433 matches
-
păstra forma greoaie, piramidală și dizgrațioasă a vechilor roboți, ci căpăta forma aerodinamică a unei femei în carne și oase. Materialul sintetic din care fuseseră confecționate carnea și oasele ei era, practic, etern. Se mișca agil, cu mare ușurință, fără tropotul mecanic al roboatelor din primele generații. Dintr-o dată, în carcasele lor cubice, colțuroase, cei trei roboți se simțiră bătrâni, uzați fizic și moral, depășiți de avântul fără precedent al științei și tehnicii. Getta 2 îi privi amuzată, apoi se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elenă Marin Alexe din început spre nesfârșit, cu tropot viu, nestăvilit, în goana trec zile prin noi, zadarnic privim înapoi. Trec ani bătrâni, sosesc cei tineri, acum e luni, acum e vineri, curg ierni și primăveri sau toamne, prin sufletele noastre Doamne. Trec vise multe, se nasc dureri, se
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
durerea o mai ascult, adun la piept doar amintirea, roua din ochi scalda privirea. Trec generații, generații, alții că noi, iar noi că alții, trec veri, sau primăveri și toamne, ne-apropiem de Tine Doamne! din început spre nesfârșit, cu tropot viu, nestăvilit, în goana trec zile prin noi, zadarnic privim înapoi.
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
pădure a plaiurilor noastre neistovit surâs lăuntric, traversat de păsări, ce poartă în plisc veșnicia în mijlocul neofiților, adoratorilor salvându-se de rătăcire, îi învață Omenia Mila renunțarea ruga invocarea ruperea de neorânduială, de zgomote de repetabilitatea stupidă a nimicului de tropote cufundarea în adâncul ființei căutarea, cercetarea, trecând pin neaflare Aflarea Unei căi de înălțare lângă zeu Comunicarea cu astrele, cu cerul mereu, Sacrificiu Sacrificați și preoți preamăritori Beție, transă, potire,libație Revelație Tetrada și octogonul devenit apoi stelara cristelniță pentru
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
ar înscrie la concurs Dac-ar ști că pe parcurs Se bonifică vreo chintă Călărași și călăreți Cântă aburcați în șa Nu-i aude nimenea De atâtea dimineți Și se duc, se duc întruna Ca un vis frumos de mai Tropotele lor de cai Până când răsare luna. Referință Bibliografică: Vine noaptea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361369_a_362698]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ORAȘUL LUI CAIN Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului noaptea se auzeau tropote de cai sufletele celor morți treceau în cohorte și când am ieșit din casă m-am trezit într-un oraș străin orașul lui Cain în fiecare dimineață plecăm la cules semințe, umbre, coji de cuvinte iluzii, aluzii, confuzii păreri, satisfacții
ORAŞUL LUI CAIN de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361389_a_362718]
-
să-mi pregătiți și fata, ca pe-o cadână-n prima probă ! Vânzol de căutare-mpleticită, strigăt neînțeles, semnale-n torțe și spaimă de pedeapsă, dar fata era în negăsire. Se dă alarma în tot satul adormit, cu trâmbiți, clopot și tropote de cai. Beiul sare-n șalvari și toți cată urma fetei care urca pe vărf de munte-n Cheie... Planuri de-atac cu înconjor, ca nu cumva să scape fata, înaintare-n flancuri, având în frunte pe beiul oțărât, ce-
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
de estradă „Leonard” din Galați, care vizitau prin turnee și căminul cultural din comună, ocazie cu care le-au înregistrat melodiile pe banda de magnetofon. Săndica era vecina din dreapta a profesorului de franceză, Mircea Trăistaru, care, auzind acordurile muzicale și tropotul pașilor dansatorilor, nu a întârziat să o invite pe fată la dans. Era prima dată când se aflau într-o situație așa de familiară. Se cunoșteau din vedere. În general, cei de la C.A.P. și cei de la școală se cunoșteau
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
în acordurile vârstelor las în scrumieră rotocoalele de fum să curgă în litere umbre gânduri și mă aștern alături de oase într-un dans al figurinei din cuvinte nerostite ritmul se întețește până la strigăt halta nebunilor începe să se umple de tropotele cailor reinventați a fi clopote căzute pe dalele mărunte ale dialogurilor promise și amânate mereu în oglinda aproape opacă mă privesc hibrid al așteptărilor într-un vuiet uriaș de trăiri între multe hotare trasate migălos cu cărbunele fricii oamenilor de
