208 matches
-
dar are perfectă dreptate atunci când compătimește "omul care părăsește câmpia și-și petrece existența între ziduri. Orice ființă care rupe legătura intimă cu Natura Mamă pierde calități însemnate, cunoaște boala și degenerarea." Pe vremuri, dezvoltarea urbană era prezentată, la noi, triumfalist, ca vector al modernității și semn indubitabil al progresului. De la România rurală, la cea urbanizată doar și-n definiția comunismului figurează teza dispariției deosebirii dintre sat și oraș. (Obiectiv abuziv fetișizat: ca și cum orașul ar reprezenta idealul suprem, satul rămânând doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să susțină existența efectivă a orientării în literatura română contemporană, ilustrată nu numai de unii dintre optzeciștii canonici, ci și de scriitori ceva mai tineri, afirmați după 1990, cum ar fi prozatorii Adrian Oțoiu și Dan Perșa, totuși scenariul întrucâtva triumfalist acreditat de exegeza militantă a p. românesc - linia Cărtărescu-Lefter - nu se bucură de o acceptare unanimă. Contestările comportă, și ele, un sistem de argumentație convingător. Unul dintre cei mai energici contestatari, considerând imaginea p. românesc inautentică, idilic-voluntaristă, manipulată și confecționată, va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Un curent literar (cultural) care este umanist, realist, autenticist etc. pur și simplu nu are cum să fie postmodern”. Demersul critic al lui Ciprian Șiulea vizează în esență un anumit mod de a transforma p. românesc într-un mit compensator triumfalist, prin nesocotirea spiritului critic, rămas într-o marginalizare categorică „față de mainstream-ul mesianic, delirant propagandistic și «constructiv» cu orice preț și în orice condiții”. Existența unor asemenea controverse vădește faptul că un consens cu privire la identitatea, natura, particularitățile, amploarea și importanța fenomenului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
considerat a fi un factor al expansiunii puterii raționalității în domeniul vizualului, noile tehnologii ale vizualului sunt valorizate în măsura în care furnizează cât mai multe resurse pentru aproprierea, manipularea și controlul vizual al lumii. Kevin Robins propune, însă, o critică a idealismului triumfalist, tehnocratic, progresist și raționalist, legat de noile tehnologii. Interesat să dezvolte unele perspective și agende alternative, Robins caută să exploreze diferite modalități de a ne raporta la cultura imaginii contemporane, iar preocuparea pentru medierea și folosirea imaginilor, dincolo de câmpul de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
lozinci ale biruinței, steaguri și portrete ale conducătorilor. Pentru toată lumea, singurele bucurii reale prilejuite de asemenea demonstrații erau efectele lor „colaterale”: se dădea liber de la serviciu și se găseau, brusc, crenvurști și bere. În rest, isteria colectivistă, retorica propagandistică, scenografia triumfalistă nu făceau decât să intensifice marasmul general. În comunism, bucuriile comunitare erau abominabile, pentru că erau impuse și mincinoase. Prin contrast, viața interioară, valorile individuale, convivialitatea micului grup de prieteni căpătau o importanță specială. Universul privat era singurul capabil să asigure
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Papacostea. El sugera o anume echivalență între victoria de la Baia și aceea de la Codrii Cosminului, pentru că ambele ar fi transformat vechile vasalități față de Ungaria și Polonia în "relații de egalitate"86 destul de puțin credibile pentru epoca respectivă. Acest ultim accent triumfalist indica în fapt și proveniența reală a textului de manual, căci întreaga lecție despre Ștefan cel Mare urma îndeaproape structura și informațiile cuprinse din monografia lui Papacostea 87. Mențiuni despre Ștefan se puteau întâlni și în lecția despre "dezvoltarea culturii
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
istorice pe coordonatele "duratei lungi", a structurilor social-economice și a mentalităților, ci și o diminuare a istoriei-narațiune. Clasica povestire populată de lideri politici, războaie și revoluții a fost blamată tocmai pentru ceea ce fuseseră cândva principalele sale atracții: explicații categorice, progresism triumfalist, pledoaria pentru Statul-Națiune, europocentrism, eroizarea "celor mari" și omitere celor conduși de ei283. Identificarea gravelor omisiuni ale cercetării istorice "tradiționale" a fost însoțită și de acuzația de partizanat, de ideologizare brutală. Istoria-povestire a fost condamnată pentru că selectează și accentuează acele
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acestei Uniri"369. De fapt, lecția propriu-zisă se reducea, aproape exclusiv, la o povestire despre cele petrecute, atunci, în acel oraș. Pentru memorarea corectă a textului, autorii solicitau expres elevilor să rezume, încă o dată, povestea adunării 370. Imagistica festivă și triumfalistă insista asupra "tricolorului unirii", asupra faptului că "toți cântau "Deșteaptă-te Române" și "Pe-al nostru steag e scris Unire""371. Unitatea națională, una dintre ideile-forță ale manualului, era extrasă în final din presupusa ei istoricitate, devenind o axiomă atemporală
