744 matches
-
liber al discursului, o idee cu rădăcini în teoria jocurilor de limbaj ale lui Wittgenstein. Această subliniere a permisivității jocului liber în contextul mai larg al conversației și discursului duce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni, filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului și a acelei unități cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o sursă centrală a superiorității sale asupra
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
colajul și alte mișcări din modernism într-o încercare de a multiplica mediile și mesajele. Foarte multe elemente se centrează pe o schimbare în alegerea temelor, artiștii postmoderni privesc mass media ca o temă fundamentală pentru artă, și folosesc forme, tropi, materiale- cum ar fi monitoare video, artă ready made sau descrieri ale unor obiecte mediatice- ca puncte focale ale operelor lor. Andy Warhol este un exemplu timpuriu al artei postmoderne în acțiune, prin modul în care își aproprie simboluri populare
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
cu rădăcini în teoria jocurilor de limbaj ale unui filosof al limbajului ca Ludwig Wittgenstein. Această subliniere a permisivității jocului liber în contextul mai larg al conversației Și discursului conduce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului Și a acelei unități, cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o sursă centrală a superiorității sale asupra
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
gândirii, dar și [...] ale relației dintre limbă și istorie”: în timp ce Husserl a ales o univocitate completă a limbii, adică un limbaj pur, științific, matematic, ce nu permite deconstrucția, Joyce a optat pentru echivocarea completă, pentru „acumularea de metafore, ambiguități și tropi”. Derrida vorbește de un „proiect joycian” care „pornește de la un anumit anti-istoricism și de la o dorință de a se trezi din « coșmarul istoriei », de la o dorință de a stăpâni acest coșmar într-o reîncepere totală și prezentă”. Unii critici îl
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
liturghiile privegherii din ajun, precum și la oricare liturghie când ar fi și botez, în locul cântării trisagiului, se cântă stihul următor: «Câți în Christos v-ați botezat, în Christos v-ați și îmbrăcat. Aleluia!» La sărbătorile crucii, trisagiul e înlocuit cu tropul următor: «Crucii tale ne închinăm, Christoase, și sfântă învierea ta o lăudăm și o mărim.»
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în "punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii". Figură de stil/trop prin care se trece de la semnificația obișnuită a unui cuvânt (expresie), la o altă semnificație, pe care cuvântul (expresia) nu o poate avea, decât în virtutea unei analogii, fără unificarea totală de sens. Transferul conduce la imagini artistice, inedite și implică
Metaforă () [Corola-website/Science/308759_a_310088]
-
și jurnalistă în La Roche-Mabile. S-a născut în Paris și a studiat la Colegiul Bourbon, devenind apoi profesor acolo. Unele dintre românele sale, inclusiv primul, "Sous leș Tilleuls" (1832), au avut caracter autobiografic. Un al doilea român, "Une heure trop tard", a fost publicat în anul următor și a fost urmat de multe alte scrieri populare. "Vendredi soir" (1835) și "Le Chemin le plus court" (1836) au continuat să prezinte experiențele personale ale autorului, dobândind succes la public. "Geneviève" (1838
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]
-
un medicament hipnotic pentru a-i subjuga pe oameni după voia sa. Filmul face referire la multe dintre clasicele povestiri cu Arsene Lupin ale lui Maurice Leblanc, inclusiv "L'Arrestation d'Arsène Lupin", "Le Collier de la reine", "Sherlock Holmès arrive trop tard", "" și "Contesa de Cagliostro". Unele dintre aceste referiri sunt mai directe și mai complete decât altele. Acțiunea începe în Franța anului 1882, la începutul perioadei Belle Époque. Micul Arsène Lupin locuiește cu părinții săi într-un castel din Normandia
Arsène Lupin (film din 2004) () [Corola-website/Science/325371_a_326700]
-
este cântat de obicei în limbile liturgice locale, sau în limbile unei comunități dacă aceasta diferă de limba oficială a zonei. În ultimii ani, Troparul pascal a fost tradus într-un număr din ce în ce mai mare de limbi. În ritul bizantin, conținutul tropului «Christos a înviat» are versiuni standard în limbile liturgice tradiționale. În alte limbi, precum franceza sau engleza, există traduceri varii și foarte numeroase, dintre care nici una nu e standard. Traducerea tipică a troparului în limba română este următoarea: Textul în
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
