313 matches
-
pe colectivism nu pot epuiza realitatea persoanei. Persoana ca ființă orientată spre transcendență și deschisă totodată comuniunii cu semenii integrează atât verticala, cât și orizontala existenței. Persoana ca entitate relațională se împlinește în viața eclesială care are ca model comuniunea trinitară. Astfel se depășește orice fel de logică a izolării și a egoismului. Cooperarea dintre Biserică și Stat în planul acțiunii sociale trebuie să plece de la asumarea demnității persoanei umane. În această perspectivă, doctrina socială nu poate fi expresia unei logici
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Biserica_ortodoxa_in_fata_provocarilor_lumii_contemporane_si_rolul_ei_social_filantropic_in_societatea_postmoderna_secularizata.html [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
și Biserica Ortodoxă, ce țin de majestatea protodaco-apostolică sunt consubstanțiale: în chip neamestecat și neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit. În Neamul dacoromân naționalitatea este religia precreștină și creștin ortodoxă. Tocmai de aceea trăsătura de unitate a dacilor a fost și rămâne trinitară: limba-naționalitatea-religia monoteistă. Zbuciumul său tulburător s-a întețit în miza pentru așezarea unei axiologii spirituale ultime în filosofia Culturii Duhului: cea a teologiei creștin-ortodoxe, cea a mărturisirii existențiale și totale a Adevărului absolut în care sălășluiește dumnezeirea-umană a Mântuitorului Hristos
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1471581859.html [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
singur Cap care este Hristos iar episcopul nu este altceva decât reprezentantul, mai mult, este icoana sacramentală a Domnului Iisus Hristos. În acest fel Hristos, „Cel Unul din Sfânta Treime”, deschide prin Trupul Său - care este Biserica - calea spre viața trinitară. El, Care nu este niciodată fără Tatăl și Duhul; El, Cel ce, în planul iconomiei, este „născut din Duhul Sfânt”, comunică nu numai episcopului, ci și fiecărui creștin botezat, harul vieții trinitare, adică „consensuale”, aflându-se în comuniune cu toți
DESPRE UNITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI ŞI ÎN RELAŢIE CU PRIMATUL PAPAL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Despre_unitatea_bisericii_in_duhul_sfintei_treimi_si_in_relatie_cu_primatul_papal.html [Corola-blog/BlogPost/348172_a_349501]
-
Trupul Său - care este Biserica - calea spre viața trinitară. El, Care nu este niciodată fără Tatăl și Duhul; El, Cel ce, în planul iconomiei, este „născut din Duhul Sfânt”, comunică nu numai episcopului, ci și fiecărui creștin botezat, harul vieții trinitare, adică „consensuale”, aflându-se în comuniune cu toți ceilalți episcopi și cu toți ceilalți membri ai Bisericii. Aceasta este taina euharistică ce ne introduce în viața nepieritoare a lui Dumnezeu. Vorbind, în cele ce urmează, de locul episcopului Romei în
DESPRE UNITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI ŞI ÎN RELAŢIE CU PRIMATUL PAPAL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Despre_unitatea_bisericii_in_duhul_sfintei_treimi_si_in_relatie_cu_primatul_papal.html [Corola-blog/BlogPost/348172_a_349501]
-
un Fiu și un Duh de neînlocuit. Fiecare dintre cele trei Persoane este Dumnezeu și „posedă” divinitatea întreagă. La fel, fiecare episcop posedă plenitudinea arhieriei, așa încât nu există diviziune între episcopi după cum nu există scindare în cadrul divinității. Dar, în cadrul sfatului trinitar, Cel ce este Tatăl Își asumă această funcție și responsabilitate, în frățietate și dragoste intra-trinitară. A fost, deseori, acreditată ideea de către ortodocși că fiecare episcop, prezidând adunarea preoților, deține această paternitate. Ar fi foarte interesant să ne închipuim cum
DESPRE UNITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI ŞI ÎN RELAŢIE CU PRIMATUL PAPAL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Despre_unitatea_bisericii_in_duhul_sfintei_treimi_si_in_relatie_cu_primatul_papal.html [Corola-blog/BlogPost/348172_a_349501]
-
divinitatea întreagă. La fel, fiecare episcop posedă plenitudinea arhieriei, așa încât nu există diviziune între episcopi după cum nu există scindare în cadrul divinității. Dar, în cadrul sfatului trinitar, Cel ce este Tatăl Își asumă această funcție și responsabilitate, în frățietate și dragoste intra-trinitară. A fost, deseori, acreditată ideea de către ortodocși că fiecare episcop, prezidând adunarea preoților, deține această paternitate. Ar fi foarte interesant să ne închipuim cum ar arăta în plan universal funcția unui primat între primați, care nu se amestecă niciodată în