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]
-
Privesc cum înflorește Raiul Pe umerii tăi... Dorul L-am ascuns în adâncu-ți, Acolo Unde izvorăște Lumina... Pădurea Îți cântă doine Și balade haiducești. Străbunii Te-au dăruit urmașilor, Și energia ta Le curge prin vene. Tu stai și-asculți Tropotul cailor nopții, Pe care-i adapă La fântânile vieții Străbunii cu nepoții, În nopțile cu lună... Referință Bibliografică: Mamă Câmpie(Câmpia din Purani de Videle) / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 911, Anul III, 29 iunie 2013. Drepturi
MAMĂ CÂMPIE(CÂMPIA DIN PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363992_a_365321]
-
primăvara stă mai mult pe câmpie! Mugurii prind viață și florile înfloresc. Cu trecerea timpului,.... ,,Ianuarie” și ,,Februarie” se țin de mână și joacă-n ,,Cireșar”. ,,Triunghiul Bermudelor” este complet! Vara își admiră chipul în oglinda vieții. Pe (in) vers Tropotele cailor își lasă Urmele pe bolta cerească. În car se prind stelele! Acul ceasului se rotește Către stânga dând timpul înapoi. Dansez pe re-major cu soarele!... Razele lui îmi piaptănă părul, Luna mi-l prinde în agrafă, Natura se (dez
PRINTRE ABURI DE CAFEA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362806_a_364135]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > IUBIREA Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului * Iubirea încinge piciorul și arde podeaua, accelerează sângele în vene, îmbujorează obrajii-n mere, țopăie în tropote de cai. Pe alei lustruite de fericire aprinde felinare, pe retine unește două inimi îndrăgostite. * Regăsirea Îmbrăcați în roșu, galben și albastru, ne-am desprins din același trunchi. Bătuți de vânt în direcții opuse, lame lucioase ne-au fost treptele
IUBIREA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362796_a_364125]
-
primăvara stă mai mult pe câmpie! Mugurii prind viață și florile înfloresc. Cu trecerea timpului,.... ,,Ianuarie” și ,,Februarie” se țin de mână și joacă-n ,,Cireșar”. ,,Triunghiul Bermudelor” este complet! Vara își admiră chipul în oglinda vieții. Pe (in) vers Tropotele cailor își lasă Urmele pe bolta cerească. În car se prind stelele! Acul ceasului se rotește Către stânga dând timpul înapoi. Dansez pe re-major cu soarele!... Razele lui îmi piaptănă părul, Luna mi-l prinde în agrafă, ... Citește mai mult
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
fapte.- Ce făcuși Tino, de curg apele de pe tine?!... X. IUBIREA, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2042 din 03 august 2016. * Iubirea încinge piciorul și arde podeaua, accelerează sângele în vene, îmbujorează obrajii-n mere, țopăie în tropote de cai. Pe alei lustruite de fericire aprinde felinare, pe retine unește două inimi îndrăgostite. * Regăsirea Îmbrăcați în roșu, galben și albastru, ne-am desprins din același trunchi. Bătuți de vânt în direcții opuse, lame lucioase ne-au fost treptele
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
intrat la carceră în timp ce două raze au țâșnit în ochii lui, împietrindu-l, timpul e larg, iar la poartă mă așteptau pramatiile golănești, am blestemat atunci amorul de pat și amorul de bani și ți-am șters fața cu bidineaua tropotelor dimineții. Referință Bibliografică: poem filozofic / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2213, Anul VII, 21 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
POEM FILOZOFIC de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362538_a_363867]
-
Acasa > Strofe > Creatie > GVADRIGA SINGURĂTĂȚII Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 947 din 04 august 2013 Toate Articolele Autorului așa de mult m-afund în trecut încât uneori aud tropotul timpului întrebându-mă unde-am plecat beau pahare de întuneric mă îmbăt cu iluzii într-o gvadrigă a singurătății cad amurguri pe mine și pe ochii frunzelor care așteaptă toamna pe cărările goale îngropându-mă într-un veac de uitare
GVADRIGA SINGURĂTĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364193_a_365522]
-
