154 matches
-
sub spuză, ca cărbuni... În van în a lui urmă s-a-nchis a lumei poartă: Inima-i tot de flacări și minte-i tot deșartă... Retrasu-s-a la mare, gonit de vis și gânduri, Pe-un pat de trențe doarme, făcut din două scânduri, Ce vrea singur nu știe, se chinuie-n zădar, Nu bea apă d-izvoare, ci valul mării-amar Și, chinuit de doruri, de rugăciuni asceze, Vrea viața lui pierdută s-o sfarme, s-o scurteze; Î
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ceea ce vorbește vocea ta internă și adevărată, aceea crede, lor nu te încrede neciodată. Mulțimea urlă pentru tot ce-i nou, fie un monstru, numai nou să fie. Li trebuie un lucru al modei, o caricatură cârpită din mii de trențe, ca ceea ce adorau ieri să zacă în noianul de toate zilele, de-ar fi avut prețu[l] său, de n-ar fi avut. Multora li se face onoare după moarte, după ce i-a necunoscut în viață. O marmură frumoasă c-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mâncate de frecușuri d-astea. Dragă-dragă pân’ ți-o bagă și până ți-o dă prin gură. Pardon, să i-o sugi și p-ormă face pipi pă tine. Să pișă, pardon, te ține dă veceu public, de slugă și treanță de șters pă jos. Păi, nu tot noi stricăm că-i lăsăm în loc să punem picioru-n prag? Ia să nu-i mai votăm! Atuncea să vezi, la care Vasilica iarăși, scuturându-se de râs, să vezi când ți-o arăta-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
simțit în viscere palpitându-le ceva ca un chef de harță. Se risipise răcoarea dimineții, iar arșița făcea deja să fiarbă sângele-n vene și să se zbată-n tâmple. Doar în chiloți, Rafael avea alt aer decât îmbrăcat în trențele alea cu care umbla pe străzi, prin localuri și piețe, ca să uite, să scuture de pe el foamea și cheful de harță, să se elibereze și să fugă cât mai departe, ascunzându-se în blugii negri soioși și hărtăniți și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ale mele. Darurile, Neculai le primea ca pe ceva cuvenit. întocmai unui suveran, mă trata cu dispreț însă mă ocrotea. Îl ivnvidiam mai ales pentru libertățile sale. Numai el avea voie să fie julit, să treacă prin grad lăsându-și trențele în urmă sau să se poarte nespălat ; pe când bieții de noi eram nevoiți să îmbrăcăm doar propriile noastre hăinuțe pe care, pentru a le umple de noroi, trebuia să înfruntăm cumplita mânie părintească. E drept că, în locul eternelor muștruluieli rezervate
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din groapă pe proorocul Ieremia, pînă nu moare!" 11. Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia, și s-a dus la casa împăratului într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo niște petice de haine purtate și niște trențe de haine vechi și le-a coborît lui Ieremia în groapă, cu niște funii. 12. Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: Pune aceste petice purtate și aceste trențe sub subțiori, sub funii." Și Ieremia a făcut așa. 13. Au tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
vistieriei; a luat de acolo niște petice de haine purtate și niște trențe de haine vechi și le-a coborît lui Ieremia în groapă, cu niște funii. 12. Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: Pune aceste petice purtate și aceste trențe sub subțiori, sub funii." Și Ieremia a făcut așa. 13. Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, și l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniței. 14. Împăratul Zedechia a trimis după proorocul Ieremia, și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
de la doi, mergeam pe pământul ca o bătătură, urcam la trei, într-un apartament identic (dar cu ferestrele spre sud și-n care nu se petreceau infundații), blocurile fuseseră lăsate la cărămidă și balcoanele fără balustradă, o femeie scutura niște trențe la etajul patru și râdea la glumele unor bărbați de jos, parc-ar fi gâdilat-o (asta s-a întâmplat la al șaptelea nostru drum ori poate la al nouălea), a alunecat apoi la drumul opt sau poate la zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bine ! La puturoșeală ! Asta să crezi dumneata, că d-aia stă pe întuneric și n-aprinde lumina ! Stă ca să n-o vază nimenea cum arată neboită... Da io am văzut-o pân casă cu niște pantofi scâlciați și c-o treanță de cămașă soioasă, de nu-ți vine nici să ștergi pe jos cu ea. Haidi, madam Cristide ! fac io la ea. Haidi, vin și-mi desfă mașina de cusut ! Haidi și-mi dă toate alea ! Da ea dase puțină lumină
