485 matches
-
-o, au scuturat desimea nopții de jur împrejur. La poartă, sub cișmea au găsit căldarea pe care o luase cu ea când ieșise din cameră. Nu se umpluse încă. După nici zece minute de căutări, tatăl se întorsese în casă, tropăind pe prag ca să scuture de pe bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de emoție, a dat în lacrimi, și-a șters ochii cu poalele șorțului de bucătărie și, evident, nu erau lacrimi de fericire. Ce-ți veni? I-a reproșat tatăl. Tu plângi? Acum? Părinții i-au condus până la poartă în tăcere, tropăiau pe aleea cimentată, în grădină, tatăl dăduse foc unui maldăr de frunze, fumegau și acum, potolit. Au rămas pe urmă nemișcați în poartă, parcă mai bătrâni și mai greoi, Carmina i-a văzut până când mașina a cotit pe șoseaua principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
baba asta care tot sună întruna și ne fute filmul, da, doamnă, nu se răstoarnă nici un scaun aici, doar mergem, da’, e târziu, e adevărat și probabil sunetele vi se par mai tari și în pula mea, Miau, nu mai tropăi și tu așa, de ce dracu’ nu poți și tu să mergi normal și nu te mai clătina și nu te mai izbi de toți pereții, ce dracu’, mă enervează când trebuie să strâng în urma ta și când trebuie să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
superb fluture fosforescent. Privindu-l, Flavius-Tiberius uita de frig și parcă nici Întunericul nu-l mai deranja. Poate că și ceilalți trăiau acel miracol și se bucurau. Tovarășii săi de drum Însă tremurau, se ghemuiau În haine, suflau În pumni, tropăiau Încetișor. Erau la capătul puterilor. Doar soldatul sforăia. Și dacă n-au locomotivă la depou? Găsesc la următorul. Nu ne lasă ei În drum. O stație, două, am putea merge pe jos. Ne mai dezmorțim. Până atunci vine locomotiva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de părinți, intra Îmbujorată de emoție la proiecția de la ora opt. Dacă o Întreba ce mai face, ea Îi răspundea „bine, mulțumesc”. Până și iarna, când lumea mai suferă de frig. Avea dinți strălucitor de albi, gropițe În obraji, și tropăia ușor ca să se Încălzească. Mâinile și le ținea Într-un manșon din blană de iepure, iar părul Îi era prins la ceafă cu o fundă de catifea. În prezența ei, Coriolan uita să mai rupă biletele, spre bucuria confuză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
caraghioasă a unui porc din rasa Landrace. Lumina sa scoase toată lumea la geamuri și În balcoane. Mulți căzură În genunchi și Începură să se roage sau doar să-și facă cruce. 2. Flavius-Tiberius era mulțumit. Dusese lucrul până la capăt. Grațian tropăia și chiuia În balcon. Se bucura ca un copil de o șotie izbutită. Într-o mână ținea o sticlă cu vin, În cealaltă un pahar. Își turnă și bău. În sănătatea cui, nu se știa. Flavius-Tiberius avea și el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la timp, aș fi fost complet și definitiv pierdut. Dang - șase. Dang - șapte. Încă o dată la stânga, încă un coridor lung de cărți, luminat din loc în loc. Dang - opt. Dang - nouă. Dang - zece. Haide, alergând de-a dreptul, cu capul jos, tropăind pe podea. Dang - unsprezece. Mai tare acum, mai aproape. Un coridor secundar. Încercând să încetinesc ritmul și să mă strecor pe după colț, reușind dar lovind un zid și răsturnând niște cărți. Dang - doisprezece. Am reușit cu greu să mă țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu simți?" În drum spre bucătărie sper să fi rămas un rest de cafea în filtru îl calc pe Tano pe labă. Se scoală atît de mahmur de la nesomnul de az'noapte, că și Mișu Negrițoiu i-ar părea că tropăie. După cum schelălăiai, l-ai visat pe motan. No'p, își rotunjește el botucul. Eram la Aspen, în Colorado. Tu un' te duci? Ei, am și eu o Franță interioară, o Italie interioară, o Elveție interioară. Am castelul meu în Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După așezare se vede limpede că nici unul dintre antrenori n-a operat nici o schimbare tactică, partiturile rămîn aceleași ca înainte de pauză. Se joacă la fel de prudent ca la începutul meciului, așezarea celor două echipe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