DESPRE UNITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI ŞI ÎN RELAŢIE CU PRIMATUL PAPAL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Despre_unitatea_bisericii_in_duhul_sfintei_treimi_si_in_relatie_cu_primatul_papal.html [Corola-blog/BlogPost/348172_a_349501]
-
-l ducă pe Suveranul Pontif la revendicarea exagerată a infailibilității papale, care conduce la uz și, mai ales, la abuz!... În încheiere, aș dori să creionez câteva concluzii, prin care am putea (re)valoriza următoarele puncte: - revenirea definitivă la mărturisirea trinitară compatibilă simbolului de credință niceo-constantinopolitan; - definirea unității Bisericii și a primatului în Biserică potrivit modelului cel mai reușit - al Sfintei Treimi; - disocierea, detașarea totală și definitivă a slujirii episcopului Romei de funcția de șef de stat; - reevaluarea și revalorizarea dimensiunii
DESPRE UNITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI ŞI ÎN RELAŢIE CU PRIMATUL PAPAL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Despre_unitatea_bisericii_in_duhul_sfintei_treimi_si_in_relatie_cu_primatul_papal.html [Corola-blog/BlogPost/348172_a_349501]
-
Mare. Având structura unei cuvântări, a unei istorisiri publice despre slava lui Dumnezeu și opera Lui, anaforaua este, mai ales în cazul Sfântului Vasile cel Mare, o adevărată sinteză a teologiei ortodoxe exprimată în formă doxologică. Ea are o structură trinitară, în cinstea Sfintei Treimi, putând identifica în cadrul ei trei părți în care se face referire specială la lucrarea fiecărei Persoane treimice urmate de rugăciunea de mijlocire generală a Bisericii. 8. Despre Anaforaua liturgică - rugăciunea centrală a Sfintei Liturghii În cursul
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_importanta_sfintei_liturghii_.html [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
educative. Ultimul capitol, MATURITATEA DUHOVNICEASCĂ/” STAREA BĂRBATULUI DESĂVÂRȘIT...”( EFESENI 4,13)- MIJLOACELE REALIZĂRII EI, se fundamentează pe ideea educației permanente și a progresului duhovnicesc continuu, inclusiv la vârsta adultă. Sunt tratate unele aspecte psihologice și educative esențiale, urmând schema clasică trinitară a puterilor sufletești:cogniție, afectivitate, voință. Aceste teme sunt structurate astfel: III.1. Dumnezeu este lumină - viața duhovnicească și gândirea meta-noetică; III.2. Dumnezeu este frumos - prolegomene la o estetică filocalică; III.3. Închinarea în Duh și Adevăr - dinamismul vieții
AUTOR CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1406959175.html [Corola-blog/BlogPost/376498_a_377827]
-
darul prezenței euharistice, care nu face altceva decât să anticipeze parousia Domnului. Teologic înțeleasă, Sfânta Liturghie este spațiul de manifestare al preoției lui Hristos, Cel care - în Duhul Sfânt - a dăruit slujitorilor Săi darul cunoașterii Dumnezeului celui adevărat: Tatăl. Sintaxa trinitară a acestui itinerar doxologic este sistematic reliefată de comentariile lui Andre Scrima, în această carte. Revelația are, într-un dublu sens, o natură dialogică. Convorbirea dintre Creator și creatură descoperă pe parcurs marile taine pogorâte din sfatul Treimii în istoria
PARINTELE ANDRE SCRIMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_andre_scrima_.html [Corola-blog/BlogPost/367335_a_368664]
-
în această carte. Revelația are, într-un dublu sens, o natură dialogică. Convorbirea dintre Creator și creatură descoperă pe parcurs marile taine pogorâte din sfatul Treimii în istoria mântuirii, liturghia fiind capabilă a regrupa punctele de acumulare ale acestui dialog trinitar. Ca inimă a trupului eclezial, liturghia este și spațiul privilegiat al întrepătrunderilor. Sinergia sacramentală evită, totuși, atât dominația exclusivă a divinului cât și retragerea completă a umanului. Cartea aceasta reflectă faptul că, alături de Alexander Schmeman sau Dumitru Stăniloae, Andre Scrima
PARINTELE ANDRE SCRIMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_andre_scrima_.html [Corola-blog/BlogPost/367335_a_368664]
-
