9,812 matches
-
stejar. Și cade sub triste covoare de geruri, a ta legănare unduind roua-n ceruri, cu talpa-ți plăpândă dezvelind așternuturi, plutești ca o vrajă într-o mie de fluturi. Ești cea mai frumoasă ninsoare de maci! sub tine, eu tremur când m-acoperi, și taci! m-așez într-un crivăț sub cupola-ți de nea, și sânger a tine într-un bulgăr de stea. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ NINSOARE DE MACI! Doina Bezea : Confluențe Literare
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ NINSOARE DE MACI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1465539224.html [Corola-blog/BlogPost/378079_a_379408]
-
să zgâlțâie geamul, în vreme ce unul, vorbind într-o cofa goală, ca un strigoi, zicea: "Eminowicz, Eminowicz, warum kaufst du nicht Biblische Geschichte?" (Eminovici, de ce nu cumperi cartea?). Apoi îi puseră plapuma în cap și-l loviră cu sfeșnicul, până ce acesta, tremurând de spaimă, acceptă să cumpere acea carte. Eminescu, înspăimântat, se plânse lui Tirtec că odaia e bântuita de stafii, si birjarul se hotărî să nu doarmă într-o noapte, spre a da de rost duhurilor necurate. Își aprinse ciubucul cel
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
ne despărțeam cu pătimașe sărutări, care se încadrau instinctual în jocul naturalului nostru, căci impertinența nu pusese încă stăpânire pe mintea umană, folosind căile de comunicare în masele de oameni. Feriți de clarul dezvăluitor al lunii și de ochii clevetitori, tremuram și eu odată cu frunza copacului, la întunericul căruia mă îmbrățișa el, iar inima din piept îmi duduia anarhic, ca o nebună, direct într-a lui, amândouă dorind a ne sparge piepturile pentru a se uni. Gelu era un om din
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Privesc în oglinda vieții Prin perdeaua tinereții Și zăresc viața-mi trecută Mâna...fluturându-mi...mută. Clipe fără de uitare Clipe vesele și-amare Trec prin mintea-mi amorțită Tremurând pleoapa-mpietrită. Lacrima, perlă de ocean Lin alunecă...în van Lăsând brazdă pe obraz Dantelând obrazu-mi tras. C-o mâna caldă, trudită Șterg povestea învechită Ce a fost? Și ce va fi? Am știut...dar nu voi ști! Referință Bibliografică
REMEMBER de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1462821816.html [Corola-blog/BlogPost/369951_a_371280]
-
ea să o prindă în brațe, putea să se lovească în cădere și să se accidenteze foarte grav. A stropit-o cu apă de la chiuvetă și tânăra și-a revenit după câteva minute, însă nu se putea ține pe picioare. Tremura din tot corpul. Stătea așezată pe un scaun, privea în podea și murmura cuvinte fără a fi înțelese de cineva, delira. Paznicul a alertat salariații fermei și a fugit să-l anunțe pe director sau pe inginerul șef. Și așa
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
a țipat tata-mare la toți vecinii guralivi, după care a intrat în curte în urma lui Cartuș care, cu un aer vinovat, mergea cu urechile pleoștite și cu coada între picioare. -Tata-mare să nu-l bați! i-am spus cu vocea tremurând și de frig, dar și de frică, pentru sărmanul Cartuș, care părea mai vinovat decât un hoț prins asupra faptului. -Cum să-mi bat băiatul! mi-a răspuns mirat de întrebarea mea. Și, vesel de scena la care fusese martor
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
și înconjurat de toți. În grabă mi-am încălțat de-a-ndoaselea ghetele și am ieșit în curte. Mami, de obosită, căzuse pe scările de la intrarre, iar tata-mare, îngenunchiat lângă sanie, plângea și îl ruga să bea din lapte. M-am aplecat tremurând lângă sanie și cu lacrimile care îmi întunecau privirea, m-am așezat în zăpadă lângă tata-mare. Cartuș suferea, cu limba scoasă și plină de o spuma albă de la otrava înghițită și de la laptele pe care i-l turnau. Se uita
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
nume de sfânt ... ECOUL ... întinde palma să-ți revăd linia vieții trecând cu roți de moarte peste dragostea mea apropie-te..., nu-ți fie teamă de vei găsi în locul meu ecoul ... RONDEL MIORITIC Se gudură-nserarea spre ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă, La stâna lor ciobanii țin stelele sub pleoapă Când ugerul luminii e gol pe jumătate Și totuși împăcarea doar pe la colțuri sapă Vulcanul unor gânduri în tâmplă mi se zbate, Se gudură-nserarea spre
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/George_tei_inelele_trunchiul_george_tei_1369396025.html [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
ca o apă, La stâna lor ciobanii țin stelele sub pleoapă Când ugerul luminii e gol pe jumătate Și totuși împăcarea doar pe la colțuri sapă Vulcanul unor gânduri în tâmplă mi se zbate, Se gudură-nserarea spre ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă Pădurile nebune se-ntorc la mine toate Și-n fiecare piatră singurătatea crapă Iar visele trecute în vară-s încrustate. Când printre nori apatici deschisă-i câte-o trapă Se gudură-nserarea spre ultimele