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în 1918 autorii au scris o singură propoziție, dar această concizie putea fi o bună modalitate de a evita obișnuitele acuze de agresiune aduse guvernului român. Pentru Transilvania a fost rezervată o întreagă lecție, de patru pagini, cu insistente note triumfaliste (vezi Dragna Florea, Ionescu Matei, Iordănescu Aurel, Istoria României. Manual pentru clasa a VIII-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975, p. 160 și 161-164). 362 Ibidem, p. 163. 363 Relatarea lor era plasată, într-o parțială logică temporală, în interiorul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care aceasta a fost construită, sunt deosebit de necesare, așa după cum afirma un alt specialist În materie, Edward Said: Cred că rolul intelectualului modern, În condițiile În care normele dominante astăzi sunt atât de intrinsec legate de națiune (aceasta fiind Întotdeauna triumfalistă și situându-se Într-o poziție autoritară), este de a disputa normele dominante, de a arăta că un grup național nu este un dat natural, ci este construit, chiar inventat În unele cazuri. În cele ce urmează, voi prezenta câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
specific culturii occidentale; b) resentimentele și frustrările provocate de această atitudine arogantă În rândurile celor din afară; c) perspectiva autocritică și relativizantă a occidentalilor, În raport cu suficiența și egocentrismul presupuse de poziția lor favorizată; d) interiorizarea de către ne-occidentali a perspectivei triumfaliste a Occidentului, ceea ce presupune autovictimizare, acceptarea unui stigmat social, adoptarea entuziastă și, uneori, superficială a modelelor apusene. Desigur, trebuie spus că aceste atitudini nu reprezintă decât niște „tipuri-ideale”, aflate, de fapt, Într-o continuă mișcare În viața reală și negociate
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și se adresau publicului matur, care încă nu deținea aparate TV. Aceste benzi desenate au avut un succes enorm, Harvey Kurtzman în Mad depășind clișeul super-eroului care elimină de unul singur hoarde de naziști, deconstruind marile mituri ale culturii americane triumfaliste și ipocrite.632 Aceste formulări, consideră Wright, înfruntau "visul american" deconstruindu-l, încălcând norma conform căreia banda desenată trebuia să prezinte virtuțile unei societăți progresiste. Cu avantajul calității desenului și al concepției, adresate unui public adult și pretențios, care să poată
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
spiritul unei istorii comune și grandioase, reconciliindu-i cu eșecurile războiului, pierderea rangului și decolonizarea cu războaiele catastrofale din Indochina și Algeria". Complexul mesianic american nu a mai întâmpinat niciun factor care să îl tempereze, devenind hipertrofiat pe un discurs triumfalist; Japonia adoptă un discurs disculpator, aruncând întreaga responsabilitate asupra Germaniei; România este împăcată în poziția de "victimă a istoriei" care îi convine fiindcă îi justifică acțiunile (ori poate că nici nu vrea mai mult); comunismul este legitimat și rămâne cel
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
al Doilea Război Mondial și primul deceniu al Războiului Rece au anihilat individul pentru comunitate, super-eroii lui Stan Lee sunt complecși, rebeli, individualiști, își păstrează identitatea precum vechii eroi ai Vestului, la limita dintre civilizație și sălbăticie, total diferiți față de triumfaliștii și conformiștii "concurenți" de la DC. Ben Grimm, irascibilul om-piatră al Celor Patru Fantastici devine în scurt timp cel mai popular super-erou, manifestând existența unei credibile dimensiuni lăuntrice cu care publicul se putea identifica. I-au urmat toți ceilalți neadaptați, Hulk
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Bisericii. Semnul echivalenței așezat între ceea ce se poate numi „împărăția de o mie de ani” și trupul Bisericii (înțeles deopotrivă ca trup mistic al lui Cristos și instituție umană) reprezintă primul pas către constituirea unei „ecleziocrații” întemeiate pe o teologie triumfalistă. Altfel spus, din momentul în care întreaga „lume”, ca entitate metafizică și politică, se află sub autoritatea Bisericii (de vreme ce ne aflăm deja în „împărăția milenară”), orice exigență impusă de Biserică este a priori legitimă. Proiectul revoluționar al lui Augustin prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
inocență. Viziunea eshatologică din primele secole apostolice a fost absorbită aproape exclusiv în spiritualitatea monastică, dar nu și de agenda expansionistă a Bisericii imperiale. Creștinismul urban a suferit un proces de secularizare treptată. Cu Eusebiu din Cezarea avem o interpretare triumfalistă a istoriei greu de înțeles pentru Augustin (354-430), episcopul Hipponei, care asistase înfricoșat la căderea Romei. Treptat, o atitudine trufașă ori nerăbdătoare față de alteritate a anchilozat conștiințele ecleziastice. Întâlnirea cu celălalt nu mai era pregătită de etosul liturgic al compasiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
