116 matches
-
Doctor Ragnavaldur Sicl; genialului avocat Ludovic L. (pe care nu-l cheamă nici pe departe Ludovic L.); dar, în primul rând, Justiției suverane, care ne dovedește mereu că nimeni nu e mai puțin vinovat decât noi ceilalți. Ioan HOLBAN Lumea triumfalismului pozitiv Justiția suverană sau adevăratul Tratat de Drept Procedural (Editura Junimea, 2016) este a treia carte de "vocalize" ale lui Gheorghe SCHWARTZ; autor al celui mai amplu ciclu epic din proza noastră, Cei o Sută, însumînd unsprezece romane masive, tipărite
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Dr.Dr.h.C. Julius Zimberlan dă sentința, după ce inculpații vor fi fost apărați de maestrul Ludovic L., Cavalerul Adevărului Ultim sau al Dreptății Finale, genialul avocat care reușește, contra unor onorarii consistente, să piardă toate procesele. Ne aflăm într-o lume a triumfalismului pozitiv, o lume pe dos, într-o antiutopie de aici și acum (cum ne indică un caz "petrecut nu altundeva ci chiar în exclusivul salon albastru al clubului ROYAL din Parisul anului de grație 2015"); acolo, oriunde, adică, aici și
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
să se mire, să rîdă și să plîngă, de cîte se întîmplă de rîsu' plînsu' într-o lume în care Justiția "e suverană", de o "mare și incontestabilă înțelepciune", rezolvînd "magnific" toate cazurile și primind bile albe: o lume a triumfalismului pozitiv, parcă din alte vremuri, dar și de astăzi, din bilanțuri și rapoarte, cînd "nu poate nimeni contesta că justiția e suverană, doar ea fiind aptă de a da la fel de îndreptățit o decizie favorabilă la o instanță și una contrarie
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
vi-l vom putea explicita în amănunte abia peste 99 (nouăzeci și nouă) ani. Pentru a fi sigur că veți ajunge la un exemplar din ediția limitată, este recomandabil să faceți abonamente anticipate la secretariatul editurii. CUPRINS Ioan HOLBAN Lumea triumfalismului pozitiv 7 Secțiunea I Îndrumar practic sau fragmente din cursul de drept procedural ținut de onorabilul judecător Academician Profesor Universitar Emerit Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan 20 Secțiunea a II-a Procese pilduitoare (O introducere cu comentarii) 25 Secțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
religiilor și țărilor. Speranța în unitatea Bisericii Sunt și rămân un membru loial Bisericii mele. Cred în Dumnezeu și în Cristos, nu cred totuși în Biserică. Îi refuz orice încercare de a se situa pe același plan cu Dumnezeu, orice triumfalism arogant și confesionalism egoist; rămân deschis comunității credinței creștine în totalitatea sa și tuturor Bisericilor. Viziunea mea personală s-a lărgit în mod constant în decursul anilor: de la unitatea Bisericii a trecut la pacea între religii și, în fine, la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ar fi ele. Magia discursurilor are viață scurtă. Preocupați mai mult de efectele căderii Cortinei de Fier asupra propriei lor țări, creatorii de opinie și intelectualii academici americani, ca actori principali ai Războiului Rece, au avut ei înșiși reacții diferite: triumfalismul reușitei la cei de dreapta, gustul amar al consecințelor economice ale acestui conflict și al echivalenței morale dintre puterile imperiale aflate în blocuri ideologice opuse, la cei de stânga 180. Indiferent de opțiunile ideologice, se vor lamenta împreună în fața pericolului
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
fericită, decomplexată, diversă e mai mare, dar, în același timp, a crescut și numărul celor care se simt dezamăgiți și frustrați. Fericirea erotică este mai accesibilă pentru femei și homosexuali, dar multiplele manifestări de m3izerie sexuală nu încetează să dezmintă triumfalismul sondajelor și al promisiunilor de satisfacere a simțurilor. În cele din urmă, suntem martorii nu atât ai eșecului revoluției sexuale, cât ai limitelor categoric de nedepășit pe care le întâmpină proiectul politic de împlinire libidinală universală. A fost o iluzie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
jumătate dintre români se așteaptă ca alegerile să aducă o schimbare de vreun fel), lumea dorește ca lucrurile să fie tranșate pe micul ecran. Ori, tocmai în acest moment, PSD-ul, până atunci omniprezent, a lipsit din scenă. [...] Idilismul și triumfalismul de pe ecran nu-și găsește nicicum confirmări în viața de zi cu zi. [...] După cum inspirat spune talentatul și curajosul redactor de la Realitatea TV Robert Turcescu, ”există mai multe Realități”. Fenomenul este cvasi-generalizat, atât în presa audio-vizuală, cât și în cea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a-și revizui conștiința moral-poetică și de a prefera alinierii nonsubordonarea: „Să sfărâmăm, / din când în când, / formulele de-a gata, blestematul / lanț al frazelor disciplinate, / ca niște soldați la instrucție! // Hai, rupeți rândurile!” (A avea și a nu avea). Triumfalismul de odinioară cedează locul interogației atinse de dezamăgire. Pavăză putredă (1981) consemnează punctul terminus al acestei coborâri lucide. Cartea fixează imagistic coșmarul ultimului deceniu ceaușist. Limbajul esopic e atenuat de aspectul de cronică tranzitivă. Lumea fericirii în care crezuse tânărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
