desăvârșire ignorat printre nomazi; tradiția lor includea o expertiză de prima mână într-ale cabalinelor și travestiului, dar mai ales într-ale filantropiei și mizantropiei disimulate în ea. Cabaline, travesti, filantropie, mizantropie: bunele intenții par să tropăie fără grație în mediul de pândă pândită al supraviețuirii, de care ar dori să se emancipeze prea brusc și categoric
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sensul glăsuit. Puțin contează că episodul final al Iliadei era cu desăvârșire ignorat printre nomazi; tradiția lor includea o expertiză de prima mână într-ale cabalinelor și travestiului, dar mai ales într-ale filantropiei și mizantropiei disimulate în ea. Cabaline, travesti, filantropie, mizantropie: bunele intenții par să tropăie fără grație în mediul de pândă pândită al supraviețuirii, de care ar dori să se emancipeze prea brusc și categoric în trecerea lor de partea fapticului împlinit. Cu cât sunt mai pure, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
joc sfânt medieval”, ca un miracol creștin. Astfel, fiecare încearcă să fugă din fața lui însuși, să se retragă din real ori să evadeze din amintire în legendă. Dar pe scenă nu se joacă o singură piesă, ci, concomitent, câteva suprapuse. Travestiul, înscenarea misterului nu au atâta putere cât să biruie nefericirea și singurătatea de generații. Și din nou, predilecția barocă pentru poeticitate, simbolistică și culoare (marea este, la B., un personaj și o metonimie recurentă). Chiar dacă în al treilea roman, Capra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
Domus taciturna, mișcă desenul și îi imprimă rezonanțele caducității. Elementele simboliste (parcul, grădina, parfumuri, mirajul depărtării, cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis” al poetului. Totuși, atmosfera de intimitate senină și de împăcare finală rămâne dominantă. În pofida stereotipiei imagistice, a travestiului clasicizant, renunțarea la emfaza retorică și tendința de interiorizare a expresiei sunt ceea ce interesează în lirica lui. A tradus (incluzând câteva versiuni în volumul Domus taciturna) din bucolicii siracuzani Bion și Moschos, din Cleanthes, Pindar, din sonetele lui Michelangelo și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
peste hotare (1968) și în volumul postum Un drum în teatru (1980). Amintiri despre teatrul interbelic i-au apărut în „Teatrul” (1959-1970). La vârsta memoriilor, A. a publicat câteva cărți de schițe și povestiri, unde evocă mucalit, cu și fără travestiul ficțiunii, scene din copilărie, impresii de călătorie, întâmplări care i se par bune de așternut pe „răbojul micii istorii a teatrului”: Un comediant și o fată de familie (1967), General la patru ani (1969), Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
în clipa următoare te vei întâlni cu un clochard sau cu un prinț, cu cel umil sau cu semețul din el, cu cel hârșit prin catacombele vieții sau cu spiritul înalt, apt de severe geometrii morale? Dacă, în acest etern travesti, purtarea lui nu putea fi dinainte ghicită, judecata, în schimb, rămânea totdeauna neclintită și mergea întotdeauna, fără abatere, la țintă. I-am povestit odată cum am fost chemat la conducerea Academiei - urma să plec din Institutul de Filozofie și să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în administrarea Moldovei crescuse. Oglindind o realitate istorică a Moldovei medievale, obiceiul cuprinde pe reprezentanții etniilor care trăiau în țară la acea vreme: turci, țigani, evrei. Plugul cuprindea pe reprezentanții pe sexe ai diferitelor generații: fete tinere și babe în travesti, flăcăi maturi, părinți și moșnegi. Din punct de vedere al criteriului estetic, constatăm: o parte frumoasă reprezentată de arnăut, turc și fată, iar pe de altă parte se află urâții, reprezentați de babă, moșneag, țigan și jidani. Personajele, deși sunt
