810 matches
-
Articolele Autorului lui George Enescu Se născuse fragil Minunatul copil Mama lui îl proteja și din ochi nu îl scăpa. Dar el mereu se furișa Spre grădină se-ndrepta Avea întâlnirea de seară Cu Preacurata Fecioară. Ea un înger a trimes La acest copil ales Să-l învețe, să-l inspire Cântece de mântuire. Sunete-l înconjurau Mii de viori îi cântau În taină îngeru-a șoptit Viitor măreț i-a profețit: ” Cerul de vei contempla Soarele în gene s-o juca
CADOUL DIN CER de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384523_a_385852]
-
ascuțite sub El tot cad popoare Și El pe cel potrivnic îl calcă în picioare. Căci tronu-I de domnie cu răul nu-l împarte Și sceptrul Său deapururi e sceptru de dreptate. De-aceea Tatăl Sfânt a uns și a trimes Pe Fiul Său să fie unicul Fiu ales. De pe coline crinul din floarea sa Îi țese Veșmântul de lumină ca voalul de mirese. Și-n turnu-nalt de fildeș îi cântă-n armonie Toți ingerii din ceruri un imn de bucurie
PSALMUL 45 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382560_a_383889]
-
eram în concediu medical. Era foarte speriat. Fiind prea exigent, echipajul nu-l prea simpatiza și de aceea se solidarizase cu mine și mai exagerau și ei accidentul. Bineînțeles că nu știa adevărul, altfel ar fi fost mai liniștit. Mă trimetea după externare direct la arest, și-și rezolva problema favorabil pentru el, cu toate că se înregistra pe unitate cu un caz grav de indisciplină. Novocaina din tifonul folosit, ca să-mi țină fixă piramida nazală până la sudare, făcea ca să nu prea simt
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
și interese străine de misiunea sa. În țara unde Sofronie Vulpescu, așa cum îl știm cu toții - nerespunzător pentru manifestările uimitoare ale vițiilor sale - a putut să ajungă episcop pentru a etala încă o rușine înaintea străinilor, Melchisedec era mai-mai să fie trimes la o mănăstire, ca fiu necredincios al neamului său. Suntem într-un mare moment de criză. La idealul lui Iosif Naniescu și al lui Neofit Scriban cu greu ne-am putea întoarce, căci spiritul vremii n-o mai permite. Vom
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
parcă propriile gânduri îi erau băute odată cu alcoolul din ele. Dudu surâsese, trăgându-și puțin pe spate capișonul, ca și cum ar fi vrut să arate lumii întregi urechile lui de pisică. O femeie în colțul străzii îl privea curioasă. Dudu îi trimesese o bezea. Era fericit, devenise tată datorită urechilor lui de pisică. Asta nu era chiar atât de rău, dimpotrivă! Încălecase din nou pe bicicleta lui ruginită, încercând să facă opturi în dreptul casei Ninei. Inima lui veselă era bântuită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să spună și el un cuvânt în suedeză. Chiar și atunci când încercase să scrie versuri pentru ziua ei de naștere, Zina îi corectase fără milă poemele, cu un creion roșu. După asta Rudi evitase orice conversație cu ea și-și trimesese poemele altor femei mai blânde. Într-o zi, Zina descoperise că el dăruise poemele scrise pentru ea altor femei și fusese îngrozitor de furioasă. Acum putea să râdă de aceste amintiri amare care-l umbreau ca un nor trecător. Putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca să am timp să mă întorc acasă cu tramvaiul. Era fabulos. Portarul încuia poarta, își lua bâta și o porneam. El înainte, eu în urmă, aproape fără să scoatem o vorbă. Intram pe scenă. Lumina palidă a avertizoarelor de foc trimetea la vedere toate umbrele spectacolelor care se ținuseră acolo. Pe unele le știam, altele îmi erau cu desăvârșire necunoscute, le simțeam vibrația, mi se părea că mă ating intenționat, ca pe unul cu care voiau să se joace. Stăteam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Schema, ceea ce trebuie să numesc geometria calitativă a poeziilor domnului Arghezi, e cu totul oarecare. Amintesc una din poeziile domniei-sale, de intenție mistică: Între două nopți. Poetul sapă odaia. La fiecare adâncire a lopeții, vântul și ploaia de afară îi trimet un invariabil ecou. Lopata se sfărâmă de racla tatălui. Poetul urcă panta de pământ culcată de aruncăturile lopeților pe fereastră și găsește pe Isus în acel vârf. " O stea era în ceruri, în cer era tîrziu." 137 Goliți tiparul acestei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la margine de lume? - Of, domn' doctor, sărut mâna. Dumnezeu te-a îndrumat să treci pe la poarta mea să mă salvezi. Nu știu ce mă făceam fără matale. Dar ce făceam cu celelalte fete atâtea zâli? - Ce-ai făcut și acum, le trimeteai la sora ta. Nu ai soț? - Ba am, păcatele mele, n-aș mai avea. Lucrează pe șantierul forestier, doboară și încarcă copaci în camioane. Când termină și nu mai lucră, cine știe pân’ ce bodegă se oprește. Pân’ nu se
