184 matches
-
Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Printre cioburi de furtună printre norii reci de umbra n-avem soare ,n-avem luna clocotește viața sumbră. Printre versuri și cuvinte care guverneaza în ceruri printre ierburi și morminte trepidam amiezi de geruri. Printre dragoste și ura nopți de tainica amintire tinerețea parcă fură sentimentul pur iubire. Printre taine ,fără taine trece lin și răul vieții peste câmpuri fără haine bruma-i călăuza ceții. Printre câmpuri, fără gânduri ne plimbăm
FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378768_a_380097]
-
unei burse, să efectueze o operație pentru ca himenul să nu mai constituie un handicap al amorului lor. Zis și făcut. Happy-end cu bisturiu, comentează lubricizat recenzentul. Și încheie: Viața ca un himen (păcătos de) infrangibil. Cum să nu te repezi, trepidînd, la librărie, să cumperi cartea? Unde-i criza literaturii? Vlaicu Bîrna își aduce aminte că, publicînd, prin anii '30, un text coroziv, textul i-a plăcut lui Pamfil Șeicaru, care vrea să-l cunoască pe autor. Autorul se prezintă la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și strigă: Mai trageți, călăilor, căci nu sînteți în stare să mă omorîți așa de ușor! Orice comentariu sună a impietate. 19 iunie A împlinit, alaltăieri, un an jumate. Este "forțat" să meargă pe jos. Cînd apare Toby, pufos și trepidînd, ăl mic s-apropie, întinde mînuțele la cățel, degetele rășchirate se mișcă spasmodic, cu un fel de poftă isterică. L-ar mînca pe Toby cu tot cu puf. Pictori. Pe un pod, peste Prahova, îl întîlnesc, prin '72, pe bătrînul Catargi, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ocrotit)? La Cumpătu, unde, magnific, Bucegii ți se oferă ca ecran purificator. O viață, am găsit aici tumultul voios al societății bucureștene, fugite din preajma căpcăunului. De data asta, voind liniște deplină, am și găsit-o pe terasa care altădată trepida de măscările saltimbancilor, dar care acum, aproape trist, somnolează indolent sub ultimul soare al anului. Miracolul stă la îndemînă. De-aici, de la cele cîteva sute de metri de deasupra nivelului mării, în aerul încă de vară, peste cîteva minute, urcîndu-mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-a lovit de patul surorii lui. Nici Charlotte nu dormea. Era culcată, cu ochii deschiși în întuneric, încercând să înțeleagă de unde venea zumzetul compact și monotom care părea să impregneze pereții cu vibrații surde. Și-a simțit trupul, capul trepidând în zgomotul acela lent și vâscos. Copiii s-au trezit și au alergat la fereastră. Charlotte a auzit strigătul mirat al fiicei sale: - Ah! Toate stelele astea! Dar mișcă... Fără să aprindă lumina, Charlotte s-a dus lângă ei. În
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca să și ascundă curiozitatea. Cască zgomotos și se întinde leneș. Apoi cască din nou. Se freacă somnoros la ochi. Între două căscături, o întreabă cu indiferență în glas: — Și ce ți-a zis Flaccus? Trosnește ostentativ din fălci. În realitate, trepidează de ne răb dare. E musai să-i înșele însă vigilența. Mi-a vorbit de un prieten de-al său..., nu... o simplă cu noștință, se corectează ea repede. — Cine? face adormit Augustus. — Nu știu, se apără Livia. Minte! E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
anului. Pe scurt, aparțin acelei specii de pustnici literari care pot fi ușor constrânși sau tiranizați prin poștă. Fiecare dintre noi are un punct de la care începe exasperarea, or eu nu mai pot să-mi descui cutia poștală fără să trepidez la gândul că, printre reclamele de echipament pentru fermă și facturile de la bancă, o să găsesc cuibărită o carte poștală lungă, elocventă, amenințătoare, de la unul dintre frații sau una din surorile mele, dintre care doi, mi se pare interesant să adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu o Înfățișare impunătoare, pe care i-o conferea, probabil, și barba sa de culoare arămie, cât și ochii teșiți, aduși spre tâmple, ca să nu mai vorbim de vocea sa cu adevărat ieșită din comun, ale cărei reverberații făceau să trepideze nu numai geamurile, ci și candelabrul și icoanele, stingând dintr-o răsuflare toate lumânările din jur. În ciuda Înfățișării sale sobre, tatăl Mașei era un om cu inima deschisă, pus mereu pe șotii, care, printre altele, avea obiceiul s-o năcăjească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din crucea bisericii Uspenia, pe care se afla acum un cuib de cocostârci. Deodată, ca de la sine putere, țâțele se puseră-n mișcare. Intrau și ieșeau ritmic Înăuntrul pâlniei, acționând ca niște pistoane. Întregul organism al caprei, cuprins de spasme, trepida, gata-gata să se dezmembreze. Clefăiturile și pocnetele pe care le scoteau pistoanele Îți puneau timpanele la grea Încercare. Mașa Își astupă urechile cu degetele și-nchise pleoapele. Nu voia să audă și să vadă nimic din cele ce se petreceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
