504 matches
-
au conceput „Kouji”, prin care erau reprezentate artele. Acestea nu au legătură cu muzica Hip hop, si nu au o conexiune directă cu Hip Hop-ul modern din Est. Într-o tradiție africană interpretul își folosește corpul (bătând din palme, tropăind) pentru a produce sunete muzicale într-un ritm constant. Ei făceau sunete folosindu-și gurile inspirând și expirând aerul zgomotos, care se folosește și în beatboxingul de astăzi. Beatboxingul în hip hop apare din anii '80. Inițiatorii acestui gen de
Beatbox () [Corola-website/Science/317189_a_318518]
-
a pus ghiara pe tine,/ Miorița mea din veac?/ Sânger și te cant,/ Țara mea de leac./ Și nu plouă!”... Ajunsă la ceasul când sfârșitul “se vede” dincoace de orizont, vin întrebările cu fior rece: “Cine aude în ropotul prunelor/ Tropăind în iarba strivită/ Cum se scutură de timp și de umbră/ Moartea sub ele adăpostită./ Morții, de partea cărora vom trece”...”Și mai târziu mi s-a părut că trece un frig./ Părerea mea greșită a fost că trece.../ Din
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
mai mulți ani am asudat pe meterezele cerce tării ororilor totalitarismului, pentru a șterge praful uitării de pe fruntea unor simboluri ale demnității, împinse, cândva, într-o negură pe care nu o merită. Să nu uităm că, peste mirifica Românie au tropăit cu cizmele dictaturii proletare, fel de fel de brute, care i-au exterminat pe intelectualii incomozi, transformându-i în martiri. Pentru a stârpi din fașă tendințele celor considerați reacționari, opozanți ai implementării cu forța a comunismului, forțele represive sau gândit
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
mereu, alții râdeau sau se bucurau printre lacrimi de fericire aplaudând apăsat. Apoi tot publicul îl ovaționa pe compozitor. Toți l-au aclamat și l-au lăudat. La final au pornit cinci salve de zgomote cauzate de faptul că mulțimea tropăia de cinci ori. Toată sala răsună de aplauze și urale. Toți ridicau mâinile și aplaudau. Contralto-ul Caroline Unger i-a spus și i-a arătat lui Beethoven mulțimea, întrucât Beethoven doar vedea gesturile publicului. Prima ediție germană a fost
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
în urmă, dar chiar și dacă ar fi încercat serios să o facă, ar fi fost enervat de țârâitul aproape continuu al telefonului, de țipetele copilului, de huruitul unui pickhammer din stradă și de cizmele grele ale creditorilor lui, ce tropăie în sus și în jos pe scări.” Cărți sau țigări este genul de carte care se citește repede, dar se digeră în tihnă. Articolele și eseurile lui George Orwell ne dezvăluie un autor extrem de inteligent, mereu atent la lumea din
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
câmpul verde de deasupra. Între câteva mici colibe de odihnă erau întinse perdele, cu blazonul familiei Oda, fluturând în vânt. Se vedeau soldați, dar Nobunaga nu era nicăieri. Și pe malul opus se afla o tamără asemănătoare. Caii nechezau și tropăiau din copite, iar glasurile surescitate ale războinicilor mugeau de pe ambele țărmuri, destul de tare ca să stârnească valuri. Un cal fără călăreț se zbătea înnebunit în mijlocul apei, după vcare, în sfârșit, sări pe uscat, în amonte. „Și asta numesc ei instrucție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
părăsiră castelul și până ajunseră la lacul Biwa, soldații nu avură idee unde urmau să lupte. La malul lacului erau acostate trei corăbii mari. Construite pe parcursul noului an, miroseau a lemn proaspăt tăiat. Abia după ce caii și oamenii se îmbarcară tropăind, soldaților li se spuse că destinația lor avea să fie sau Honganji, sau Muntele Hiei. După ce traversară suprafața vălurită de toamnă a marelui lac, sosind la Sakamoto, pe malul opus, oamenii lui Hideyoshi avură uimirea de a vedea că armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în așteptare. Cei doi cercetași porniră în galop. Se știa că forțele inamice erau mult mai puțin numeroase decât ale lor, iar Nobushige respecta refuzul lui Shingen de a face manevre negândite, dar era la fel de nerăbdător ca un cal nărăvaș tropăind din copite și aproape că nu se mai putea stăpâni. O ocazie militară poate dispărea exact în clipa necesară fulgerului ca să lovească! Cei doi cercetași reveniră în goană să dea raportul: — Observațiile lui Oyamada Nobushige și propria noastră recunoaștere corespund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
