452 matches
-
dos mai bun. Aduceți-o la mine, șefu'. Cojocarul n-avea neamuri de nici un fel și i-a lăsat totul lui Laurențiu, adică și meseria și sculele și atelierul. Aveam un cojoc nou nouț și l-am agățat pe cînd trebăluiam în boxa de la subsolul blocului în care locuiam. Se poate face ceva, dom' Laurențiu? Dom' profesor, nici n-o să se cunoască. Cînd să vin după el? Îl fac acum. Pentru dumneavoastră... Mă așez pe taburet. Atmosfera avea mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
al lui Raul. Rămîn mut. Diana îmi strînge mîna la piept și-mi șoptește confidențial: Eu trișez mereu și folosesc hîrtia de la el. Rîde cu poftă și schițez și eu un rînjet tîmp. Un amănunt... esențial De dimineață Lena a trebăluit prin apartamentul său, situat la parterul unui bloc de prin centrul orașului. De obicei, avea o femeie care o ajuta la astfel de treabă, dar astăzi aceasta era bolnavă. Pe la orele 16 toate erau la locul lor, străluceau de curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
încurcau pixurile, ceașca de cafea, țigara aprinsă, mâinile se confundau între ele, degetele se întâlneau mereu din greșeală, printre registre, rețete. Sub fața de masă, genunchii, bine camuflați scăpărau scântei: Ăștia au doar două mâini: stânga asistentei și dreapta doctorului trebăluiau printre hârțoage, celelalte două... biroul avea o față de masă lungă. Petru privea nestingherit ritualul de copulație. Leoaica în călduri ține cont de delimitarea masculului doar în perioada împerecherii, 40 de zile, primăvara, în rest, toată jungla poate să-i adulmece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fost strada ori alte așezăminte Îndoielnice, printre asistați loviți de metehne mult mai grave. Jóska nu avea el mintea Întreagă, dar nici nu era lipsit de luciditate și de anume Îndemînări. Bine ar fi fost să i se dea de trebăluit ceva nesolicitant, spre ocuparea timpului și alungarea responsabilității. Ghici cine a venit la noi? făcu maică-mea Într-o după-amiază de iulie a anului 1976, Într una din vacanțele mele de student, smulgîndu-mă de lîngă aparatul de radio la care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atunci, mă chinuia vreo curiozitate stilistică, voiam să mi confirm anume presu puneri, nu știu. Cert e că nu aveam nevoie de text pentru vreun scop practic, spre a-l cita În vreun articol și nici măcar În vreo conversație. Nicole trebăluia prin bucătărie În starea aceea de spirit incertă, Între nemulțumirea că vacanța s-a terminat și efortul de a acorda o minimă atenție șirului lung de zile cu obligații ce tocmai porniseră la drum. Mă foiam prin camera mea, scotoceam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce?! își amintea cum râdea de fiecare dată când el îi spunea "Marta". Sigur că nu era numele ei. Și, în plus, nici nu-i plăcea. Cine o fi fost asta, Marta ?! De fiecare dată, când , în loc să-l asculte, ea trebăluia prin casă, obișnuia s-o strige așa : "Marta, Marta ! Pentru multe te frămânți..." Sigur, de și-ar aduce aminte acum cuvintele lui... sau daca ar ști că sunt "puse bine" undeva, ca pe o bandă magnetică, să le poată asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
afară cu două căldări goale în mâini, apucând-o spre puțul lui Crap. Rămas singur în poartă, Mitică al lui Caloianu își scoase pălăria ca să-l salute, apoi îl pofti înăuntru. În spatele casei o aflară pe fata țăranului, Leana, care trebăluia de zor, făcând mămăligă într-un ceaun mare, așezat pe un foc de pirostrii, dar fratele ei, Culae, nu se vedea. Ia adu sticla aia de țuică încoace, ca să-l servim pe domnul Stelică, și niște pahare curate! îi porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nando Rossi o porni mai departe pe cheiul Dâmboviței. În fața casei de la numărul 112 bis Fiat-ul său, parcat pe trotuar, parcă îl aștepta. La câțiva metri mai încolo, pe același trotuar, apăruse un Ford vechi și burduhănos, al cărui șofer trebăluia de zor la motor, vârât mai mult de jumătate sub capota mașinii, pe care i-o ținea ridicată un tânăr în salopetă neagră. Nando traversă pe partea dreaptă a străzii și se apropie de poarta casei. Când îi mai rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le rămână copilul nebotezat, Virgil se înarmă cu două damigene mari de câte o vadră și jumătate fiecare și o porni în marș forțat spre mănăstire, la Vică Scorțeanu, ca să cumpere vin. Ca de obicei, îl află pe ardelean acasă, trebăluind harnic prin gospodărie. Bucuros foarte de vizită, mai ales că nu-i mai călcase pragul de multă vreme, omul lăsă din mână maiul cu care bătea în pământ un bulumac nou lângă gardul dinspre mănăstire și veni cu pași săltați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