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
luat de mână și m-a tras către scara care ducea în dormitorul părinților, după știința mea. Casa nu era prea mare. Avea un vestibul din care dădeai într-un hol cândva foarte generos, acum umplut cu tot felul de trențe inutile, în stânga era bucătăria și lângă ea o ușă care dădea în sufrageria de la stradă în care servisem noi o dată dulceața cu sifon sau șerbet întărit pe lingurița înecată în paharul cu apă rece, pe vremea când, avansat la gradul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pauza lungă, ...ce pula mea să-i spun ăstuia, că i-am și vândut deja jumate' dân lucruri... după care multe explicații care se cam contraziceau una cu alta. "Auzi, tăticu', mi se rupe mie ce-ai făcut tu cu trențele mele", îmi venea să-i spun, "zi-mi dacă o știi pe bunesa aia din hotel", dar speriat fiind tot bătea câmpii, pe banii mei, "...da' am pus și eu mâna pe ea, dar a doua zi când m-am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
umbra el e slab. Din stînce năruite, din pietre și din bulgări Făcu cărări spre fundul al templului arab. Acolo prigonit stă de visuri și de gânduri. Ce vrea nici el nu știe, se chinuie-nzădar, Doarme pe-un pat de trențe ce-i pus pe două scânduri, Nu bea apă d-isvoare, ci valul mărei-amar. Astfel el vrea viața s-o sfarme, s-o scurteze. De ce? și pentru cine el singur n-a știut. Astfel se chinuește în rugăciuni ascese În cîte-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fusese în lume-odinioară Dar gândul lui puternic viața-i apăsa. Acest cap trist și palid coroana vrea să poarte Și azi pe el se vede un negru comanac. Acești umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi acopăr trențe și rasa de șieac Și capu-acest ce-n perini de tron ar fi dictat moarte Azi doarme-n pat de trențe, drept perină un sac, Picioarelor rănite-n sandale îi-era dor De salele de marmuri, de-a tronului covor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
el se vede un negru comanac. Acești umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi acopăr trențe și rasa de șieac Și capu-acest ce-n perini de tron ar fi dictat moarte Azi doarme-n pat de trențe, drept perină un sac, Picioarelor rănite-n sandale îi-era dor De salele de marmuri, de-a tronului covor. Desculț îmbla pe uliți, de visuri mintea plină Și-n lungele-i miserii, ca-n mare cufundat, Visa că-ntreaga lume la dânsul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Privește la mormântul cel galben, mîna-i arde, Parcă trecu fiorul prin inima-i de corb. {EminescuOpIV 499} Biet om care se ține cu mână beșicată Și neagră, aspră, groasă, plină de bătături, Care-n lumina lunei fantastic se arată În trențele-i curgînde și rezimat de muri. Ăst om urât ce are atâta bucurie Când ar vede că arde o casă, piere-un om, Ce milă îl pătrunse, de stă-n nedumerire Și clatină în vânturi cumplitul lui fantom. Nu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
roșii și pe la mijlocul verii le păzea să nu le mănânce câinii, flămânzi și ăștia, gata să apuce ce le cădea sub fălci. Ținea o condică. În ea scria câte camioane de gunoi soseau la rampă, făcea socoteala chivuțelor care adunau trențe pentru o fabrică de textile și strângea sticle sparte împreună cu muierea. Punea ban pe ban să-și cumpere un loc mai la față spre Grivița, să-și ridice o casă când n-o mai putea să muncească. Omul zgârcit, de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bău de-a-n picioarelea, răscrăcărat peste umbrele focului. Era înalt cât malul, numai oase, și când lăsă mâna în jos, ceilalți văzură sticla golită pe jumătate. - Ăsta are înghițitura mare, spuse într-o doară Mînă-mică. i Gheorghe nu bău. ' - Ia, Treanță, îl îndemnă starostele, ia, că n-o să-ți cadă dinții. Codoșul dădu din umeri și răsturnă mămăliga fierbinte pe un fund de lemn. Sandu aruncă deasupra un strat de brânză frământată cu mâna. Palmele hoților apucară câte o bucată. Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăsase peste pământul uscat. Sus, la rampa de gunoaie, ardea un felinar unsuros. Se auziră lătrături de câini depărtate și pe malul înalt se iviră primii gunoieri, care deșertară resturile orașului zvârlind gunoiul cu lopeți înguste. - Tu n-ai o treanță mai groasă pe tine? Un parpalac, că vine iarna? îl întrebă Florea pe Paraschiv. - Nu-i nevoie. Nu mi-e frig. - Ei, cum ți se pare? - Ceată bună, poți să mănânci o pâine ca lumea. Că mi s-a urât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