va fi o singurătate două singurătăți se unesc se deschid ferestre mici între turnurile de fildeș cele de pământ mai așteaptă răsăritul rugile se aud dincolo de ziduri ființele cântă om și câine pe câmpul de gânduri bat cinciul într-un tropot al ierbii noi când se înalță deasupra zăpezii ca un joc al anotimpurilor așteptării trec încă deasupra grotei minții pe ele le aștepți ciupercă albă în lamelele pălăriei tale uite că tot dedesubt se întâmplă mai mult mai dens mai
CIUPERCĂ ALBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363125_a_364454]
-
răscolesc și singură căutându-mă, căutând cauzele pentru care liniștea interioară nu poate fi rotundă. Am întrebat inima ce anume și-ar dori să fie, i-am ascultat clocotul, i-am ascultat tăcerile apoi repornirile vioaie sau furioase ca un tropot al unei herghelii nicicând cunoscute profund... Mi-am ascultat mintea neobosită în a reinventa scenarii, complicate, scenarii mai simple și niciodată nu i-am ascultat nevoia de tăcere pentru că ea nu vrea să tacă, nu vrea să scape nici un punct
EU SUNT ABSO-LUTUL? ÎNTRE DA ŞI NU, NECUPRINSUL FIINŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368542_a_369871]
-
cunoaștem. Probabil aici stă pitit bine de tot Adevărul acela pe care oricât l-am esențializa în cuvinte, mai rămân încă infinite planete de descoperit pentru a inventa reinventa limbajul potrivit definirii lui. Merg pe cale agale sau grăbit în plin tropot al emoțiilor, trăirilor și cu cât descopăr mai mult, cu atât privesc uimită cum fiecare răspuns se transformă într-o întrebare despre acel tablou în care sunt și mă privesc adesea, nu sunt și tot mă privesc vag conturată printre
EU SUNT ABSO-LUTUL? ÎNTRE DA ŞI NU, NECUPRINSUL FIINŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368542_a_369871]
-
-mbratisare În lumea-acesta atât de schimbătoare Cu suflete ce-s pline de pustiu. Un zâmbet pe-un peron, batistă fluturând O linie ce viața să-mi împartă Între tristețea de-azi și ce a fost odată Cu timpul ce în tropot dispare alergând. Umile-atingeri, dorințe retrezite, Sărutul cel demult abandonat, În umbră nopții tot singur și uitat Tot blestemând zgârcitele ursite Ce nu mi-au dat să gust dintr-o plăcere Fără să-mi ceară partea de lacrimi și durere. **** printre
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
bună cunoscătoare a itinerariului, sfătoasă și săritoare la cele nenumărate nevoi ale pribegilor. Se întunecase de-a binelea, luna se înățase cât să ne surprindă cu lumina ei chipurile ce ardeau de nerăbdare când deodată, din stânga șirului nesfârșit se aud tropote din ce în ce mai clare de cai și chingi care bat și strâng ritmic burțile nărăvașelor patrupede, crupele biciuite din care ies aburi, însoțite de îndemnurile chiuite ale călăreților, care dau o tură-două arăturii din stânga cozii, dau senzația unei nemulțumiri că stăpânirea o să
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească aristele[1] Spicului scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ce lume le desparte. Am vrut să prind clipa și amintirea ei se depărtează, iar dorul este cel care arde până și speranța revederii din viitor, atunci unde va să fie.Mă readun și răstălmăcesc cuvintele când tocmai are loc tropote intense în inimă.Cumplit este că în toate se văd urme ale amintirilor și tot din autoamăgire pornesc într-o visare care mă îmbată și uit de mine rătăcind în timp. -Oare sunt de ajutor în existența mea prezentă? Neștiind
DOAMNE, DĂ-MI VIS! AUTOR LILIOARA MACOVEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349531_a_350860]
-
pădure a plaiurilor noastre neistovit surâs lăuntric, traversat de păsări, ce poartă în plisc veșnicia în mijlocul neofiților, adoratorilor salvându-se de rătăcire, îi învață Omenia Mila renunțarea ruga invocarea ruperea de neorânduială, de zgomote de repetabilitatea stupidă a nimicului de tropote cufundarea în adâncul ființei căutarea, cercetarea, trecând pin neaflare Aflarea Unei căi de înălțare lângă zeu Comunicarea cu astrele, cu cerul mereu, Sacrificiu Sacrificați și preoți preamăritori Beție, transă, potire,libație Revelație Tetrada și octogonul devenit apoi stelara cristelniță pentru
MISTERE DACICE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344468_a_345797]
-
fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]