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și umor până la grotesc. Versurile sunt perfect adaptate la imagine, la colorit sau la simpla evocare a trecutului. Cuplul Mefisto-Faust Figura goetheană a lui Mefisto nu mai sperie. Copitele, coada și coarnele i-au dispărut Diavolului, iar în schimbul acestora apar travestiurile precum atunci cand diavolul i-a infățișarea curteanului de o ingeniozitatea neîntrecută cu puteri excepționale. Caracterul său rezultă dintr-o voință oarbă îmbrăcat în atribute aproape umane, dar și cu unele taine prăpăstioase specifice diavolului goethean. Figura mefistofelica e de o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de puncte de vedere care pun pe primul plan parodia, considerând-o rezultatul unei transformări de mentalitate de proporții întrucît a reușit atât să nege, cât și să recupereze trecutul literar pe care îl încorporează. Indiferent dacă vor fi numite travestiuri parodice (Mihail Bahtin), transformări în regim ludic ale unui text anterior (Gérard Genette), imitații caracterizate prin inversiune ironică (Linda Hutcheon) sau vor rămâne, pur și simplu, circumscrise modului parodic de concepere și receptare a literaturii, operele alese spre exemplificare conving
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Parodia poate fi utilizată în sugerarea unei lumi nesănătoase/ discontinue (Martin Amis)"4 (trad. n.). Dacă majoritatea teoriilor prezentate de Rose, de la Aristotel până la deconstructiviști, iau în calcul generarea unei definiții sub spectrul diferențelor față de noțiuni precum ironie, satiră, pastișă, travesti, burlesc, ridicol, umor etc., lucrarea sa, publicată într-o primă ediție în 1993, mizează pe o formulare denotând rafinament critic, dar și claritate. Rezumând, parodia ar fi rezultatul coexistenței codificate a două texte, pe care cititorul îl sesizează mulțumită efectului
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
curioși, își conține germenii propriei tautologii. Căci, deși tablourile se schimbă, efectul rămâne mereu același. Dacă în Antichitate și Renaștere este necesară, pentru înțelegerea parodiei, o disociere cât de exactă posibil față de genurile cu care ea se înrudește (satira menippee, travestiul, burla, pastișa, satira sau caricatura), în postmodernitate se transformă într-o categorie, într-un concept manipulat și manipulând, la rându-i, politic. În prezent, parodia este discutată ca o exagerare ce acționează prin anumiți "indici informaționali": presupune o "duplicitate funciară
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
loc invenției epice. "Poemul epic a generat întotdeauna parodia", scrie Tomașevski, dar acordă mai multă atenție procedeelor parodice, urmărind cele două direcții în care se dezvoltă ele: "un subiect elevat se dezvoltă într-un lexic jos (de pildă, "burlesc" sau "travesti" la noi în secolul al XVIII-lea, poemul lui Osipov Eneida pe dos) sau invers stilul înalt și procedeele obișnuite ale desfășurării epice se aplicau la un subiect "trivial""23. Procedeele, iar nu motivele, temele, autorii sau anumite opere literare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în plin postmodernism, convenționalismul celorlalte forme e dezvăluit cu vehemență chiar de parodiile romanești. "Stilizările parodice ale genurilor și stilurilor directe ocupă un loc important în roman. În epoca de avânt pregătitor a romanului (...), literatura este inundată de parodii și travestiuri ale tuturor genurilor elevate (numai ale genurilor, nu ale unor scriitori anumiți sau ale unor curente), parodii care sunt prevestitorii, însoțitorii și, într-un fel, crochiurile romanului" care "aspiră să se șablonizeze"35. Astfel au apărut parodiile romanului cavaleresc ("cea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
separația între nobil și vulgar; iar dacă genurile nobile sunt reprezentate prin epopee și tragedie (subiect nobil în stil nobil), genurile comice includ comedia sau povestirea comică (subiect vulgar în stil vulgar). Cea de-a doua ramură a tabelului reține travestiul burlesc (subiect nobil în stil vulgar) și îi alătură parodiile, însumând parodia strictă și pastișa eroi-comică (subiect vulgar într-un stil nobil). La acest nivel, parodia poate fi înțeleasă sub trei aspecte: fie o atribuim figurilor de stil ("ornament punctual
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
