KorAP: Find »[drukola/base=treanță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...7 >

154 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

le mai merge! Hoții nu se sinchiseau. Țineau mâinile în buzunare și cu ochii pe prăvălii! - Bună dimineața la negustori! rostea Bozoncea. '•* Grecii mormăiau, pe sub mustățile lor mari, răspunsul. - Dați, mă, bună ziua Stăpînului! se înfuria Gheorghe din spate. - Lasă-i, Treanță, spunea moale starostele, și se întorcea iar spre ei: Merge marafetul? Negustorii, numai ochi. Acu-i acu! Paraschiv se lipea de tarabe. La el nu prea se uitau, că nu-l știau. Ceilalți se opreau alături. Pe urmă începea cearta

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Când coborâră, era palidă și tremura. Nu spuse nimic. Păși clă-tinîndu-se, rezemată de brațul lui Bozoncea. Pe ochi îi apăsa încă privirea ascuțită, verde a celui tânăr. Sandu râdea de Gheorghe. Acesta nu se dăduse* în lanțuri. - Ți-e frică, Treanță, ai? Tu în pat o să mori! zise, și-l scuipă între picioare. Codoșul înjură, spunând că are amețeli când se urcă în drăcoveniile acelea. Și, pe urmă, în timpul ăsta, mai învîrtise câte ceva, să aibă de buzunar. Sub niște șopruri, alături

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și pe Paraschiv. Plecaseră pe Grivița, să mai miroasă. Salcâmii sălbatici de pe Calea Negustorilor începuseră să se usuce. O căldură moale, de sfârșit de iulie, plutea împrejur. - Vine iar toamna, oftă ăl bătrân, și noi tot coate-goale... - Ca mielul ești, Treanță! răspunse nepăsător ucenicul. Ce știa Paraschiv ce înseamnă o viață de hoț! Să furi treizeci de ani și să nu te-alegi cu nimic, parcă ar fi fost blestemați banii care-i trecuseră prin mână. O casă nu era mare

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
dusese dracului și libertatea lor. Gheorghe a scos un muc de țigară din fundul 234 buzunarelor, 1-a aprins cu un chibrit pe care 1-a frecat de pantalonii lustruiți și a tras un fum adânc în piept. - Cum e, Treanță? întrebă Paraschiv. - Rău, vai de oasele noastre, ni le paradesc ăștia! își șterse sângele de pe ochi. - Te doare? - Nu că sânt obișnuit... și scuipă în dușmănie. Las', că ieșim noi de-aici! Celălalt tăcea. Nu simțea nici o frică. Numai o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-Da. - Noi, să trăiți! se repezi codoșul. - Vorba! se făcu sergentul spre el. Presarul mormăi, privindu-i. Se uită la cel tânăr. - Cum îți zice? îl întrebă. - Paraschiv. - Și ăsta cine e? arătă spre cârcotaș. - Gheorghe, să trăiți! răspunse repede Treanță. - De ce vorbești, mă, neîntrebat? se supără polițaiul. După aceea tăcu, privind prin fereastra murdară salcâmii betegi din curte. Umbra lor subțire se lungea pe o hartă așternută pe un perete. Câteva muște îi bâzâiau în jurul chipiului. Sergentul schimbase piciorul din

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
n-ar fi auzit. Sergentul își potrivi mai bine chipiul. Lumina de afară crescuse. Se auzeau muștele lovindu-se de geamuri. - Ia spune, mă, tu, ălălalt! Ce-i cu caii? - Nu știu nimic, să trăiți, dom' comisar! se repezi toț Treanță, lipindu-și picioarele desculțe unul de altul, ca la militărie. - Taci! strigă, ridicîndu-se și răsturnând scaunul omul statului. Se proptise cu palmele pe masă. - Unde-s, mă, caii? urlă de zuruiră ferestrele. Caii, mă, caii căruțașilor, ăi de i-ați

