188 matches
-
putea fi prins în trei fire atît de subțiri, așa cum greutatea unui orologiu masiv, făcut să meargă opt zile, e suspendată de trei scîndurele?! Acesta să fie oare monstrul despre care s-a spus cîndva pe un ton atît de triumfător: „Ciurui-vei tu cu săgeți pielea lui și capul lui cu junghiul de vînat pește?... Dacă lovești în el, nici sabia nu ține, nici sulița, nici săgeata, nici țăpoiul! Fierul i se pare lui ca paiele și arama, ca lemnul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Vă bucurați cu toții că ați învățat aceste lucruri? Da, padre. Undeva în sat se auzi cântând un cocoș. Niște copii despuiați se uitau dintr-un colț al răscrucii la această scenă ce aducea întrucâtva cu o judecată. Velasco se întoarse triumfător spre japonezi. În acel moment, subsorile sale răspândiră în aer un miros puternic, dulce-acrișor, însă Velasco nu păru să bage de seamă. — Noi am ridicat în Nueva España multe astfel de sate. Suntem încredințați că toți indienii creștinați sunt fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încurce între picioare! Balamber nu găsi nimic să-i răspundă și se lăsă moale pe podeaua carului, zicându-și că, în fond, ea avea dreptate. își întoarse privirea spre reflexele indigo și aurii pe care apusul de soare le picta triumfător pe imenșii nori ce stăruiau peste întinderea câmpiei: tăcuți și maiestuoși, prietenoși, ei păreau că însoțesc coloana în marșul ei spre răsărit. îi observă îndelung, legănat de mișcarea monotonă a carului pe pavajul spart, în vreme ce în mintea sa se amestecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acela care are un suflet egoist, adică acela care n-are sufletul potrivit pentru căsătorie. E una din multele ironii ale vieții. 10. ...amorul este o putere așa de naturală și de mare, el vineașa de nechemat, izbucnește așa de triumfător și de nepăsător de calculele oamenilor, încît slabele sfaturi ale rațiunii vor fi întotdeauna înăbușite de întîile porniri ale acestei pasiuni, în sufletele acelor care sunt în stare s-o simtă. Și, de altmintrelea, acela care, între 20 și 25
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de strajă lângă narea stângă, cu o umbră fină de cotleți 1 albăstrui lângă urechile cu cercei roșii, am înțeles că avea în adevăr nevoie de toată forța suspinelor ei ca să poată zdrobi un piept atât de oceanic, care lupta triumfător pentru întîietate cu alte farmece ale persoanei ei. 1 Aici: șuvițe de păr. Badea Vasile și caii își împrospătaseră forțele. El în crâșmă, ei la fântână. Acum și el, și caii erau mai bine dispuși. Din Humulești, am intrat peste
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de zahăr și două de undelemn...!! Mai mult, un alt milițian descoperi pe balcon cam cinci kilograme făină albă ambalată În ziare rudimentar, primită În dar dela un lucrător și care Atena uitase de prezența acestui corp delict pe care triumfător, milițianul o aduse aruncând’o pe masă cu evidente urme de făină risipită datorită ambalajului , ce cu greu se menținea intact. Mai Îngrămădiră pe aceași masă și unele obiecte de igienă personală, determinând pe presupusul șef să exclame. „Priviți tovarăși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Împăienjenită a ochiului și cu mici mustăți de pisică - o insulă meditativă pe insula Manhattan - era clar că cei bogați pe care Îi știa erau câștigători În lupte de Încălcare a legii, de Încălcare permisibilă a legii. Cu alte cuvinte, triumfători În formele de Înșelăciune și Împietrire a inimii considerate de ordinea politică În Întregul ei ca fiind productive; modalități de a trișa sau de a tâlhări sau (cel mult) de irosire ce făceau ca În ansamblu produsul național brut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scape de masacru, unii începură să alerge spre laturi, căutând să ajungă în pădurea de unde veniseră. Alții îi urmară, urlând. — Am învins! - un soldat scoase lama aburindă a gladius-ului din pieptul unui quad prăbușit la pământ. Am învins! Glasul lui triumfător acoperi strigătele quazilor rămași, care încă mai încercau să se apere. — Antonius Primus a învins! Antonius trase de frâu și își opri calul. În fața lui, scena luptei păru să înghețe, să rămână pietrificată în timp și spațiu, o reprezentare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alb. Urmau acvilele, drapelele și însemnele armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele scoase din teci și purtau colane; armurile