12,312 matches
-
să afle de plecarea mamei la fiica ei, în Israel. Și pentru că suferă și n-o poate spune nimănui, își inventează o boală mortală - despărțirea de inexistenta văduvă sub al cărei pretext fugea zilnic la Vita dulci. E o mare tristețe în aceste rădăcini mic-burgheze de care naratorul se crede scăpat, purificat prin cufundarea în spiritul proletariatului și care, de fapt, se lasă greu smulse fiindcă sînt parte a lui însuși (iar pînă la momentul mîntuirii, 1956, mai e destul). Încă
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
care nu se poate desface. Suntem uniți prin gânduri, prin concepțiile despre artă și despre viață. “Soția mea a fost îngerul meu păzitor” - Muzeul adăpostește un număr impresionant de lucrări. Ele vorbesc, așa cum spuneați, și despre dumneavoastră, despre bucuriile și tristețile artistului. - Viața mi-a oferit șansa de a-mi forma un bagaj destul de voluminos și de bine închegat de lucrări, multe în bronz, altele în marmură, în piatră, în lemn, în teracotă. Asta e viața mea. Necazurile cele mari au
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
trist și bolnav. Sunt un fel de infirmier al lui. Când e sănătos și vesel, nu mai are nevoie de mine”. Dar ca un creștin iertător ce este îl binecuvântează: „Israele, fii pururea fericit și deasupra tuturor nevoilor.” O mare tristețe îl încearcă pe Galaction când „citește articolele Tratatului de pace impus bietei noastre patrii”. Conferința a fost nedreaptă cu noi pentru faptul că nu ni s-a recunoscut cobeligeranța și că hotarele ne-au fost mutilate. Însă când moare Stalin
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
aderență cu literarul și să nu mai realizeze îndepărtarea. Andrei Peniuc scrie simplu, direct, din doar câteva versuri, fără volute retorice, fără prea mulți tropi, de fapt, niște notații continue a unor gesturi, gânduri, stări decupate astfel din cotidian. Singurătatea, tristețea, frica, lipsa și nevoia de comunicare cu ceilalți sunt stările acestei poezii scrise în cheie minimalistă, cu un lexic redus și fără pretenția de a explora, necum a epuiza, starea respectivă. De aceea poemele se succed scurt, aproape identice, într-
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
pentru formulele emblematice neașteptate, de multe ori cu tentă paradoxală, destinate însă a surprinde substanța intimă a unor opere romanești atît de comentate pînă acum și pe seama cărora s-au scris zeci de monografii. „...în textele sale percepem ironia și tristețea autorului care, refuzînd iluzia idealistă, apără totuși, cu reținerea care-i este proprie, posibilitatea infinitesimală de existență a pudorii și a demnității” (p. 290 - Flaubert); „din cînd în cînd, lumini supranaturale traversează povestirea ca și cum, în spatele acțiunii vizibile, diavolul și Dumnezeu
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
de Cehov (1967), alt spectacol de hotar al acelor ani. Criticul Nicolae Carandino găsea că actrița a fost stânjenită de corsetul viziunii regizorale; din altă generație Ana Maria Narti scria despre “cântecul amar și suav, melopee ușoară, țesută din zâmbete, tristețe și păreri de rău, care deplânge tot ce este șubred, fără consistență, amăgitor și ireal în viața omului”. Poate că la o aniversare se cuvine să fie păstrate doar amintirile plăcute, vorbele bune, dar am evocat conflictele în centrul cărora
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
spune ceva, considerându-se Cineva, ,,nu în sensul de personalitate ci de persoană”. Ceva vibrant și curat în ton, lucru care te determină să te faci ecoul celor spuse de dânsul, grăbit în întârziere și poate măcar puțin extras din tristețe. (Ioan Ilica, Suceava).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
Nici în rusă aproape că nu are explicație. Ar fi un amestec de melancolie, smiorcăială, suspin și alte cuvinte ciudate. E ceva trist-abstract. În spectacolul nostru am vrut să evităm acest lucru, pentru că este periculos. Pentru unii regizori, intelectualii înseamnă tristețe, pentru că suferă pentru patrie, pentru soarta omenirii și de aceea tot timpul se tînguie. E un clișeu al spectacolelor cehoviene de proastă calitate. După mine, e înmormîntarea pieselor lui Cehov. Am vrut să arăt altceva. Am încercat să decupăm în timpul
