342 matches
-
lor. Lor să dăruiesc cu toată dragostea și respectul, realizările mele. Aducerile aminte îl copleșesc și se reîntoarce în timp și spațiu, căzând melancolic în stări de reverie, cu gândul la anii inocenți ai copilăriei. Scriitorul, Puiu Răducan, aduce prin „Trepiedul de aur” un omagiu locurilor sale natale ca unui sanctuar sacru. Melancolia Țepeștiului natal cu toate aspectele vieții mele de aici sunt trăiri vii la care mă închin cu smerenie, teamă și respect. Mulțumesc lor, plaiurilor copilăriei și Domnului pentru
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
Crucea Popii. De acolo începea urcușul libertății tuturor. Autorul consideră că „Dudul „ , „Ursei” și „Salcâmul aplecat de Desudos „ au constituit, fiecare în parte, câte „o treime a copilăriei” sau mai exact câte „un stâlp al copilăriei”. În finalul lucrării sale „Trepiedul de aur” autorul se retransformă din prozator în poet și ne concluzionează amintirile copilăriei sale în versuri frumoase, emoționante, în poemul intitulat sugestiv „ Umbra „ care reia pe rând tema „Dudul”, „Ursei” și „Salcâmul aplecat de Desudos” ...A fost vis alb
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
pe cele două sclave. Noul venit se opri în cadrul ușii iar cele două femei observându-l pe procurator se ridicară și după ce își plecară capetele ieșiră din încăpere fără să scoată o vorbă. Rămaseră doar ei doi. Claudia privea spre trepiedul unde un slujitor îi făcuse focul sub hota de piatră. Ponțiu Pilat nu spuse nimic ci se îndreptă spre trepied și înteți focul cu un clește aflat alături. Apoi turnă într-un pahar suc de portocale și i-l întinse
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
și după ce își plecară capetele ieșiră din încăpere fără să scoată o vorbă. Rămaseră doar ei doi. Claudia privea spre trepiedul unde un slujitor îi făcuse focul sub hota de piatră. Ponțiu Pilat nu spuse nimic ci se îndreptă spre trepied și înteți focul cu un clește aflat alături. Apoi turnă într-un pahar suc de portocale și i-l întinse Claudiei, însă soția procuratorului nu vru să-l ia ci doar clătină din cap fără să-l privească și apucând
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
s-au ridicat în sus și am avut clar sentimentul ciudat pe care detectorul l-a numit frică! Eram un pui de om cu mâinile goale, în costum de plajă. În urma acestei mulțimi de capete și picioare am zărit un trepied, ființă cu trei picioare, cu o cupolă de lână pe cap, care striga ceva și alerga spre mine. S-a oprit, a aruncat un picior, care era de lemn, patrupedele care-mi arătatu caninii și-au lăsat paratrăznetele cozilor în
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
porțile fortăreței Antonia flancat de șase legionari cu torțe aprinse în mâini. Trupa fu întoarsă împrejur către ieșirea din fortăreață. -Vexilație! Înainte - marș! Locul mormântului nu era foarte departe de fortăreața Antonia. Când Ponțiu Pilat ajunse acolo găsi focul din trepiedul aflat acolo încă mocnind pe sub cenușă și legionarii care fuseseră de pază stând nemișcați în poziție de drepți în fața intrării în mormânt. Procuratorul nu spuse nimic nimănui nici măcar nu-i privi pe cei aflați acolo ci făcu un semn cu
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
desenele și picturile lui acrilice își extrăgea energia, forța care-l împingeau mereu înainte. Excelsior! Nu s-a plâns niciodată. Cel puțin, nu în fața celor cunoscuți. Doar el și Dumnezeu, față către față. În adâncă intimitate. Clipă de clipă. Alături, trepiedul, șevaletul, paleta și pensula. Acuarelă, acryl, ulei, guașă, creion, cărbune. Tehnici vechi, adaptate după simțirea lui. Uneltele și armele sale. Cu ele a cucerit lumea. A cucerit bătălia și a intrat victorios, în nemurire. Un băiat aparent simplu. Un copil
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
lipsea montura. Mi-am cerut scuze băieților că nu mai pescuiesc împreună cu ei și am plecat acolo unde îmi era locul - cu o carte în mână, pe un șezlong, împreună cu doamnele. Înainte de plecare am făcut o poză de grup, cu trepiedul, ca să putem fi prezenți toți. Și cu asta, ne luăm cu toții rămas bun. Până la următorul concediu. mai 2009 Referință Bibliografică: O zi în Deltă / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1277, Anul IV, 30 iunie 2014. Drepturi de
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