lor străluceau în soare. Vitellius urcă pe Capitolium, aclamat de mulțime ca un triumfător, și se instală în Palatul Cezarilor împreună cu o curte care număra mii de oameni, indiferent la abuzurile comise de soldații săi. În ziua sacră a Allia, când, pentru a comemora teribila înfrângere a galilor din urmă cu trei sute de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era imposibil cu scenariul ăla să transformi Fiasco-ul într-un vehicul Guyland. Lorne spuse că el e mai mare ca Spunk - da, și mai puternic. Spunk îl invită pe Lorne s-o dovedească. — Uite, John, spuse Lorne, întorcându-se triumfător spre mine. Gunoiul ăsta mă amenință chiar la mine în casă. Am înțeles că primul lucru pe care trebuia să-l fac era să aduc vedetele pe un teren neutru și să mut întreaga operațiune în mansarda lui Fielding. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aproape, fiorul creștea înăuntrul lui, iar momentul a fost... Ea s-a smuls din el, dur și fără vreun avertisment, apoi s-a ridicat în picioare pe pat l-a privit de sus, calmă, netulburată, iar ultramarinii ei au lucit triumfători. — Liv e cea care rupe legământul, a spus ea. Răzbunarea lui Liv asupra lui Grimus, urzită timp de secole întregi de chibzuială pe un scaun, în întuneric. Acum, apucată, vrăjită, o pusese în aplicare împotriva Spectrului. Era o umilință totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sculptura mea! M-ai văzut făcând-o, știi cât mi-a luat! Spune-mi odată ce dracu’ s-a întâmplat cu ea. A respirat adânc. —Ai avut cumva dreptate, a spus. Nu instalația l-a omorât. — Știam eu! am țipat eu triumfător. —Te-ai îndoit vreodată de asta? a întrebat curios. Nici măcar o dată? Am dat din cap. În nici un caz. Niciodată. Continuă. M-am aplecat nerăbdătoare. —Sam, uneori oarba ta încredere în tine... nu, încăpățânare... —Hawkins! —Bine. Sculptura nu l-a ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în care simțămintele noastre își găseau mulțumire.” „Pe stânca neagră”, cântecul lui Ștefan cel Mare, a cărui melodie se spune că s-a păstrat din timpul lui, din generație în generație. Se spune că în sunetul acestei melodii intra Ștefan triumfător în cetatea sa de la Suceava acum 500 de ani. Când îl cântam, simțeam trăind acele vremuri de mărire și de glorie românească, ne afundam în cinci sute de ani de istorie și trăiam câteva clipe acolo în contact cu vechii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
apuci acuma, zice, să mănânci dintr-o dată o omletă de opt ouă!" Asta nu, i-am răspuns și eu atunci, dacă numai de asta depinde totul..." "Dar de ce să depindă?" a dat el iar din umeri, iar eu am izbucnit triumfător în hohote de râs și l-am părăsit acolo, lângă același zid de care se rezemase și contempla, flegmatic, cerul albastru de primăvară... BĂTRÎNUL ÎNVĂȚĂTOR Mi-a intrat în casă bătrânul învățător. A dat bună ziua și mi-a spus că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să mai fac un gest de încurajare. Sentimentele mele sunt foarte sumare acum. Mă simt ca o actriță dintr-un film de succes pe care l-am văzut de curând, o actriță de patruzeci de ani care tocmai a revenit triumfător pe ecran și căreia toate cronicile i-au ignorat prestația pentru a se concentra mai degrabă pe înfățișarea ei tânără, uimitoare. Își injectase atâta silicon în obraji, încât fața îi devenise aproape imobilă, incapabilă de vreo expresie. Fruntea nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pungașilor! se răstește întărâtat și pretențios, totodată, Mânecuță, ridicându-se de la birou și schițând amenințător un pas, către scaunul lui Boss. Încrederea este întotdeauna o chestiune cu dublu sens! Iar dovada, dovada e chiar aici, în coșul acesta, plusează el triumfător și dă să-și bage laba lui butucănoasă de jandarm, sub scutec. Vierme sare de pe loc, ca de pe arcuri, lipindu-se de biroul lui nenea Sandu și țipă ca din gură de șarpe: Stai! Nu atinge nimic! Nuuu...! E o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
său deja bătrân (1Rg 1,5). Soarta sa nu a fost mai fericită decât a lui Absalom. Succesorul lui David a fost Solomon, nu Adonia, care a pierdut nu numai tronul, ci și viața (1Rg 2,12-25). Solomon a intrat triumfător în Ierusalim, nu pe un car tras de cai, ci pe măgărița lui David (1Rg 38). Măgarul - care pentru noi reprezintă cu totul altceva decât gloria regească - este în Biblie simbolul regelui păcii. Nici Solomon nu a fost credincios acestui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
