743 matches
-
la cea de-a patra carte a Elenei Ștefoi (Confesiuni coșmarești, în Contrapunct, an. I, nr. 40, din 5 octombrie 1990), tocmai un prea franc atașament al autoarei față de valorile generației sale. Poezia Elenei Ștefoi, scria Lefter, „se supraîncarcă de tropi de un anumit tip, clișeizat în anii ‘80”, pomenind în continuare „ticul concretizării abstracțiilor printr-o tehnică a asocierii foarte la îndemână, fals calofilă.” O singură concluzie e greu de tras. Mai mare dreptate pare să aibă Nicolae Manolescu, care
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
obscen, seducție, producție) din nevoia de a frapa prin noutate. De fapt, în chiar aceste sugestii lexicale stă și atracția unui volum care altminteri e stuporos de obscur. Căci din nou ni se confirmă impresia de retorică stearpă, presărată cu tropi paroxistici, care e tipică eseisticii galice. De fapt, gînditorii francezi de după al Doilea Război Mondial au cîteva trăsături care descind toate din același tipar spritual. Mai întîi, e vorba de tonul emfatic, de declamație apodictică care promite rostirea unor adevăruri
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
îl n’y a plus de porteurs dans leș gares. Aussi ai-je acheté à Londres une petite voiturette pour quais de gâre extensible et rétractile qui rend des services à mes bras amaigris: mais ce char de poche est déjà trop lourd pour mes jambes; et mon passé pour ce qui me reste d’avenir: quelques secondes... Je vous embrasse tous leș trois”. În expoziție a putut fi văzută și scrisoarea pe care Ionesco a trimis-o lui Alphonse Dupront, director
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
datelor brute ale acestora, discursul aspiră la imagine ca la o absoluțiune. Ne-am putea gîndi la privirea în oglindă a unui chip care, în reverberația speculară, rămînînd același, e totuși altul, imaterial în luciul ce-l transportă în simbol. Tropii absorb vampiric viața pe care o prefac în semn, silind-o a i se închina ritualic. Nu e o evaziune, ci o regăsire sublimată: „ea stătea bine așezată / bine înfiptă în viața ei / ca un felinar într-un oraș în
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
cercetare distins, care a prezis corect rezultatele de la ultimele alegeri prezidențiale, scrie observer.com. Întrebările nu au fost tocmai nepărtinitoare. De exemplu, respondenții au avut de ales între două variante: hipsterii aduc societății o contribuție culturală pozitivă sau își însușesc "tropi" culturale din trecut pentru propriul lor amuzament ironic. Un procent uriaș de 46% a bifat a doua variantă. Această atitudine poate fi cauzată de monopolul hipsterilor: sunt cea mai numeroasă minoritate, au cartiere proprii și reprezintă jumătate dintre votanții cu
O treime dintre americani vor taxă pentru hipsteri. Vezi de ce by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/64319_a_65644]
-
Glose. Exerga (adică întâmpinarea) în limba franceză prin care Șerban Foarță își explică dorința de a pătrunde în adâncul mării lui Mallarmé (mai toate metaforele folosesc termeni maritimi), ortografiază numele poetului în toate formele îngăduite de limba franceză „Bien que trop seul et mal armé/ À vous conduire en autre langue/Parmi l'inavouable tangue/Et tel oiseau qui (ma larme est/ Le témoignage)m'allarmait(...)" Fiecare poem, sonet, cântec, omagiu etc. a fost supus unei examinări atotcuprinzătoare ale cărei etape
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
efuziune de generalități emfatice, un fel de incantație care probabil are un efect de liniștire asupra scriitorului, în timp ce lectorul e iritat. În fine, condiția echivocului e abstragerea de la detalii concrete: Pătulescu nu dă amănunte, ci plutește în aerul vag al tropilor generali, urmarea fiind o suită de digeste comune, conținînd meditații plate. Cititorul rămîne indiferent la sunetul lor, și asta fiindcă Pătulescu e un eseist a cărui sensibilitate îi depășește putința de exprimare, sentimentul luînd-o înaintea cuvintelor și făcîndu-le specioase: dîre
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