primăria la o mătușă a mea, Stanca și când a auzit că are nevoie de un ajutor care să-i care instrumentele pe izlaz, s-a gândit imediat la mine. Și uite-mă cu aparatele lui optice în spate, cu trepiedul pe care le monta și încă o valijoară, ducându-le și aducându-le pentru zece lei pe zi, cu care puteai să cumperi atunci cinci pâini negre. Mai angajase pe cineva, pe Marin al lui Vlazgă, pe care-l trimitea
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
știau că există în coasta Bacăului. Cu ajutorul unui prieten, am organizat un workshop de fotografie de portret în studio, care a avut un foarte mare succes. Urmează o ieșire în oraș, la ceas de seară, unde vom pune la treabă trepiedele în primul rând, și vom încerca să surprindem viața Bacăului la ceas de seară, eventual edificii importante ale urbei - Teatrul Bacovia, Hotelul Central, Catedrala Ortodoxă, etc. Află ce spun si alți "Cityzeni" ai revistei Zile și Nopți
„Pasionat de fotografie" [Corola-blog/BlogPost/100809_a_102101]
-
bani pe care am convenit-o împreună. Plătiți cu această sumă ostașii care au răspândit zvonul despre cum a fost furat corpul răzvrătitului Iisus. La moarte cu dușmanii Romei și ai Cezarului!” Pilat răsuci biletul și îl aruncă în talerul trepiedului unde ardea focul. Procuratorul era acum foarte mirat fiindcă arhiereul nu amintise nimic de predarea tâlharului Baraba așa cum conveniseră. Sclavul nubian își făcu din nou apariția și îi spuse. -Mărite procurator, doi perși pe nume Șaharayan Matan și Maydan vor
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
din același oraș și în lagărul C de la Auschwitz- Birkenau PARTEA ÎNTÂIA -------------oOo------------- T A B L O U L 1 Intră pe scenă o fată plină de viață cu un aparat mare, vechi de fotografiat, pus în capătul unui trepied. Este Eva Heyman din Oradea, așa cum a fost descrisă de vărul ei Vasile Moldovan: „O fetiță foarte frumoasă și deosebit de inteligentă. Avea păr negru, moștenit de la mama sa, ochi mari frumoși de culoare închisă, la fel ca Agi, maică-sa
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
fratele mamei mele. Zâmbetul care-i împodobea buzele era leit zâmbetul mătușii ei (mama mea) căreia în „Jurnal” îi zice tanti Lili. Fizic era bine dezvoltată. Avea un corp proporționat, totuși, mai mult plinuță decât zveltă”. -------------oOo------------- (Eva Heyman fixând trepiedul cu aparatul de fotografiat montat deasupra în fața scenei și apoi depărtând picioarele trepiedului într-o poziție convenabilă) - Eva Heyman: Bună ziua, tuturor! Eu sunt Eva Heyman din Oradea Mare, azi împlinesc vârsta de l3 ani și vreau să devin fotoreporter și
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
mama mea) căreia în „Jurnal” îi zice tanti Lili. Fizic era bine dezvoltată. Avea un corp proporționat, totuși, mai mult plinuță decât zveltă”. -------------oOo------------- (Eva Heyman fixând trepiedul cu aparatul de fotografiat montat deasupra în fața scenei și apoi depărtând picioarele trepiedului într-o poziție convenabilă) - Eva Heyman: Bună ziua, tuturor! Eu sunt Eva Heyman din Oradea Mare, azi împlinesc vârsta de l3 ani și vreau să devin fotoreporter și o mare ziaristă. Vreau să ajung mai vestită decât străbunicul și bunicul. Bunicul
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
o mare ziaristă. Vreau să ajung mai vestită decât străbunicul și bunicul. Bunicul meu este dr. Racz Rezso, farmacist. Pe vremuri ținea strânse legături cu scriitorii și jurnaliștii din Oradea, mai ales cu marele poet Ady Endre... (recită inspirată din spatele trepiedului) - „Foc sfânt și pur dacă-mi străbate versul, Alături să străbatem universul; Murind, am zice: În haznaua vieții, Doar noi am fost ca roua dimineții...” - Am recitat din poezia „ Mireasa mea” de Ady Endre, aceste versuri îmi plac la nebunie
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
grație) - Acum doresc și eu ca cineva dintre Dumneavoastră să-mi facă și mie o poză de ziua mea... Vă rog, îndrăzniți... Cine se pricepe la aparatul ăsta preistoric? (Un spectator din primul rând urcă pe scenă, se duce îndărătul trepiedului, fixează mai bine aparatul și face mai multe poze sărbătoritei, în timp ce aceasta își schimbă poziția de mai multe ori în ipostaze seducătoare din pură cochetărie feminină. Spectatorul coboară de pe scenă.) - Vă mulțumesc mult, domnule. Abia aștept să developez... Să văd
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
Jó nápot, uraim! (Bună ziua domnilor!) - Jandarm 2 (aspru): Fetițo, trebuie să știi că în baza legii Statului Ungar, bunurile evreilor sunt confiscate! - Eva Heyman (începe să plângă): Nu , vă rog, nu! (Impasibili, jandarmii se îndreaptă spre colțul camerei unde pe trepied tronează vechiul aparat de fotografiat al Evei; aceasta se repede spre aparat și îl strânge la piept) - Eva Heyman: Vă rog din suflet, lăsați-mi aparatul de fotografiat; vreau să devin fotoreporter. - Jandarm 1: Nem! Nem soha! (Nu! Nu, niciodată