jumătăți din coaja nucilor prin care executa găuri cu un cui Înroșit În sobă și apoi prin găuri trecea ață de tort obținând În final niște opinci cu care Încălța motanul florean, Îl urca În pod, acolo unde motanul oripilat tropăia, se Împiedica, mai cădea, mai mergea până când, cum-necum ajungea la scara din gura podului de pe care aluneca și cădea În tindă cu mare zgomot și miorlăieli, timp În care toți ai casei se sculau de la masă și afișau diverse stări
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață, ca o omidă; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada biserica. Acoperișul era perforat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alergic la fum, a strănutat de câteva ori, apoi, pentru ultima dată, și-a luat munca de la capăt. 6 zile Bătrânul a curățat livada din rădăcini 6 zile Petru a regretat arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În ziua a șaptea, ostenit de atâta căutare, cu fața în cenușa iconostasului, Petru și-a împăturit viața ca pe o scrisoare (veștile către destinatari necunoscuți motivau obscuritățile): Dragii mei, aflați despre mine că în ultimii 33
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
violul de sine, dorul de sine, dezgustul de sine, lepădarea de sine, tristețea de sine, singurătatea de sine. Singurătatea lăsa urmă de fard în oglindă. 39. La balamuc, gândurile nu puteau fi îmbrăcate în cămașă de forță. La balamuc, gândurile tropăiau în voie precum o herghelie de cai sălbatici înfometată de albastru. Firimituri de morminte în samarele memoriei. Balamucul este patria însingurărilor. Oameni-frunze, cămăși-lacăte, uși-aripi, trepte-grinzi, icoane-diazepam, umbre-sicrie, paturi-cimitir, sala de gardă-judecata de apoi... Într-o grădina mare, cu gratii, alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dai seama că ai greșit, că sensibilitatea ta claustrofobă abia încape într-un un buzunar de furnică toamna. Incertitudinea măsoară cu pasul într-o ilustrată trimisă tocmai din Siberia. Incertitudinea lui Petru amputa oiștea Carului Mare. Peste hipodromul lui Dumnezeu tropăia o herghelie de cai leneși. Burțile pline cu rouă înmugureau hamurile. Steaua Polară se stingea sub o frunză de păpădie. Nu s-a cunoscut suferință fără o împăcare extremă, chiar dacă, de la o vreme, îți vine să-ți bagi piciorul în roata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
semăna a livadă tânără. Pomii, aliniați parcă după memoria sfinților, imitau grădinile cerului. (Adam dormea într-o intenție de sâmbure.) La închisoare, ermeticul strângea precum un ștreang în jurul inimii. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia în voie deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada altarul. Acoperișul era perforat ca după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de uimire, hohote de plîns și de rîs, mulțumiri Sfintei Fe cioare și să fi văzut lacrimi și Îmbrățișări, după care să fi auzit din nou vaiete și bocete de bucurie... Americanii i-au bătut În palme și i-au tropăit din picioare să dărîme casa pe ei, ba i-au mai și Împroșcat cu șampanie, făcînd-o pe Flory s-o ia la sănătoasa spre primul robinet, tot ei oprind-o și mai inundînd-o o dată. — Acum, reluă patronul, că i-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
repede decât cel din față. Așa am pățit și noi, cei din spatele lui Toader, care atunci când pornește la drum apoi merge nu se Încurcă. Și numai nu se gândea să treacă În urma șirului. Motivul oboselii venea și fiindcă nu mergeam tropăind precum elefanții, ci cu călcătură de pisică...Când am simțit că Încep să obosesc, am alergat să-l ajung... A Întors spre mine o privire ucigătoare. Așa mi s-a părut mie, În prag de Înserare. ― Ce s-a Întâmplat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noroc și bine v-am găsit! se grăbi să le ureze, golind de unul singur paharul. Copilul tăcu puțin, ca să asculte ce se vorbea, și când pricepu că interdicția era definitivă se porni să plângă și mai amarnic decât înainte, tropăind din răsputeri cu picioarele în dușumea. Banii!... Ba-aaanii!... Vreau ba-aaaaanii!... Dă-mi ba-aaaaanii!!... urla și se tânguia mititelul, printre sughițuri. Virgil îl mai lăsă câteva minute să se jeluiască, după care, văzând că tot nu se potolea, încercă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
