139 matches
-
vis, adevăr sau minciună, corp în care pulsează viața sau vedenie, iluzie lipsită de substanță? Și ca și cum uneori ar vrea să sporească și mai mult incertitudinea, Shakespeare nu se mulțumește să asocieze falsa moarte cu asemănarea, ci le adaugă și travestirea. Astfel, în ultimul act din Cymbeline, când Belarius și cei doi tineri prinți, Guiderius și Arviragus, o revăd pe Imogena - Fidele -, Guiderius exclamă: „uite că mortul nostru este viu”, iar Belarius se întreabă: „nu cumva a înviat?”, neputându-se hotărî
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
derutantă, cu cât tânărul crezut mort are acum înfățișarea unei femei ce seamănă ca două picături de apă cu „răposatul Fidele, cel rumen în obrăjori și atât de blând”, după cum și-l amintește Arviragus. Moartea presupusă, dar falsă, asemănarea și travestirea își dau aici mâna pentru obținerea unui „efect de fantomă”, la a cărui ambiguitate contribuie, în mare măsură, „metamorfoza” produsă: dublul este feminin. Falsa moarte e prezentă de-a lungul întregii piese, iar granița dintre ea și moartea adevărată este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe păcălita Olivia, victimă a unei erori (mistaken), Olivia, care ar fi făcut mai bine să se îndrăgostească de un vis (a dream), aceeași Viola, în același discurs, va recunoaște importanța privirii, forța ei și puterea unei înșelătorii bazate pe travestire. Privirea arzătoare, intensă a iubirii îl înrudește pe îndrăgostitul shakespearian cu nebunul, cu poetul, cu melancolicul, într-o lume dominată de viziune, de ceea ce vezi sau crezi că vezi, viziune în jurul căreia gravitează toate relațiile dintre adevăr și minciună, dintre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nălucirile din mintea delirantă a lui Aiax... Fantomalul și jocurile dubluluitc "Fantomalul și jocurile dublului" Tot în fața simulacrelor, în puterea pe care acestea o au asupra privirii fascinate, captivate va găsi Shakespeare resortul profund al împletirii - în numeroase piese - a travestirii cu asemănarea și cu dublul, sporind astfel „efectele de fantomă” din comediile lui. Aliind asemănarea și travestirea, creând un joc complicat de relații simetrice, „în oglindă”, Noaptea regilor deschide calea confuziei identităților și a sexelor și, mai ales, naște incertitudini
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
simulacrelor, în puterea pe care acestea o au asupra privirii fascinate, captivate va găsi Shakespeare resortul profund al împletirii - în numeroase piese - a travestirii cu asemănarea și cu dublul, sporind astfel „efectele de fantomă” din comediile lui. Aliind asemănarea și travestirea, creând un joc complicat de relații simetrice, „în oglindă”, Noaptea regilor deschide calea confuziei identităților și a sexelor și, mai ales, naște incertitudini: personajele nu știu niciodată dacă ceea ce văd e iluzie sau realitate. Printr-o meticuloasă construcție ambiguă este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un bărbat, Catherine acceptă și relații sexuale, declarând că ar prefera să fie băiat și că este mulțumită atunci când ceilalți cred că este băiat. Ținuta sa, despre care am vorbit, contribuie la menținerea ambiguității, chiar dacă nu există nici un semn de travestire în maniera de a se îmbrăca. Puțin câte puțin, în timpul întrevederilor, Catherine va recunoaște că se simte „femeie”, chiar și în relațiile sale sexuale, dar că se întâmplă acest lucru pentru a-și putea imagina că este o prostituată sau
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Prăpastia dintre figura istorică reală și ceea ce, după Deleuze, voi numi personajul conceptual este de o adâncime insondabilă. Absența detaliilor asupra unuia sau altuia ar putea face să se creadă că filosoful Academiei profesează cuvinte evanghelice: să luăm mai degrabă travestirea platoniciană ca pe o nefastă perdea de fum interpusă între realitate și ficțiune. Dintr-o persoană, Platon face un personaj; cu ajutorul unei figuri, el construiește un actor: pe scena filosofică, Platon fabrică tragedii cu Socrate și, foarte adesea, niște comedii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
apărarea dezinteresată de către el a plăcerii identificabile cu binele suveran ca pe o dovadă a validității acestei propoziții. Într-adevăr, nimic nu ne permite să găsim în biografia filosofului ceva ce i-ar putea discredita gândirea: nici vorbă de vreo travestire în femeie, de parfum în agora sau de ospețe extravagante - Eudoxos rămâne un platonician care poate fi prezentat în familiile așezate. 3 Slabă agoniseală în traista filosofică. Iată așadar cele patru scurte teze hedoniste ale lui Eudoxos: plăcerea este un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pornirea libidinală e înlăturată din conștiință. Ajunsă în „inconștient”, ea refuză totuși „să se astâmpere”; își caută drepturile ei la viață, iar fiindcă în conștiință nu mai poate reveni, succesul fiindu-i barat pentru totdeauna, încearcă o operă de „deghizare”, „travestire” (în consecință, ea „îmbracă haina” altei tendințe, căutând să înșele „vigilența” conștiinței). În opoziție cu „travestirea”, există procesul „subliminării”, în care pornirea libidinală o îndreaptă într-o altă direcție, și anume una înrudită, superioară, admisă de „Supra-Eu”. Noțiunea de „complex
