346 matches
-
ceea ce a realizat omenirea". Civilizația are, deci, cel puțin două etaje. De aici tentația multor autori de a face deosebirea dintre cele două cuvinte, cultură și civilizație, într-un mod în care unul se încarcă cu demnitatea spiritualului, celălalt cu trivialitatea materialului. Din nefericire nimeni nu acăzut de acord asupra distincției care trebuie făcută: ea va varia de la țară la țară, sau chiar în interiorul aceleiași țări, de la autor la autor și de la operă la operă"2. În acest sens discutând, considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ne măsurăm suferința cu cea a aproapelui nostru. La toate acestea se adaugă practicarea filosofiei ca șansă de purificare, de înțelepțire și de reconciliere cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Preocupându-ne de splendorile filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IV ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere” -1Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh pitagoricianul are un discurs vag inspirat
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
niciunul nu dispune, asemeni lui Platon, de venituri familiale care să-i permită să trăiască fără a munci și a-și valorifica talentele și cunoștințele. Platon detestă medierea salariului, ca toate persoanele destul de înstărite pentru a-și permite să disprețuiască trivialitatea banului. Itineranți, proveniți din medii modeste, sofiștii dispuneau doar de acest mijloc pentru a-și asigura subzistența. Lui Platon nu-i plac săracii obligați să muncească; și nu-i apreciază nici pe filosofii care acceptă să caute contactul cu publicul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
admirată elogios, fără rezerve, cu publicistica pamfletară lucrurile stau diferit. Dinspre critica matură, vocea autorizată a lui Lovinescu 314 va fi prima care îl va ataca pe Arghezi, într-o intervenție dură din 1916, anulând poetul și denunțând violența și trivialitatea pamfletului său. Fără a mai aminti motivațiile obiective care au declanșat polemica Arghezi-Lovinescu, trebuie spus că acesta din urmă va desconsidera vehement ideea de literatură pamfletară într-un alt articol, de data aceasta cu ambiții teoretice 315, în care departajează
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
singura proprietate a acesteia, dar pe ea o explorează cu prioritate mediologia. Cuvântul mut Reinserarea imaginii în panoplia transmiterilor simbolice îi va nemulțumi, cu siguranță, pe artiști, pe esteți și pe alții. Oare nu refuzăm din instinct, ca pe o trivialitate aproape profanatoare, ideea că formele pot servi la vehicularea unui sens? Are valoare ceea ce nu servește la nimic: asta spune vulgata. Refuzul de a comunica este abeceul esteticilor puternice, cum a arătat răspicat Paul Valéry în "poietica" sa, în formule
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îngrețoșează, care-ți fac pielea de găină, care te fac să tremuri, să salivezi, să plângi, să ai erecție, să vomiți, să te hotărăști, să cumperi cutare mașină, să-l alegi pe cutare candidat, și nu pe altul etc. Enigmatică trivialitate. Publicitatea comercială este criticată pentru acțiunea ei, descrisă drept seducție, pervertire, intimidare, poluare, ocupație, condiționare etc., pe baza unei petiții de principiu rareori explicate, aceea că ar avea cu adevărat o acțiune asupra publicului. Publifobii și publifilii împărtășesc măcar această
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
capătă prestigiul olimpic și justificarea practicii. Tragedia sângeră de incesturi monstruoase, sculptura glorifică pe efeb, obiectul celui mai scabros amor, poezia lirică exaltă același viciu sub numele safismului. Amorul monosexual e zeificat în mitul răpirii lui Ganymed și mânjește cu trivialitate imensă însăși sublimele concepții despre frumos ale lui Socrate și Platon, și chiar ale lui Aristotel. O îndoită impresie de admirație înaltă și profund dezgust îți lasă lectura Banchetului sau a lui Fedru, unde ideea eternă a frumuseții de dincolo de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
teoria cinică a artei pentru artă, se spunea: „Noi suntem o elită creatoare; scriem și pictăm pentru spiritele aristocratice care ne înțeleg. Ceilalți n-au decât să ne ignore!” Astăzi însă publicul mare, chiar dacă ar vrea să ignore pornografia sau trivialitatea debitate în numele artei, nu poate. Răspândirea lor îl asaltează pe toate căile, ziua și noaptea. Biserica, școala și toate instituțiile, puse în slujba ridicării sufletului colectiv, rămân pe planul ultim, fără răsunet, când nu sunt de-a dreptul contaminate de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se renunță la hermetismele formale și artistul îmbrățișează temele ce ațâță înclinările animalice din om. Cei care fabrică teorii de apărare a libertății artistice nu apără niciodată arta adevărată, pe care nimeni n-o împiedică să se manifeste, ci libertatea trivialității și a pornografiei, debitate sub pretextul artei. Guyau care nu e creștin. Guyau care a scris Ireligia viitorului și era convins că arta, ca funcție socială, va lua locul credinței, studiază pe larg acest soi de artă sub aspectul literar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