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
tăie cu briceagul. Înfulecă lacom și vorbi cu gura plină: - Zi, voi n-ați auzit nimic despre niște cai furați! N-oți fi vinovați, mă, și eu vă bat degeaba! Săracii! - Să crape ăl de știe ceva, să trăiți! spuse Treanță cu inima la loc. Am fost la Tulcea după pește, eu și cu tovarășul ăsta, că cu de-alde-astea ne ocupăm, negustori... Să vă spună și nea Lache, ăl de la haltă, care lucrează la mișcarea trenurilor, că ne-a văzut la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
încruntă comisarul: - Cui vinzi tu pepeni? Dumnezeul mă-ti de huidumă! Da când ați furat, tot la Tulcea ați fost? Caii! Unde sânt caii, că vă bag în pămînt! 238 Și-i lovi pe amândoi cu pumnii, fără milă. Pe Treanță îl pălise cu cizma în boașe. Bătrânul căzu pe dușumea, gemând. - Aoleu! Aoleu! - Scoal', că te fărîm! - Dom' șef, mor! mor! se tăvălea hoțul. - Ia-l! strigă comisarul la sergent. > Paraschiv se ținea cu mâna de fălci. Scuipă pe dușumea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
îi pîflea barba. Plângea fără o vorbă. 7Caii! Îi arse buzele și obrazul, cu știință, apoi îi plimbă flăcările pe mâini, pe piept și pe la încheieturi. Parcă-i trăgeau pielea de pe el. Paraschiv deschise un ochi și-l văzu pe Treanță în brațele sergentului. Țipa de se cutremurau zidurile. În odaie mirosea a piele arsă. Îl betegeau. Gheorghe nu mai putu.. Deschise gura să mărturisească, dar întîlni privirea ca o baionetă a pungașului. Își înfipse dinții în brațul sergentului și nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
declarație, și cu mine ați terminat... - Ce declarație? se miră Paraschiv. Presarul râse încet. - Că nu știți nimic de caii furați și că v-am cercetat... omenește. De dovedit, nu v-am dovedit... Le-a pus în față două foi. Treanță se bucura: - Gata, ne dă drumul, scriem... Iscăliră. - Liberi, dom' șef? întrebă codoșul după ce terminară. Comisarul cercetă hârtia și mormăi ceva. - Mai întîi dați o mătură pe-aici, spălați și voi geamurile, drept mulțumire că v-am găzduit... - Să trăiți

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
din fundul beciului. Se adunară împrejur. Erau hoți și hoți. Mai bătrâni și mai tineri, spilcuiți de nici nu-i bănuiai, cu haine bune pe ei, ca domnii, sau jerpeliți, manglitori de rând, care zăceau la zdup pentru vreo găină. Treanță le spunea pe nume, se înjura cu ei, ce mai, șnorări de-ai lui. Stătuseră împreună la gros. Ucenicul i-a privit pe rând. De sus, din tavanul afumat al beciului, venea o lumină chioară de la un bec lunguieț. De

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
m-a uitat că mai am două condamnări, noroc cu judecătorii, pupale-aș tălpile... S-a întristat ucenicul. Toată ziua s-a gândit la ibovnică și 1-a apucat furia. - Eu fug, i-a spus ălui bătrân. Nu pot să rabd! Treanță zîmbi: - Dacă o să putem, fugim noi, n-avea tu grijă... Mai e Apelul, nu ne lasă Stăpânul așa, bagă el șpagă la comisari, ne face scăpați, ce crezi tu... Sigur, un cot, e mult, dar ieșim noi... În noaptea aia

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
degeaba în fundul curții. Ar mai fi scos sărăcia din casă. A pus-o deci pe coana Marioara să spoiască din nou pereții, că se scorojiseră, a băgat o sobă, să aibă chiriașul iarna la ce se-ncălzi, și cu câteva trențe și lucruri de-i prisoseau, se numea că poate să ia ceva bani. Într-adevăr, la vreo două săptămâni, coana Marița, a de da-n cărți, i-a găsit un chiriaș. S-au tocmit ei ce s-au tocmit, și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
le avea. Muierile încă vorbeau pe la porți: - Se duce. Se mută mai la centru, că a ieșit doctor. Ei, ce vrei, acu are bani... Fata a aflat tocmai pe seară, când s-a întors și-a văzut odaia goală și trențele mă-si spânzurând în geamurile deschise. S-a oprit în prag și a privit pe rând pereții albi, pe care se mai vedeau urmele lucrurilor luate și hârtiile desprinse din pioneze. Pe dușumele, Procopie uitase un caiet cu scoarțe albastre

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Aglica pierise. Mai rămăsese o creastă de ciulini uscați și buburoși. - Uite câinii, Paraschive! spuse ăl bătrân. Dulăii urcau în goană poteca. Erau ogărîți și mușcați. Atârnau floacele de pe ei. Trecură. - Și ce soare! zise pungașul. Urât e la pârnaie, Treanță! Ridică un bolovan și-l aruncă după ceată. Codoșul se scarpină după ceafă și începu să fluiere. Îi era cald și bine. Se mișcau alene, slăbiți de nemâncare. - Tare-i dibaci să umbli așa, de capul tău! Priviră pomii prăfuit

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
văzut Paraschiv. Era un ăla jimbat, cu o față neagră, tăiată sub ochi. Mesteca o bucată de tutun. - Cum îți zice, mă, ție? - Da ție cum îți zice? Ce-oi fi vreun șpiler? Vătaful a ridicat pumnul să-l lovească. Treanță înlemnise. Cu o mișcare iute, pungașul i-a prins mușchiul între degetele lui subțiri. I-a înmuiat mâna. Din ochii verzi ca mucegaiul ieșeau scântei. Se uitau și ceilalți. - Așa, micule! îl zădărî unul. Cel tânăr -la slăbit și i-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ușă. Ăl bătrân îl privi cu spaimă. Bănuise el ce bănuise. Ăsta era om al dracului, se vedea după cum pune mâna. Nu se înșelase nici de data asta. Paraschiv vorbea îndîrjit, privind groapa adâncă, sălbatică: - Mi s-a făcut sete, Treanță, să stăpânesc numai eu peste hoți, să călăresc Grivita și Filantropia, să văd ce e-n Obor și Mandravela și să-i fur Stăpânului pe Didina, să v-o dau vouă s-o mârliți și s-o batjocoriți, că 1