despre aceste poezii sunt chiar ambigui: "abundente în compoziție, nu bogate în imagini". La aceste două afirmații de aer neutru se poate răspunde, la fel de neutru: se "compunea" mai laborios în lirica de început de veac, iar bogăția în imagini (în tropi?) nu e neapărat o scădere dacă alte calități vin în primul plan. Apoi, Călinescu se anima și spune lucruri determinante; poeziile în cauză sunt: "înclinate a transcrie polifonia din univers, târâitul greierilor, sfârâitul fusului, ritmurile universului.(...) E o poezie feminină
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
sale gueule!" „Ține-ți fleanca aia spurcată!”), înlocuirea cu un pronume a substantivului ("Ferme-la!"), eliminarea predicatului ("Ta gueule!" „Gura!”). Alte unități frazeologice pragmatice devin practic formule prin fixitatea lor totală sau aproape totală. De pildă, o propoziție ca "C’est trop facile!" are sens compozițional dacă este o îmbinare liberă de cuvinte: „Este prea ușor!” (de exemplu un exercițiu). În schimb, ca unitate frazeologică pragmatică servește la respingerea unei scuze ("Luc est en retard et a prétexté une grève. C’est
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
facile!" are sens compozițional dacă este o îmbinare liberă de cuvinte: „Este prea ușor!” (de exemplu un exercițiu). În schimb, ca unitate frazeologică pragmatică servește la respingerea unei scuze ("Luc est en retard et a prétexté une grève. C’est trop facile!" „Luc a întârziat și zice că din cauza unei greve. Nu ține!”), sensul său fiind non-compozițional, nedeductibil din sensul fiecărui element component. De asemenea, nu acceptă nicio transformare lexicală sau morfosintactică fără să-și piardă caracterul de unitate frazeologică. Cowie
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
lui Arthur Conan Doyle, care avea deja un mare succes în Franța (aventurile sale au fost publicate începând din 1902). Colecția de povestiri urmează volumului "Arsène Lupin, gentleman-cambrioleur", în care Sherlock Holmes își face apariția în povestirea "Sherlock Holmès arrive trop tard". După apariția personajului Sherlock Holmes în povestirea respectivă, Maurile Leblanc a schimbat numele personajului în cel de Herlock Sholmes ca urmare a protestelor lui Arthur Conan Doyle. Colecția a fost tradusă în limba engleză ca "Arsène Lupin versus Holmlock
Arsène Lupin contra lui Herlock Sholmes () [Corola-website/Science/323339_a_324668]
-
Privire istorică”. În 1990, a fost primită în "Uniunea Scriitorilor". Debut: "Scrisul bănățean", Timișoara, 1963. Este căsătorită cu poetul Eugen Dorcescu. practică o critică de factură universitară, întemeiată atât pe cunoașterea teoriilor și procedurilor clasice din domeniul umanistic (prozodie, retorică, tropi, figuri etc.), cât și pe metodologiile suple, oferite de cuceririle moderne din stilistică, poetică, semiotică. Proba cea mai concludentă o reprezintă monumentalul Dicționar istoric de rime (Dosoftei - Arghezi), 1983, întreprindere temerară, unică în literatura noastră de specialitate. Lucrările de critică
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
studio, ca și cântăreața de backing vocals. Astfel a cântat alături de Maeso, Art Mengo, Vladimir Max, Jean - Pierre Mader, Eduardo Sanguinetti și Serge Guerao. La 10 mai 2010, Zaz și-a lansat primul album. Acesta conține melodii compuse de ea ("Trop sensible" ) sau la care este coautoare („Leș passants”, „Le long de la rout”, „Prends garde à ta langue”, „J'aime à nouveau”, „Ni ni oui non”). Cântăreața Raphaël Haroche i-a scris piesele "Éblouie par la nuit" , "Port Coton" și "La
Zaz () [Corola-website/Science/334267_a_335596]
-
acest temei scepticismul probabilist, sf. Augustin a respins, pe de altă parte, scepticismul în chiar esența sa, așa cum a fost aceasta exprimată prin celebra idee a suspendării judecății (epohe). Suspendarea judecății era legitimată de sceptici, cum se știe, prin invocarea tropilor (imperfecțiunea simțurilor, a naturii umane, a rațiunii etc.) și, deci, prin adoptarea îndoielii în orice. Îndoiala sceptică era nimicitoare pentru cunoașterea absolutistă. Cu atât mai nimicitor și periculos trecea scepticismul pentru religie. Tertullian formulase principiul "credo quia absurdum est" iar
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Acestea se plasează în felul următor: Pronumele care exprimă complementul este cel mai adesea de forma accentuată, dar cu unele adjective poate fi și de forma neaccentuata, și atunci este fără prepoziție, locul său fiind înaintea predicatului: "Cette voiture est trop chère pour moi" „Mașină asta este prea scumpă pentru mine”, dar "Cette personne m’est chère" „Persoană asta îmi este dragă”. În construcțiile comparative, complementul se leaga cu o conjuncție de adjectiv: "Îl est gros comme un éléphant „Este mare