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
În timpul zilei mi-am reluat îndeletnicirile curente punând totul pe seama evenimentelor recente sau anterioare. Însă acum o săptămâna visul s-a repetat iar. La început o voce, mai apoi două și în final trei mă chemau, mă îndemnau, parcă mă trimeteau înspre un loc ce se configura undeva în depărtare . Punând mâinile la cap) Ce Dumnezeu! Parcă mi se spunea foarte clar să merg și să nu mă opresc pentru că voi afla ceva care îmi va schimba existența și ... am plecat
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
putea merge pe drumul pe care ar fi vrut, fiindcă nu i s-a permis ... Protipendada comunistă care se credea „zeitate” când afla de la informatorii securității că individului îi plac femeile, hotăra: „Să i se dea femeia!” Și i se trimetea femeia; dacă afla că îi place băutura, hotăra: „Să i se dea băutură!” Și i se oferea băutura. Și totul până la „terminarea” individului, căderea lui în mlaștină sau lichidarea fizică. Perfidia și cruzimea erau trăsăturile de caracter care se cultivau
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
nr. 1504 din 12 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe plaja fără nume, de mine rătăcit Și descompus de valuri în mii de firicele, Simțeam lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece
PE PLAJA FĂRĂ NUME… de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363037_a_364366]
-
până în pământ, din material țesut la război nu de cumpărat, un fel de stofă așa cum apar costumele populare la cântărețele de muzică populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
la măritiș ca dotă de la părinți și își alese costumul negru din dimie. Materialul costumului era țesut de bunica la război. Lâna pentru stofă, o luau de la propriile oi. Cumpărau doar ața din bumbac pentru urzeală. Apoi abáua albă o trimetea la piuă pentru prelucrarea și vopsirea ei de obicei în negru. Bunicul Constantin venise în Dobrogea de prin zona Sibiului, odată cu transhumanța. Aici soseau nu numai mărgineni sau țuțuieni, cum li se mai spuneau mocanilor din zona Sibiului, ci și
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
la măritiș ca dotă de la părinți și își alese costumul negru din dimie. Materialul costumului era țesut de bunica la război. Lâna pentru stofă, o luau de la propriile oi. Cumpărau doar ața din bumbac pentru urzeală. Apoi abáua albă o trimetea la piuă pentru prelucrarea și vopsirea ei de obicei în negru. Bunicul Constantin venise în Dobrogea de prin zona Sibiului, odată cu transhumanța. Aici soseau nu numai mărgineni sau țuțuieni, cum li se mai spuneau mocanilor din zona Sibiului, ci și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
dată, relațiile noastre s-au răcit, fără ca vreunul dintre noi să dorească asta. Ea își petrecea vacanțele în Austria, unde eu nu aveam posibilitatea să o însoțesc, iar România devenise neinteresantă, probabil, pentru ea. Din când în când, ne mai trimeteam câte o ilustrată de pe unde ne plimbam, apoi nu am mai știut nimic unul despre celălalt și care a fost evoluția vieții fiecăruia. Ce s-a mai întâmplat cu ea nu am mai aflat niciodată. Viața și-a urmat cursul
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
Sunt la Roma, intr-o zi minunată de început de vară. Soarele strălucea vesel pe cer,dar razele sale erau blânde nu ne trimetea pe pământ săgețile lor arzătoare.M-am trezit bine dispusă în această dimineață și după ce am luat un mic dejun în fugă,am pornit către Cipro,stația de metro.Am avut noroc,nu am așteptat mult și după trei stații
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