parlamentarii reluară lucrările cu un surplus de elan și patru senatori mai puțin, aceștia acceptând serviciile gratuite ale Spitalului de Urgență unde, fără nici o explicație plauzibilă, Jocul De-a Bâzza se revărsă intempestiv din camera de reanimare peste tot, cucerind triumfător și fără rezerve toate rezervele, curtea, străzile și mijloacele massmedia, care mijloace lipsite de cenzură și de o lege adecuată, deturanră până peste poate locul și rolul bâzzei în ridicarea nației pe noi și importante culmi (civilizație, progres, evoluție, șamedeă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sune. După ce a plecat, m-a cuprins un sentiment de eliberare, anume că eu eram cel învingător, de vreme ce eu o iubeam mai puțin decât mă iubea ea. Aveam senzația că îmi cresc noi aripi și că încep să zbor. Păream triumfător emoțional și asta mă bucura nespus, o bucurie cam amară. Începusem să fredonez o melodie pentru a-mi ascunde tristețea, dar concomitent, pentru a-mi sărbători libertatea redobândită atât de greu. Începusem într-adevăr să fiu eu, Codrin, cel de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pe care i-o crease mina durase odată la nesfîrșit, căci nu atinsese niciodată punctul culminant. După ce desena sau se cufunda mohorît în meditație, era chemat la masă sau își făcea temele sau ieșea la plimbare și se întorcea ca triumfătorul prim-ministru al republicii lui. După ce medita la mină cîteva minute, penisul lui tînjea să atingă ceva, și dacă i se refuza ajutorul, exploda de unul singur, lăsînd o pată umedă pe pantaloni și un dispreț atît de mare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o aducă acasă? se enervă și mai tare Fara. Ascultă Castler, tu... Dar se opri. Simțea o greutate cumplită în stomac. Parcă întreg corpul îi era doborât de ea. - Adică vrei să spui... - Vreau să spun, replică rânjind grețos de triumfător Castler, că băieții nu lasă o țipă de excepție ca ea să rămână singurică, singurică. Și, bineînțeles, băiatul ăla al tău a fost primul care i-a vorbit. Și apoi încheie. - Acum merg mână în mână pe Second Avenue și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
rigoare, Miliția și-a spart capul luni de-a rândul incapabilă să înțeleagă cum s-a comis crima. Își calculă pauza. La autopsie s-a constatat că victima nu consumase absolut nimic cu 14 ore înainte de a muri. Se uită triumfător la bătrân. Melania Lupu întrebă încet: ― Și? ― În lipsa probelor, dosarul s-a clasat. Oftă. Mă întreb dacă maiorul Cristescu va repeta figura. Se așternu liniștea. Melania Lupu netezea fața de masă privind în gol. Sculptorul îi surâdea fermecător bătrânului. Chipul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
putea nega că manifestele Încercau să reconstruiască fazele Planului așa cum le sintetizase Diotallevi. Primul frate, la a cărui moarte se făcea aluzie, sau la faptul că ajunsese la „termen“, era fratele I.O., care murea În Anglia. Deci cineva ajunsese triumfător la prima Întâlnire. Și se menționau o a doua și o a treia generație! Iar până aici totul părea să fi fost În regulă: a doua generație, cea engleză, Întâlnește a treia generație, cea franceză, În 1584, iar cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
avut ocazia să îmi împart copilăria cu oamenii și tărâmurile frumoase ale Dobrogei. Dobrogea este o regiune a țării noastre care ascunde istorie, mândrie și frumusețe. Dealurile cele înalte peste care soldații și-au purtat războaiele din care au ieșit triumfători, Dunărea cu a ei istorie străveche ce se întinde peste mări și țări, marea cea datorită căreia Dobrogea este renumită în lume și plaiurile fără de sfârșit întinse și verzi mi-au umplut copilăria de fericire, mândrie și puritate. Mă simt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Trage-acum! BĂRBATUL CU BASTON: Să trag? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage! (BĂRBATUL CU BASTON trage de funie secunde în șir. La piciorul său se adună grămada de funie scoasă. La capătul funiei atârnă o gamelă mare, soldățească.) BĂRBATUL CU BASTON (Triumfător.): Am scos-o! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Este că a lins-o? BĂRBATUL CU BASTON: A făcut-o lună. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Arunc-o-napoi! BĂRBATUL CU BASTON: Poate s-o spăl? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu-i nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]