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
caută drepturile ei la viață, iar fiindcă în conștiință nu mai poate reveni, succesul fiindu-i barat pentru totdeauna, încearcă o operă de „deghizare”, „travestire” (în consecință, ea „îmbracă haina” altei tendințe, căutând să înșele „vigilența” conștiinței). În opoziție cu „travestirea”, există procesul „subliminării”, în care pornirea libidinală o îndreaptă într-o altă direcție, și anume una înrudită, superioară, admisă de „Supra-Eu”. Noțiunea de „complex”, folosită de psihanaliști, se referă la astfel de porniri libidinale refulate, care-și caută gratificarea pe
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Amor, unde, metamorfozat în maimuță, surprinde faptele lui Leporello. Simulare sau substituire - iată două procedee legate de schimbările identitare la care se apelează în cazul operațiilor de supraveghere, ludică sau nu. Ele se înscriu în aceeași sferă ca și practicile travestirii, atât de frecvente în comediile lui Shakespeare, Goldoni sau Marivaux. Și unele, și altele sunt puse în slujba unei supravegheri ce urmărește recoltarea de informații în scopuri personale și se realizează, de fiecare dată, grație modificării identității și confuziei ce
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sau Marivaux. Și unele, și altele sunt puse în slujba unei supravegheri ce urmărește recoltarea de informații în scopuri personale și se realizează, de fiecare dată, grație modificării identității și confuziei ce decurge de aici. Deghizări și travestiritc "Deghizări și travestiri" Apelând la asemenea procedee, vechi și explicite, teatrul afirmă, o dată în plus, perenitatea supravegherii. Prezentă în spațiul politic, supravegherea a pătruns și pe scenă, dar, așa cum am mai spus, interesul ei depinde aici de măsura în care ea tulbură identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
predilecție: claritatea inițială se convertește treptat în ambiguitate și revine, în cele din urmă, mai ales în comedii, grație unui deznodământ fericit. La Shakespeare, cât și la Marivaux, decizia de a supraveghea pe cineva produce o doză de necunoscut, căci travestirea pusă în slujba obținerii de informații justifică recurgerea la camuflarea identității și la șiretlicuri menite să disimuleze sexul, pentru a se putea infiltra teritorii și a se apropia de personaje altminteri intangibile. În fiecare comedie a lui Shakespeare, travestirea se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
căci travestirea pusă în slujba obținerii de informații justifică recurgerea la camuflarea identității și la șiretlicuri menite să disimuleze sexul, pentru a se putea infiltra teritorii și a se apropia de personaje altminteri intangibile. În fiecare comedie a lui Shakespeare, travestirea se explică, în primul rând, printr-o misiune de spionaj, care nu este altceva decât o ipostază a supravegherii. Spectatorul asistă, mai întâi, la luarea deciziei: pentru a putea ajunge în anturajul unui personaj inaccesibil, aflat în ținuturi îndepărtate, străine
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se apelează la principiile esteticii brechtiene: nimic nu vizează aici surpriza, totul se concentrează asupra procesului în sine. Ceea ce, la Shakespeare sau la Marivaux, reprezintă un început, ia amploare la Brecht, de pildă în Omul cel bun din Sâciuan, unde travestirea se afirmă în toată teatralitatea ei exacerbată. Da, travestirea este brechtiană. Și face posibilă supravegherea. Travestirea ține, cel mai adesea, de strategie. Dacă vrei să supraveghezi, să spionezi, să cercetezi în voie, trebuie să-ți schimbi înfățișarea, uneori și sexul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aici surpriza, totul se concentrează asupra procesului în sine. Ceea ce, la Shakespeare sau la Marivaux, reprezintă un început, ia amploare la Brecht, de pildă în Omul cel bun din Sâciuan, unde travestirea se afirmă în toată teatralitatea ei exacerbată. Da, travestirea este brechtiană. Și face posibilă supravegherea. Travestirea ține, cel mai adesea, de strategie. Dacă vrei să supraveghezi, să spionezi, să cercetezi în voie, trebuie să-ți schimbi înfățișarea, uneori și sexul, să accepți roluri subalterne - proceduri necesare, frecvente în asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în sine. Ceea ce, la Shakespeare sau la Marivaux, reprezintă un început, ia amploare la Brecht, de pildă în Omul cel bun din Sâciuan, unde travestirea se afirmă în toată teatralitatea ei exacerbată. Da, travestirea este brechtiană. Și face posibilă supravegherea. Travestirea ține, cel mai adesea, de strategie. Dacă vrei să supraveghezi, să spionezi, să cercetezi în voie, trebuie să-ți schimbi înfățișarea, uneori și sexul, să accepți roluri subalterne - proceduri necesare, frecvente în asemenea cazuri. Travestirea implică, așadar, o metamorfoză observată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
