5,174 matches
-
și să-mi dea locul. Tot timpul asta i-am spus: "Ușcheală". Și, vezi, a plecat. - Coboară la prima. M-a privit hotărâtă. - Eu l-am făcut să coboare. I-am transmis gândul meu. Sunt psihopată. Caimacamul se foia nemulțumit. Tresărise puțin când fata luase ghiveciul într-o mână, cu cealaltă sprijinindu-se de genunchiul meu, să se așeze. "Atenție! Să nu dai de belea!" îmi șopti speriat. - Adică ce ești? - Am văzut la televizor, la ruși. Era cu ăla, psihopatu
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
cât mai concentrată. își țuguiase buzele. - Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea mea. - Am ghicit. Tu mi-ai spus-o. M-am concentrat și te-am întrebat în gând: "Douășopt, treizeci sau treijdoi?" La treijdoi ai tresărit și m-am prins. - Am tresărit de durere, i-am răspuns scrâșnit. - Ce te doare? Sufletul? Ca pe Hamlet? A fost lovitura clipei. De unde Hamlet pe buzele unei pistruiate cu fișele de la "Adesgo". - Adică ca pe cine? - Ca pe Hamlet
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea mea. - Am ghicit. Tu mi-ai spus-o. M-am concentrat și te-am întrebat în gând: "Douășopt, treizeci sau treijdoi?" La treijdoi ai tresărit și m-am prins. - Am tresărit de durere, i-am răspuns scrâșnit. - Ce te doare? Sufletul? Ca pe Hamlet? A fost lovitura clipei. De unde Hamlet pe buzele unei pistruiate cu fișele de la "Adesgo". - Adică ca pe cine? - Ca pe Hamlet. Ce, n-ai auzit de el
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a gemut ușor. Și-a tras și mai mult paltonul peste ea. Am ieșit pe platforma
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
mai știe vedenia timpului ce-a sfârtecat și-a ars în focuri sălbatice măduva veacului nu mai sună în nici un auz urma adâncă vaierul deznădejdii strigate neamintirea strivește văzduhul și gândul cresc asupră-ne uitările troienele cenușei în pulberea căreia tresare rădăcina crinului negru ce ne despică ființa La răspântii cărările se desfoaie despărțindu-mi pașii și temerea încotro va să caut trecerea străluminată? rămân prins în cumpănă la toate răspântiile un ascuțiș fără nume despică timpul de nu mai știu
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
nouă pentru publicul românesc. Recunoaște însă că au existat și unele momente în care mimica și expresivitatea gestului, a trupului, au comunicat mai mult, precum în momentul în care nobilul Tosa e atacat de efectul veninului, când „musculatura feței îi tresărea, mâinile i se zbăteau convulsiv”. O altă influență benefică a artei japoneze o vede autorul în domeniul artelor plastice, unde „pictura modernă e de multe ori influențată vădit de arta japoneză. Combinația lor de culori, costumele lor sunt imitate și
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
epocal de vin. „Curaj, îi urară cu toții, suntem alături de tine.” Arthur îl îmbrățișă cu efuziune. „N-am să uit niciodată ce-ai făcut pentru mine. Uite, drept mulțumire, îți dau ție guvernarea ducatului. Eu abdic în favoarea ta.” „Ce, ești nebun?! tresări Andrew, ca trezit din morți. Nu e suficient că paparuda o să mă aibă pe mine, acum vrei să aibă tot ducatul, inclusiv pe tine?! Fii serios, frate, cu tine șef, tot mai avem o speranță în viață.” Oftă, apoi mormăi
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
dar înăuntru nu mai fu întuneric. Petricia, cu o mișcare amplă, olimpiană, dar și veselă, ca o hârjoană, se întorsese cu spatele, privindu-l lung peste umăr, cu ochii ei mirabili. Pe omoplatul drept avea tatuat un crin straniu. Andrew tresări și zâmbi de uimire, dar numai o clipă. O dogoreală ca de cuptor îi ardea acum fața. Trupul ei gol lumina ca un rug încins. ...ți-a plăcut? Adevărul este că unele lucruri nu se schimbă niciodată... feminitatea mea infinită
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Dina Hrenciuc Românul a trecut de la poezie la proză De câte ori trebuie să completez un formular tipizat, mi se spune (sau aud eu ecouri) următorul lucru: Hai, scrie poezia! Dintre toate expresiile de argou, sau familiare, față de aceasta tresar. Poate că am reușit să cunosc destui poeți, ca să-mi fac o imagine de ansamblu. Nu știu exact nici de cât timp circulă expresia, plină de lehamite și simpatică compasiune: ăsta?... ăsta e poet. Aș fi interesată să aflu, de