după ce-a făcut ocolul târgului, încât să n-o mai poți discuta cu nimeni? Doar un roman care adâncește pasajele subtile, ori care luminează cotloanele întunecate ale întâmplării ar putea să mai redeschisă un subiect peste care au trecut tropăind treizeci de zile. Un astfel de roman e ca emisiunile tv., de pe vremuri, făcute din selecțiuni de la revelion, pentru cine ar fi vrut să-și amintească. Dar nimic mai mult. Doar dacă nu s-ar întâmpla ceva cu adevărat interesant
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
tainele zilei de mâine (Viitorul vă preocupă. Viitorul vă dă insomnii), el se declară fericit de a se fi născut tocmai la Delphi și dezvăluie motorul prosperității orașului asaltat de cei dornici să-și cunoască soarta: Se îmbogățește nu pentru că tropăiți voi pe scenă, ci pentru că pescuiesc eu clienții obsedați de viitor. Din punctul său de vedere pragmatic, viitorul e cea mai sigură dintre afacerile pe care mintea omului le-a imaginat vreodată, iar clienții săi sunt niște nenorociți care mor
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
Streinu, Șerban Cioculescu, sunt socotiți, malițios, a fi „doar marii importatori și exportatori de literatură”, nu și „producătorii ei”. Condeierii tineri, care se afirmau „sub privirile debusolate ale unei generații de scriitori scoși din drepturi”, sunt asemuiți unor „mînji ce tropăiau în grajdurile de partid”. Arogantul Petru Dumitriu, intrînd în conflict cu „starostele” Mihai Beniuc, refuza să participe la convocările acestuia, punînd întrebarea: „L-ați invitat și pe Porcmălniceanu?”. Pe o asemenea tonalitate, vădind inepuizabile inventivități sarcastice, o gîlgîire a umorii
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
ortodox/ aprinde cinci lumânări pentru vii”), motanul e cel care dictează ritmul existențial, dar și ritmul febrilității interioare. Poezia există doar după ce trece prin filtrul rațiunii pisicești, utilizând o formulă contorsionată, chinuitoare, intrigantă, care echivalează cu parcurgerea unei probe inițiatice: „tropăie pe podea/ se-așază la birou/ și-mi anchetează un vers/ după o vreme obosit/ se șterge pe frunte/ se scoală și bate cu pumnul în masă./ îmi pune lampa în ochi/ să vadă dacă mi-am auzit/ poezia cu
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
în urmă, dar chiar și dacă ar fi încercat serios să o facă, ar fi fost enervat de țârâitul aproape continuu al telefonului, de țipetele copilului, de huruitul unui pickhammer din stradă și de cizmele grele ale creditorilor lui, ce tropăie în sus și în jos pe scări.” Cărți sau țigări este genul de carte care se citește repede, dar se digeră în tihnă. Articolele și eseurile lui George Orwell ne dezvăluie un autor extrem de inteligent, mereu atent la lumea din
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
în România. Dacă el niciodată nu a recunoscut R.Moldova, nu recunoaște însăși denumirea de moldoveni și limba moldovenească", a declarat Voronin în plenul Parlamentului. Intervenția sa a fost întreruptă de deputații din cadrul coaliției de guvernare, care au început să tropăie și să bată cu pumnii în mese. "Eu nu ies așa de des și nu vă obosesc. Voi puteți să vă dezbrăcați și de pantaloni, să vă așezați jos și să bateți cu ce vreți. Nu văd niciun sens ca
Voronin, încă un atac la Băsescu: Nu știm dacă vine treaz sau beat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55856_a_57181]
-
metamorfoze, răsfrîng, mai toate, o stupefiantă inadecvare. „Absurde de s’affoler”, găsește un intelectual incredul, Dudard; care, sceptic inveterat, va sfîrși totuși prin a ceda conformismului sinistru. Rinocerita care ne izbește astăzi se exhibă la noi cu o cinică dezinvoltură, tropăind în disprețul sfruntat al valorilor și al unui minimum de bună cuviință. Nu-i loc pentru vreo întîrziere în a-i recunoaște efectele nocive, cîtă vreme iasma ei malignă se aține asupra noastră, asmuțită împotriva structurilor respectabile, elaborate în lungi
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]