1,604 matches
-
care palat murmurați vocea dumneavoastră de înger? Aproape nu mai aud, da, sunt bătrân, mi-au plecat corăbiile cu nepoți, fiii mei m-au mutat din amintiri, în registre. Sunt o cifră sau doar un gând? Sunt ceaiul acesta amar, tremurul de mână blestemata, duhoarea pe care o las în urmă? Vă rog să-mi răspundeți, o sa ma tulbur curând, o să urlu din nou sub voaluri de vrăbii, sub ape cu lintița deasa și cu broaște verzui, Tatăl meu mă va
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
asistență,din care palat murmurațivocea dumneavoastră de înger? Aproape nu mai aud, da, sunt bătrân,mi-au plecat corăbiile cu nepoți,fiii mei m-au mutatdin amintiri, în registre.Sunt o cifră sau doar un gând? Sunt ceaiul acesta amar,tremurul de mână blestemata,duhoarea pe care o las în urmă? Va rog să-mi răspundeți, o sa ma tulbur curând,o să urlu din nousub voaluri de vrăbii,sub ape cu lintița deasa și cu broaște verzui,Tatăl meu mă va plesni
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Național. La capitolul lansării de carte s-a încadrat și monografia comunei Poiana Stampei, promovată de Vasile Bâcu, președintele Societății „Mihai Eminescu”, fiind de față autorii - Ioan și Paraschiva Abodnăriței de la Vatra Dornei. Cu o gingașă crenguță de brad, cu tremur cristalin de clopoțel, vocea Victoriei Costinean, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina, a făcut să răsune un duios colind pentru Nașterea sufletului poporului român. La Muzeul etnografic regional, Elena Tărâțeanu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu”, și gazda Olena Zatulovskaia au primit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93713_a_95005]
-
ochi și mâna-ți de lut tremura, prinzând plopi, colibe făceai din fărâme de pâini să-ngropi înserarea ca pe-o șatră de câini. sub tălpile-ți reci, mușuroi de furnici cărau inocența-ți pe sub frunze, c-un bici, și tremur de vânt se-așeza, lin, în păr, să-ți simtă lumina cuprinzându-l cu dor. de tine uitai, doar, la mine gândeai, spuneai că eternul, e doar umbra din Rai, făcuseși un pled de prin ierburi târzii și-n sufletul
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382118_a_383447]
-
de la inceput erau pierdute. Imaginea ta ratacita-n infinit cu greu o mai regăsesc , ca o cenușă s-a risipt spre asfințit , nici în inima speranțele nu mai cresc. Îmi spulber privirea prin vântul nepăsător, unde răsună iubirea că un tremur de suspin, prin amintiri caut alinarea unui nor ca să-mi alunge gândul îndurerat...de lacrimi plin. Tresărim ,cănd recunoaștem între noi despărțirea că o mustrare a iubirii ce-a trecut , doar pentru o clipă mai rătăcim privirea spre un foc
DOAR PENTRU O CLIPA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382241_a_383570]
-
operația de la gât, pentru extirparea tumorii gigantice, care-i va elibera căile respiratorii și-l va ajuta să mănânce normal. Ne este foarte greu să ne gândim deja la următoarele operații deoarece, la ora actuală, respiră foarte greu, sacadat și tremur de frică să nu i se întâmple ceva mai rău. Îi rog din suflet pe cei care citesc acest mesaj, să ne ajute să ne facem copilul bine și le doresc multă sănătate lor și famiilor lor”, declară Anamaria Breazu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93155_a_94447]
-
care au întotdeauna dreptate, ocupați și fericiți, hrăniți de acest sentiment mai dinamic și mai răzbătător, cu mult, decît iubirea, rugăciunea pentru apărarea de ură: "Ferește-mă, Doamne, de ura cea mare, de ura din care izvorăsc lumi. Domolește-mi tremurul agresiv al corpului și descătușează-mă din încleștarea fălcilor mele. Fă să dispară acel punct negru, ce se aprinde în mine și se întinde în toate membrele, născând în arderea nesfârșitului negru al urii o flacără ucigătoare. Scapă-mă de
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
tinereții). Victimă a unor glume epistolare făcute de colegii de redacție, ziaristul I.O.V. - a se citi, terestru: Ispas Octavian Vasile - ajunge să trăiască o continuă nevroză a redactării unui răspuns. De la tăietura destul de protocolară a frazei și până la tremurul libidinal din micile compuneri cu pisicuțe și motănei, drumul e scurt. Și la fel de tragic. (I.O.V.) Nimic nu te supune la atâtea cheltuieli din și așa limitatul buget personal pe cât o poate face întâlnirea spontană, în capitală, cu un