apoi. El nu provine însă, ca la autorul Artei Popescu, din ilogismul substanțial al lumii, ci mai degrabă din forța plasticizantă a poeziei, elogiată și ea în fel și chip de-a lungul întregului volum. Într-atât de expresivi sunt tropii lui Radu Vancu, încât ei reușesc să transpună viața de dincolo într-„ un musical cu un cimitir” sau, tot vorba poetului, într-o „scenografie colorată ca-n Walt Disney”. Fapt care - și de aici reușita paradoxală a poeziei lui Radu
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
a patra, e o anumită prețiozitate a expresiei, de care poetul părea că se desprinsese de la Biographia litteraria încoace. Sau, mă rog, care venea ca o mănușă universului miniatural din Sebastian în vis. Un discurs prea ritualizat pe alocuri, cu tropi arborescenți („îți pipăi întruna inima fericită, cu/ delicatețea unui elefant tânăr zdrobindu-și liniștit/ craniul cu trompa”; „aici te trezești cu obrajii arzând și creierul/ aburind în crăticioara craniului ca un cartof fierbinte,/ fiert îndelung pentru o masă săracă”), dispuși
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
mai sus, nu mai poate oferi, ea singură, o explicație convingătoare. Intervine în ecuație, de data aceasta, și noutatea formulei. Aer cu diamante deconcertează. Niciodată nu s-a mai făcut, la noi, o poezie atât de liberă. Invazii dirijate de tropi s-au mai văzut, rigorism compozițional, de asemenea, cotidian și ironie mai există ici și colo, dar toate la un loc, și încă într-un dozaj imposibil de anticipat, nu. Indiscutabil, am avut, după război, poeți foarte buni. Dar, cu
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
privirile vulgului de la catapeteasma altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici se întinde netezimea sterilă a unei gîndiri fără busolă transcendentă, o bîțîială artistică fără apetit pentru profunzimi și un carnaval de trufii autoidolatre. În ochii lui Stăniloae, Blaga e un talent strălucit care din păcate e văduvit de facultatea
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
de luciditate seacă te-ai fi așteptat să fie opac la timbrul poeziei. Și totuși, Viorel Chițea are nerv liric și sensibilitate acută, dovadă că cele mai reușite eseuri sunt cele în care, renunțînd la morga jargonului țeapăn, scrie în tropi de limbă firească: „Supremația gestului“, „Nevoia de sustragere“ sau „Poezie și adevăr“. În ele eseistul scrie fluent și clar, dar fără virtuți literare, intenția de fi expresiv sfîrșind de obicei în pusee retorice cu alură emfatică: încarcă textul cu adjective
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
inspirate de biografia sa, caz în care o filozofie are sens numai dacă gînditorul își trăiește viața în lumina schemelor pe care tot ea i le-a sugerat. Că schemele acestea ajunge să le exprime în concepte abstracte sau în tropi eseistici e un lucru secundar, important e altceva: ca ele, reprezentîndu-l, să nu-l schilodească. Nu forma expresiei la care ajunge contează (aforism, tratat, jurnal, epistole etc.), ci fundalul de viață din care ea s-a inspirat. De aceea, ori
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi, melodia zefirului și a lui Eol, șuieratul Crivățului neîndurător.“ (p. 211) Furat de patosul panegiric, Pandrea se desprinde de realitate, plutind în ritmul tropilor scandați, parcă de dragul lor. Verosimilitatea portretului e minimă, dar, puse în balanță cu explozia fascinantă a lexicului, accentele deplasate își pierd gravitatea. Autorul are geniul sentințelor scurte, puterea de a încondeia un om în trei cuvinte, grație unei intuiții inițiale
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
acuzare (căci da, în discursul public, apelul la sofisme e, fără doar sau poate, condambabil), ci ca pe niște premise ale expresivității literare (deci dincolo de acuze și de pledoarii). Fiindcă, folosite cum se cuvine, aceste manierisme logice nu sunt, ca tropi, inerte. Ele emoționează sau amuză. Inconștient, plac. (Dovadă cărți precum Alice în Țara Minunilor sau dialogurile savuroase ale lui Caragiale). Ideea Martei Petreu de a pune în legătură sofismele unor Protagoras din Abdera, Prodicos din Ceos sau Gorgias din Leontinoi
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
se maturizeze și să pășească în realitatea pe care trebuie, totuși, s-o înfrunte. O poezie a adolescenței stă bine adolescentului sau, în fine, tînărului care o scrie; dar nu și unui autor inerțial, evazionist cu sistemă și temător cu tropi. Imagini ale violenței pot fi găsite în primele două strofe și ele au aceeași țintă: „îngerul” transcendent, vizionarismul poetic fîlfîind din aripi pe deasupra mizeriilor și minciunilor din realitatea cotidiană, Poezia cu majusculă refugiată în turnul de fildeș al unei arte
