345 matches
-
Unul se poate desena, celălalt nu. Unul poate - la rigoare - antrena câteva echipe de ingineri gata să-l construiască, celălalt nu e văzut decât de poeți. Unul are relații diplomatice cu realitatea, celălalt nici nu vrea să audă despre asemenea trivialități. O carte pe care mi-aș dori să o trimit, prin e-mail celor dragi.
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
indiferență sufletească și cum să se dispenseze de ceea ce se chema odinioară Ťinspirațieť".2 Vecinătatea cu arta contează numai în măsura în care această disciplină, gazetăria, deține o altă expresivitate, și anume "expresivitatea faptului brut, elementar, nediscutat, direct și autentic". Fără poză și trivialitatea situațiilor ocazionale, fără redundanță adjectivală și poetizantă, fără paranteze și speculații: Întâmplarea crudă, sub aspectul ei imediat, surprinsă de ochiul unui om care a deschis bine ușa unei case, și-a rotit ochii de jur împrejur și a fugit repede
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
de la început, stătea sub ochii tăi. Dacă trecem peste limbajul pe alocuri prea argotic al autorului, care vrea parcă să ne dovedească că despre pictură se poate scrie nu doar neconvențional și colocvial, dar chiar în accente comune amintind de trivialitatea străzii, dacă trecem așadar peste tonul șugubăț cu care comentează Adorația magilor a lui Bruegel cel Bătrîn: "Cu părul lor lung, soios, neglijent, arată mai degrabă ca niște bătrîni hipioți ofiliți, ca niște babaci știrbi, vrînd să fie cool." (p.
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
obscene. Într-un cuvînt, ochiul de expert al lui Arasse băltește de prea multă zeamă erotică. Altminteri nu-ți poți explica cum un capitol ca "Blănița Magdalenei", aflat în izbitor contrast cu restul cărții, atinge punctul cel mai jos al trivialității docte. Cînd ajungi să improvizezi pe seama lungimii părului Mariei Magdalena și să o faci cu aerul că spui lucruri profunde despre o temă fatal frivolă - dacă e vorba de părul capilar sau de părul pubian al sus-numitei - atunci nu se
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
produs Încurcătura... În același an, tînăra Daniela Peleanu, « sparge monopolul » craiovean al lui Cornișteanu și propune, la rîndu-i, o Noapte...pe care unul dintre critici o consideră a avea « bun-gust » ceea ce nu-i puțin, În noianul de montări șocante prin trivialitate. Veta a fost Tamara Popescu, iar Zița - Mirela Cioabă. 2001 : Noaptea...(ONF, cum o vom numi În continuare) are la Bacău, În regia lui Dumitru Lazăr Fulga, o premieră controversată : deși interpretele femeilor și-au făcut datoria cu profesionalism (Doina
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
grabă un act sexual fără istoric, fără sentimente, lucid și pervers ca Însăși natura umană. Prostituata, era o făptură subțire, cu părul blond și ochi albaștri Încercănați . Nu era frumoasă, dar delicatețea ei răspândea o undă de frumusețe și farmec. Trivialitatea unei asemenea meserii părea că nu lăsase cel puțin la exterior, În comportament, nici o urmă. Era interiorizată și deloc vulgară. Își făcea ca un elev conștiincios ,,treaba,,, primea resemnată banii, după care strecura În buzunarul fustei, și ieșea În ,,decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui, exasperată, Carmina, care drum să găsesc? Ce sătulă sunt de atâtea șarade. Pe urmă a cuprins-o remușcarea. Desigur, nu știa că ea se împotmolise cu Ovidiu într-un cotlon al voluptății, și ceas de ceas, tot mai sâcâitor, trivialitatea își arăta colții. Doamne, oare de ce oamenii își investesc în mine speranțele, că eu nu sunt bună de nimic. Oare ce trebuie să fac? Ce trebuie să descopăr? Singură acasă și-a făcut o pasiență și a izbucnit în plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu primesc șuturi în cur“; „unde pizda mă-tii ești, mă doare capul“; „adu-mi calmantele, sau mai bine fute-mi una în cap cu satârul“ etc. S-ar putea ca autorul să-și facă iluzia că prin astfel de trivialități conferă autenticitate prozei sale. Se înșală. În realitate, nu reușește decât să-și piardă creditul de care se bucura în fața cititorilor, divulgându-și imaturitatea intelectuală și lipsa de bun-gust, atât de bine ascunse până acum. Un roman cacofonic În replică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