priceput și cu mână ușoară, să nu-l simtă ageamiii. - Las' pe mine, nene Floreo! spuse el după ce auzi ce are de făcut. Eu le sânt naș. Numai dumneavoastră să-i țineți în șișuri dacă s-or întinde la vorbă. - Treanță! strigă Bozoncea la cel bătrân. Auzi' ce spune dumnealui... Hoții râseră cu înțelegere. Spre seară, o promoroacă aurie scălda fundul gropii. Vântul, ca briciul. Au plecat câte unul. În urmă rămăseseră Gheorghe cu ucenicul. Noaptea veni repede, umedă și senină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ești! - Mucles! Dă-te-n cîștig! Glasurile se ascuțeau, pungașii vorbeau mai repede, înveseliți. Oboseala se lăsa în picioare. Soarele strecurat prin șipcile putrede ale șopronului le încălzea spatele. Un câine mare și lățos se gudura la picioarele lui Gheorghe. Treanță îi mângâia blana. - Da de soilit unde soilim și noi? întrebă Oacă. - Haideți cu mine, se ridică gazda, și-i urcă într-o șură de paie uscate, peste care erau întinse preșuri curate. Morți au căzut. Tocmai a doua zi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca să capete puteri. Începură masa cu o gozbă năprasnică, în care nevasta cfrciu-marului farîmase piper, salată, roșii și brânză moldovenească cu bucăți subțiri de vinete și inimi tocate. Mâncarea sârbească era pentru apelpisire. Iuțeala le făcuse râie în gjt. - Toarnă, Treanță, molan Stăpînului! se răsti Oacă la ăl bătrân. Mînă-mică le trăgea chiulul la băutură. Piele băgă de seamă. - Bă, astîmpără-te, îi strigă, că doar n-oi avea pâlnie de argint în beregată! Sandu nu se sinchisi. Uscase o sticlă pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
piele. - Până să plecați, ascultați la mine. - Ce e? întrebase Oacă. - O să dăm gaură la o biserică, s-avem și noi de ciugulit până una-alta. O dată s-a-ngălbenit Gheorghe, că el era credincios. Nicu 1-a văzut. - Ce-ți veni, Treanță? Codoșul nu spuse nimic. ' Lunganul le povesti cum pusese geana pe un lăcaș de la Sfântul Gheorghe, făcut de rege, biserică arătoasă, așezată într-un cartier de pricopsiți. - Adică să punem cazmaua pe aurul ăla? întrebă Paraschiv. Da unde-o să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am spor! râdea Nicu-Piele. Și mai răsuceau foițele soioase: - Trei ochi! - Șapte ochi! scuipa Florea. - Doi pe-o coastă! Se înfierbîntau trosnitorii: -Damă! - Bărbosul! Afară se așterneau nămeții. Câteodată se mai certau. Oacă începea garagața: - Mă, gloabă bătrână, tu cu Treanță ești rușinea hoților! El tăcea. Așternea cărțile pe patul tare. - Dacă omoară cineva într-o noapte pe toți carditorii, tu mori nevinovat, Floreo, m-auzi? adăuga și Sandu-Mînă-mică. - Faci pe șolticu? Ai uitat că, pe vremea când omoram eu oameni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pișa ochii... Îi era frig și se acoperise cu bălegarul strâns. Nu-l mai țineau oasele bătrâne și-i era și foame. - Plângi ca o muiere beată! se strâmbă Oacă la el. Florea îi apucă de mînă: - Ce-ai, mă Treanță? Nu-ți place, mă? - Zi-i, mă... - Nu știu, m-apucă o streche. Parcă aș vrea să vă las, să mă duc în lume, să mă fac om cinstit, dar mi-e frică. Când mă trezesc din somn nu vă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de foame. Ca să mai uite, se amestecă și el: - Așa e, dar mi se face sufletul criță când mă gândesc câți bani mi-au trecut prin mână și nu m-am ales cu nimic. Sandu-Mînă-mică scuipă într-o parte: - Bă Treanță, nici nu știm noi ce bine ne e! Păi să iei unu de pe stradă și să-l întrebi o dată, da știi, așa, la fix: "Ia spune, nenică, cu ce te-ai ales? Ce-ai făcut la viața (a? Ai strâns
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]