de aur": Iorga, Vasile Pârvan, Xenopol, Nicolae Densușianu, V. Papacostea. Totodată au fost republicate lucrările unor autori de eseistică naționalistă cu accente filosofice, precum și studiile de filosofia culturii ale lui Blaga. Alături de teze ale autohtonismului interbelic antioccidental, de izolaționalismul și triumfalismul ceaușist, au proliferat și urmașii fantasmagoriilor traco-geto-dacice tip Ion Gheorghe, fie în stare agresivă, fie la cote rafinate tip C. Ciopraga cu a sa luminoasă, încântătoare "Personalitate a literaturii române" (1973). Tot astfel, Traian Herseni, abia ieșit din închisoare, oferă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un dozaj probabil mai convingător decît în alte locuri: o dinamică întreținută constant a intrigii melodramatice, un context autobiografic mai pronunțat (unii exegeți cred, pe bună dreptate, că romanul e cel mai autobiografic dintre creațiile autorului Marilor speranțe) și un triumfalism lipsit de ostentație, indus de tehnica premeditată a happy ending-ului. Totuși, dincolo de stereotipurile epicului pencilensian, descoperim aici și nuanțe arhitecturale de mare subtilitate, care - să recunoaștem - l-au consacrat, în fapt, pe scriitor în istoria culturală a Regatului Unit. Nu
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
istorice. Și aici este principala noastră deviere de la drumul ce ne închipuim că îl parcurgem. S-a făcut tot posibilul "de sus" ca să se uite amănuntul cu fermele, să se șteargă din istorie. Poporul trebuia educat numai pe baze de triumfalism! La fel s-a procedat cu Istoria în general: nu ne aranjează Dragoș cu descălecatul, găsim alt călăreț, mai înțelegător, mai apropiat Moscoviei. Nu ne place bătălia de la Stănilești, hai s-o prezentăm ca un triumf al lui Petru cel
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
amplă măsură unor șaizeciști de notorietate. Putem vorbi chiar de un paradoxal efort al simplificării, al reducției lumii la enumerare, înregistrare, inventar al obiectelor și faptelor, în cercul unei existențe ostentativ domestice, marginale. Renunțînd la orice formă de redundanță și triumfalism, poetul acceptă bunele oficii ale cotidianului. Avem a face cu o prezență a spațiului intim, opusă celei a spațiului public, ultimul bun conducător de clișee propagandistice ori măcar filosofante: „Cu sunete dulci cad resturile din găleata/ de gunoi va trece
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
ce cer artelor Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej și Ceaușescu, am vedea că exigențele ideologice nu sunt foarte diferite, după cum nici literatura oportunistă nu are prea multe modalități de răspuns. Se îmbogățesc formele de exprimare a unora și acelorași clișee. Rămân neschimbate triumfalismul, entuziasmul construcției comuniste, apologia muncitorului, a muncii, a omului nou și a vieții noi. Optimismul obligatoriu răzbate în lozinci versificate, îndemnuri mobilizatoare, încrederea în viitorul măreț, confirmarea politicii partidului. Cultul conducătorului iubit ridică statuia pe un soclu din ce în ce mai impunător. Poezia
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
hotărât la Moscova după un plan minuțios, eficient, verificat („preocuparea unică a fost transformarea temelor ideologice în sentimente active"), prin literatura tolerată din rațiuni propagandistice, până la adoptarea tezelor protocroniste din anii '80 care serveau atât de bine politicii izolaționiste și triumfalismului național-comunismului lui Ceaușescu. Cum stau lucrurile, în mare se știe. Nu voi insista nici asupra viziunii religioase (urmărită cu acribie de critic) din substratul sistemului propagandistic. Peisajul e bizar, „ar fi necesare alte ustensile", spune autorul, căci avem de-a
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
în istoria modernă drept „anno mirabilis“, anul în care, rând pe rând, statele europene s-au desprins din chingile unui regim opresiv. România părea să fie condamnată la izolare. Trecuse, aparent, cu bine pentru regimul de atunci, congresul partidului comunist, triumfalismul epocii a fost afișat, ca de obicei. Liniște. Tăcere. Deprimare. În jur, viața clocotea sub presiunea schimbărilor. În țară, ici, acolo, focare de revoltă erau stinse cu aceeași pricepere pe care slujitorii regimului o dovediseră, din 1977 încoace. La 15
Agenda2003-50-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281812_a_283141]
-
Coșbuc, Goga, Mateevici. Un patetism ce ar putea părea revolut e reînviat cu autenticitate morală, dovadă a faptului că poezia posedă nu doar un determinism propriu ci și unul legat de contextualizarea sa. Nu e aci demagogie precum în prestațiile triumfalismului național-ceaușist, ci manifestarea unei umori dintre cele mai onorabile, într-un limbaj încă plin de sevă. Sunetul de trompetă e adus la modulații elegiace. Nu numai poetul sfințește locul, ci și locul sfințește poezia: "Doamne nu pot să impart / trupu-acesta
