105 matches
-
nou. Cassini a detectat și nori albi de mare altitudine de tip Cirrus în atmosfera superioară a lui Titan, probabil formați tot din metan. Deși nu există dovezi privind existența fulgererelor pe Titan, simulările pe computer sugerează ca norii din troposfera joasă a satelitului se pot acumula în cantități suficiente pentru a genera fulgere la o altitudine de aproximativ 20 km. Suprafața Titanului a fost descrisă ca fiind „complexă, transformată de fluide și geologic tânără.” Atmosfera este de două ori mai
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
cu acetilena în loc de glucoză și ar expira metan în loc de dioxid de carbon. În 2005, astrobiologul Christopher McKay a prezis că dacă viața metanogenică consumă hidrogen atmosferic în volum suficient, ea ar avea un efect măsurabil asupra raportului de amestec din troposferă. Dovada existenței unei astfel de formă de viață a fost identificată în 2010 de către Darrell Strobel de la Universitatea Johns Hopkins: el a observat o super-abundență de hidrogen molecular în straturile superioare ale atmosferei, care duc la un debit de cădere
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Vânturile alizee sunt ce bat dinspre est în zonele tropicale, în porțiunea inferioară a atmosferei Pământului, în secțiunea inferioară a troposferei aproape de Ecuator. Alizeele bat predominant dinspre nord-est în emisfera nordică și dinspre sud-est în emisfera sudică, întărindu-se în timpul iernii, când este în faza sa caldă. Istoric, alizeele au fost de secole utilizate de către căpitanii de vase cu vele pentru
Alizeu () [Corola-website/Science/304259_a_305588]
-
RAF în bombardamentele de distrugere a populatiei inamice. În timpul atacurilor aeriene împotriva Japoniei, aviația militară americană a abandonat politica bombardamentelor de precizie în favoarea bombardamentelor teroriste efectuate asupra unor zone întinse, în principal datorită curenților aerieni foarte puternici de la limita dintre troposferă și stratosferă. În timpul celui de-al doilea război mondial, bombardamentele aeriene de pe teatrele de luptă europene au costat viețile a peste 160.000 de piloți Aliați, 60.595 de civili britanici și între 305.000 și 600.000 de civili
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
razele solare nimeresc sub unghiuri diferite. Astfel apare fenomenul optic de halou" (Ilie Boian pentru BBC). Există mai multe tipuri de efecte halou. Ele sunt produse de cristalele de gheață din nori cirus mari (5-10 km sau 3-6 mile) în troposfera superioară. Forma specială și orientarea cristalelor este responsabilă pentru tipul de halo observat. Lumina este reflectată și refractată de cristale de gheață și poate împărți în culori, din cauza dispersiei. Cristalele se comportă ca prisme și oglinzi refractare și reflectând lumina
Halou () [Corola-website/Science/312026_a_313355]
-
energie acumulată de un ciclon tropical este în funcție de timpul cât acest ciclon rămâne deasupra apelor calde, care îi furnizează prin evaporare umiditatea atmosferică necesară dezvoltării. Degajarea lentă a căldurii în urma condensării ridică temperatura în interiorul ciclonului cu 15 - 20 față de temperatura troposferei în exteriorul ciclonului. De aceea, ciclonii tropicali sunt cunoscute drept furtuni "cu nucleu cald". De remarcat că această zonă caldă este numai la înălțime, la suprafața solului temperatura este cu câteva grade mai mică decât a zonei din jurul ciclonului datorită
Ciclon tropical () [Corola-website/Science/305003_a_306332]
-
comunitar; (5) întrucât utilizarea solvenților organici în anumite activități și instalații cauzează, datorită caracteristicilor acestora, emisii în aer de compuși organici care pot fi nocivi pentru sănătatea publică și/sau contribuie la formarea locală sau transfrontalieră, în stratul limită al troposferei, de oxidanți fotochimici care pun în pericol resursele naturale de o importanță vitală pentru mediu și economie și care au, în anumite condiții de expunere, efecte nocive pentru sănătatea umană; (6) întrucât problemele grave legate de concentrația ozonului în troposfera
jrc4074as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89237_a_90024]
-
troposferei, de oxidanți fotochimici care pun în pericol resursele naturale de o importanță vitală pentru mediu și economie și care au, în anumite condiții de expunere, efecte nocive pentru sănătatea umană; (6) întrucât problemele grave legate de concentrația ozonului în troposfera superioară, care au apărut în ultimii ani, au stârnit o preocupare generală cu privire la influența acestui fapt asupra sănătății publice și mediului; (7) întrucât se impune întreprinderea unei acțiuni preventive pentru a proteja sănătatea publică și mediul împotriva consecințelor emisiilor deosebit de
jrc4074as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89237_a_90024]
-