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
este una nouă, de import și ea. Pentru anumite conștiințe treze, ea a stat dintotdeauna la temelia solidă a realității: "Banul e o mică roată/ ce-nvârtește lumea toată". Recunosc faptul că mă aflu printre aceia (retardații? naivii?...?) care încă tresar la secvențele din filmele americane în care mama îi spune fiului încă tânăr să plece în câmpul muncii și să-și facă rost de bani. Dar mă străduiesc să învăț. Privind în jurul meu, simt, umăr lângă umăr, o mulțime dornică
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
idee cît e ceasul, dar trebuie să fi fost foarte tîrziu. Am crăpat puțin ușa și am privit prin deschizătura. Ilinca, așezată la masă, cîrpea hainele băieților. Părea epuizata și era foarte palida. - Ilinca! am chemat-o în șoaptă. A tresărit, iar lucrul i-a căzut din mînă. - Țină! a exclamat, repezindu-se spre mine. Ești în afară de pericol? - Totul e-n regulă, am asigurat-o. Au plecat? - Da, au plecat - a răspuns, obosită. Dar tu esti înghețată, a exclamat. Vino lîngă
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
de la cele din jur de dragul vreunei cărț... Și nimeni nu putea spune dacă potopul fusese dîn invocarea lui Poseidon; ori din plînset. (Adolescent fiind corăbii scufundam, pomană mării mele și jertfă le dădeam...) O urgie abea șoptită îl făcu să tresară. Cîntările străvezii ale doamnei Hildegard von Bingen. Și un prizonierat sirenoid în absida unei catedrale... Visul i se adeveri; mătăsurile zăceau neclintite în finestre. Doar marea torcea tăvălindu-se la piciorul lui. Erea o chemare continuă, pe care o avusese
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
stea nenumită luminate lăuntric negre ninsori ploi și grindini neguri și spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându-și zadarnic în ochiul zorilor de ziuă adierea culorii amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei mai negre Sunetul caută pasărea fulgul unui sunet uitat într'un
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum să audă vuietul nestins al ierbii crescând peste morminte și nici iuțeala păsării care se sparge necontenit în răscrucea văzduhului De sub pământ noaptea tresărind ușor în bătaie de lună plină copacii întorși din uitare răniți de stigmatele timpului freamătă aduceri aminte o blândă neliniște lunecă prin iarba deasă destăinuit vălurindu-o în copaci și prin iarbă se arată urcând de sub pământ într'o levitație de
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
satrapi bemoli răscol' amorțit vulcan cărunt temătoarele afund stela și potirul gol joc steril îngheț arzând sufletul îmi e târât cum treci funia pe gât rangul crucilor de rând text/tărâm ales a fi prag pronaos și altar miresmate mă tresar mirese tipografii - eldorado-de-levant piimata anton pann vine un orfeu orfan funerar în diamant se visa brigandul verb subteranul temnicer ci nu fumul efemer amor(sân)du-și flaut sterp levitam nevolnic val inelul plural pulsând toiagul lui unde? când? rara
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
devreme - dar degeaba, nu-l iertase. Și nu-l înțelegea deloc când, o zi-două înainte de un recital, își impunea să stea acasă și să lucreze de unul singur la pian, în loc să se vadă cu ea sau să iasă undeva împreună. Tresări brusc, auzindu-se strigat de o voce necunoscută. Era Orit. Sosise cu o mare întârziere pe care o neutraliza un buchet de crini splendizi. - Puri și frumoși ca musafirul nostru, spuse, îndreptându-se întins spre el și oferindu-i florile
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
frunzelor de nuc, Cu rândunelele eterne. Tablou Ridică pensula din toamnă Și face-n aer semnul crucii, Apoi o-nmoaie în lumină Și trage orizontul liniei Pe ce-i părea a fi închis. Curând în os pătrunde marea, Sub pas tresare înstelarea Iubirea pâlpâie-n potir. Octombrie Cum Te-așteptam, iată că vine O boare rece care-aduce În caldul vieții veștejirea. Dau să mă sprijin de o creangă, Scad sub coroanele de raze, Mă subțiez în sul de cețuri, Nădăjduiam să
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