gărzi că seniorul încă nu se înapoiase. Oare era încă înconjurat de dușmani, sau fusese ucis? Oricum stăteau lucrurile, ei fugiseră înaintea stăpânului lor și erau atât de rușinați încât refuzară să intre în castel. Rămaseră pur și simplu afară, tropăind din picioare în frig. Sporind confuzia, dintr-o dată se auziră împușcături din afara porții de la apus. Era inamicul. Moartea îi strângea din toate părțile. Iar dacă armata clanului Takeda ajunsese deja atât de departe, soarta lui Ieyasu stătea într-adevăr sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
toți ochii. Însă chiar și aceia care aveau bănuieli înaintau grăbiți. Oamenii din spate nu făceau decât să ridice privirea spre stindardele care fluturau în fața lor; nu încăpea nici o îndoială că acela era drumul pe care avansau drapelele. Copitele cailor tropăiau pe pantele abrupte. Din când în când, zgomotul bolovanilor rostogoliți devenea aproape asurzitor. Armata semăna cu o cascadă ce nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau cu gâfâieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
asistența dădea strigăte mari și se lamenta zgomotos, În vreme ce Într-un sat din apropiere fetele dansau În mijlocul ulițelor, cu gesturi uimitoare. Își amintește că a văzut la Châtres (astăzi Arpajon) bărbați și femei care alergau la lumina torțelor, dansând și tropăind pentru a sărbători culesul viilor. Nu departe de acolo, nu se mai satură să admire, la un castel, tisele și arbuștii tunși sub forma unor personaje pitorești sau preluate din mitologie, pe care le enumeră. Răsturnare de situație, același Hentzner
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de către fiecare echipă în parte va prezenta blazonul completat, care va fi fixat apoi că în imaginea de mai jos. Coechipierii pot aduce completări. Dacă blazonul a fost corect completat, ceilalți colegi vor aplaudă, iar în caz contrar ei vor tropăi și vor îndrepta eventualele greșeli. METODĂ LOTUS CONVERSAȚIA Materiale Tabel - hartă Evaluare orală 8) ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII Se precizează că hartă pe care au realizat-o în urmă activității îi va ajuta la celelalte teme ce vor fi studiate de-a
Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
bântuite de spirite, noaptea îi era frică, noaptea tânjea după amantul arab, plecat cu afaceri, dar care își lăsase în casă mirosurile, angajații și rudele, care n-o întrebau niciodată nimic. Hafa îi aducea sucul de portocale și se retrăgea tropăind cu spatele către ușă, în timp ce ochii lui de cărbune îi fixau sfârcurile, sub bluză. Raouf curăța grădina, iar la prânz devenea ospătar pentru mâncarea pe care o găteau femeile toată dimineața, în bucătăria din bungalou. O servea încet, stând în spatele
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
Covrig Roxana Adrian Năstase îl ironizează pe Traian Băsescu într-un articol, postat pe blogul personal al fostului premier, cu titlul "Tropăim, tropăim...". Fostul premier scrie că l-a "urmărit pe Traian Băsescu, de la Bruxelles, oferindu-ne o lecție de popularizare despre sistemul bancar." El adaugă că președintele "părea să se înțeleagă că, în sfârșit, le-a frânt gâtul „răilor”de bancheri
Cum îl ironizează Năstase pe Băsescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40325_a_41650]
-
Covrig Roxana Adrian Năstase îl ironizează pe Traian Băsescu într-un articol, postat pe blogul personal al fostului premier, cu titlul "Tropăim, tropăim...". Fostul premier scrie că l-a "urmărit pe Traian Băsescu, de la Bruxelles, oferindu-ne o lecție de popularizare despre sistemul bancar." El adaugă că președintele "părea să se înțeleagă că, în sfârșit, le-a frânt gâtul „răilor”de bancheri din
Cum îl ironizează Năstase pe Băsescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40325_a_41650]
-
punându-i într-un jug bine - meritat.". Însă, amintirile lui Adrian Năstase sunt edificatoare. "Prestația sa mi-a adus aminte de povestea cu elefanții și cu puricele care traversau un pod. La un moment dat, puricele îi spune unui elefant: „Tropăim, tropăim...”, conchide fostul premier.
Cum îl ironizează Năstase pe Băsescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40325_a_41650]
-
-i într-un jug bine - meritat.". Însă, amintirile lui Adrian Năstase sunt edificatoare. "Prestația sa mi-a adus aminte de povestea cu elefanții și cu puricele care traversau un pod. La un moment dat, puricele îi spune unui elefant: „Tropăim, tropăim...”, conchide fostul premier.
