208 matches
-
acum datate. 1. "Vedere din port", cu un vas impozant, acostat lîngă faleza mult monumentalizată prin racursiul fotografic. Pe verso, notațiile scurte, cu aerul lor candid, ca și cum nu s-ar fi referit la o țară aflată sub ceaușism dur și triumfalist: Cobor din Săgeată la ora 11, îmi iau cameră la hotel Farul și mă duc pe plajă,la 2-3 km de oraș. Capăt de lume. Cîteva radaruri militare. Paznicul mă asigură ce informat era paznicul! (adnotare 2004) că în cincinalul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Lupta Ardealului” din Cluj. Editorial, debutează cu volumul de versuri În Țara Moților se face ziuă, apărut în 1953. Versurile debutantului sunt subordonate cerințelor „realismului socialist”. Asprimea, îndârjirea rece, inflexibilitatea (notele ardelenești ale temperamentului său liric) apar distorsionate de versificația triumfalistă, sunând impropriu, artificial. Posturile acestea continuă în Porțile de aur și Deceniul primăverii (ambele din 1958), din care, ca și din cartea de debut, poetul nu va reține nimic în severele lui selecții de mai târziu. Totuși, cel ce ulterior
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
condițiile „construirii socialismului”. Informația e amănunțită, trimiterile la istorie permanent prezente, ispita enciclopedică emană din fiecare reportaj. Scriitorul înregistrează cu atenție și se exprimă cu îngrijire, chiar dacă uneori pactizează - conform uzanțelor epocii și „cerințelor” genului - cu grandilocvența și cu lirismul triumfalist. Darul observației, capacitatea de a stabili asociații și conexiuni revelatoare fac din A. un bun reporter și, în general, un autor de note de călătorie interesante, adevărate eseuri (O clipă în China, 1978). Vocația lui în publicistică pare să fi
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
crea comisii de control și a Împ...rți veniturile În funcție de normele de randament. Aceste ajust...ri continue nu au reușit niciodat... s... corecteze mediocritatea randamentelor și a productivit...ții, aflat... la originea direct... a penuriilor alimentare aproape cronice. Comunicatele oficiale triumfaliste, care anunț... progresele colectiviz...rîi și creșterea producției, iluzioneaz... doar statele occidentale. În realitate, singura m...sur... ce reușește efectiv s... redreseze parțial economia agricol... din aceste ț...ri este, In Iugoslavia din 1950, În Polonia dup... octombrie 1956, libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
din Polonia și Ungaria. Prima e legat... de vizita papei Ioan-Paul al II-lea În țară să natal..., În iunie 1979. Autorit...țile comuniste s-au ar...tat atunci foarte reticente, temîndu-se de izbucnirea unor manifestații populare dezl...nțuite și triumfaliste. În realitate nu s-a Întîmplat nimic de felul acesta, astfel c... unii martori au vorbit de lipsă de entuziasm a populației. Dar este o apreciere greșit.... Într-adev...r, prin calitatea organiz...rîi și prin controlarea reacțiilor populația vrea s
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Robert Havemann În sînul Partidului Comunist est-german. Primul-secretar general Walter Ulbricht și apoi succesorul s...u, Începînd din 1971, E. Honecker, au stopat brutal aceast... contestație intern... și s-au orientat, așa cum am amintit În capitolul precedent, spre un național-comunism triumfalist, ce l...udă neîntrerupt reușită economic... a regimului. În atari condiții, conducerea partidului nu avea nici un loc liber pentru membrii capabili s... gîndeasc... altfel decît primul secretar general. Abia mai tîrziu, În momentul c...derii regimului, au fost descoperiți comuniști
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
fie realistă, dar mobilizatoare, cu prefigurarea unor obiective tangibile, chiar dacă nu sunt exprimate cantitativ. • Între diferitele componente trebuie să existe o relație logică. • Componentele trebuie integrate într-un tot unitar. • Trebuie evitată asemănarea cu rapoartele anuale, care sunt cosmetizate, uneori triumfaliste, și vizează marcarea unui punct în relațiile publice. • Orientarea spre viitor trebuie să primeze față de explicarea prezentului sau trecutului organizației. • Trebuie păstrat un echilibru între exprimările concrete și cele vagi. Dacă strategia este considerată ca fiind un proces deliberat (Mintzberg
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
a rămâne în afara jocului. De aici și un optimism general al lor, o tentativă vitală de a-și anexa lumea nouă - complet diferită de lumea precedentă - creată de către civilizația tehnologică. Stângiștii merg și mai departe cu această iluzie (aroganți și triumfaliști cum sunt), atribuind acestei noi forme de istorie create de către civilizația tehnologică un potențial miraculos de răscumpărare și de regenerare. Ei sunt convinși că acest plan diabolic al burgheziei care tinde să reducă întregul univers, inclusiv muncitorii, la sine însăși
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care timp de mii de ani a reprezentat „specimenul” minim nu doar al economiei rurale, ci și al civilizației religioase, a devenit acum „specimenul” minim al civilizației consumiste de masă. Biserica, în rigidul (și nereligiosul) său spirit practic și în triumfalistul optimism escatologic (acel Scop care, în mod atât de cumplit, i-a justificat toate mijloacele, de-a lungul istoriei), ignoră această transformare substanțială a Familiei; faptul de care ia notă este același act formal, și anume că Familia încă mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