inima strânsă ca un purice. Aștepta ca din clipă În clipă veselia nevestei să se transforme Într-o furie greu de potolit. Vesela din dulap deja dădea semne de neliniște. Cuțitele se mișcau de la locul lor și lingurile așijderea. Farfuriile trepidau În dulap de parcă le-ar fi apucat strechea. Solnița plină acum de mucuri stinse de țigară creștea pe masă ca un aluat, luând proporții neobișnuite. Toate acestea Ippolit le și vedea zburând prin Încăpere și izbindu-i pe musafiri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
leșinat, abordă un taximetru și după câteva secunde de gândire, indică adresa prietenei sale. Capul Îi vijâia permanent, iar În partea posterioară, creerul mic suporta mii de clopote ce dăngăneau tot mai amplificat...!! În ce privește restul organismului, sistemul muscular Începuse să trepideze să se umfle - săgetat fiind, Într’o stare de amorțeală lentă, În timp ce cavitatea bucală era total congestionată!! Carla Îl Întâmpină iritată. „Bețivul dracului, se putea altfel?” - apoi Îl mustră cu voce tare: „Iar ai băut...? Așa oare ne’am Înțeles
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
OR INTOXICAT...!? Tony Pavone deschise pentru a doua oară ochii În următoare zi În jurul orei douăsprezece, după un somn letargic de aproape douăzeci și patru de ore. O sudoare rece Îi brăzda Întregul organism, iar creerul mic În continuare cu coloana vertebrală trepidau suportabil, cu o intensitate constantă, În acelaș timp unele sunete imitând un fel de muzică răzbeau afară venind parcă din depărtări greu de precizat. Avea ușoare amețeli, Îi era foame și o stare de leșin Îi Înpăienjenea ochii!! Nu se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Specialitatea mea Însă, nu’mi permite să hotărăsc un diagnostic...!” Se adresă sorei medicale: „Scrie o rețetă de trimetere la doctorul specialist. Până aici e bine... Ce te mai supără...?” „Picioarele, Îmi provoacă necazuri. Pe verticală nu au stabilitate și, trepidează iar dacă nu le controlez cu voința mea, sunt În pericol de prăbușire...!” Nervoasă, contrariată, ar fi dorit să-l alunge din cabinetul ei medical. Luă totuși un ciocănel de cauciuc, lovind În partea de jos a rotulei ambelor picioare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sibir, o privi mergând spre West End Avenue, În sus pe lățimea palidă a asfaltului, alertă la prezența unui taxi. Era mică, era puternică și avea un soi de mândrie feminină, Închegată. Ușor tremurătoare, cum fac femeile când se grăbesc. Trepidând ciudat. Și cu totul stranie. Femeile! Probabil că le suflă curentul printre picioare. Asemenea observații Își aveau În principal originea În detașare cumsecade, În detașare-de-rămas-bun, În obiectivitate-de-părăsire-a-pământului. În lumina zilei Încă, panoul luminos cu Spry de peste Hudson Începu să ardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În sfârșit, ar fi putut să-l aducă pe Zach acasă. Jina l-a luat în brațe și s-a lipit strâns de ele ca să-și oprească tremurul corpului. Tremura la fel de tare ca după ce-l născuse pe Danny. Maxilarul îi trepida, trupul i se cutremura sub impulsul adrenalinei, din cauza șocului a ceea ce pierduse și a ceea ce câștigase ca urmare a pierderii. Jina ? a spus Zach strângând-o în brațe. Probabil că-i simțise lacrimile pe piept. Barbatul și-a plimbat mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
câmpie. Limba ți-a rămas curată, Printre brazde, printre lacrimi Doina ta a curs a jale, Îngropând dureri și patimi. 23 septembrie 2012 Ion POPESCU BRADOSCHI atenție se închid ușile de piatră nisipurile mișcătoare își fac siesta pe culoare metroul trepidează în ritm de respirații burgheze plictisite citesc le soir apoi tricotează doar îngrijitorul de morminte adună florile ucise urmează stația primul deceniu cu peronul pe partea dreaptă condorii se prăbușesc peste catedrala cu orologii înghețate bătrânul profesor scrie cu o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
