88 matches
-
decât cu prepararea celor mai sofisticate mâncăruri. 162 DANIEL BĂNULESCU Capitala își ține respirația. Nimeni din presa după-amiezii nu are tupeul de a se lansa în glume tâmpite în legătură cu unele similitudini referitoare la Venus din Milo. După orele 18, bucureștenii tropotesc din nou, în grupuri excitate de Mitici, în centru, pe Sărindar, pe lângă sediile principalelor cotidiene, pentru a se rebranșa proaspetelor știri. Se întinseseră noi zvonuri. Cică-se în Cotroceni, într-un bazin răzlețit, coborând să peticească un hidrofor, un instalator
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bucățele de lemn pictate, ingenios articulate și mânuite de sfori Întinse, ci o ființă reală, alături de care râdeau, cântau sau plângeau. Copiii erau cei mai fericiți. Cu ochii lor vioi și scânteietori, ei aplaudau zgomotos, cu gura până la urechi ori tropoteau cu toată puterea picioarelor, manifestându-și astfel plăcerea nebună pe care le-o oferea Grimmi, păpușa lor minunată, ce o descoperiseră acum și pe care nu se mai săturau să o privească. Adulții se pierdeau și ei În marea masă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu mai doarme... doar somnul îi mai încătușa simțurile; ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi lupi mari îl împresurară pe Pârvu; unul se năpusti și-l mursecă, apoi se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jumătate când Myatt se Întoarse la hotel. — Kalebgian, domnișoara Pardoe se află undeva pe aproape? Domnul Kalebgian știa tot ce se Întâmpla În hotel. Doar agitația lui putea explica precizia cu care știa lucrurile. Se repezea brusc prin holurile pustii, tropotea pe scări În sus și iarăși În jos, dădea o raită prin foaierele mai Îndepărtate și apoi revenea iarăși la ghișeul său, unde stătea cu mâinile Între genunchi, inert. — Domnișoara Pardoe se schimbă pentru cină, domnule Carleton Myatt. O dată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tot cotim așa, mai găsim noi apa aia? Runa a ridicat din umeri și am Început să mergem Încet, ciulind urechile. La cât de tare mirosea a urs, trebuia să-i fi auzit deja cum se joacă, cum clefăie, cum tropotesc, dar când colo, pădurea era liniștită de tot. Ne-am oprit. Runa a adulmecat din nou. Mi-a făcut semn să adulmec și eu. - Ce fel de urși sunt ăștia? am șoptit. Runa puse degetul pe buze. - Sunt urși d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mor, poate scap! Ceilalți Îmi răspunseră la fel și atunci, ne repezirăm spre vrăjmași, urlând precum fiarele, ridicând sulițele și topoarele, În timp ce arcașii noștri se dădură de-o parte și prinseră să azvârle săgeți după săgeți Înspre vânătorii lui Scept. Tropoteam precum o turmă de bivoli alergând peste câmpie, stârnind nori de praf și culcând ierburile la pământ - Poate mor, poate scap! mai strigară câte unii când ne amestecarăm cu vrăjmașii. În față mi se arătă un blond spătos, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lungi și Întunecate, măsurînd curgerea monotonă, precisă, a timpului, a timpului celui Întunecat? Oare Garfield, Hayes și Harrison nu studiaseră legile În birouri Încărcate de un miros cafeniu Întunecat? Nu trecuseră pe sub ferestrele lor cai ce stîrneau nori de praf tropotind pe străzi neîngrijite, cu cocioabe și clădiri cu fațade false? Nu auziseră glasurile oamenilor hoinărind În căldura zumzăitoare? Oare nu auziseră glasurile pline, firești, ușor stridente, ale oamenilor de la țară și foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ai noștri, fiindcă furnicarul odată stârnit greu se liniștește. Ia să aud ce spuneți? Eu cred că ar fi nimerit să urmăm drumul pe unde am venit - a propus sergentul Cicoare. Tare mă tem că rușii au și început să tropotească chiar pe drumul pe unde am venit. Ce-i mai ușor decât s-o iei pe malul pârâului scotocind în dreapta și în stânga? - a presupus Toaibă. Și atunci ce propui, Toadere? Ia gândiți-vă că pe creasta râpei nu se află
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sub etalonul meridianului Grenwich ci mai ales pentru a te antrena ! Bine antrenat vei avea șansa participării la marile crosuri dotate cu premii.Te vei umple de dolari ! Toți ne vom umple de premii. Vom deveni o națiune olimpică! Vom tropoti pe toate meridianele și paralelele pământului ăstuia nenorocit acoperindu-ne cu lauri, bând din Cupa Victoriei, dacă ai auzit de lacul ăsta, întărind, consolidând cât mai internațional diaspora autohtonă. Dar nu uita... Ei bine, aceste cuvinte se pierdură în depărtare
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu-ți vină să te spînzuri? Mai ales că urmează o constatare pe teren, de mare interes pentru vînători și alți iubitori de animale. „Căpriorii și căprioarele nu mai au chef să se Întîlnească.” Uite-ai dracului! În urma căpriorilor vine tropotind poezia Clopotul Reîntregirii. Ce mi-a plăcut mie din această poezie a fost fenomenul Întîlnirii În timp ce bate clopotu’ de te scrîntește, dintre Mihai Viteazul, Burebista, săracu’, c-a ajuns să se-ntîlnească peste tot, Horea, Cloșca, Crișan și Iancu de Hunedoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și fetelor. Lăutarii, numai doi (îi plătea Cârciumarul, care făcea economie, zicând că ori doi, ori trei, același lucru, dar să cânte bine și mereu), se frământau mai abitir ca jucătorii, mutîndu-se de ici-colo, îndemnîndu-se unul pe altul. Cizmele flăcăilor tropoteau greu pe ulița zbicită, pe când fetele săltau gingaș ca niște căprioare și abia de atingeau pământul. Pe băncile de lângă pereții cârciumii odihneau câțiva bătrâni, iar împrejurul lor, pe locul rămas slobod, stăteau la sfat bărbații, ca în alte duminici. În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceeași furie, parcă țăranii n-ar fi băgat de seamă că el s-a smuls dintre dânșii. ― Fugi!... Fugi! răsunau împrejurul lui glasurile batjocoritoare. Fără să-și dea el seama, picioarele ascultau singure îndemnul și alergau mâncând pământul. Alți pași tropoteau în urmele lui. Ar fi vrut să vadă cine sunt, dar îi era frică să se uite înapoi. Strigătele continuau. După câteva clipe de goană zări la dreapta o poartă deschisă larg. Recunoscu casa lui Marin Stan. Dădu buzna pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să plângă pe-un fecior Ca-n port de sat. De împărat! Trei pași la stânga linișor Și alți trei pași la dreapta lor; Se prind de mâini și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind Și bat pământul tropotind În tact ușor. Și popi, șirag, cădelnițând, Ceteau ectenii de comând - Și clopote, și plâns și vai Și-oștenii-n șir, și pas de cai Și sfetnici și feciori de crai Și nat de rând. Și clopotele-n limba lor Plângeau cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]