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
pauză nu se naște ca o necesitate absolută, ca un eveniment inevitabil. Corpul, mușchii au memorat că era o pauză. Se face această pauză conștiincios, însă încetează de a avea sens. Pentru că iese din structură și spectacolul cade în clișeu: tristețea comună. Cum devenim abstracți, distrugem viața pe scenă. Viața este întotdeauna concretă. Dau un exemplu: actul patru al piesei e plin de „erupții”. Când se joacă pur și simplu - toți pleacă, își spun adio, totul s-a distrus - își pierde
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
ce vedea! Am petrecut și eu multe ore și zile și nopți împreună cu Sanda Manu. I-am studiat devotamentul absolut în ideile și în oamenii în care crede, incapacitatea de a-i trăda chiar și atunci cînd s-au strecurat tristeți sau dezamăgiri, agitația, teribilă uneori, de a nu greși ea cu ceva, de a nu dezamăgi ea pe cineva - la școală, la teatru, la Uniter, acasă. I-am urmărit perfecționismul și variatele lui forme de manifestare, felul în care abordează
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
luat publicul ostatec... Pentru Avignon a fost un șoc. Ziarele locale publicau cifre mirobolante, despre dimensiunile astronomice ale pagubei... Primărița a dispus închiderea, pentru o zi, a Palatului Papilor, ceea ce nu s-a întîmplat nici cînd a murit Jean Vilar... Tristețea e că nimeni n-a avut, practic, de cîștigat din protestul intermitenților (oricît de zgomotos-spectaculos ar fi fost el, și oricît de asociat, în presă, cu frenezia contestației din mai ’68): față cu “autismul guvernamental” (cf. Faivre d’Arcier), bieții
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]
-
este marea noastră necunoscută. Filosofia românească este marea necunoscută a culturii române și, pentru ea, muncesc foarte mult și sînt bucuroasă că am ce spune. Iar dacă printre cadrele didactice din universitate sînt și bărbați misogini, asta e problema lor. Tristețea lor, la urma urmelor. D.P.: Ca intelectual, nu ai nici un fel de complexe în fața bărbaților, iar forța ta interioară cred că îi șochează pe mulți dintre ei, îi intrigă, poate... M.P.: Eu nu mă simt puternică, eu mă simt fragilă
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
că dacă s-a făcut mare, copilului trebuie să-i fii frate. Or, Preludiu e frate de sânge cu Voicu Enăchescu, pentru care nici o bucurie nu este egală cu cea pe care o simte atunci când este împreună cu frați și nici o tristețe mai adâncă decât aceea pe care o acuză când este departe de ei. Între Preludiu și Voicu Enăchescu s-a instituit acea fraternitate capabilă să pună în funcțune partajul reciproc al inimii, al muncii și al talentului. Să plămădești o
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
are de studiat un drum de peste o jumătate de secol. Aici ar fi de povestit (tot scurt) o mișcătoare seară omagială, în memoria lui Maurice Pialat și Daniel Toscan du Plantier, care au murit la începutul lui 2003 (primul de tristețe că nu mai filmează, al doilea de epuizare zicea Gilles Jacob, președintele Festivalului). Pialat, regizorul controversatului SOUS LE SOLEIL DE SATAN (produs de Daniel Toscan du Plantier) a cucerit Palme d’Or, în ’87 (ceea ce de atunci nu i s-
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
de istorie al festivalului furnizează imagini de la festivitatea de premiere de atunci, cu Catherine Deneuve înmînîndu-i trofeul lui Pialat, în huiduielile sălii. Dacă voi nu mă iubiți, nici eu nu vă iubesc", strigă regizorul spre sală, la microfon, negru de tristețe... Acum, în 2003, pe scenă urcă Gerard Depardieu, actorul principal al filmului, cu acea Palme d’Or în brațe ("Mi-a dăruit-o Maurice, atunci ") și de mînă cu un puști de nici zece ani, fiul regizorului, căruia îi transmite
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
cu un puști de nici zece ani, fiul regizorului, căruia îi transmite premiul... Depardieu a vorbit despre cei doi prieteni, a încheiat, lumea aplaudă, dar el se întoarce din drum, ca să mai spună ceva, cu un glas de o infinită tristețe: "Aș vrea să adaug că cei care nu ne iubeau atunci, ne iubesc acum"... Așa se scrie istoria.