vietii). 6. Atributele lui Dumnezeu (raportul dintre ființă și lucrările lui Dumnezeu; obârșia divino-umana a atributelor lui Dumnezeu; atributele naturale, intelectuale și morale). 7. Dogmă Sfintei Treimi (descoperirea Sfintei Treimi în Sfântă Scriptură; formularea dogmei Sfintei Treimi și precizarea terminologiei trinitare; Persoanele Sfintei Treimi; raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi - perihoreza și apropriere; învățătură despre falioque și combaterea acesteia). 8. Crearea, lumii nevăzute (introducere; originea îngerilor; natură ��i funcția îngerilor; numărul și ierarhia îngerilor; starea morală a îngerilor; îngerii cei răi sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
soarta lui Iisus și cauza lui. 5. Învierea, lui Iisus. Baza credinței, obiectul cel mai important al credinței. 6. Cunoașterea lui Dumnezeu la popoarele păgâne, numele lui Dumnezeu, Dumnezeu este total diferit de lumea înconjurătoare, Dumnezeu cel viu, Dumnezeu este trinitar. Ipostaze și soluții. 7. Tatăl Creator: crearea lumii, omul în planul lui Dumnezeu, materia în planul creator a lui Dumnezeu, îngerii în planul creator al lui Dumnezeu, ipostaze și soluții. 8. Fiul răscumpărător: păcatul și pedeapsă omului. 9. Iisus Cristos
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
vietii); 4. Atributele lui Dumnezeu (raportul dintre ființă și lucrările lui Dumnezeu; originea divino-umană a atributelor lui Dumnezeu; atributele naturale, intelectuale și morale); 5. Dogmă Sfintei Treimi (descoperiră Sfintei Treimi ��n Sfântă Scriptură; formularea dogmei Sfintei Treimi și precizarea terminologiei trinitare; Persoanele Sfintei Treimi; raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi - perihoreza și apropriere; învățătură despre filioque și combaterea acesteia); 6. Crearea lumii nevăzute (introducere; originea îngerilor; natură și funcția îngerilor; numărul și ierarhia îngerilor; starea morală a îngerilor; îngerii cei răi sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
vieții); 4. Atributele lui Dumnezeu (raportul dintre ființa și lucrările lui Dumnezeu; originea divino-umană a atributelor lui Dumnezeu; atributele naturale, intelectuale și morale); 5. Dogma Sfintei Treimi (descoperiră Sfintei Treimi în Sfânta Scriptură ; formularea dogmei Sfintei Treimi și precizarea terminologiei trinitare; Persoanele Sfintei Treimi; raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi - perihoreză și apropriere; învățătura despre filioque și combaterea acesteia); 6. Crearea lumii nevăzute (introducere; originea îngerilor; natura și funcția îngerilor; numărul și ierarhia îngerilor; starea morală a îngerilor; îngerii cei răi sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
vietii); 4. Atributele lui Dumnezeu (raportul dintre ființă și lucrările lui Dumnezeu; originea divino-umana a atributelor lui Dumnezeu; atributele naturale, intelectuale și morale); 5. Dogmă Sfintei Treimi (descoperiră Sfintei Treimi în Sfântă Scriptură; formularea dogmei Sfintei Treimi și precizarea terminologiei trinitare; Persoanele Sfintei Treimi; raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi - perihoreza și apropriere; învățătură despre filioque și combaterea acesteia); 6. Crearea lumii nevăzute (introducere; originea îngerilor; natură și funcția îngerilor; numărul și ierarhia îngerilor; starea morală a îngerilor; îngerii cei răi sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
vieții); 4. Atributele lui Dumnezeu (raportul dintre ființa și lucrările lui Dumnezeu; originea divino-umană a atributelor lui Dumnezeu; atributele naturale, intelectuale și morale); 5. Dogma Sfintei Treimi (descoperiră Sfintei Treimi în Sfânta Scriptură ; formularea dogmei Sfintei Treimi și precizarea terminologiei trinitare; Persoanele Sfintei Treimi; raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi - perihoreză și apropriere; învățătura despre filioque și combaterea acesteia); 6. Crearea lumii nevăzute (introducere; originea îngerilor; natura și funcția îngerilor; numărul și ierarhia îngerilor; starea morală a îngerilor; îngerii cei răi sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
despre El astfel: Tată și Dumnezeul adevărului" (discurs ținut în prezența lui Antonius Caesar). După ce Primul conciliu de la Niceea din anul 325 respinge arianismul, Conciliul de la Constantinopol din anul 381 îi acuză pe binitarieni ca fiind "semi-arieni", dar după ce doctrina trinitară a căpătat forță în cadrul creștinismului, această acuzație nu a mai fost formulată. Unii binitarieni susțin că, de-a lungul timpului, grupări precum paulienii, albigenzii și bogomilii au fost adepți ai viziunii binitariene. Mai târziu, binitarianismul a fost susținut de grupări
