206 matches
-
Les animaux dénaturés). Cartea este o ficțiune în care o expediție imaginară în Noua Guinee, cu scopul de a găsi fosile de om primitiv, descoperă, la o distanță de 700 de mile depărtare de orice regiune locuită, un trib de troglodiți. Aceștia își săpau locuințele în munți, puteau apuca crengile cu picioarele, ca maimuțele, puteau merge în două picioare, dar și în patru labe, și, mai presus de orice, puteau râde, apanajul lui Homo Sapiens. Eroul cărții, după ce poartă discuții ample
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ca maimuțele, puteau merge în două picioare, dar și în patru labe, și, mai presus de orice, puteau râde, apanajul lui Homo Sapiens. Eroul cărții, după ce poartă discuții ample cu ceilalți membri ai expediției, antropologi și paleontologi, se convinge că troglodiții sunt arhetipuri de ființe umane, pe care el le numește tropi. Neputând să decidă dacă tropii sunt deja ființe umane sau sunt încă maimuțe, se angajează în următoarea aventură: însămânțează cu spermatozoizii lui o troglodită care dă naștere unui copil
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
aventură: însămânțează cu spermatozoizii lui o troglodită care dă naștere unui copil pe care eroul îl duce la Londra și-l omoară, denunțându-se la poliție. Arestat, procesul care are loc trebuia să stabilească dacă era sau nu criminal (dacă troglodiții erau oameni sau erau maimuțe și, în acest caz, putea fi achitat). Judecătorul a cerut specialiștilor definiția calității de om, ceea ce a condus la o dezbatere științifică, filosofică și juridică, plină de savoare, pentru ca concluzia ultimă să fie "imposibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
unei autonomii a literaturii în cadrul a ceea ce ce se poate numi cultura românească. Cel puțin, o operă de însemnătatea aceleia de care ne ocupăm nu poate fi brevetată de o opinie publică a condeielor insignifiante, a petenților pătimași, a "culturalilor" troglodiți. O sentință oficială - și numai o asemenea sentință poate priva literatura noastră de o sinteză strălucită ca aceea a d-lui Călinescu - nu se poate elabora decât pe baza unei majorități defavorabile a vocilor autorizate. O condamnare grăbită, cu ignorarea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
păcii, după care-și vede de ale ei... E drept, spre deosebire de noi, urzica e perenă. Grație rizomului ei, ea poate parcurge multe generații, vreau să zic sezoane, dar fără să progreseze, adică să se adapteze schimbărilor din mediu. Ca și cum vreun troglodit de acum 100.000 de ani s’ar trezi Între noi. Compatibilizarea generație de generație cu un mediu În schimbare o dă numai sexualitatea, prin sensibilitatea la factorii de mediu a momentului fecundării. De asta și urzica are nevoie de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cam anapoda, a pune În același rând oameni (vii) și ciolanele celor morți dacă nu cumva aceștia au fost mâncați - deh! drumul spre umanizare l’ați Început prin a fi canibali - și au devenit astfel „moțuri“, bașca omul actual cu trogloditul din peșterile de acum 50 de milenii. Mai precis, creația e absolut personală, căci Într’un sat, ba chiar o regiune, doar unul e Înzestrat cu talentul de a versifica ori de a „melodia“ ori, și mai rar, ambele, restul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de abordare care-l singularizează: Eminescu este literalmente înfierat în numele... moralei creștine! Și cum toți am auzit de isprava lui Grama, dar mai nimeni nu i-a citit frazele greoaie și inepte, socot că prezintă interes un "florilegiu" din cugetările trogloditului profesor de religie. Mai întâi, portretul-cadru: Eminescu nu-i decât "un aventurier care nicicând n-a făcut un studiu serios și sistematic, care, corupt și stricat în suflet și-n inimă încă din tinerețe, era deja blazat și ostenit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
avea nevoie atunci de noi indicatori care să-i înlocuiască pe cei vechi. Modelul lui Lerner (urbanizare-alfabetizare-comunicare-participare) a avut o carieră frumoasă în studiile comparate, dar, studiul orașelor parohiale din Asia, America Latină și Africa și a lumpenproletariat-ul și a troglodiților pare depășit acum. Mulți indicatori sunt disponibili pentru un mare număr de orașe. Există o importantă literatură monografică cu privire la megaorașe. Pe măsură ce numărul metropolelor gigant va continua în mod inevitabil să crească, există apare necesitatea de a compara sistematic nu doar
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