cărora toți spinii electronici sunt pereche. Este mult mai reactiv față de moleculele organice decât oxigenul molecular în sine. În natură, oxigenul singlet se formează de obicei din apă în timpul fotosintezei, utilizându-se energia solară. De asemenea, este produs și în troposferă prin fotoliza ozonului realizată de lumină de lungimi de undă scurte, și de către sistemul imunitar, ca sursă de oxigen activ. În organismele fotosintetice -și posibil și în animale-, carotenoidele joacă un rol major în absorbția energiei de la oxigenul singlet și
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
numită "etichetarea cu carbon": unii atomi de carbon-12 ale unui compus stabilit sunt înlocuiți cu carbon-14 (sau niște atomi carbon-13), pentru a-i urmări (decela) pe parcursul reacțiilor chimice ce implică acest compus dat. Carbon-14 este produs în straturile superioare din troposferă și stratosferă prin absorbția neutronului termic de către atomii de nitrogen. Când razele cosmice pătrund în atmosferă, acestea trec prin diferite transformări, inclusiv producția de neutroni. Neutronii ce rezultă (n) participă la următoarea reacție: Cea mai mare rată de producție de
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
și preluată de centrul de control al misiunii de la centrul spațial Johnson din Houston, Texas. Pentru a preveni supraîncărcarea structurală a vehiculului de forțele aerodinamice, la Ț+28, motoarele principale au început să decelereze pentru a reduce viteza navetei în troposfera, conform procedurii normale. La Ț+35,379, au decelerat până la 65%. După încă cinci secunde, la aproximativ altitudine, "Challenger" a depășit Mach 1. La Ț+51,860, motoarele principale au început din nou să accelereze până la 104% vehiculul depășind Max
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
abvrevierea lui Polar Stratospheric Cloud), sunt nori aflați la o altitudine de 15.000-25.000 metri, situați în stratul inferior al stratosferei. Aceștia prezintă fenomenul de irizare, difracția luminii în cele 7 culori, prezentând uneori și fenomenul de sidefare. În contrast cu troposfera, stratosfera este foarte uscată, nepermițând astfel formarea norilor în general. Și totuși, deasupra cercului polar se pot forma nori arctici foarte înalți în stratosferă, aceștia fiind clasificați după compoziția chimică și proprietățile fizice. Acești nori, datorită locației foarte nordice/sudice
Nor stratosferic polar () [Corola-website/Science/316434_a_317763]
-
și gazele nobile se află în cantități mai mari decât pe Soare. are o zonă marginală mai mică, iar apoi, treptat, stratul atmosferic ajunge la interiorul lichid al planetei. De la cel mai mic la cel mai înalt, straturile atmosferice sunt troposfera, stratosfera, termosfera și exosfera. Fiecare strat are gradientul său de temperatură. Cel mai mic și mai puțin înalt strat, troposfera, conține un sistem complicat de nori și ceață, cuprinzând amoniac, hidrosulfat de amoniu și apă. Cei mai înalți nori de
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
treptat, stratul atmosferic ajunge la interiorul lichid al planetei. De la cel mai mic la cel mai înalt, straturile atmosferice sunt troposfera, stratosfera, termosfera și exosfera. Fiecare strat are gradientul său de temperatură. Cel mai mic și mai puțin înalt strat, troposfera, conține un sistem complicat de nori și ceață, cuprinzând amoniac, hidrosulfat de amoniu și apă. Cei mai înalți nori de amoniac vizibili de pe suprafața lui Jupiter sunt organizați în benzi paralele cu Ecuatorul, fiind legate de o zonă cu vânturi
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
fulgerele de pe Jupiter sunt mult mai puternice și luminoase decât cele prezente pe Pământ; cu toate acestea, fulgerele creeate în urma unei activități reduse a furtunii se aseamănă cu cele de pe Pământ. Atmosfera lui Jupiter este împărțită în patru straturi orizontale:Troposfera, stratosfera, termosfera și exosfera. Spre deosebire de Terra, Jupiter se lipsește de ultimul strat numit mezosferă. Jupiter nu are o suprafață solidă, iar cel mai puțin înalt strat atmosferic, troposfera, face trecerea ușoară dintre atmosfera și fluidul planetei. Acesta este un rezultat
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
cele de pe Pământ. Atmosfera lui Jupiter este împărțită în patru straturi orizontale:Troposfera, stratosfera, termosfera și exosfera. Spre deosebire de Terra, Jupiter se lipsește de ultimul strat numit mezosferă. Jupiter nu are o suprafață solidă, iar cel mai puțin înalt strat atmosferic, troposfera, face trecerea ușoară dintre atmosfera și fluidul planetei. Acesta este un rezultat al temperaturii și al presiunii ridicate, foarte mari peste temperatura critică a hidrogenului și a heliului, însemnând că aici nu este legătură dintre fazele gazoase și lichide. Hidrogenul
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