Binitarianism () [Corola-website/Science/312266_a_313595]
-
Doxologia finală nu apare în toate manuscrisele, dar este folosită în toate riturile, cu excepția celui bizantin, uneori cu caracter opțional. În riturile orientale, aceasta e rostită de regulă de preot. În ritul bizantin, această doxologie sau ecfonis are o formă trinitară: "Că a Ta este împărăția, și puterea, și mărirea (slava), a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit (Duh), acum și totdeauna (pururea) și în vecii vecilor. Amin" În versiunea diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de către Bartolomeu Valeriu
Tatăl nostru () [Corola-website/Science/299894_a_301223]
-
vietii); 4. Atributele lui Dumnezeu (raportul dintre ființă și lucrările lui Dumnezeu; originea divino-umana a atributelor lui Dumnezeu; atributele naturale, intelectuale și morale); 5. Dogmă Sfintei Treimi (descoperirea Sfintei Treimi în Sfântă Scriptură; formularea dogmei Sfintei Treimi și precizarea terminologiei trinitare; Persoanele Sfintei Treimi; raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi - perihoreza și apropriere; învățătură despre filioque și combaterea acesteia); 6. Crearea lumii nevăzute (introducere; originea îngerilor; natură și funcția îngerilor; numărul și ierarhia îngerilor; starea morală a îngerilor; îngerii cei răi sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
de-o unică substanță", fapt ce clasează creștinismul în categoria monoteismelor pluriforme, alături de religiile primitive, care, prin expresia unui monoteism pluriform (mai mulți zei sunt considerați a fi manifestări ale unui unic zeu) încearcă să răspundă aceleiași probleme ca dogma trinitară, adică a coexistenței unității divine și a pluriformității divine (multiplicității de manifestări ale acesteia), un exemplu fiind spiritul adorat de păstorii nilotici „nuer”. Dubla natură a uneia dintre manifestările dumnezeului creștin, anume a lui Iisus, divină și umană, nu face
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
creștin, anume a lui Iisus, divină și umană, nu face decât să complice și mai mult situația creștinismului din punctul de vedere al sistematicii istoriei religiei. De altfel, Biblia creștină, atât Vechiul cât și Noul Testament, nu conține afirmații sau speculații trinitare, în ea apărând doar formule liturgice triadice. Nucleul fundamental al credinței creștine constă în afirmarea lui Dumnezeu — creator al universului (și, prin urmare, al omului), ființă plină de iubire și de grijă părintească (într-adevăr, Crezul creștin enunță: „cred într-
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
păgâne", până la filozofi. Împăraților le-au fost recunoscute, din ce în ce mai mult, ample spații de intervenție în viața Bisericii, inclusiv convocarea de Concilii Ecumenice, care, în acele secole, au avut de înfruntat diferite controverse, mai ales cele care au sfârșit în erezii trinitare și cristologice. În urma acestor controverse creștinismul a ajuns la formulări riguroase a adevărurilor de credință (dogmele), cuprinse în crezul de la Niceea (numit și Crezul apostolic) și, mai apoi, în Simbolul (Crezul) niceno-constantinopolitan (secolul al IV-lea). Istoria prin care s-
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
popoarele „barbare”, care au invadat Occidentul, erau deja creștine, dar în formă ariană. De aici efortul intens al Bisericii romane - care, în lipsa puterii provocată de căderea imperiului, progresa căpătând o crescută relevanță și civilă - pentru convertirea acestor popoare la ortodoxia trinitară. În aceste împrejurări, creștinismul a căpătat, în regatele romano-barbare, o importanță politică crescândă, sprijininind constituirea unor monarhii cu care a păstrat pentru foarte mult timp o strânsă legătură și, deci, un nou pol al dezvoltării creștinismului. Între secolul al III
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
nu poate fi niciodată legat de timpul istoric. Criticul Elena Bortă consideră că cele trei personaje principale ale piesei: Darius, Melania (care apare în spectacol cu mâinile legate și reprezintă spiritul) și bătrânul care ar reprezenta Tatăl, întruchipează „misterul teologiei trinitare” al religiei creștine. În această reprezentare, spiritul are o voce foarte slabă și mâinile legate la spate, semnificând ideea că adevărurile fundamentale nu sunt cele evidente. Ca și teatrul absurd al lui Eugen Ionescu sau Samuel Beckett din anii ’50
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]