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
Hristos. Și am mai învățat ceva: că nu știm cînd anume, întîlnind un om, intrăm în cîmpul subtil al influențelor sale spirituale. Cel mai adesea nici nu ne dăm seama, căci ne așteptăm la ceva spectaculos și izbitor, la un tremur brusc iscat de o revelație, o variantă de rînd a lui mysterium tremens. În realitate, o influență spirituală e cel mai adesea insidioasă și lentă, precum faza asimptomatică a unei boli pe cale să izbucnească. Abia după ce boala a izbucnit, abia
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
nimic fără să raporteze înfăptuirile la reflectarea lor într-o oglindă, reacția eventuală a celuilalt, modelul tutelar. Se scurge o vreme până se decide să-l inoportuneze în solitudinea sa. Și acolo, în casa lui Jiquidi, când se reculege, curmând tremurul provocat de întrebările amfitrionului, remarcă și la el, în pofida nepăsării și a disprețului pe care îl afișează, o licărire de interes. Temenelele cu care-l asaltează îl indispun vădit pe acesta. În consecință, discipolul aspirant e tratat cu răceală. Cu
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Angelo Mitchievici Bătaia pleoapelor peste un ochi ciclopic, revulsat, aproape monstruos și tremurul cleios încă al aripilor unui fluture care iese din crisalidă, cele două imagini se suprapun pentru o clipă în filmul lui Schnabel care o reține pe cea de-a doua ca o metaforă a unei transfigurări, o metaforă a unei
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
urcă pe alee, se oprește și urmărește jocul, cu toate că are douăzeci și șase de ani și peste doi metri. E atât de înalt, încât nu poate fi asemuit cu un iepure, dar însuflețirea feței lui albe, paloarea ochilor albaștri și tremurul nervos al buzei de sus, sub nasul scurt, de câte ori își vâră o țigară în gură, explică, în parte, porecla care i s-a dat încă din copilărie. Stă locului, îngândurat, și copiii dau năvală spre el, se îmbulzesc. Prezența lui
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
planuri tot atât de relevante ca perspectiva unui peisaj într’o pictură. Am explicat unui elev prima parte a sonatei Waldstein. I-am cerut să găsească la pian acel freamăt colorat palid care precede isbucnirea zorilor. Bine înțeles că i-am indicat tremurul degetelor pe clape. A reușit perfect nuanța, numai pentru c’am mutat pe planul graiului imaginea sonoră care ar fi rămas altminteri în ceața unei abstracții greu de cuprins. Este evident că dacă tânărul pianist are o cultură mai aleasă
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
care trece prin tragedia acelui an. Odată cu ocuparea Basarabiei de către ruși, durerea lui și alor săi devine de-a dreptul fizică: "Parcă ni se taie ceva din propriile noastre trupuri. Parcă ni se amputează un braț." Diaristul notează cu același tremur în glas că "nu se va putea obișnui vreodată cu o Românie până la Prut." Curând, vine rândul Transilvaniei. Pericle Martinescu e revoltat de reacția pasivă a guvernanților români în privința "arbitrajului" de la Viena. "Guvernul e gata să le accepte școndițiileț, dar
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
ultimul număr din unu, o foaie pe care nu se distinge nimic. Decît un trecut neortodox și-un viitor promițător. Care nu va mai avea loc. Scrisori, colaje, caricaturi. Detalii care te copleșesc, amestecînd o manie de colecționar cu un tremur de om al veacului. Tremurul nervilor și-al inimii. Nu pot, oricît aș încerca, să trec prin toate cîte le-adună o carte de citit într-o dimineață de toamnă, cu dor de miezurile vii ale complicatelor istorii literare. O
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
foaie pe care nu se distinge nimic. Decît un trecut neortodox și-un viitor promițător. Care nu va mai avea loc. Scrisori, colaje, caricaturi. Detalii care te copleșesc, amestecînd o manie de colecționar cu un tremur de om al veacului. Tremurul nervilor și-al inimii. Nu pot, oricît aș încerca, să trec prin toate cîte le-adună o carte de citit într-o dimineață de toamnă, cu dor de miezurile vii ale complicatelor istorii literare. O carte la a cărei fiecare
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