moral, cum zice unul dintre autorii francezi alarmați, se răspândește mai repede decât binele, precum boala se răspândește mai repede decât sănătatea. Publicul mare nu posedă discernământul necesar să aleagă din noianul ce-l asaltează noblețea și frumusețea artei superioare. Trivialitatea și pornografia îi smulg instinctiv înclinările către rău, latente în fiecare om. Viciul parizian n-a rămas în sfera artei, ci s-a transformat în tristă realitate socială, depopulând și pustiind această superbă rasă franceză care, atâta vreme cât rămăsese în slujba
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ea e după chipul lui Dumnezeu prin puterea creatoare, dar e după asemănarea omului prin atmosfera etică, pe care o respiră. Dintr-un singur nud pictat cunoști timbrul etic, dacă e cast sau pervers, al zugravului. Toată alunecarea modernă în trivialitate, în lubricitate și în pornografie se datorește lipsei de orientare spirituală, din cultură. O concepție integrală de viață absoarbe inspirația artistică în zenitul unde frumusețea nu e decât strălucirea binelui veșnic. Lipsa unui ideal îl face pe artist să cadă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
culminație. Sublimul biblic e neașteptat; cade și te izbește ca fulgerul fără să-ți dai seama cum te-a lovit. „în Biblie, continuă Chateaubriand, cel mai înalt sublim iese dintr-un contrast între măreția ideii și micimea, dacă nu chiar trivialitatea cuvântului ce o redă. Din asta rezultă o zguduire, o strivire de necrezut a sufletului: căci, exaltat de cugetare, când spiritul s-avântă în regiunile cele mai înalte, deodată expresia, în loc să-1 susțină, îi dă drumul să cadă din cer
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creștină, pe când geniul poate fi sau nu creștin. Când Horațiu disprețuiește lumea într-un vers faimos, n-o face din motive ascetice, fiindcă Horațiu e un epicurian, care se simte prea bine în desfătările acestei vieți, ci din repulsie față de trivialitatea „vulgului profan”. Și când el găsește accente de pătrunzătoare melancolie în strofele către Postumus, e determinat nu de sentimentul moral, ci de regretul că desfătările acestei lumi nu țin decât atât cât scurta noastră viață omenească. Un exces de sensibilitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi ajuns, poate, la o metodă apropiată de cea chinezească dacă autoritățile ar fi avut răbdare). Testată la Suceava prin nonviolență (Într-o formulă numită autoreeducare), reeducarea a eșuat; reluată amplu și machiavelic la Pitești, atât la nivel moral (blasfemie, trivialitate), cât mai ales fizic (tortura de uzură), reeducarea prinde rădăcină. Tehnica lui Țurcanu și formula sa predilectă constau În „a stoarce” și „a beli”. Studenții au fost cei pe care s-a mizat În primul rând, astfel ca prin reeducarea
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
concluzie putem spune că fața este un index de valori psihice. 3.2.1.1. Râsul și plânsul O analiză interesantă și subtilă a râsului o datorăm lui Dostoievski care spunea: “de cele mai multe ori râsul dă în vileag o anumită trivialitate, îl micșorează pe om, deși cel care râde nu-și dă aproape niciodată seama de impresia pe care o produce. [...]. Majoritatea covârșitoare a oamenilor nici nu știu să râdă. De altfel, râsul nu se învață; e un dar înnăscut pe
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
studii de istorie și critică literară aparținând lui D. Murărașu (Articolele lui Eminescu în „Timpul”, Teoria păturii superpuse și Eminescu). De semnalat recenzia lui N.N. Crețu la Icoane de lemn, în care Tudor Arghezi este acuzat că „naufragiază în grosolană trivialitate”, la antipodul acestuia situându-se Mihail Sadoveanu, care „face parte dintre puținele excepții fericite care nu și-a înjosit talentul”. I.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288845_a_290174]
-
cercetarea furnizând un sistem de măsurare obiectiv, eficient și ușor de administrat. În plus, studiile au putut fi întreprinse pe subiecți obișnuiți (eșantioane de indivizi fără abilități speciale). În ce privește aspectele negative, critica adusă de cercetători a vizat în primul rând trivialitatea testelor de tip creion-hârtie, considerate metode inadecvate de măsurare a creativității (vezi studii în Sternberg, 1986); se recomandă utilizarea alternativă sau înlocuirea lor cu produse creative mai reprezentative de tipul probelor scrise sau desenate. În al doilea rând, alte critici