brechtiană. Și face posibilă supravegherea. Travestirea ține, cel mai adesea, de strategie. Dacă vrei să supraveghezi, să spionezi, să cercetezi în voie, trebuie să-ți schimbi înfățișarea, uneori și sexul, să accepți roluri subalterne - proceduri necesare, frecvente în asemenea cazuri. Travestirea implică, așadar, o metamorfoză observată de către spectatori, metamorfoză ale cărei forme de manifestare, mai mult sau mai puțin evidente, depind de opțiunea regizorală. Unii regizori se mulțumesc să marcheze „transformarea” doar prin câteva semne, tocmai pentru a sublinia artificiul procedeului
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
spectatori, metamorfoză ale cărei forme de manifestare, mai mult sau mai puțin evidente, depind de opțiunea regizorală. Unii regizori se mulțumesc să marcheze „transformarea” doar prin câteva semne, tocmai pentru a sublinia artificiul procedeului; alții, dimpotrivă, sporesc detaliile, insistând asupra travestirii ca sursă de ambiguitate, de confuzie și de incertitudine. Oare ce-mi văd ochii? El să fie? Ce vrea să spună travestindu-se astfel? Dincolo de motivațiile strategice, travestirea „bruiază” identitatea persoanei, îi modifică aspectul, generând astfel situații favorabile amăgirilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
tocmai pentru a sublinia artificiul procedeului; alții, dimpotrivă, sporesc detaliile, insistând asupra travestirii ca sursă de ambiguitate, de confuzie și de incertitudine. Oare ce-mi văd ochii? El să fie? Ce vrea să spună travestindu-se astfel? Dincolo de motivațiile strategice, travestirea „bruiază” identitatea persoanei, îi modifică aspectul, generând astfel situații favorabile amăgirilor și înșelătoriilor de tot felul, prin urmare favorabile unei excelente supravegheri. Ca să supraveghezi în liniște, trebuie să devii „altcineva” - moment premergător al strategiei spionului! -, dar cu ce preț! La
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
funcția” care îi fusese atribuită la început. Spectatorul asistă mai întâi la instaurarea unui raport bazat pe principiul bipartiției între supravegheat și agentul supraveghetor: un raport de neutralitate perfectă, indispensabilă oricărei misiuni de acest gen. Ca să obțină informații, supraveghetorul, grație travestirii, pretinde a fi „altcineva”... și reușește până la un punct, când, progresiv, încep să i se dezvăluie spectatorului fisurile „măștii” și revolta discretă a trupului celui deghizat, pe care se vede că această manipulare nu l-a lăsat indiferent, inert, ba
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
că această manipulare nu l-a lăsat indiferent, inert, ba dimpotrivă, l-a stimulat într-un sens neprevăzut, i-a provocat reacții neașteptate, nebănuite. Astfel, neutralitatea primă, obligatorie a supravegherii se încarcă de afectivitate, iar noi urmărim din sală destrămarea travestirii: unde voia ea la început să ajungă și unde a ajuns... Supraveghetorul sfârșește prin a se demasca și capitulează în fața unei forțe mai puternice decât el, forța supravegheatului. Supravegherea pusă la cale e alterată de învălmășeala sentimentelor, agenții sunt deconspirați
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cale e alterată de învălmășeala sentimentelor, agenții sunt deconspirați, misiunea e compromisă. Să nu uităm însă că tocmai elaborarea unei supravegheri se află la originea acestei „încercări” ce duce, treptat, la revelația finală. Nimeni nu scapă neatins, neschimbat, nici din travestire, nici din supraveghere: laolaltă, ele conduc pe tărâmul unde, în alte împrejurări, agenții căzuți în propria lor capcană nu s-ar fi aventurat niciodată. Pentru că s-au supus unei operații de disimulare, au izbutit să descopere adevărul despre ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ar oferi imaginea unui politician versat, controlând din umbră uneltirile colaboratorilor săi cu un scop strict pragmatic. Dar chiar și aici, supravegherea îl marchează într-un anume fel pe cel ce o practică. Dacă deghizarea nu produce aceleași perturbări precum travestirile din comedii, ea îi înlesnește totuși Ducelui accesul la o serie de informații pe care urmează apoi să le „prelucreze”, cum se spune în limbajul serviciilor de spionaj. Ducele a putut să îl testeze pe Angelo, dar și să remarce
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supraveghere și spectator suprainformat 23 Supraveghere, observare, voyeurisme 28 Supravegherea focalizată 33 Supravegherea de proximitate 36 Supravegherea ostentativă 42 Coprezența impusă 47 Reciprocitatea trunchiată 51 Ierarhiile supravegherii 56 Vulnerabilitatea pragului 59 Răsturnarea ludică 63 Substituire și simulare 67 Deghizări și travestiri 70 Supraveghere aleatorie și suprainformație comică 76 Ambivalența informațiilor 81 Activitate scriptică și arhivare 85 Opere Hamlet sau supravegherea generalizată 93 Tartuffe sau dubla supraveghere 103 Școala femeilor sau îngrădirea securitară 109 Britannicus sau supravegherea totalitară 112 Disputa sau supravegherea-cadru
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]