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
ca să-l utilizezi ca pe o sabie” (Efes. 6, 17). Ambele texte subliniază înțelesul hristologic al rănii - Hristos Cuvântul este atât săgeată, cât Și sabie, rănind sufletul în interior. Pentru a explica ce simte sufletul rănit astfel, el apelează la tropul antic al străpungerii dulce-amărui a dragostei, astfel că textul vorbește de „rana dulce a Celui care este săgeata aleasă”<footnote Asupra istoricului acestei teme în literatura Și filosofia greacă, interesant este studiul semnat de Anne Carson, EROS the Bittersweet. An
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Sa Țarul împărțește cu oștirea română pericolele și privațiunile războiului, când primește decorațiunea și medalia Virtuței a statului român, când acordă suveranului nostru distincțiuni care nu se dau decât suveranului unui stat independent, când ni se prodigă onorurile și decorațiunile (Trop de fleurs, trop de fleurs am putea striga), diplomația roșie ne declară că sîntem stat vasal și că nu putem trata. Așadară când vine vorba de interese pozitive, la un tratat în formă, d-nii Cogălniceanu și Rosetti ne spun neted
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu oștirea română pericolele și privațiunile războiului, când primește decorațiunea și medalia Virtuței a statului român, când acordă suveranului nostru distincțiuni care nu se dau decât suveranului unui stat independent, când ni se prodigă onorurile și decorațiunile (Trop de fleurs, trop de fleurs am putea striga), diplomația roșie ne declară că sîntem stat vasal și că nu putem trata. Așadară când vine vorba de interese pozitive, la un tratat în formă, d-nii Cogălniceanu și Rosetti ne spun neted, unul la tribună
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
naște uraganul, la doaceur qui fascine, et le plaisir qui iue. Un éclair... puis la nuit! - Fugitive beauté Dont le regard m'a fait soudainement renaître, Ne te verrai-je plus que dans l'éternité? Aïlleur bien loin d'ici l trop tard! jamais peut-être! Car j'ignore où tu jais tu ne sais où je vais, O toi que j'eusse aimée, o toi qui le savais! Dar nu, n-aveam, s-o văd doar în eternitate, trecătoarea mea era aici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
al continuei metaforizări, rezultat al explorării procedeelor lexicale - metaforă, metonimie, sinecdocă, epitet, comparație”? La prima vedere, din definiția aceasta s-ar putea deduce că - fiind rezultatul unei intenții de potențare - conotația nu are ce căuta în poezia „depoetizată”, lipsită de tropi ș.a.m.d. Dar, din moment ce - după cum precizează autorul - ea este prezentă în limba uzuală (nici măcar, „performanța”, în termenii lui Chomsky, nu este strict denotativă, iar „competența lingvistică” rămâne o fantasmă a dicționarelor), avem toate motivele să admitem că valențele conotative
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
denotativă, iar „competența lingvistică” rămâne o fantasmă a dicționarelor), avem toate motivele să admitem că valențele conotative pot să nu fie nici în poezie rezultate cu necesitate dintr-o intenție auctorială și cu atât mai puțin din simpla utilizare a tropilor. În fond, sesizarea dipozițiilor descriptiv-referențiale și a celor emotive nu reprezintă două procese neapărat izolate; departe de a se restrânge la denotatum, semnificația oscilează necontenit, ori de câte ori stimulul este supus procesului de receptare. Până și la lectura unei poezii de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
îndepărtat teoretic de modernism al postmodernismului poetic. Este o poezie profund subiectivă, în care totul se învârte în jurul personalității scriitorului. Cel mai important efect din cadrul acestei poezii este efectul de sinceritate. Limbajul, fetișizat în modernism, tinde să devină transparent, fără tropi, prozaic. Recuzita este realistă, chiar hiperrealistă, locul și timpul poeziei fiind aici și acum. Ce simt, ce văd, ce gândesc în împrejurări obișnuite ale vieții mele de om obișnuit formează conținutul poeziei care devine preponderent ca importanță față de formă. Personajul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
texte apărute Între 1981 și 1990 de către BOUCHINDHOMME Christian și ROCHLITZ Rainer), Paris, Cerf. LECA Jean (1983), „Questions sur la citoyenneté”, Projet, nr. 171-172, ianuarie-februarie, pp. 113-125. LEFORT Claude (1976), L’Image du corps et le totalitarisme. Un homme en trop, Paris, Seuil. MARSHALL Thomas (1965), „Citizenship and Social Class” in Class, Citizenship and Social Development, New York, Anchor Books, pp. 71-134. MESURE Sylvie și RENAUT Alain (1999), Alter Ego. Les paradoxes de l’identité démocratique, Paris, Aubier. PROCACCI Giovanna (1993), Gouverner
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]