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
este/ și ieșim răsfirați din pilastrul de fum să ne fim siluete-ale Lui” (p. 89). O anume verbozitate e de necontestat aici. Dar ea nu este rezultatul unei tendințe estetizante (n-are nimic din agudezza lui Grácian). Pentru Sorin Mărculescu, tropii și infinitele jocuri pe care le pot orchestra aceștia sunt mai degrabă nesemnificativi. Vizionarismul său e străin de convenția vizionarismului. (Iar Al. Cistelecan și Ion Pop au dreptate, pe coperta a patra, să vorbească despre un regim „informat de sacru
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
despre aceste poezii sunt chiar ambigui: "abundente în compoziție, nu bogate în imagini". La aceste două afirmații de aer neutru se poate răspunde, la fel de neutru: se "compunea" mai laborios în lirica de început de veac, iar bogăția în imagini (în tropi?) nu e neapărat o scădere dacă alte calități vin în primul plan. Apoi, Călinescu se anima și spune lucruri determinante; poeziile în cauză sunt: "înclinate a transcrie polifonia din univers, târâitul greierilor, sfârâitul fusului, ritmurile universului.(...) E o poezie feminină
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
-n putere, declară (Adevărata tradiție, op. cit.), un premiu, chiar unul literar!, pentru Dicționarul latin-român de G. Guțu. Al. George acordă o largă, variabilă, dar și imprecisă, accepție stilului, și atinge superficial figurația retorică. Rareori îi ies din condei numele unor tropi, precum, la Fănuș Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
pentru Dicționarul latin-român de G. Guțu. Al. George acordă o largă, variabilă, dar și imprecisă, accepție stilului, și atinge superficial figurația retorică. Rareori îi ies din condei numele unor tropi, precum, la Fănuș Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul lecturii, III, CR, 1980, p. 213) ale lui D. I. Suchianu; sacade însemnând mișcări bruște, laudă deci iuțeala, repezeala cu care apar ideile
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
mamei/ alungă amiaza// nu e decît oglinda/ care se scufundă// spre seară doar piele/ cînd luna e apa din lumînare// chipul i se spală în lumina difuză/ în șoapte” (despre liniște). Momentele de halucinație ale muribundei se convertesc spontan în tropi, se transferă într-o paradă imagistică de-o eterică eleganță: „mama doarme ca și cum ar asculta ploile/ și se acoperă cu oglinda/ care se varsă peste gînduri// spune mereu că nu doarme nu// că cioburile se uită din toate părțile// și
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
bate alternativ cînd dintr-o parte cînd din alta deschizînd trandafirul cum un ceasornic al mării închizînd marea cum o gură-a trandafirului o luptă nupțială. Stilul Ei folosesc stilul cum o ceață îneacă articulațiile frazei cu bere îndeasă vîrtos tropii în rucsac lasă cezurile pe tejghea în locul pourboirului apoi ies afară să-ntoarcă strada în plină amiază spre blocul lor cum o apă motorizată. Statuia lui Tudor în Amarul Tîrg Ruginit vînt (să fie o sabie?) la oblîncul eroului veșnic
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
pe când în fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar prin poem. Dar încotro, încotro? M-ați înnebunit, mă scoateți din minți, netrebnicilor, lichelelor, hoți de drumul mic, tâlhari de drumul mare, cărați-vă, întoarceți-vă să grohăiți în mare, pieriți Legiuni, sub trăsnete și talazuri
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
în anumite perioade, orice urmă de solemnitate literară. Sinceritatea obsesivă va fi fiind non literară? Sau inhibitoare pentru produsul literar? Iată, oricum, o temă de reflexie. Insă, mai degrabă, s-ar putea zice că această aparentă absență de imagini și tropi, această indiferență atătată efectelor ce se obțin prin potențarea expresivității dovedesc existența unui soi de autism, ce poate anunța însă și un proces de îndelungă elaborare. Brusc apar apoi, si la Bacovia și la Saba, adevărate capodopere concentrate, extrase din
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]