1933, în Rusia sovietică, parcă îl completează pe Panait Istrati al nostru. „Comunist simpatizant, recunoscut de ruși ca fiind deal lor, tânărul acesta are posibilitatea să colinde întinsul Rusiei, din orașele mari, până în satele depărtate, în care oamenii trăiesc ca troglodiții, în bordeie săpate în pământ. Pretutindeni caută urmele Rusiei îmbelșugate de odinioară, când, ca prizonier de război, a trăit șase ani în mijlocul poporului rus. Dar nu găsește decât spoiala unei false civilizații... Sate pustii, oameni vârstnici, femei și copii murind
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
națiuni impun un proces de planificare atât la nivel național, cât și la cel al comunității, imaginând o mixtură între liberalism și planificarea cooperativă. Pentru a sublinia atât pericolele, cât și atracțiile unei comunități puternice, Dagger face trimitere la virtuoșii troglodiți din Scrisorile Persane ale lui Montesquieu, ca exemplu de comunitate constitutivă (în sensul folosit de Sandel), deși fictivă. Așa cum personajul Usbek îi descrie, fiecare troglodit făcea în mod spontan ceea ce era mai bine pentru ceilalți și pentru comunitate ca întreg
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a sublinia atât pericolele, cât și atracțiile unei comunități puternice, Dagger face trimitere la virtuoșii troglodiți din Scrisorile Persane ale lui Montesquieu, ca exemplu de comunitate constitutivă (în sensul folosit de Sandel), deși fictivă. Așa cum personajul Usbek îi descrie, fiecare troglodit făcea în mod spontan ceea ce era mai bine pentru ceilalți și pentru comunitate ca întreg. Nimeni nu își punea măcar problema unei întrebări legate de existența vreunei obligații față de comunitate. Troglodiții erau incapabili să deosebească interesul propriu de cel comun
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Sandel), deși fictivă. Așa cum personajul Usbek îi descrie, fiecare troglodit făcea în mod spontan ceea ce era mai bine pentru ceilalți și pentru comunitate ca întreg. Nimeni nu își punea măcar problema unei întrebări legate de existența vreunei obligații față de comunitate. Troglodiții erau incapabili să deosebească interesul propriu de cel comun. Se observă cu ușurință atracția exercitată de model, atât timp cât troglodiții trăiau și munceau împreună, fără a fi nevoie de pedepse sau de amenințarea cu coerciția. Dar este aceasta de ajuns ca să
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ceilalți și pentru comunitate ca întreg. Nimeni nu își punea măcar problema unei întrebări legate de existența vreunei obligații față de comunitate. Troglodiții erau incapabili să deosebească interesul propriu de cel comun. Se observă cu ușurință atracția exercitată de model, atât timp cât troglodiții trăiau și munceau împreună, fără a fi nevoie de pedepse sau de amenințarea cu coerciția. Dar este aceasta de ajuns ca să ne recomande felul lor de viață sau concepția constitutivă a comunității? Ei trăiau foarte simplu, cu prea puțin loc
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
rigidă, elite dedicate luptei ca mod de viață, un sistem de producție crud, precum și restricții accentuate în privința circulației și schimburilor. În toate acestea se făcea simțită puterea persistentă a valorilor și modurilor de viață rurale. 3. Autonomie și interdependență Modelul troglodiților este însă neatrăgător. Unitatea în diversitate este necesară într-o comunitate sau, altfel spus, este nevoie de o anumită separare a părților pentru ca întregul să fie considerat o comunitate. Aceasta derivă din ceea ce înseamnă împărtășirea unei vieți comune. "O viață
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
străduiam să construim acest proiect. Era un copil și cînd a crescut i s-a fîlfîit de turnători și de istorie. A fost o victimă ușoară a abilului și mierosului turnător. Este adevărat. Numai că eu am crezut că acești troglodiți se vor retrage prin peșteri, prin grote, prin păduri, prin Sahara și acolo se vor pocăi... Hai să plecăm! Se cîntă muzică cultă de cîțiva tineri care au aspectul real de ceva imaculat. Am același sentiment ca și cum mi-ar cînta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și, ca remediu, încearcă să ofere o dimensiune culturală și snoabă vieții lor. Și mă apucase atunci, în ziua aceea, o poftă cumplită să scriu o carte adevărată, o carte sinceră până la demență. Să-i fut în gură pe toți troglodiții, papagalii, maimuțoii. Oameni care în fond nici nu există. Nu-s decât niște ficțiuni. Mai avusesem experiențe triste în presă, de fapt, majoritatea fuseseră așa, dar asta pusese capac. În general, șefii din presă cred că publicul e o adunătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fel de pariu al meu cu lumea asta de rahat a presei române, care nu scrie decât despre farfuze, masculi eficienți și evită oamenii vii. Omul ăsta chiar mi se părea îngrozitor de viu și de autentic. Ăsta