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
că trăiesc, că sânt liberi și că petrec. Când s-au mai matolit, a început Gheorghe să-și aducă aminte. Îl întreba Bozoncea: -V-au bătut, mă? - Pe săturate. Râdea Stăpânul. - Va să zică, a învățat și Paraschiv meseria? Mai că nu plângea Treanță. 281 - Ne-au ars cu cărbuni... -Ei? - Da, și ne-au bătut cu frânghia udă... Se făcea carnea ca la găini pe hoți, că pătimiseră fiecare și știau ce-i aia bătaie la politie. - Și cine mai era pe-acolo

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
la ceilalți. Număra zilele, și ele parcă nu mai treceau. -La luat pe codoș și-au mers la Tarapana, să facă rost de bani, că avea de gând să meargă cu daruri la Didina. A trebuit să mărturisească ălui bătrân. - Treanță... - Ce e? - Mă, sâmbătă mă duc în nuntă... - Ce nuntă? - Eh... A ghicit caiafa. - Păzește-te, Paraschive, că nu te văd bine... - N-o fi el mai al dracului decât mine... -De. - Da până atunci am nevoie de tine, trebuie

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să te caut eu, că nu vă cunosc nici pe unul, nici pe altul... Se strânseseră încă vreo doi trecători care nu înțelegeau. - Așa e, spuseră de bună-credință. -Bine, caută-mă, se învoi clientul, bucuros că scapă numai cu atâta. Treanță îl luă ca la poliție. Îl scotoci prin buzunarele pantalonilor, i le întoarse pe dos, trecu apoi la cele ale hainei. Mormăia: - Aicea nu-i, aicea nu-i... Cum ziceai dumneata că e portofelul? - De piele, spuse Paraschiv cu ochii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
iasă la primăvară. Viermii prin a tale plete, Dulce, cum să se desfete... Gheorghe nu mai bău. Bozoncea se făcuse albastru la obraz. Turna vinul în el și nu ostenea. Sâmbătă, pe la patru după masă, a plecat Paraschiv. La ușă, Treanță i-a șoptit înspăimîntat: - Bagă de seamă, bagă de seamă... Pungașul i-a râs în nas: - Taci, fleoarță, din gură! Paguba dracului! Afară, ningea mărunt, cu fulgi mici și deși. Orașul, alb ca o rochie de mireasă, strălucea în lumina

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
gură: 301 - Să nu-mi bocești aici când mi-e bine mie, că în seara asta scap eu de toți dușmanii mei... V-ați făcut ai dracului, ai? -La trimis pe Gheorghe după curve: - Să-mi aduci aici toate coardele, Treanță, m-auzi tu? Că vreau să fac una mare! Da repede! Du-te la gară, la Hotel Nord și cară-mi toate boarfele de-acolo, să-mi vii cu ele, să le pun să joace cu mine, că voi nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Gheorghe, care gâfâia asudat. Încă se auzeau lăutarii și chiotul curvelor venind din urmă. - Aici erai, Paraschive? a întrebat starostele. Didina a căzut pe așternuturi. A înțeles cel tânăr. Stăpânul s-a întors către codoș: - Asta o fi muierea lui, Treanță, că tu mi -lai trimis la însurătoare. Și -la plesnit cu pumnul de -la pus jos. Paraschiv s-a dat doi pași înapoi, a apucat lama suriului și-a așteptat. De-abia se dezmeticise din plăceri și o lene ucigașă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
du-mă mai repede undeva la căldură. Ăl bătrân îi apucă umerii zdreliți și-l purtă. Pe drum, Paraschiv leșină. -La dus în Crucea de Piatră la o țiitoare a lui și-a chemat un doctor să-l îngrijească. Dimineața, Treanță tot mai tremura. În Cațavei se strânsese lume ca la urs. În zori, Stăpânul a scos-o pe Didina în curte în pielea goală și și-a desfăcut cureaua de la nădragi. A pus lăutarii să-i cânte. Țiganii nu prea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Oh, nu mai trece iarna asta... Își amintea noaptea aceea de pomină, fuga lui și lumina rece a lunii, mirosul de sânge și mai ales fierbințeala loviturii, ura lui gâtuită și leșinul care-l apucase. Dacă n-ar fi fost Treanță, n-ar mai fi scăpat, -lar fi găsit starostele și -lar fi terminat acolo, în câmpul Mandravelei. Pe urmă s-a ridicat din pat și-a început să umble. - Gata, spuse, putem să ieșim în treabă, Gheorghe... - Ce treabă, lasă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]