superficial la o presiune de 12 bari. De la limita inferioară a atmosferei, nivelul normal de presiune este de 10 bari, iar la altitudine de 90 de km, presiunea este de 1 bar, iar temperatura normală de 340 Kelvin (aici începe troposfera). În literatura știițifico-fantastică, presiunea de 1 bar este aleasă ca fiind "punctul zero" pentru altitudine, adică pentru "suprafața" imaginară lui Jupiter. Ca și în cazul Pământului, cel mai înalt strat atmosferic, exosfera, nu are o limită superioară definită. Densitatea scade
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
nu are o limită superioară definită. Densitatea scade treptat până când acesta trece încet în mediul interplanetar, ce se află la aproximativ 5000 de km față de "suprafață". Variația temperaturii verticale în atmosfera joviană este similară cu cea din atmosfera pământeană. Temperatura troposferei descrește odată cu înălțimea, în timp ce aceasta atinge minimul la tropopauză , care este limita dintre troposferă și stratosferă. Pe Jupiter, tropopauza se află la aproximativ 50 de km deasupra norilor vizibili (sau nivelul de 1 bar), unde presiunea și temperatura sunt de
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
mediul interplanetar, ce se află la aproximativ 5000 de km față de "suprafață". Variația temperaturii verticale în atmosfera joviană este similară cu cea din atmosfera pământeană. Temperatura troposferei descrește odată cu înălțimea, în timp ce aceasta atinge minimul la tropopauză , care este limita dintre troposferă și stratosferă. Pe Jupiter, tropopauza se află la aproximativ 50 de km deasupra norilor vizibili (sau nivelul de 1 bar), unde presiunea și temperatura sunt de aproximativ 0,1 bari și 110 Kelvin. În stratosferă, temperatura se ridică la aproximativ
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
de Kelvin la trecerea spre termosferă, la o altitudine de 320 km și la o presiune de 1 μbar. În termosferă, temperatura continuă să crească, eventual depășind 1000 Kelvin la aproximativ 1000 de km, unde presiunea este de 1 nbar. Troposfera lui Jupiter conține o structură complicată de nori. Cei mai înalți nori, localizați în zona de presiune de 0,6-0,9 bari, sunt făcuți din amoniac înghețat. Se crede că sub acești nori de amoniac înghețat există nori denși făcuți
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
fi mai mare de 400 de Kelvin. Acestea pot fi cauzate de absorbția radiațiilor de înaltă energie venite de la Soare (UV sau raze X), prin încălzirea de la particulele încărcare ce precipită sin magnetosfera joviană, ori prin risipirea undelor propagate ascendent. Troposfera și exosfera de la poli și de la latitudinile mici emit raze X, ce au fost observate prima dată la Observatorul Einstein în 1983. Particulele energetice provin di magnetosfera lui Jupiter și creează aurore ovale ce înconjoară polii. Spre deosebire de analoagelor pământești, care
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
decât hidrogenul, heliul s-ar putea să se fi condensat în nucleul lui Jupiter. Atmosfera mai conține o varietate de mulți alți compuși simpli ca apa, metanul (CH), hidrogenul sulfurat (HS), amoniacul (NH) și fosfina (PH). Abundența acestora în adâncimea troposferei (sub 10 bari) indică faptul că atmosfera lui Jupiter este bogată în carbon, azot și posibil și în oxigen. Gazele nobile argon, krypton și xenon se află în cantități mari raportat cu cele prezente pe Soare, în timp ce neonul este rar
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
încărcate provenite din magnetosfera lui Jupiter.. Se crede că dioxidul de carbon, monoxidul de carbon și apa din atmosfera superioară au rămas aici în urma unui impact cu o cometă, ca și "Shoemaker-Levy 9". Este imposibil ca apa să provină sin troposferă deoarece tropopauza rece acționează ca o capcană, pur și simplu interzicând apei să iasă din stratosferă (Vezi mai sus) Măsurătorile făcute de către savanți și sondele spațiale au condus la îmbunătățirea cunoștințelor despre raportul izotopic din atmosfera joviană a lui Jupiter
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
zone, și conduce la apariția norilor denși de amoniac înghețat ce se află la altitudini înalte. Acest fapt redă luminozitatea zonelor. Pe de altă parte, în centuri, norii sunt mai subțiri și sunt localizați la altitudini mai mici. De exemplu, troposfera înaltă este mai rece în zone și mai caldă în centuri. Nu se cunoaște natura exactă a compușilor chimic care fac zonele și centurile atmosferei joviene atât de colorate, dar aceștia ar putea fi compuși ai sulfului, ai fosforului sau
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
ore după impactul cel mai puternic. Undele trebuie să se propage în interiorul stratului atmosferic stabil care acționează ca un ghid de undă, iar unii oameni de știință gândesc că acest strat stabil trebuie situat în ipoteticul nor de apă din troposferă. Totuși alte dovezi par să indice faptul că fragmentele cometei n-au atins stratul de apă și undele se propagau mai degrabă în stratosferă. Observațiile radio scot în evidență o puternică creștere a continuității emisiunilor cu o lungime de undă
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]