clipă și nici nu dădea vreun semn. Toată curtea era troienită de zăpadă și, punând mâna pe o lopată, croi pârtii până la poartă și până la șopronul cu lemne. Când reveni în casă cu lemnele de foc, o găsi pe Mariana trebăluind și îi propuse să țină botezul mai repede, peste două-trei zile, la sfârșitul săptămânii, așa cum avea să se poată... N-ai decât să faci ce-oi ști, ridică din umeri femeia, prefăcându-se indiferentă. Că de mine n-ai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ajuns desigur cu mare întârziere la gară ! Trenul vine la patru și el a plecat de aici cred că pe la aceeași oră. L-am grăbit de mai multe ori, bănuiam că vii cu trenul ăsta, dar el nu știu ce tot a trebăluit la sanie. Măcar a fost confortabilă ? O fi pus în ea și șuba pentru picioare ? Doamna Dora a venit și ea cu trenul de ora patru, nu-i așa ? V-ați întâlnit în oraș sau în gară ? Dragoș gândește: "Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar nici o tragere de inimă să învăț mai mult. Totuși cu timpul a trebuit. În școală și în familie învățasem limba germană, considerată limba cultă în Bucovina care aparținuse de Imperiu. Tăcere lungă. Teodora se ridică pentru câteva minute și trebăluiește printre ulcelele ei. Revine cu o lingură care conține o pastă vâscoasă și o cană cu apă. Ia asta : amestec de esență de vâsc și de păducel. Le-am amestecat cu miere, că nu este prea plăcut la gust. Citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la slujbele rânduite vieții mănăstirești: cele șapte laude, Acatiste, Paraclise, Sfânta Liturghie, Sfântul Maslu din obște în fiecare vineri?... Și-apoi, bănuiesc faptul că n-o să fiu primită ca maică stareță. Voi avea, ca novice, de măturat, de plivit, de trebăluit la bucătărie, de frecat podelele... Am apoi unele rezerve față de ritual, de cutume, de dogme... Vor dori să primească o ființă care, la intrarea în mănăstire, le-ar zice ceva în genul "Bine v-am găsit! Am venit cu reforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
până în toamnă târziu, îl vedeam de asemenea în compania singurătății, stând pe prispă sau cu coatele pe gard. Așa cum ne învăța părinții și învățătorii la școală eram copii cuminți, salutam trecătorii cât și pe acei gospodari pe care-i vedeam trebăluind prin ogradă sau stând la gard și observând consătenii care circulau care încotro după diferite treburi. Când ajungeam în dreptul modestei gospodării la care fac referire, unii dintre copii erau cuviincioși, alții nu, șușoteau între ei, precum că omul este nebun
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
loc de joacă și reușise din plin: vara, curtea din spatele vilei răsuna de glasurile copiilor, care zburdau veseli și foarte preocupați de jocurile lor. Arm purta niște pantaloni strâmți, puțin peste genunchi și o cămașă înnodată la mijloc. Lângă ea trebăluia serioasă Mădălina. Ca de fiecare dată când făcea treabă, sau când se juca, Mădălina își imita mama: își suflecase pantalonii până sub genunchi, și își descheiase ultimii nasturi de la cămășuță, ca să o poată înnoda, ca să fie ca Arm. Și ca
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dar ce ochi mai limpede ca al meu vede lumina în sine,/ cu venele ei negre gata să plesnească,/ mai tulbure ca o placentă aruncată la gunoi,/ mai grea ca mercurul când fată icnind,/ și-atunci când o vede, care ochi trebăluiește/ în jurul ei ca în jurul unei căldări de asfalt?/ cu un ochi ca al meu nu vezi lumina luminând,/ în schimb îi vezi alcătuirea bolnavă,/ greutatea mai grea ca a întunericului./ doar prin ochiul chior și prost vezi lumina pe care
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