jucăm de-a dormitul iubito / și-apoi lasă gospodinele să-și dea / singure seama ce-i cu / firele crețe de păr adunate / în plasele lor cu vinete pentru zacuscă.“ Alte poezii însă, chiar licențioase fiind, tot plictisesc, din cauza banalității și trivialității lor de fond: „caninii măselele cranț / clitorisul ceasului / labiodentalele transmise / în morse prin sexul tău/ limbă punct limbă punct“ etc. Mai bine punct. Poeta care se pisiceste Versurile Luizei Predescu din volumul Iubire, stranie făptură, (editură nemenționată, București, 2001) sunt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aparență nu este mai puțin reală, ca aparență într-o lume și în cele din urmă ca aparența acestei lumi. S-ar putea spune cel mult că știința neglijează această aparență ca atare, considerând-o drept o evidență sau o trivialitate, în vreme ce filozofia face din ea o problemă. În mod negativ, presupoziția științei (și a filozofiei care reduce subiectivitatea la o conștiință intențională a lumii și, în acest fel, fenomenalitatea la lume în mondenitatea sa), că nu există nimic altceva decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cui folosește această trecere în revistă a destinelor unor oameni stimabili, dar ale căror nume, cu mici excepții, nu spun nimic la nivelul marii istorii. Pe cine - în plin postmodernism, într-o vreme în care show-ul primează, scandalurile și trivialitățile țin cetățeanul într-o nesfârșită stare de încordare - mai interesează poveștile bravilor agricultori, antreprenori, medici, filosofi, ingineri, arhitecți, filologi care compun familia Noica? Când bugetarii sunt trimiși în concediu fără plată și zeci de mii de posturi sunt desființate, la
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
17 abțineri. "Am fost la filmul ' Poziția copilului' și încă de la început am vrut să ies din sală. Erau folosite numai expresii triviale, înjurături. Noi ne chinuim să dăm o educație copiilor la școală și în film sunt numai obscenități, trivialități. Nu cumva acel film a fost premiat pentru că se dorește denigrarea poporului român. Noi venim să-i mai dăm artistului bani? Să ne denigreze, să ne facă inculți?", a declarat deputatul PSD. În raportul de respingere a proiectului de lege
Proiectul de lege privind statutul artistului, respins de Cameră by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/70188_a_71513]
-
și în cele mohorâte, destule înainte de ́90, dar, cu siguranță și după aceea. A fost ultima dată când l-am întâlnit „pe viu". L-am urmărit, adesea, la televizor. Avea un limbaj mai mult tehnic, curat, fără alunecări spre trivialitate sau bombastic. Avea un simț sănătos al măsurii! A trecut la cele veșnice la o vârstă patriarhală. Momentul a fost „sesizat" cu destulă discreție de public, încă ațintit cu privirea la gâlceava cotidiană de pe marginea „șanțului național". În ultimii ani
Paul Negoiță, mărturisiri despre Ion Diaconescu: Momentul a fost sesizat cu discreție by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79117_a_80442]
-
onoare și, cum nu știa nicio limbă străină, devenise celebru prin solicitarea imperativă adresată traducătorului live, în momentele în care acesta își lua vreo pauză de respirație: "Traducii, uăi!" Tot spectacolul mediatic de azi, cu talk-show-uri grotești și imunde, în trivialitatea lor, emisiuni de divertisment, îl readuc pe Cioată și analfabetul său strigăt dintr-un străfund al memoriei autorului într-o neașteptată actualitate: Deschid televizorul și văd talk-show-uri infernale, cu indivizi retardați, citesc presa și observ supremația mondenității oligofrene în viața
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
îndoială, spiritului cerchist ce se voia deasupra timpului, în pofida timpurilor ce se prăvăleau peste noi. Dar Cornel era un nesecat izvor de vorbe de duh, de calambururi. Recurgea uneori pentru alimentarea râsului chiar și la materiale furnizate de opresorii noștri. Trivialitatea acestor ingrediente nu le micșora, ci le sporea valoarea umoristică. Erau anii aceia ai glaciațiunii staliniene când Nego și cu mine eram interpelați, într-o zi, de siniștri indivizi "în civil" pentru că râdeam în Piața Unirii din Cluj devenită a
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
condimentate cu afișarea diverselor părți anatomice ale diseuzei, picanterii care îi pasionează, în general, pe șantieriști, tractoriști și șoferi de TIR (vezi pozele pe care obișnuiesc să le expună la vedere). Ceea ce interpreta înțelege prin senzualitate este, de fapt vulgaritate/trivialitate. Întotdeauna am vrut ca prin videoclipurile mele să transmit tot ceea ce simt legat de piesa pe care o interpretez. Fiecare cântec induce o stare anume, e ca un rol care trebuie transmis spectatorului, așa cum îl simt. ”Sexy” este viziunea mea
Andreea Banică, o campioană a show-ului erotic () [Corola-journal/Journalistic/67199_a_68524]
-
pentru dobîndirea libertății, junii de azi înțeleg a o cultiva în chip deviant? A o parodia prin jeg verbal și travestiuri mizerabiliste? Socotind că libertatea e ceva de la sine înțeles, că totul li se cuvine, se dedau la ritualul unei trivialități lexicale transformate în obsesie, confundînd pesemne permisivitatea democratică cu monotonia, dreptul lor la cuvînt cu plictisul ce se cuvine - nu-i așa? - combătut cu toate mijloacele. Dacă "I.D.Sîrbu este martorul curat, dar nu inocent, ci edificat deplin, al unui
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