încât, mai fățiș mai pe ascuns, mulți dintre ei se bucură sincer când ne prefacem că nu ne cunoaștem, mai ales ei, fapt care pentru suficiența mea nu e decât o adiere plăcută de vânt primăvăratic. Dorm bine noaptea, nu tresar dacă bate sau sună cineva la ușă. La mine totul se desfășoară respectându-se legile deplinei transparențe pe care nu totdeauna le înțeleg, însă le aprob pentru că îmi convin, fiindcă sunt în ton cu transparența Guvernului, Parlamentului. Cum ar fi
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
Lucia Negoiță Ajungă zilei Ochii mei mlăștinoși, neuronul ultim al milei stă gata s-abdice, parfumat și fără ajutor samovarul pufăie lent duhul lui gâlgâie peste încăpere salul cu franjuri tresare vals, domnilor, muzica, vals da, febra pe care poeta anca mizumschi o știe prea bine caută meridianul energiei perverse apoi fruntea, fragmentul conține dovadă și pâlpâie de unde altfel din cealaltă lume ajungă plata zilei acesteia în care îngerul mi-a
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
chipul unor femei cernite și legate în lanțuri. În mijlocul scenei, un demon înalt și mîndru, cu aripe enorme negre, vrăjește întinzînd ghearele și aripele în dreapta și în stînga. [...] Deodată se aude un sunet de bucium depărtat. Femeile ridică fruntea. Demonul tresare. [...] Pe stîncă din mijloc apare în lumina albă un înger strălucitor. La această apariție demonul își strînge îngrozit aripele. Captivele se ridică încet-încet." Pînă aici, lucrurile sînt clare. Din păcate, în legătură cu baletul Excelsior, o frivolitate nepermisa în cercetarea științifică m-
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
în veșmânt de depărtări. Privește acest izvor păgân Și lanul de grâu vecin: desuetudinea Rugăciunii tale i-a dat numele Cu sarea tuturor corpurilor îngropate și aeriene. 30 oct. 2003 Îmi cere numai să fiu adevărat. Din locul ignoranței dragostea tresare. Carnea mi-e asemenea căderii piliturii În ora asta în care Divinul mă lovește Și mă acoperă cu taina nemăsurii. Și vine ordinul să mi se dea viață Încă o dată într-o mie de ori. Lumina în fiecare durere se
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
nopți fără distonocalm, nu-ți dă prin cap că deocamdată gazdele nu fructifică la maximum calitățile radiocasetofonului cu CD fiindcă încă nu s-a strâns toată lumea. La un moment dat, vecinul care se uită nebănuitor la un film de cinematecă tresare îngrozit. Ceva duduie înspăimântător la câțiva pași de el. Sunt bașii care vestesc începerea distracției. Trupa e completă la apel și nebunia poate începe. După câteva secunde de vibrații care îți zbârlesc părul de pe brațe, cineva, un bărbat cu un
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
de ger (stol de) cucoară. Pe cer. Umbra În noaptea mare-mare s-a trezit între două felinare care atârnau de stâlpi foarte groși. A adormit între ele. Printre picioare-i treceau mari câini lățoși / ori / duioase cățele. Când iar a tresărit se află îmbrăcat în ceva brocat sau într-un caftan greu îmbinat din cele șapte belele. În jur râdea de el lumea aia tâmpă zornăind fel de fel de parai și lovele și mai și cântându-i manele: Ghiujul ăsta
Poeme by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/10977_a_12302]
-
Gheorghe Istrate Un imn al verbelor (encomiastică) Profesorului Al. Rosetti in aeternitas pe terasa verbelor este pace litera O ca o pâine se coace printre silabe e tihnă rostirea toată e în odihnă însă deodată hiatul tresare sintagma se-ntinde ca o râmă mai mare și-n capul frazei - pripită - adjectivele inflamate vomită e o dezordine acră și reflexivă punctele se albesc în derivă virgula-și lansează-n șaradă temute uzurile de paradă dar totul se stinge
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
rupți în genunchi, încins cu un brîu lat"; Vinea, p. 248, r. 25-27: "Un mușchi zvîcni pe obrazul boierului: biciul șuieră prin aer cu un pocnet uscat și-l plezni pe flăcău peste obraz" - Dumitriu, p. 40, r. 10: "Boierul tresări, înălță iute gîrbaciul și-l plezni pe flăcău peste obraz"; Vinea, p. 249, r. 34-35: "}ine-ți gura, rumâne! strigă amenințător Iordachi" - Dumitriu, p. 40, r. 43-44: "Panaioti îi arse o palmă peste gură: - Nu-i tăia vorba boierului, mă!"; Vinea
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]