de amintiri din viața petrecută, unele plăcute, altele dimpotrivă, după cum se arătă ziua: când era mohorâtă și ploioasa, gândurile erau pe măsură, când era luminoasă și optimistă, la fel.Un barometru sufletesc. Iată, azi când m-am trezit, soarele își trimetea prin fereastră razele-i binefăcătoare, încălzindu-mi oasele și sufletul. M-am trezit zâmbind, spre surprinderea soției, care mă întreba contrariata: -Ai visat frumos, bag-samă... -De ce neapărat? Mi-am amintit ceva de demult, ce uitasem și încă mă mai
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
ani avea o greutate aproximativă de 37 de kg , la cca 155 cm înălțime, așa încât nici nu se punea problema să-l ia în armată, după obiceiul vremii. Avea și avantaje, în sensul că nu obosea repede, așa că unde îl trimeteai, acolo se ducea. Era agil ca o zvârlugă. Nu pregeta niciun pic. În plus nici nu mânca mult. Iarna era mai anevoie, că dacă viscolea cumva risca să-și ia zborul. Ei, după cum vă ziceam, coana mea îl căprea pe
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
ani din viața ta, unică și fără șansa de-a o mai lua de la capăt!”... Sunt câteva cuvinte scrise de un condamnat, economist și profesor, pedepsit pentru furturi și escocherii bancare repetate și care n-a apucat nici măcar să le trimeată cuiva și nici să le semneze, undeva pe un petec de hârtie găsit lângă tinetă! S-a sinucis imediat după remușcările de mai sus. Mare ești, Doamne! „U.S.P. ALCATRAZ” - de 13 ori pe zi, între orele 6,50 a.m. și
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
la margine de lume? - Of, domn' doctor, sărut mâna. Dumnezeu Te-a îndrumat să treci pe la poarta mea să mă salvezi. Nu știu ce mă făceam fără matale. Dar ce făceam cu celelalte fete atâtea zâli? - Ce-ai făcut și acum, le trimeteai la sora ta. Nu ai soț? - Ba am, păcatele, n-aș mai avea. Lucrează pe șantierul forestier, doboară și încarcă copaci în camioane. Când termină și nu mai lucră, cine știe pân' ce bodegă se oprește. Pân' nu se îmbată
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
dată, relațiile noastre s-au răcit, fără ca vreunul dintre noi să dorească asta. Ea își petrecea vacanțele în Austria, unde eu nu aveam posibilitatea să o însoțesc, iar România devenise neinteresantă, probabil, pentru ea. Din când în când, ne mai trimeteam câte o ilustrată de pe unde ne plimbam, apoi nu am mai știut nimic unul despre celălalt și care a fost evoluția vieții fiecăruia. Ce s-a mai întâmplat cu ea nu am mai aflat niciodată. Viața și-a urmat cursul
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
într-o atmosferă fantastică, noaptea, cu acest personaj misterios, Chiva, care în cele din urmă, dispare, ca și cum ar fi fost „extrasă prin vrajă.” De la Chiva, Dacia află “ce va va fi sigur”, cu ea. “Acolo, unde văz că te-o trimes Soarta, nu-s-există prăvălii cu chiloți-șnur și cu pijamale de mătasă... Tu, soro, dacă mai ajungi până la capăt de linie îi bine, îi tare bine...”, o anunță Chiva.” Mai mult, baba dispare și pe bancheta unde stătuse, rămâne “o monedă subțire
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
prietenii. Îl urmărise de mai multe ori. Nu o înșela. „Și atunci? Cum să-și explice răceala lui accentuată pe zi ce trecea? Cum să-l readucă înapoi, la entuziasmul clipelor, când îi telefona de zece ori pe zi, îi trimetea flori prin comisionar, îl găsea lângă treptele Facultății, după ce ieșea de la cursuri? Se plimbau împreună ore în șir, pe ninsoare, cu genunchii înghețați, sau sub soarele torid al verii, cu părul încins și capul năuc. Să se fi evaporat oare
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
nemiloasă și tropicală copleșea totul cam o oră - Oamenii se trezeau din reverii Totul se punea în mișcare, absorbinde munci menajere în așteptarea răcorii din noapte Tot mai mulți oameni mergeau la plimbare pe bulevarde, până când miezul de noapte îi trimetea pe la casele lor unde ferestrele rămâneau deschise până-n zori. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Vis fluid și fragil de nouri melancolică mireasmă din tei aliniați, să împiedece trecutul să existe Privirile li s-au atins în
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]