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/George_tei_inelele_trunchiul_george_tei_1369396025.html [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
celălalt de parcă ar presimți o iarnă / de parcă singuratea s-ar hrăni cu rădăcini / multe crengi foarte multe / se apleacă și-mi mângâie obrajii / liniștea poartă pe umeri tot felul de zvonuri / despre noaptea care a prins luna în colivie / copacii tremură trunchiurile lor mă strivesc uneori țipă / ca păsările”. Mirela Orban relatează o “Poveste despre o altfel de primăvară”. Poemele au titluri ample, imagini proaspete și multă gândire filosofică. Nu lipsește o oarecare doză de autoironie. “Punct și de la capăt! “Cu
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
din centru se plimbă și prin parc. Cei doi porumbei se apropie de ceilalți.) Poate că împreună vor învăța să zboare. (Porumbeii ciugulesc restul de firmituri, pe urmă se plimbă.) Ce porumbei leneși! Preferă să fie robii unor rămășițe, să tremure în colivie, când ar putea să cucerească văzduhul cu zborul spre libertate. (Copilul ia colivia și o aruncă într-un coș de gunoi.) Să nu o mai văd! Ea a șters orice urmă de zbor din viața unor porumbei. O să
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
a mai fost vreodată la apus. Cât de frumoasă ești! Răsari ca luna Cu brațe de mătase mă cuprinzi, Citesc în ochii tăi ca-ntotdeauna Cum scrie marea-n valuri de oglinzi. Cât de frumoasă ești! Parfum de stele Ce tremură în visul nepătruns, Chiar de îngheți în gândurile mele Cum poate fi eternul de ajuns? IERTARE O geană a urcat spre bolți senine, Iertarea este singurul suport. Obrazul, hai, întoarce-l către mine Să înțelegi durerile ce-ți port. O
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1410246612.html [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
com/tag/feriga/ (gând de dimineață 30 noiembrie) în celulele umanului singurătatea devine plictisitoare revenirea ei adâncirea ei totul se repetă într-un ritual în care pocnetul unei singure palme este o formă plastică desăvârșit prelucrată sunt construcții geometrice trasate tremurat de multe ori erorile apar rapid se întrezăresc capetele un singur capăt nu ar mai distra pe cei care părăsesc temporar arena unui unu material îndoit din coloana în care vertebrele sună a gol sau plin în el mișcarea e
SINGURĂTATEA CELULELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Singuratatea_celulelor_anne_marie_bejliu_1385928204.html [Corola-blog/BlogPost/344451_a_345780]
-
Toate Articolele Autorului Dincolo de departe a mai rămas o rană ea lasă urme în suflet scrâșnet acolo sunt și cioburi miturile unei mari iubiri parte din noi însămânțată acum amintiri punct aici în lumea materială se moare scurt mă apropii tremuri de plec să nu plângi lasă urma lunii cum desenând o poveste unde pe pereche de sâni și mai unde pe posterior ce fel de posterior ca al morăriței lui Zorba pe ochii căutători scăldați în ploaie de lacrimi sau
LA UMBRA UNUI TRANDAFIR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 by http://confluente.ro/La_umbra_unui_trandafir_gheorghe_serbanescu_1376945226.html [Corola-blog/BlogPost/366600_a_367929]
-
07 mai 2015 Toate Articolele Autorului am spus când mi s-a dat rolul orbului într-o cutie de puzlle desigur nu lipsea corbul inofensiv la umila-mi vedere m-am bucurat dispăruseră toate șansele de a-mi scoate ochii tremura purta zbor iute și se rănea instantaneu într-o lance de gând îl oblojeam cu răbdare la sfârșitul spectacolului aveam să primim câte un însemn al forțelor bine conturate puteam să trișez comisionul era același dar fiecare piesă se derula
DA DA DA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/gina_zaharia_1431020822.html [Corola-blog/BlogPost/369560_a_370889]
-
o discuție la mine pe balcon (căci ieșisem pe balcon să fumez), Bogdan se oprește și spune: „Adi, îmi pare rău pentru tot și îmi pare rău pentru că ți-am dat droguri.” În momentul acela, țigara a început să-mi tremure în mână ... Acesta a fost primul punct în care m-a atins Dumnezeu. Și astfel a lucrat Dumnezeu, să-mi schimbe personalitatea și să iert. Iar în cele din urmă, prin lumina Domnului, l-am iertat. Așa am înțeles că
VIAŢA MEA SCHIMBATĂ DE DUMNEZEU de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 by http://confluente.ro/Viata_mea_schimbata_de_dumnezeu.html [Corola-blog/BlogPost/345147_a_346476]
-
văzut o grămadă de 10 — 12 morți, cari erau așa de împletiți unii cu alții încât cu greu s-au putut despărți. La mulți li s-a luat pielea în unele locuri, împingându-se în îmbulzeală. Arsuri nu se vedeau. Tremurând ca o vargă de groază și emoțiune, am părăsit acest loc de teroare”. Un alt martor ocular, care era să intre în teatru la 7 ore, spune că nenorociții cari au căutat să scape pe scara din dreapta, și al căror