martire, Mondadori, 1974; Editions du Seuil, Paris, 1971). În articolul pe care redactorul de la Corriere della Sera l-a intitulat „Eu sunt împotriva avortului” - când, de fapt, ar fi fost mai bine să-l intituleze „Eu sunt împotriva unei lupte triumfaliste pentru legalizarea avortului” -, nu am rezistat tentației de a deschide o scurtă și, implicit, schematică paranteză ecologică. Or, tocmai în această paranteză s-a strecurat o observație a mea privind iubirea așa-numită „împotriva naturii” (dar nu neapărat homosexuală) și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care pun bani deoparte”, „soldaților”, „credincioșilor”. „Masele” sunt deci în favoarea „dezvoltării”: dar trăiesc această ideologie doar la modul existențial, iar la modul existențial ea este purtătoarea noilor valori ale consumului. Aceasta nu împiedică însă ca alegerea sa să fie decisivă, triumfalistă și înverșunată. Cine vrea, în schimb, „progresul”? Îl vor cei care nu au interese imediate de satisfăcut prin „progres”: îl vor muncitorii, țăranii, intelectualii de stânga. Îl vrea cine lucrează și, deci, cine este exploatat. Când spun „îl vrea”, o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Adrian, 1998; Ficeac, 1996). Rezultatul ultim al tuturor demersurilor se concretizează în dezideratul: „...un adevărat reprezentant va fi gata să-și dea viața, dacă este necesar...”. S-au consemnat cazuri când adepții unor secte refuză apelul la medicină asumându-și triumfalist moartea, ori situațiile aberante în care membrii unor fracțiuni religioase au preferat să moară (arși) decât să permită accesul autorităților sau, mai mult, au recurs la obligativitatea sinuciderii, cum a fost cazul celebru de la Johnestown, când zeci de oameni, adulți
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
o părăsise, măritată acum cu un Mircea, individ gospodar și gelos. Ce-i interesant este că toți sunt naturi bovarice, toți fug din existența lor într-un spațiu utopic, la limita între absurd și înduioșător. Tatăl bate câmpii în stil triumfalist și visează glorii militare, Gimold imaginează opere celebre, Alina vrea iubirea dintâi, pură, magnifică, Vlad însuși - personajul central - vrea să devină scriitor pentru a-și rescrie viața pe care, de altminteri, par délicatesse, o pierduse. Scriitorul înfățișează aceste destine fără
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
din lirica eminesciană și din poezia lui George Coșbuc, versurile publicate în F.-F. nu pot depăși sfera epigonismului. Eticul și etnicul prevalează în alchimia acestei poezii. G. Tutoveanu scrie poeme senine, optimiste, situate între descriptivism pur (Stol) și discursivitate triumfalistă (Fii gata). D. Nanu profesează un lirism duios, cu accente reflexive (Primăvara, Sunt mângâierile durerii), dar și epicul istoric (Pribegia lui Petru Rareș). Corneliu Moldovanu aruncă o privire nostalgică spre vechea boierime românească, în versuri ce vor constitui mai târziu
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
sarcina pe care și-o asuma. Așa cum observă Fontaine, această imagine a unui om pe care urgențele crescânde ale imenselor responsabilități pastorale îl îndepărtează de înclinațiile sale și de vocația sa contemplativă ne ajută evident să ne eliberăm de clișeele triumfaliste aplicate lui Isidor chiar de către contemporanii săi. A fost un om măcinat de instanțe contradictorii: liberalism cultural și reprimare a ereticilor și a iudeilor, optimism naționalist și dureroasă pocăință în fața experienței păcatului și a slăbiciunilor omenești. De aici, neliniștea amestecată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
livrești, se vorbește în citate, se jonglează cu titlurile și cu sintagmele aluzive. Strict tematic vorbind, prozatorul stăruie asupra marginalului, a cotidianului lipsit de orice elan spre exemplaritate. Opțiune polemică, procurând o alternativă modelelor oficiale de reprezentare a realului, axiomelor triumfaliste, dictate de sus (perifericul sau „secundarul”, în termenii lui Virgil Nemoianu, este întotdeauna subversiv în raport cu paradigmele centrale ale unui timp anume). Existența anodină a unor inși de obicei anonimi (atunci când nu răspund unor nume sforăitoare ca Epaminonda Geoagiu) ocupă locul
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
în minte sarcina pe care și-o asuma. Așa cum observă Fontaine, această imagine a unui om pe care necesitățile crescînde ale imenselor responsabilități pastorale îl îndepărtează de înclinațiile și de vocația sa contemplativă ne ajută să ne eliberăm de clișeele triumfaliste aplicate lui Isidor de către contemporanii săi. A fost un om măcinat de instanțe contradictorii: liberalismul cultural și reprimarea ereticilor și a iudeilor, optimismul naționalist și dureroasa pocăință în fața experienței păcatului și a slăbiciunilor omenești. De aici, neliniștea amestecată cu amărăciune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sovietice „eliberatoare”, făcându-se apologia marilor realizări și a victoriei definitive a socialismului. Trecutul era ocolit cu prudență. Doar bătrânii își mai aduceau aminte de el, dar nu prea aveau voie să-l evoce în public. Istoria României, pe undeva triumfalistă, pe undeva amputată, pe undeva trecută cu vederea, sărea voit peste contribuția marilor personalități ce au contribuit la modernizarea României, la făurirea României Mari. De aceea spuneam că autorul face un act de restabilire a adevărului, un act de dreptate