radioul. — Da, ar fi mai bine să-mi spui. Niciodată nu fac nimic din ceea ce ar putea provoca neplăceri celui care-mi furnizează informații. Asta mi-e meseria. Trecură două trenuri În direcții opuse, În același timp, și mașina mea trepidă de parcă era lovită de un bici de oțel. Radioul scoase un sunet strident și l-am Închis, imediat. Mi-am adus aminte fără să vreau de aparatul dentistului. Îmi pierdusem un molar acum vreo lună și Încă mai simțeam gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
domiciliu în diferite părți ale feței mele. O durere gingivală și de maxilar a lansat un atac concertat asupra regiunii mele vestice. Dincolo de parc, nevralgia a închiriat un apartament dublu în cartierul meu rezidențial din est. În centru, bărbia îmi trepidează, smucită în sus de fălcile pe care nu le mai controlez. Cât despre creier, unde se află administrația, acolo e Harlem-ul întreg, cuprins de flăcările tot mai fierbinți din cuptorul verii. Fierbe și se umflă. Va exploda într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și parcă totuși nu e ea”, murmură În gând stomatologul. E drept că uneori Lilith tușea, dar niciodată n-o auzise horcăind În halul ăsta... „Care ea?” Își spuse și deodată Îl apucară fiorii. Medicul clănțăni din dinți, Începând să trepideze din tot corpul. Deci venise clipa. Lilith a lui se transformase În moarte... Noiamnn nu-și dădu nici el seama de gândurile care-i treceau prin minte. Orice metamorfoză i se părea, În această stare, posibilă. Setea sa acută părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prunc sfânt...” „Pruncul de cincizeci de ani care duce biberonul de Alexandrion la gură”, i-ar fi replicat lui Bikinski dacă ar fi fost de față. Și poate l-ar fi pictat șezând cu sticla la gură pe icoana ce trepida sub el. Bikinski Însă nu era de față, el hălăduia acum pe alte meleaguri, pașii săi, târându-se prin Piața Unirii, se Îndreptau spre Casa Topor, așa că Noimann fu nevoit să-și dea singur replica... „Vom trăi și vom vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încă un sul de feșe, ce se rostogoliră până În colțul de miazăzi al Încăperii. Tot atunci cămașa, umflându-și și dezumflându-și „abdomenul”, scoase un urlet atât de puternic, Încât geamurile zdrăngăniră, iar sticlele și paharele de pe masă Începură să trepideze, alunecând spre margini, gata-gata să se spargă. „Tu, care ești Ieri”, rosti, privind spre Noimann, ciungul. „Ieși acum, În clipa de față, din ce este Azi și va fi Mâine...” Stomatologul Paul privea Înspăimântat, dar totodată și detașat, această scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gogoși, la colțul dintre Franklin și Western, era o minciună și că de fapt ea ți-a telefonat și ți-a comunicat informația, preluată de la dispeceratul LAPD. Niles avea de gând să-ți întocmească raport, detective. Știai? Capul lui Danny trepida. Înghiți sânge. Îl recunoscu și pe individul din stânga lui Green, cel cu pumnul de fier. — Mda. Da, știam. Green întrebă: — Cui i-ai vândut 38-ul? — Unui tip dintr-un bar. Asta e o infracțiune, detective. Una penală. Chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o întrebare sfredeli cugetul micului delincvent: „Oare e corect ce fac?” Și, ca într-un final de simfonie în care pîrîitul tubelor și zbierătul trompetelor se dezlănțuie triumfător, în personaj are loc o transformare. Roșu și transpirat, e se scoală trepidînd în picioare ca să predea profesorului coala albă. Recunoscînd că n-a învățat, mărturisește că a avut intenția să copieze. Față de colegi își luă atunci în mod solemn angajamentul că nu va mai repeta gestul. Abia acum conștiința i se liniștește
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din acest motiv, trecând prin dreptul fiecărui soldat, ochii îi străluceau de emoția îndârjirii. Atitudinea comandantului suprem nu rămânea nereflectată în spiritul marțial al oamenilor săi. Clanul Akechi plecase la război de douăzeci și șapte de ori. Acum, însă, oamenii trepidau într-o încordare febrilă, ca și cum ar fi intuit că bătălia spre care se îndreptau era ieșită din comun. Fiecare om simțea că pornise pe un drum fără întoarcere. Acea intuiție generală umplea tot locul ca o negură sumbră, astfel încât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ale cui glasuri le auzeau, deși nu întâmpinau nici o rezistență din față. Totuși, porii începură să li se dilate pe tot trupul și nici măcar nu simțeau ceața rece care le mângâia fețele și mâinile cu pielea făcută ca de găină. Trepidau atât de tare de emoție, încât nu mai puteau decât să urle. Și astfel, scoaseră strigătul de luptă încă înainte de a vedea zidurile cu acoperișuri ale Templului Myokaku. Pe neașteptate, dinspre frontul unității se ridică un strigăt, iar gongurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]