m-urile la locul lor...” Liliana, ce amintește, nu știu de ce, de Cosette din Mizerabilii, simte absența mamei „ca un nor des și înecăcios și în jurul ei crescuse un zid de apăsătoare tăcere...”. Se simțea străină și umilită, tot timpul trebăluia în primul rând pentru ceilalți din casă, trebuia să răspundă mereu „ordinelor” primite (făcea curat, călca, spăla vasele, scotea apă din fântână etc.). Iată însă că într-o bună zi, pe când se întorcea pe uliță cărând găleata de apă, se
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
Dumitru Hurubă Ehe, tot televiziunea, săraca, ne-a salvat din mocirla necunoașterii și tot cu ajutorul Domnului Președinte Traian Băsescu... Drept care: uraaaaa!!! Așadar, știm cine suntem, știm ce vrem și cam ce trebăluim noi de la Tisa pân' la Pontul Euxin și de la Prut la intrarea Dunării în ținutul carpato etc., via Borș... Acum privim la televizor fără nici o tulburare sufletească și total relaxați că, prin răbdarea, mărinimia și înțelepciunea sa, Bunul Dumnezeu nu
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
ceva de-ale gurii și-și sătura omizile ce le avea pe-acasă. Într-o zi, mama veni fericită. Îi găsise tatei de lucru. Vorbise cu rotofeiul și chilugul Maxa și acesta promisese că-i va da tatei ceva să trebăluiască. Ca să-l primească pe tata să care moloz și mortar, mama dăduse o perină mare din puf, o pernă făcută din penele gâștelor noastre de la Rudna. N-a mai văzut Maxa așa ceva, că așa perini nu erau în Canada. Două
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
nostru, Vulpe. Ne-am dus cu toții acasă la el. Făcuse focul în grădină pentru grătar și aranjase masa în grădinița din fața casei. Era timp frumos, o zi de toamnă târzie, însorită, cu miresme de mere pârguite și de gutui. Lia trebăluia de zor la bucătăria preparând o salată asortată, într-un castron mare. Făcuse și o ciorbă de perișoare acrită cu borș iar noi am adus clătite umplute cu gem de vișine și cu brânză dulce de vaci. Haralamb a scos
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
și întâmplase. La câteva zile de la sosirea în acea primă vizită, când se mai obișnuise cu ei, într-o după-amiază erau cu toții în gradina din spatele casei: mătușa L. avea lecție cu una din multele lor fine de la țară, unchiul Gh. trebăluia undeva, ba în casă, ba afară, iar ea citea în șezlong, cu o farfurie cu corcodușe în poală. O atmosferă mai pașnică nici că se putea. Dinspre poartă s-a auzit lătratul furios al câinelui, însoțit de zgomotul lanțului, care
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
după care o calc voios, ca mai aveam destul pin’ la capu străzii! în acel moment, ce-mi văzură ochii shi ce-mi auziră urechile? latzita cât toată stradă, cu luminitze galbene la urechi, zumzăind apetisant, o magaoaie verde, care trebăluia ceva cu neste cineva, care trebăluiau și ei pe la fundul ei! (n-am avut altă rimă! ). din ciclul “cel mai înțelept cedează” (că nu degeaba mașina mea are nr WSE ) , facandu-mi bruxsc socoteală că este exclus sa-ncap pe
Ce e mare, verde și îți obstrucționează viața rutieră? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19051_a_20376]
-
mai aveam destul pin’ la capu străzii! în acel moment, ce-mi văzură ochii shi ce-mi auziră urechile? latzita cât toată stradă, cu luminitze galbene la urechi, zumzăind apetisant, o magaoaie verde, care trebăluia ceva cu neste cineva, care trebăluiau și ei pe la fundul ei! (n-am avut altă rimă! ). din ciclul “cel mai înțelept cedează” (că nu degeaba mașina mea are nr WSE ) , facandu-mi bruxsc socoteală că este exclus sa-ncap pe lîngă dansa, iar pe supt sau
Ce e mare, verde și îți obstrucționează viața rutieră? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19051_a_20376]
-
adevărată fericire este să faci bine țării și poporului tău. De aceea moștenitorul dacilor de ieri este în fruntea bătăliei de ani buni dusă pentru Unirea cu țara-soră, Basarabia. O viață l-am știut la Radiofuziune, în redacția culturală unde trebăluia, apoi la televiziune, o scurtă perioadă conducând chiar Editură pentru Turism. Din 1990 doctorul în filologie VICTOR CRĂCIUN s-a înrolat în fruntea mării armate a patrioților din Liga Culturală. I-am admirat dragostea constantă pentru EMINESCU, dar și pentru
LA MULTI ANI DOMNULE PROFESOR,LA MULTI ANI ROMANIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349229_a_350558]
-
deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]