exista, spre deosebire de atâția troglodiți fabricați. Ceaprazarul ăsta, adică un individ care face șepci, nu avea ucenici. Voia să moară meseria o dată cu el. Era poate o formă ceva mai rafinată de sinucidere. Mie individul mi l-a amintit tot pe Harms. Tot ce trăim vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Asta e mișto, pentru că pun pariu că o să mă ia și pe mine pe la restaurantele pe unde merge. Acum câteva luni, înainte să mă îmbolnăvesc, avea o rubrică despre câinii vedetelor, pisicile, și mergeam și io cu ea pe la toți troglodiții. Cică eram fotograful. Uneori io îi scriam textele. Cele mai mișto alea sunt. Textele mele. Dacă voi ajunge și io un scriitor cât de cât cunoscut, să știe cercetătorii ce pesudonime am folosit. Unul e al Mirunei. Mergeam cu ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să trăim în plin Caragiale și să ne întrebăm dacă știm ce să facem cu libertatea. Este evident că... nu prea știm! Sînt și obosit, dar mă simt perfect sufletește. Acum știu bine că tot răul mi se trăgea de la troglodit. Lucrurile s-au precipitat la timp, pentru că după ieșirea din spital (făcusem din nou hemoragie digestivă, cu o zi înainte de congresul acela împuțit) semnasem protestul cu cei 18 și se hotărîse excluderea mea de peste tot (am găsit hîrtii în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o dimineață, am dat nas în nas cu unul din indivizii care trânteau ușile în neștire. Odată aflat în lift, a trântit cu voinicie o ditamai flegma pe podeaua liftului. După ce am lăsat cheia la recepție, unde am observat că trogloditul în palton Hugo Boss nu se oprise, l-am întrebat pe unul dintre băieții de la poartă cine era personajul. „Domn’ Tudoran”, mi-a răspuns lucrătorul hotelului, „lăsați-l în pace, nu vă puneți cu el, că vă face”. „Mă ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fierbinte pentru apariția acestei cărțiț”; „Tovarășei Elena Ceaușescu, neobositei Sale activități în slujba științei și umanizării relațiilor noastre socialiste, protectoare a Artelor, profundul omagiu al autoruluiț”. Dacă am mai reproduce și dedicația oferită inenarabilului prieten și binefăcător al dlui Breban, trogloditul Nicoale Pleșiță, tacâmul ar fi complet. Dl Breban se trezește astăzi păstor al Uniunii Scriitorilor, funcție la care a visat și a încercat să acceadă cu o ambiție legendară. Iată un rău imens pe care dl Uricaru îl face colegilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
că, vai!, până la urmă, kilometricul și imundul comentariu își va găsi drumul spre tipar cu onorurile de rigoare. Că e de Dâmbovița ori de Sena, de Vltava ori de Hudson, mizeria rămâne mizerie. Mă întreb dacă pe dna Laignel și trogloditul din Lyon ceea ce îi deosebește este doar scriitura ori pregătirea intelectuală. Mă întreb neliniștit dacă nu cumva de gândit, cei doi gândesc la fel. Am numit cândva acest tip de gândire, gândire mitocană. Ea definește deopotrivă imbecili și intelectuali autentici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
eternitate, ca un stop-cadru al istoriei, dilatând timpul real, moartea stilizată a lui Cezar invita la reflecție, depășea subiectivul, se voia o emoție impersonală pură. Astăzi, soluția nu ar părea poate deloc șocantă, dar În 1968, abia ieșiți din realismul troglodit socialist, aceste momente erau percepute ca stranii, neobișnuite. Spectacolul a produs o serie de șocuri, fiind prea radical pentru România acelor ani. Mai Întâi decorul: arena romană era reprezentată de o serie de gradene din lemn masiv, ca la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
voiam să vă cunosc și să discut cu dumneavoastră despre literatură... Da’, vă rog, luați loc. Fumați? Da’, vă rog, o țigară...“ Și, când criticul, epuizat după o noapte de anchetă, s-a așezat și și-a aprins o țigară, trogloditul general, schimbând brusc tonul jovial cu unul batjocoritor, a început să urle: „Scoală-te, porcule, în picioare! Cum îți permiți să stai jos în fața mea? Stinge țigara!“ etc. etc. Face, tot în 1977, o a treia tentativă de sinucidere. Ca
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Bruller Vercors 34, din 1952, Les Animaux dénaturés ("Animalele denaturate"). Un antropolog pleacă într-o misiune de depistare a fosilei maimuță-om, pentru a dovedi descendența acestuia din cimpanzeu. Dar, în loc de fosilă, descoperă o populație de Paranthropos greamiensis, creaturi de "troglodiți" maimuțe-om (termen preluat din cartea lui Carl von Linné scrisă în 1763, Systema Naturae, capitolul Anthropomorpha: "oameni ciudați" - vezi p. 121). Troglodiții fiind creaturi foarte harnice, ideea de a-i folosi ca mână de lucru ieftină era captivantă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]