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
are nici un fel de relație semnificativă (sau nu am știut eu să le identific?) nici cu proza rusă, clasică sau modernă. Nu pun la socoteală oportunismele din anii ´50, care nu pactizează cu tradiția profundă rusească, ci cu ideologia sovietizantă (triumfalismul comunist, colhozurile, modelele personajelor idilizant-pozitive, retorica fericirii colective), care nici nu merită adusă în discuție. Micile izbânzi ale romanului basarabean apar după 1965, ca și în romanul din România, după eliberarea de poncifele propagandistice și după relaxarea obligativităților tematice. Romanele
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
Timpul în 2003). Fapt semnificativ: procentul de promovabilitate - după cum reiese dintr-o statistică realizată în 1927 de directorul liceului - era de 77% (la bacalaureat, situația era identică). Astăzi, în condițiile învățămîntului masificat, după mai bine de 50 de ani de triumfalism didactic, după examenele de bacalaureat putem citi în marile cotidiane: "Doar 95% dintre absolvenții de liceu au promovat bacalaureatul!"... Majoritatea numelor menționate pot fi regăsite constant în paginile revistei Vlăstarul (care apare din 1923). Pe Mircea Eliade îl întîlnim încă
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
de substanță, în stare să spargă crusta retoricii oficiale tocmai pentru că, posedînd secretele tehnice ale "retoricii", refuză să se alăture, printr-o angajare îngustă, uneia sau alteia dintre cele două tabere, fie prin propagandă pentru "învingători", fie prin pamflet împotriva triumfalismului găunos. A simțit, în anii aceia de lipsuri și frustrări, cu instinctul sigur al artistului incoruptibil, că adevărul vieții depășește opozițiile maniheiste și că în societatea spaniolă postbelică nu existau "învingători" și "învinși", ci toți spaniolii erau niște convalescenți în
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
fost scutit nici PDSR. Astfel că cei care se află în bucătărie vor să fie scutiți de surprizele unor dezbateri reale, care i-ar putea scoate de acolo. În congresele noilor partide bîntuie un duh al unanimității care amintește de triumfalismele congreselor PCR. Deosebirea e că în momente de criză, aripile își iau zborul din partid, nu sînt tăiate, ca în bunele vremuri cînd partidul dispunea de o minoritate incontestabilă de tip partidul sînt tovarășii 1 și 2. Sau, în termeni
Cutremurul bucătăriilor de partid by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16621_a_17946]
-
sale? Un pic de gelozie este explicabilă! Așadar, Mihai Ungheanu întrupează într-o formă apropiată de desăvîrșire tranziția național-comunismului de la obiectivul de clasă spre cel etnic. În comunism el nu vede altceva decît o tentativă de aservire națională: "E aici triumfalismul unei revanșe, căreia i s-a zis de "clasă", căreia i s-a zis "dictatura proletariatului", dar care a fost, în realitate, doar triumful unei categorii limitate de victorioși și triumfători politici pe spinarea unei națiuni". Nu-l interesează nenumăratele
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
orgoliu, știam că nu sunt ca ei și că n-aș vrea să fiu ca ei. Dar asta nu înseamnă că aș fi considerat că eu tai poezia românească în două”. Deprins în familie, simțul ridicolului se exercită asupra oricărui triumfalism solemn, începînd cu legionarii („frate-meu era foarte sensibil la ridicolul lor”) și Carol II. Pentru M. Ivănescu, vanitatea publică, inclusiv cea auctorială, și rigorismul etic sînt expresii ale inautenticității narcisice. Nu cred, precum Liiceanu, că avem de-a face
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
sub lună.// Vântul a furat o jumătate/ și ceva din cărțile tăiate// și-am rămas cu-un popă și cu-o damă,/ până norii-și leapădă din scamă" (Danț). Inspirația e clasică, oarecum pillatescă în umbra peisajului, cu ceva din triumfalismul și prea plinul lui Radu Gyr. De la primul: "Marmora de Paros, albă, rece, grea,/ am s-o înalț să-nvingă depărtarea și/ palida lucire care mă lovi/ când din creanga bolții a căzut o stea" (Antică). Din celălalt: "Ierni de
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
înseamnă că, mai mult decât să-l îndepărteze de ideologiile lor, fascismul sau comunismul au erodat scriitorului entuziasmul pentru orice fel de proiect social și l-au făcut sensibil la „kitsch-ul politic” de pretutindeni. E și motivul pentru care triumfalismul, „vivacitatea victoriei și bucuria eliberării nu abundă în aceste pagini”. În ce constă însă originalitatea reflecțiilor lui Norman Manea? În primul rând, în această insistență asupra caracterului carnavalesc al totalitarismului. Din perspectiva scriitorului româno-american, ceea ce individualizează totalitarismele de secol XX
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]