față de acele tradiții religioase care - numai prin îngăduința Proniei - au existat înaintea lui Moise, viziunea eshatologică și universalistă asupra istoriei umanității s-a transformat într-o tristă demonstrație de forță. Sămânța colonialismului economic modern a fost deja sădită prin retorica triumfalistă a liderilor ecleziastici din Roma și Constantinopol. Totalizarea misticătc " Totalizarea mistică" Există un puternic contrast între această viziune și sensibilitatea Evangheliilor față de alteritate. Pentru ucenicii lui Iisus, esențialul se petrecea în afara calculelor avide ale autocraților imperiali. Nu întâmplător, viața primelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
jucat la Teatrul Național din Iași piesa Un om care dă palme vieții (dramatizare a romanului Neastâmpăr), publicată în 1941 cu titlul Nu poți înfrânge viața. D. este și autorul „trilogiei dramatice” Mihail Viteazul (1967), minată de poncifele și stilul triumfalist al epocii. SCRIERI: Dragomir valahul, București, 1927; Zvetlana, pref. O. Goga, București, 1930; București, orașul prăbușirilor, București, 1931; Noroi, București, 1933; Neastâmpăr, București, 1934; Cartea cu minciuni, București, 1936; Turbă, București, 1936; Două chemări, I-II, București, 1938; Nu poți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
declarată insuficientă pentru nevoile omenești de cunoaștere. Dacă știința modernă a dus la apariția a numeroase tehnologii, postmodernismul aruncă o privire îngrijorată asupra efectelor secundare ale acestor tehnologii pentru condiția umană. Ele nu pot fi considerate doar benigne - cum afirmă, triumfalist, numeroși apologeți ai tehnologismului. Aceeași îngrijorare o exprimă postmodernismul și în legătură cu alte consecințe ale modernității. Aceste consecințe au culminat, catastrofic, în secolul XX, cu naționalismele, totalitarismele, tehnocrația, consumerismul, confruntările războinice de dimensiuni mondiale, posibilitatea cataclismelor atomo-nucleare ș.a.m.d. Per
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
organizației regionale a Tineretului Progresist ce era cu siguranță la Iași. Fiind un document de uz intern, neaccesibil oricui, redactorii și-au permis și recunoașterea unor greșeli în activitate atât din partea lor cât și, mai ales, din partea altora. Folosind stilul triumfalist al epocii, „președintele activ” al acestei organizații (prof. C. Russu) a început cu o acțiune organizată în Vaslui. De altfel, în acele timpuri erau în mare vogă paradele, festivalurile, chermesele, întrunirile de tot felul, toate acestea având ca unic scop
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
document cercetat dar putem opina că biata opincă românească nu era deloc entuziasmată și de încrezătoare în flecărelile fără sfârșit ale unor șmecheri politici, bine hrăniți, bine adăpați și bine plătiți, tot de ei, la urma urmei. În același mod triumfalist, Iacob scria la mașina din dotare următoarele perle propagandistice numai bune la uns orgoliile rănite ale ștabilor de la „centru”, dacă se vor fi lăsat duși de nas așa ușor: „... populația orașului cât și a județului, este mulțumită de măsurile luate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Următoarele rânduri ale acestui episod au avut ca bază de documentare „Raportul de activitate al Organizației Tineretului Sătesc, Comitetul Județean, pe perioada 1 ianuarie-1 decembrie 1949”. Documentul a fost semnat de proaspătul secretar numit de partid, Iancu Dumitru. În stilul triumfalist de atunci dar și de mai târziu, raportul începea astfel: „...tineretul dela sate încadrat în organizații democratice participă activ sub îndrumarea Partidului (muncitoresc român, n.n.) la toate acțiunele poporului muncitor”. Și acesta-i abia începutul! Iată ce-a mai scris
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
președintele este un singur om, iar Băsescu avea în față o haită de jefuitori bine înfiptă în toate structurile de putere timp de 15 ani. Primul ministru Călin Popesu Tăriceanu nu l-a ajutat în nici un fel, promovând o atitudine triumfalistă și totodată păguboasă pentru țară, mimând o stare de prosperitate sub guvernarea sa, prin împrumuturi și îndatorarea țării. De altfel și marile crize din lume pornesc tot de la o proastă guvernare, de la aceleași atitudini triumfaliste a unor indivizi care pentru
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nici un fel, promovând o atitudine triumfalistă și totodată păguboasă pentru țară, mimând o stare de prosperitate sub guvernarea sa, prin împrumuturi și îndatorarea țării. De altfel și marile crize din lume pornesc tot de la o proastă guvernare, de la aceleași atitudini triumfaliste a unor indivizi care pentru a se menține la putere și a arăta ce ,,prosperitate” aduc ei, fac împrumuturi și ,,după ei potopul” , lasă țările înglodate în datorii. Emil Boc a mai încercat să repare ceva din ce distruseseră alții
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
subtil adaptată mersului istoriei. În cei douăzeci de ani de la eliberarea Ardealului de sub pajura cu două capete, în sfârșit istoria își arată fața luminoasă, dovedind că și românii au o stea a lor care poate străluci fără întrerupere. Aceste simțăminte triumfaliste aparțineau generației mele, născută și crescută în România Mare, generație căreia i se inculcase credința în trăinicia victoriei reparatoare a vitregiilor trecutului. Chiar după ce războiul începuse în Apus, chiar după prăbușirea Franței, care m-a înfricoșat și pe mine, ca
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]