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
Bisericii. Semnul echivalenței așezat între ceea ce se poate numi „împărăția de o mie de ani” și trupul Bisericii (înțeles deopotrivă ca trup mistic al lui Cristos și instituție umană) reprezintă primul pas către constituirea unei „ecleziocrații” întemeiate pe o teologie triumfalistă. Altfel spus, din momentul în care întreaga „lume”, ca entitate metafizică și politică, se află sub autoritatea Bisericii (de vreme ce ne aflăm deja în „împărăția milenară”), orice exigență impusă de Biserică este a priori legitimă. Proiectul revoluționar al lui Augustin prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în lume”, adică degradării practice, fenomenale; în fine, pentru că destinele individuale nu pot fi reduse la tectonica marilor plăci sociopolitice, care le falsifică sau le mutilează iremediabil. Tocmai de aceea, romanele constituie, în opoziție cu sensul unic și cu mersul triumfalist al istoriei, o reabilitare a adevărurilor „personale”, grație cărora trecutul se revelează ca o sumă de istorii apocrife. E drept că textele lui Ț. absorb o suită de referințe la vremuri și episoade mai mult sau mai puțin prohibite în
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
declarată insuficientă pentru nevoile omenești de cunoaștere. Dacă știința modernă a dus la apariția a numeroase tehnologii, postmodernismul aruncă o privire îngrijorată asupra efectelor secundare ale acestor tehnologii pentru condiția umană. Ele nu pot fi considerate doar benigne - cum afirmă, triumfalist, numeroși apologeți ai tehnologismului. Aceeași îngrijorare o exprimă postmodernismul și în legătură cu alte consecințe ale modernității. Aceste consecințe au culminat, catastrofic, în secolul XX, cu naționalismele, totalitarismele, tehnocrația, consumerismul, confruntările războinice de dimensiuni mondiale, posibilitatea cataclismelor atomo-nucleare ș.a.m.d. Per
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să devină complet antinomică față de corespondentul ei oficial, nemaiavând nici o asemănare cu el. În acest mod a apărut, la nivel discursiv, o situație dintre cele mai curioase. Sistemul propagandei de partid (altminteri din ce în ce mai ineficient) continua să producă, imperturbabil, aceeași versiune triumfalistă despre viața cotidiană a oamenilor, ocultându-i degradarea dramatică. Mediile străine de informare, dimpotrivă, evidențiau aspectele negative ale acestei vieți, demascând ipocrizia regimului. Între aceste extreme, existența socială de zi cu zi îmbina, de fapt, ambele trăsături. Carențele alimentare și dificultatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să susțină existența efectivă a orientării în literatura română contemporană, ilustrată nu numai de unii dintre optzeciștii canonici, ci și de scriitori ceva mai tineri, afirmați după 1990, cum ar fi prozatorii Adrian Oțoiu și Dan Perșa, totuși scenariul întrucâtva triumfalist acreditat de exegeza militantă a p. românesc - linia Cărtărescu-Lefter - nu se bucură de o acceptare unanimă. Contestările comportă, și ele, un sistem de argumentație convingător. Unul dintre cei mai energici contestatari, considerând imaginea p. românesc inautentică, idilic-voluntaristă, manipulată și confecționată, va
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Un curent literar (cultural) care este umanist, realist, autenticist etc. pur și simplu nu are cum să fie postmodern”. Demersul critic al lui Ciprian Șiulea vizează în esență un anumit mod de a transforma p. românesc într-un mit compensator triumfalist, prin nesocotirea spiritului critic, rămas într-o marginalizare categorică „față de mainstream-ul mesianic, delirant propagandistic și «constructiv» cu orice preț și în orice condiții”. Existența unor asemenea controverse vădește faptul că un consens cu privire la identitatea, natura, particularitățile, amploarea și importanța fenomenului
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
de reală democrație abia începe”. Rubrici: „Cronica literară” (susținută de Miron Radu Paraschivescu), „Semne la orizont” (Ovid S. Crohmălniceanu), „Calendar” (Aurel Baranga), „Cronica ideilor”, „Cronica socială”, „Probleme de literatură contemporană”. Discursul estetic se diluează pe parcurs, apropiindu-se de retorica triumfalistă ce prefigurează proletcultismul. De altfel, O. prezintă o radiografie a tranziției de la estetica avangardistă, suprarealistă, la expresia de tip realist-socialist. Redactorul-șef își menține scrisul între limitele esteticului, în schimb atitudinea colaboratorilor este mai puțin consecventă. Se întâlnesc, astfel, aici
ORIZONT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288579_a_289908]