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
strânge la piept) - Eva Heyman: Vă rog din suflet, lăsați-mi aparatul de fotografiat; vreau să devin fotoreporter. - Jandarm 1: Nem! Nem soha! (Nu! Nu, niciodată!) (După o luptă scurtă și fără șansă, cei doi ies cu aparatul fixat pe trepied și apoi revin iar, îndreptându-se spre bicicleta roșie) - Eva Heyman: Nu, vă rog, nu! Nu- mi luați bicicleta! Vă rog din suflet, lăsați-mi-o doar pentru o singură zi, să pot face cu ea ultima plimbare! Fie-vă
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
deplasa către biserică, am regretat sincer că l am ținut pe părinte până târziu. Eu nu aveam nicio grijă. Doar a aparatului de fotografiat, care era minuscul și simplu de transportat în borsetă, dar Andrei avea aparatul de filmat și trepiedul, care era destul de greu. Nu m a lăsat să l ajut. A justificat că este destul de tânăr și de viguros. Nu am agreat această justificare. Mă simțeam bătrân... Vă mărturisesc cu toată sinceritatea că nu mă așteptam la un așa
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
pe una din terase fuseseră trasate traictorii cu creta, linii care intersectau mici cercuri care reprezentau soarele, luna și planetele, printre constelații. Într-o parte a terasei se aflau discuri de aramă înălțate pe tije având în partea de jos trepiede. După prezentarea de la tablă trecură cu toții în locul în care se aflau discurile înălțate pe tije. Slujitorii mutau acum aceste discuri la indicațiile astronomilor alexandrini. Pe aceste discuri se puteau zări reliefate figurile zeilor: Jupiter, Marte, Venera, Mercur, Saturn. În mijlocul discurilor
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
yinșiyang. Frumos, poeta spune: „în legatul ochilor mei/am orbit de atâta lumină/îmi voi întoarce ochii orbi/spre un alt soare” Poate soarele speranței, al unei lumi mai bune? Autoarea spune în altă poezie „eu sunt li/adică un trepied / deoarece am două picioare și un toiag” Până acum am știut că li e o unitate de măsură din China antică pentru distanțe. Liliana GhițăBoian zice, cu multă finețe artistică, în altă poeziecă-i „ca o batistă șifonată/în buzunarul vacanței
``O CARTE, DUMINICA`` DE HORIA PICU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373815_a_375144]
-
din lemn de stejar, pentru vinul roșu și din lemn de salcâm, pentru vinul alb. După ce a adus o cană mare cu vin roșu, bătrânul cioban a aranjat în fața casei lui o măsuță joasă și trei scaune cu trei picioare, trepiede, făcute cu migală de el însuși, unde placa de șezut era scobită special pentru așezarea cu bine a celui care se odihnea pe ele. În timp ce savuram Ceaun în care se pregătea hrana de fiecare zi bunătatea de băutură, unchiul meu
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
de argint, cu ochelari mari și fumurii, astfel ca nimeni n-ar fi putut să-i ghicească vârsta și culoarea pielii din pricina picioarelor ei sexi, foarte lungi și pline de un erotism exotic și barbar, se așeză pe un scaun trepied, își luă casca muzicală de pe urechi și începu să le povestească doamnelor aflate în meditație ce înseamnă pentru ea, de fapt, proprietate: - Știți, eu am cunoscut foarte mulți bărbați la viața mea, își începu Negresa blondă povestea cu o voce
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
sus, în turn, lîngă marele clopot pe care scria, doamne iartă-mă!, sex and violence. Aici, Picasso și-a dat jos șevaletul și rucsacul, și-a deschis trusa de culori, dar n-a început să picteze, s-a așezat pe trepiedul lui minuscul, s-a scotocit în buzunare. L-am întrebat cu jenă: Ce căutați? iar el mi-a răspuns cu zicerea lui celebră: Eu nu caut, eu găsesc. A scos un dolar și mi l-a întins: de la noi mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un pic argotic-artizanal se numea pe-atunci vitalul act al instalării șevaletului în natură. Nu e de omis, desigur, hedonismul comod care motiva întrucîtva acest gen de peisaj. Era, fără doar și poate, mai lesne(a) să te așezi pe trepied și să începi să pictezi ce deja îți decupaseși din ce vedeai. Nici vorbă, compoziția, ca gen autonom, îți punea alte probleme, mult mai complicate, se-nțelege. Pleinairiștii ieșeni au încercat onest să se implice și compozițional, faima lor a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]