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
recunoscu pe tatăl său și cazu leșinat. Dincolo unul [î]și căuta soția; mințile lui erau pierdute, căci, recunoscându-și soția, nu zise nimic, nu plânse, nu strigă: era apatic; dar răsuflarea sa cea grea, mișcarea pieptului, privirea pierdută, mâna tremurând și piciorul șovăitor spuneau destul despre ce se petrecea în sufletul său. Altul își căta fratele și-l găsi, dar el tot nu vrea să crează, el mai avea o scânteie de speranță că poate se înșală. Dar când un
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
mai bine grămezile de cărbuni din acest spital, se vor recunoaște cu greu. Părăsind și acest locaș de mizeria cea mai mare, mi-am adus aminte de cuvintele puse de Lessing în gura Rechei din Nathan : ,,De cîte ori am tremurat pentru voi de când focul se apropiase așa mult de mine! Căci de când focul a fost așa aproape de mine mi se pare că a muri în apă este o plăcere, un deliciu , o mântuire „. ”Timpul”, [3 decembrie 1881] Peste alte câteva
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
ei își ducea clipele de pe urmă. Alexandru o simțea dar durerile abdominale atroce dimpreună cu semi paralizia spatelui și a membrelor îi blocau majoritatea funcțiilor locomotorii. Își permise totuși să o strângă încet de degete. Ea răspunse sărutându-i mâna. Tremura și-l ruga printre lacrimi să nu o părăsească. Zâmbi larg când îl anunță că va avea un copil așa că trebuia să se însănătoșească degrabă. Femeia asta m-a făcut să am parte de toată bucuria din lume. Mi-a
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Rugul_alexandru_craciun_1381062981.html [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
bilet pe masă apoi s-a risipit în noapte precum praful de pușcă. Nu l-am mai văzut de atunci. Totuși cred că știu unde se află. Pe biletul care mi-a fost îngăduit să-l consult dimineața stătea scris tremurat de mână: Hefaistion, Alexandru mă alătur curând! Las concluziile de pe urmă a tot ceea ce am spus în mâinile domniilor voastre și mă înclin. Referință Bibliografică: Rugul / Alexandru Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1010, Anul III, 06 octombrie 2013. Drepturi
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Rugul_alexandru_craciun_1381062981.html [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
Rashid, doar că mă gândeam că aceasta se va întâmpla cu timpul...”. „Ei bine, nu, se pare că timpul a venit deja și că nu mai am suficientă răbdare”, rosti șahul, precipitat, și o cuprinse pe fată în brațe. Aceasta tremura, dar, de teamă să nu îl supere pe Rashid și să nu rămână fără micile privilegii pe care de-abia le obținuse, se supuse. După ce a posedat-o, însă, Rashid s-a întunecat la față și a rostit, pe un
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1480734635.html [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
chipul meu. Sărutul tău princiar luminează înserarea. Îmbrățișarea ta e o pală de vânt ce mătură perdeaua de nori... Iar soarele, --răsfirat în raze peste stânca neclintită-- se miră cum de nu mă-ntreb ce va fi mâine! DAR DE CE? Tremură amintirea, sfidând vremea, în alunecarea lumii. Dar de ce soarele scapătă în marea necuprinsă? Nesfârșitul e blândețea aceea, împăcată, de sfârșit de zi? Dar de ce căderea serii se leagănă simțitor pe valurile nemișcate? Dar de ce tăcerea se revoltă, fără mâini, fără
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1451836587.html [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
Eu? Nimic, n-am spus nimic, pe cuvânt...". Părea sincer. A trecut peste momentul dificil și nici nu l-a mai băgat în seamă. Când a ajuns la cimitir, i-a înmânat plata, plus un bacșiș. S-a îndreptat, aproape tremurând, către piatra funerară a mătușii scriitorului. Mai are atât de puțin... Încă puțin, și va fi liberă... Misterul va fi dezlegat. A căutat cu înfrigurare, a săpat prin jurul mormântului în neștire, a căutat chiar și printre florile și iarba de pe
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1438016281.html [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Ușor, nu începe iar, te rog! Ascultă, fată dragă, prietenul tău se numește cumva Gabriel Breazu? - Da! De unde știi tu, Octav? Mă înspăimânți! a exclamat total uluită Amalia, oprindu‑se din mers și agățându‑se de brațul bărbatului de lângă ea, tremurând. - Mâine, adică azi, după cum arată ora, am pro-gra-mat să merg pentru a studia dosarul. - Cum adică? De ce? Ce treabă ai tu cu dosarul lui, Octav? punea Amalia întrebările aproape fără să respire, privindu‑l încă uimită și cu oarecare teamă
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_19_.html [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]