Cum îl ironizează Năstase pe Băsescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40325_a_41650]
-
găsi pe cineva din sat să vă ducă, dacă nu merg trenurile, și șoseaua este blocată, să știți. - Da, da, bine, vă mulțumesc oricum, bombăni fata și ieși pe peron. Șeful de gară o privi cum se uita în zare, tropăind ca să se încălzească. După o vreme, șeful de gară se plictisi și se concentră asupra integramei. * * * Trecură aproape două zile și nici un tren. Șeful de gară stătea în ghișeu, fata dormea pe o bancă în sala de așteptare. Ninsoarea încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
În siguranță? Barmanul pune deja o sticlă de coniac și alte ingrediente pentru Corbu Într-o pungă de plastic. Cred că da, la ora asta. Am văzut oameni care se plimbă pe străzi. Toți patru părăsesc cafeneaua braț la braț, tropăind prin palele de ceață Încă plutitoare. Trotuarele sînt acoperite de leșurile argintii a milioane de termite și micul grup Începe să dănțuiască, inventînd pași de dans mergînd așa, prin piață, pe lîngă catedrală și apoi În jos, pe străzile pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
greșit omul pe care să-l tragă pe sfoară. Presupun că situația s-ar îmbunătăți ușor dacă aș fi o femeie organizată, care reușește întotdeauna să se poziționeze la începutul benzii. Eu însă ajung întotdeauna la coadă, unde încep să tropăi și să mă bâțâi pe vârfuri încercând să observ ce iese prin trapă, iar atunci când, în sfârșit, îmi văd bagajul apărând, mi-e atât de teamă să nu mi-l fure cineva încât n-am răbdare să stau și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
felul de chestii. De pildă, fiindcă trișase la rounders 1. O partidă de rounders care avusese loc în urmă cu vreo patruzeci și cinci de ani. De ce mă deranja așa de tare că era telefonul ocupat? m-am întrebat în timp ce tropăiam pe lângă tata, care se îndrepta șonticăind morocănos spre telefon. Oare-mi spusese cineva c-o să mă sune? Așteptam vreun telefon? Nu și iarăși nu. Dar o scânteiuță caldă de speranță din adâncul meu îmi șoptise că poate, poate Adam o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ceva care nu i se întâmpla ei personal. Tocmai atunci a sosit Anna, cu părul în vânt, cu fusta largă și cu un aspect general vag. Eram încântată s-o văd. Nu ne mai întâlniserăm din săptămâna precedentă. Anna a tropăit prin dormitorul roz și pufos al lui Helen cu cizmele care-i frângeau inima mamei și s-a așezat, lângă noi, pe pat. A scos din geantă (care era brodată, acoperită cu oglinjoare și mărgelușe) cam vreo sută de batoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci, în fața ușii s-a stârnit o agitație frenetică, deși cumva înăbușită. Cineva sau ceva era foarte supărat fiindcă găsise ușa încuiată. Dați-mi voie să vă spun că zeița dimineții avea un limbaj absolut ales. Anna a oftat, a tropăit până la ușă și a deschis-o. Pe trepte stătea tata, aproape ascuns în spatele unei grămezi uriașe de haine spălate pe care o ținea în brațe. —Cine-a încuiat nenorocita asta de ușă? a tunat el printre perechile de blugi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înțelegi. N-ai fost niciodată măritată. N-ai avut niciodată un copil. Păi, nici nu vreau dacă înseamnă că din cauza asta o să înnebunesc ca ea, a turuit Helen uitându-se la mine cu dispreț. Ești nebună! După care a fugit tropăind din cameră. Nimeni n-a mai spus nimic. Are dreptate, a zis într-un final mama. Ce vrei să spui? am întrebat-o indiferentă. —Păi, nu pari prea... fericită. Doar nu te-ai răzgândit, nu? Nu, am oftat. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
au dat slujba pentru că sunt un detectiv foarte prost. Și cine era acest „noi“? Din „noi te-am ales“? Cu siguranță nu era Harry Big, ci o persoană în cârdășie cu Detta, care mă recomandase lui Harry. Sub noi a tropăit un șobolan sau ceva la fel de scârbos. Eu (după un timp): Atunci, dacă Racey nu e nici iubitul, nici colaboratorul tău, ce e? Cu un dispreț suveran, Detta a zis: Racey O’Grady nu înseamnă nimic pentru mine. Acum, vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]