fel de „corn al abundenței” culturale, insolit dar exact, generos dar acid, o neobișnuită combinație de dinamism „european” și voluptate orientală. Andi Moisescu (PRO TV), ”un producător de divertisment care dovedește, de cîte ori apare, că se poate și fără mîrlănii, trivialități și efecte ieftine, că veselia nu exclude îndeletnicirile culturale, că poți fi „branșat” fără să-ți pierzi chipul, fără să adopți toate poncifele la modă” Horia Vîrlan (PRIMA TV). Omul știe în mod evident despre ce vorbește, o face cu
La ce televiziuni se uită Andrei Pleșu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65138_a_66463]
-
sonoră, de la partiturile lui Prokofiev și Musorgski la muzica de acordeon filtrată prin vocile minunate ale gemenilor siamezi sau muzica de operă ieșită spectral din floarea ruginită a patefoanelor, înnobilează printr-un contrast visceral scenele concupiscente. Frumusețea înflorește maladiv în mijlocul trivialității, fiecare scenă „pornografică" este coruptă estetic, catartic, însă ironia subiacentă este modulată liric, iar trivialul dobândește o demnitate tragică. Filmul respiră atmosfera simfonică a unei opere al cărui libret conține stupefiante banalități cărora muzica le conferă o dimensiune aureolară. Scena
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
mai departe. Ideea senatorilor e unul dintre puținele prilejuri de bucurie pentru români în acești ani triști de criză pe toate planurile. Internetul, cu bune și rele Într-un editorial recent din REVISTA 22, Andrei Cornea se declară îngrozit de trivialitățile din comentariile anonime de pe internet, dar mai ales de „neroziile vădite, incongruențele, obsesiile conspiraționiste răsuflate, ignoranța cu pretenții de știință, rasismul, șovinismul, dar și agramatismul". Mai mult: „Grav cu adevărat este anonimatul postărilor, cu alte cuvinte, descărcarea completă de responsabilitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6103_a_7428]
-
ai spectacolului luptelor de stradă dintre generațiile literare, ne dăm seama tot mai des că nu mai este respectată nici o regulă, orice lovitură și oricât de joasă, din cele pe care până și boxul le interzice, poate fi folosită, iar trivialitatea ideilor și a limbajului a devenit monedă curentă. M-aș referi doar la ura oarbă pe care câțiva indivizi lipsiți și de cultură, și de scrupule, o nutresc față de intelectuali de valoarea unor Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici. Directorul
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
decât altele, toate, absolut fascinante. Nuduri feminine, desigur, conform cutumei epocilor trecute, dar și a epocii noastre, care n-a dus bătălia contra discriminării sexuale atât de departe, încât să pună semnul egalității între splendoarea unui corp de femeie și trivialitatea unui corp de bărbat. Am văzut și noi la televizor câteva momente din programul oferit bucureștencelor de faimoasa trupă de masculi Chippendales cu ocazia zilei de 8 martie, dar am remarcat mai degrabă spectacolul oferit de doamnele din sală decât
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4812_a_6137]
-
e alcătuită din câteva mii, nu din mai puțin de 400 de cuvinte. Să afle - pentru deloc improbabilul caz că ar ajunge să o trăiască - ce înseamnă o epifanie, definită de Stephen Eroul că „o manifestare spirituală bruscă, fie în trivialitatea vorbirii sau a unui gest, fie într-o fază memorabilă a minții înseși”, revelație care poate să schimbe viața, moment „delicat și evanescent” care trebuie transformat în rezultat literar. Să descopere în ce fel o „estetică de esență simbolista” și
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
al artei lui Miller: „Cea mai mare parte din ceea ce a scris atinge această transmutație permenentă a mizeriei în frumusețe, a lipsei în abundență, a abandonului în comunicare universală, a tristeții în bucurie. Nimeni nu a fost mai sensibil la trivialitatea sexuală transformată într-o grandoare radicală”. Om eminamente al orșului, urând natura în aceeași măsură în care îi urăște pe clasici („I hate nature just as I hate the classics”), așa cum ne spune într-o confesiune din volumul de eseuri
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
polemică sau doar de o referințialitate de tip postproducție a tânărului (încă) sculptor, foarte interesant ca discurs, Balco, personajul albastru purtând un ogar ca ofrandă gratuită, înscria deja opera lui Gorduz în această actualitate a discursului generator de interpretări. Dincolo de trivialitățile discursului străzii, concrete sau virtuale, și de imaginea jalnică pe care eșantionul denigratorilor impertinenți (mai explicit, lipsiți de pertinență) îl creează despre publicul urban românesc, salut o polemică creată în jurul unei opere de artă și nu a numărului de încălțări
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]