imitația (cazul Eneidei lui Virgiliu e văzut ca o imitație a scrierilor homerice). În urma operației de transformare, temeiul oricărui palimpsest, pot să apară trei tipuri de practici hipertextuale, pe primul loc situându-se parodia (transformare în regim ludic), urmată de travesti (transformare în regim satiric) și transpoziție (transformare în regim serios). În urma operației de imitație, apar pastișa (imitație în regim ludic), șarja (imitație în regim satiric) și deformarea (forgerie, în fr. în original) (imitație în regim serios). Istoricul parodiei îi permite
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
57. Astfel constată că, datorită operelor parodice franceze care mizează, nu o dată, pe importanța componentei burlești, apar și numeroase dificultăți în ceea ce privește delimitarea strictă a sferei parodiei. S-au făcut și se fac, în ciuda eforturilor teoreticienilor, confuzii între parodie, pastișă, satiră, travesti. O definiție a parodiei nu mai poate fi dată în lipsa delimitării acesteia de speciile aflate în imediată vecinătate. "Cuvântul parodie lasă, în general, loc unor confuzii foarte serioase, pentru că prin parodie se desemnează și deformarea ludică (a unui text, n.n.
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru că prin parodie se desemnează și deformarea ludică (a unui text, n.n.), și transpunerea burlescă a unui text, și imitația satirică a unui stil"58 (trad. n.), ba mai mult, termenul reunește cele trei forme "à fonction satirique", parodia strictă, travestiul, imitația caricaturală. În acest punct, teoria genettiană se desparte fără drept de apel de celelalte lucrări de specialitate, afirmând că aserțiuni precum parodiază un gen sau o școală literară nu au acoperire în practică, ele fiind apanajul pastișei, singura care
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ele fiind apanajul pastișei, singura care imită o școală (trăsături ale unei școli), un gen literar sau coordonate ale unei perioade literare aflată într-un proces decadent. Am văzut cum parodia este încadrată la "transformare ludică", pastișa la "imitație ludică", travestiul burlesc la "transformare satirică", iar șarja la "imitație satirică". Iar dacă pastișa este imitație de stil, parodia strictă procedează la transformarea textului, deci va fi definită ca transformare semantică, "deturnare a textului cu modificare minimală" (în timp ce travestiul presupune "transformarea stilistică
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la "imitație ludică", travestiul burlesc la "transformare satirică", iar șarja la "imitație satirică". Iar dacă pastișa este imitație de stil, parodia strictă procedează la transformarea textului, deci va fi definită ca transformare semantică, "deturnare a textului cu modificare minimală" (în timp ce travestiul presupune "transformarea stilistică cu funcție degradantă", iar șarja se suprapune peste ideea de pastișă satirică, în genul À la manierè de..., spre deosebire de pastișă, care este o simplă imitație de stil fără funcție satirică). Clarificarea vine la pagina 111, unde aflăm
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca paradigme ale interacțiunii comunicative"62), Jauss se arată mai preocupat de stabilirea granițelor acestui tip de scriitură imitativă decât de trasarea precisă a unui teritoriu exact, ceea ce-l apropie, conceptual, de modelul mimetic al Antichității. "O parodie sau un travesti pot să se servească de discrepanțele dintre "superior" și "inferior", atât pe plan formal, cât și conținutistic, pentru a-și submina obiectul îndeobște un text de autoritate (s.n.) prin imitație implicit critică, sau pentru a-l supralicita prin "imitația ridicată
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pus o tichie (pileus) de măscărici și a înhămat la plug un cal alături de un bou, simulând nebunia, pentru a se eschiva de la război. Motivul nebuniei a transferat figura lui Ulise din planul direct, înalt, în planul comic al parodiei- travesti"118. Alături de acest model apare și figura lui Hercule cel comic. Acesta din urmă s-a bucurat de o circulație mai largă în spațiul european, ajungând din Grecia până la Roma și, ulterior, în Bizanț, ca pion de susținere al acțiunii
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]