jos, / jos de tot, / în atelierele morții, / se aud șenilele tale, singurătate solzoasă / adesea numită luciditate. / Cobor către tine ca într-un mormînt deschis / eu, judecătorul-penitent al sintagmelor purpurii, / carcera sfîntă în care / îmi duc genunchii la gura desfrînată și tremur." (Judecătorul-penitent)
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
vigilentei mergea pînă la letargie psiho-motorie, amintind de semnele unui sindrom parkinsonian. Erau imobili, melancolici, fără simțul istoriei sau al evenimentelor prezente, într-un cuvînt niște spectre atinse de absență spiritului. Ce-i asemănă cu maladia parkinsoniana nu era atît tremurul membrelor, cît o impulsivitate de fond care nu culmina în nimic: vroiau să se miște și nu puteau, din cauza unei rigidități generale. Semănau cu niste arcuri vibrînd sub apăsarea unei presiuni care le inhiba mișcările. Niște înlemniți în viață, a
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
ecran. Privind acum la felul în care dansează apa în fața chipului ei, în timp ce ea alunecă în josul peretelui de faianță, întinzând mâna către perdeaua de duș, ca să se prindă și să oprească mișcarea trupului ei către ultima răsuflare. Un fel de tremur în cascada de apă curgând din para dușului, iluzia unei adieri sau legănări. Oare ar ieși în stradă uitând cine era și unde locuia, după un șnur de douăzeci și patru de ore? Sau chiar și după atâtea ore câte erau acum
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
foștilor securiști și știi de ce? Petrache, care se părea că încă îi mai știa de frică, îl lăsă să se calmeze, se îndreptă în fotoliu, își aprinse o țigară și, cu un ton răspicat, care nu-i masca, totuși, ușorul tremur al vocii, îi răspunse: De unde să știu eu, nene? Eu sunt... un... amărât, ajuns în Parlament datorită prostimii... Așa încât te rog pe tine, care le-ai știut și le știi pe toate, să-mi răspunzi, de ce să le pup picioarele
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
care ne-a lovit. Apoi urmez dâra de metale întinsă pe șosea și o zăresc ieșită de pe carosabil, către linia ferată. Două persoane se îndreaptă către noi. Fac un pas spre șofer, mintea mi-e încețoșată de nervi și încă tremur, dar mă opresc și mă întorc către mama. Mă tem să nu aibă vreo contuzie. Tata strigă ceva la tipul care probabil e șoferul, pe urmă vine lângă noi. Îmi spune să sun la salvare. Două mașini opresc în apropiere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în minte chipul lui aplecat deasupra mea, privirea sălbatică, îi simțeam în continuare parfumul care parcă se încăpățâna să-mi persiste în nări, îi simțeam mâinile cu care-mi rănise sânii. După o jumătate de oră m-am liniștit întrucâtva. Tremurul din mâini devenise imperceptibil. Mi-am luat rucsacul și am plecat acasă. Tudor mi-a deschis imediat, m-a luat în brațe și m-a sărutat. Era îngrijorat, întârziasem. I-am spus că venisem până la Brașov cu un șofer amabil
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ai să zici c-a fost și ea la bal! Poate-o fi fost! șopti în doi peri bătrâna, și continuă să se târască pe jos, printre mese și picioarele jandarmilor, storcând cârpa între degete, să nu i se vadă tremurul mâinilor. Păi, ziceai că nu-i din alea... Ia mai las-o moartă, șefule! interveni pe neașteptate Invalidul, înălțându-și capul din ziar. Vocea lui autoritară și aspră, deprinsă cu comenzile militare, îl făcu să amuțească pe plutonier. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea, și se-ntoarse să i-o prezinte pe bătrână. Mama lui Tom. Sărut mâinile, doamnă! se înclină el, ceremonios. Veneam la dumneata. Noi singure veneam, dacă nu ne-a căutat nimeni, îi reproșă ea direct, și-i observă, odată cu tremurul imperceptibil al mâinilor, paloarea din nou a feței și rictusul gurii lui, plină, senzuală. Regretă apoi i se făcu rușine de regretul ei că nu-l lăsase s-o sărute la mare și nu... Ar fi fost plăcut să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
palmele. Te-ai scrântit!? Ce-i cu tine? Heraus! Schnell! urlă Erika pe scări și trânti ușa de la apartament cu atâta putere, că se zguduiră pereții. A plecat! Ufff! făcu Irina palidă suflând zgomotos. Ce spaimă am tras! Uite cum tremur! Te-am așteptat toată ziua. Unde-ai fost? Am fost... Să nu ne audă Erika! M-a trimis tata să-l caut pe moș Țurcanu și nu l-am găsit. Tu nu știi unde-ar putea fi? Nu știu, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]