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
la dogmatism va face atâta caz? Nu același gust pentru melodramă îi dictează aprecierea superlativă a literaturii "de o clasicitate absolută" a lui Duiliu Zamfirescu (afinitățile cu autorul Vieții la țară au mai fost semnalate 128), plasată la polul opus "trivialităților" ce alcătuiesc opera lui Caragiale, prea apropiată de "natură" ("mimetică", deci) ca să reziste eroziunii timpului? Și nu tot sensibilitatea "teatral-melodramatică" stă la originea condamnării comicului pur, "nedureros", sancționat pe latura sa "naturală", în formele nemediate intelectual, cu resorturi pur afective
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adevărată (mai precis: poezia "epică", romanul-melodramă) știe să o transfigureze prin mijloace mai rafinate. Seducătorului trivial Lovinescu îi opune aici, în primul său roman-ciclu, figura îndrăgostitului nobil și pur, în ideea că viața nu trebuie acceptată așa cum e, în toată trivialitatea ei, ca în literatura "realistă". De ce nu ne-am imagina-o altfel, ca într-un joc... secund? Viață dublă rămâne mărturia unei experiențe-cheie despre cum se scrie îndeobște literatura (ca lectură "autobiografică") și, totodată, despre cum ar fi de dorit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fost contradictorii: Pompiliu Constantinescu va aprecia nuvelele, dar va găsi romanele schematice, Perpessicius va metaforiza pe marginea lirismului prozatoarei, iar G. Călinescu, în replică polemică, va ironiza „vaporozitatea” și „lirismul” ca inadecvate analizei psihologice, considerând că aceasta sfârșește uneori în „trivialitate”. În fapt, proza scrisă de D. este mai degrabă una de tip naturalist în sens superior, adică o analiză sufletească a individului, îndeosebi a femeii, ființă aspirând la mai mult decât îi oferă mediul social citadin și, uneori, ereditatea tulbure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
nu există suflet separat de trup, nu are sens discreditarea cărnii și valorizarea spiritului, nu există imaterial prizonier în material, închis, ferecat, incrustat în carne, nici principiu care ne leagă de divin, de ceresc, opus altuia care ne leagă de trivialitatea terestră, nici o parte nemuritoare legată de divin opusă unei părți muritoare, sensibile, ci doar o entitate constituită din atomi și demnă ca atare. Departe de dualismele reducționiste, Democrit utilizează totuși expresiile „suflet” și „trup”: sufletul și trupul țin de artificii
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nu dori orice și oricum și de a nu viza orice tip de plăcere. Cele care alienează, momentan sau durabil, trebuie evitate. Fără necumpătare, excese, lipsă de măsură sau lăsare în seama pulsiunilor animalice, căci plăcerea nu se reduce la trivialitatea unei animalități dezlănțuite, ci la modelarea propriei ființe și la edificarea propriei autonomii. Singura jubilare autentică: plăcerea pe care o găsești în tine însuți. Pentru că bucuria vizată de demersul lui Democrit - ea traduce termenul euthymia - trimite la pacea sufletului, la
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ne măsurăm suferința cu cea a aproapelui nostru. La toate acestea se adaugă practicarea filosofiei ca șansă de purificare, de înțelepțire și de reconciliere cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Preocupându-ne de splendorile filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IVtc "IV" ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere”tc "ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere”" 1 Să-ți muști limba și s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
niciunul nu dispune, asemenea lui Platon, de venituri familiale care să-i permită să trăiască fără a munci și a-și valorifica talentele și cunoștințele. Platon detestă medierea salariului, ca toate persoanele destul de înstărite pentru a-și permite să disprețuiască trivialitatea banului. Itineranți, proveniți din medii modeste, sofiștii dispuneau doar de acest mijloc pentru a-și asigura subzistența. Lui Platon nu-i plac săracii obligați să muncească; și nu-i apreciază nici pe filosofii care acceptă căutarea contactului cu publicul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sau dimpotrivă, cu duioșie. Ceea ce rămâne despre țara lor din scrierilor a lor este asemeni unei chirurgii: se arată tumorile, chisturile, excrescențele, anomaliile tocmai pentru a elibera trupul țării lor de exotica povară a prostiei, a încremenirii, a inadecvării, a trivialității, a nepăsării, a proastei administrări. Ei înțeleg că sunt responsabili pentru viitoarele modelări ce vor să vie. - Intelectualii propagă uneori în mase antimodele. Printre cei care scriu, sunt oameni talentați, excepționali, unii chiar geniali. Personalitatea lor are forța de a
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]