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
din familia "elevului singuratic" și palid bacovian, prelungit mai apoi în "Restriștile" unui Voronca, foarte tânăr și el în 1923, visând cu timiditate un spațiu ocrotitor, atunci în "plimbări bolnave", "sfârșit", lamentându-se cu voce scăzută pe tema unei congenitale "tristeți" și "boli" care cere audiență și înțelegere. Noul portret e și el mereu în căutarea a "ceva bun", a unei legături sufletești, a tandreții și a iubirii. Un mic rezumat al acestei căutări îl avem în versurile următoare: "îți caut
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
puțin în exploatarea formulelor de publicitare. În fine, acest spațiu are o atmosferă nobilă pentru artă. Și firescul ei. De aceea, mă obligă și pe mine, spectatorul, să mă comport la fel: liber în receptare, în atitudine, în bucurie sau tristețe, liber să decid, cu argumente, dacă m-a prins și m-a convins ce-am văzut sau nu. Libertatea este savuroasă atunci cînd există în mintea și trupul unei societăți, unui individ, unei arte. Îți dă și detașare, îți dă
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
întinde cât vezi cu ochii, sfărâmându-se pe stânci. [...] Eram aproape mort când venii pe lume. Mugetul valurilor ridicate de o vijelie anunțând echinoxul de toamnă împiedica să se audă propriile-mi strigăte; mi s-au povestit adesea aceste detalii; tristețea lor nu s-a șters nicicând din amintirea mea. Nu există zi în care, visând la ceea ce am fost, să nu revăd cu gândul stânca pe care m-am născut, camera unde mama îmi impuse viața [...]." Aceste pagini vor fi
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
intime popasuri, cu statui impresionante, cu un lac răcoritor, cu o fîntînă dăruită la începutul secolului de George Cantacuzino. Alei urcă, altele coboară, se lățesc, se îngustează într-o varietate de idei. Uneori, cînd plouă, aerul proaspăt și o anume tristețe a aburilor îmi amintesc de parcurile Flo-renței pe care le străbăteam în-tr-o vreme în lung și-n lat. Proporțiile sînt pline de echilibru și tihnă. Încă se mai poate observa asta, chiar dacă vajnicii comuniști au vrut, cu orice preț, să
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
încă regimului pe care l-a servit obedient și cu profituri ( evident) materiale". Cu o mai largă apertură, e vizat actualul parlament, care oferă un "spectacol mizerabil": "«Aleșii» noștri, demagogi și agramați, se întrec în alocuțiuni de un nivel penibil. Tristețe mare. Am moștenit de la regimul comunist vocabularul și «ideile» cu care ne-am hrănit în lungile și numeroasele ședințe de partid sau sindicat. Nu văd nici o ieșire (pe termen scurt) din jalnica situație în care am decăzut". E așadar o
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
și meserii când, în chipul cacofoniei crase și deloc inocente și a dezacordului: "feerica cadență" și, iată, " Și calde nimburi ne-apăru pe umeri", îmi apăru și mie, clară și dureroasă în fața ochilor, situația. Fusese magic "vântul cel negru" între tristețile de marcă ale unei nopți de revelion, dar și el s-a risipit pe dată, ca și prezența "martorului blând la nunta Apelor", care n-a mai avut rezonanță și nici importanță în peisajul moldav, întotdeauna dulce, din Despre Orașul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
a pus pe sfera în care pluteam,/ Din mâini și trup el se tot zguduia,/ Să mă salvez nu mai puteam./ Căci bula de săpun ce mă adăpostea/ Piere.../ Sub acțiunea soarelui,/ În tăcere". ( Timea Silvia Kengyvel, Satu Mare) * Ce sunt tristețile? "Jurnale intime/ Ținute/ La vedere". Ce nu știai? "Când ți-ai lepădat/ Și ultimul bănuț/ Al iluziilor/ M-ai prins de mână./ Nu știai că sînt,/ de fapt,/ Prăpastia pe care ai săpato ( sic)/ Cu timpul/ În mine". Ce e
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
creaturi preagînditoare, "adaptarea e rușinoasă, e ca și cînd ai capitula"... În rolul scriitoarei, fascinată mai întîi de orhidee și mai apoi de hoțul de orhidee, Meryl Streep iradiază, parcă, și ea, ceva din stranietatea unei orhidee; în plus, are tristețea unei făpturi care ar vrea să simtă ce e aceea "o pasiune nemărginită", dar are resurse limitate... Personajul i-a adus Globul de aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar, așa cum "hoțului de orhidee", lui Chris Cooper, curajosul
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
prestigioase din Franța, Germania, Italia, Spania, Australia, România , reprezintă unul dintre reperele importante în evoluția gândirii muzicale și filosofice europene a secolului XX. La 4 Aprilie 2003, Mihai Mitrea-Celarianu se stingea, subit, din viață, la Spitalul Avicenne din Bobigny, cu tristețea imensă de a nu-și fi putut revedea patria. Dialogul care urmează e alcătuit din fragmente selectate din-tr-o convorbire amplă, de peste trei ore, pe care am avut realul privilegiu să o înregistrez în 1998, la Paris. Ea a făcut obiectul
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]