248 matches
-
devenit picturi pictate cu roșu ale existenței. Un vuet ... și cerul se lipise de pământ, încercând să potolească valurile sale. Din huruitul adâncului, eul meu îngrozit și agățat între aici și coloana de dincolo, a început să perceapă cuvinte cu trosnete și huruit greu de tobe uriașe care aveau drept față, susul și josul, toate într-o zbatere nimicitoare. O coloană uriașă de praf și de ultime gânduri, se înălță drept lumânare, deasupra cimitirului uriaș care se unduia cu clădiri dărâmate
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
coloană uriașă de praf și de ultime gânduri, se înălță drept lumânare, deasupra cimitirului uriaș care se unduia cu clădiri dărâmate și tremurânde. Liniștea începu să fie fulgerată cu albastru de lumină și tăcere, de fragmente de zid care cu trosnet de ruptură cădeau încet, unele rămânâd atârnate. Un pătuț de copil a ieșit în afară, jumătate, cu perna albă rămasă cu grija aranjată la capul pătuțului, între un geam strivit cu tot cu zid și mașina din fața casei. Un urlet din oameni
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
o surpare a boltii. Trupul lui Boganici este prins sub bolovăni: Deodată, o ploaie de năruitura / Porni din înalt, si cură cu ură, / Tot mai larg cască moartea lacoma-i gură, / Tot mai crunt își scrâșnește deasupra-le colții, / Cu trosnet prăvale și un stâlp, propta boltii -/ Trup tânăr, minere, sub greu-i tu pici / - Tu n-o să mai bocăni pe-aici Boganici." Primul gând al lui Silvester e să fugă, "dar un geamat-cuțit crunt în piept l-a mușcat: / "Geme
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
închise pînă-n măduva oaselor mai mult decît golul de vreme care strigă, aquaforte, Nu mă atinge! 2 Și-mi lipsește ochiul dinspre oberlicht-ul sorții urcușul și coborîșul vechilor acorduri de bas țîsnind dintre tonuri, încetul cu încetul așa cum ții minte trosnetul crengilor sub tălpi, mirosul de humus dinlăuntrul unei fîntîni pustii, acest plîns ce caută drumuri care să-l ducă în sine, pentru sine, oricîtă singurătate ar întîlni acolo. 3 Nici lumea nu este ce credeam, în sfîrșit știu asta, înțelesurile
ADEVĂRUL, ACEST NEASCUNS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354142_a_355471]
-
mâinile neacoperite. Plapuma căzuse de pe mine în momentul când întindeam brațul să opresc soneria ceasului care sfâșia, cu sunetul lui, liniștea. Însă ceasul nu era nicăieri. „Probabil rămăsese în urmă” - mi-am zis. Somnoros, cum eram, m-am speriat de trosnetele ce se auzeau venind deafară. Am sărit din pat și am privit pe fereastră. „Se crapă de ziua”, am conchis și, după ce mi-am făcut toaletă, m-am îmbrăcat precipitat să nu întârzii de la serviciu. Am ieșit în vestibul și
CEASUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357183_a_358512]
-
niște licurici pe coarne, luă o furcă în mână și se puse pe așteptat, să apară femeile cu donițele pline de lapte, după ce terminau de muls vacile. Atunci, din șura dărăpănată de pe terenul cu pricina, dinspre râpă, se auzi un trosnet, răsări din întuneric un drac negru și se arătă pe cărare drept în fața femeilor. Când văzură ele așa arătare au aruncat donițele cu lapte, au țipat ca mușcate de șarpe și au fugit înfricoșate la vale, spre casele lor. Se
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
s-ar fi putut întâmpla. Neamțul era om chibzuit, ce era a lui, era a lui, nimic făcut fără rost, nimic lăsat de izbeliște ... Oh, Rumänien, Rumänien, suspinase iarăși, șuvoaie de aburi ieșindu-i, după adânca inspirație, pe nări. Un trosnet de vreasc din desiș, abia auzit, îl făcuse să tresară. Om sau animal? se întrebase, ca de obicei, instantaneu. Stătuse în încordată așteptare, aproape una cu bușteanul, a cărui răceală o simțea strecurându-i-se tot mai adânc în trup
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
67). Amintirea „palmei” tatălui are parcă darul sa reașeze lumea dezechilibrată în rosturile ei firești, ca în poezia Rătăcind prin roua străină (p. 8): „îmi amintesc de palma grea a tatei/cum despica cerul copilăriei/mele în două/ca un trosnet de muguri/copți/ca o vecernie într-o limbă/uitată”. Șarpe sărutând, o piesă de rezistență a volumului este sinteza a motivelor și atitudinilor lirice ale poetului: obsesia artei sale, obsesia morții, atracția irepresibilă a vieții, obsesia rădăcinilor care ne
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
unui ocean răsculat. Copacii mari suspină puternic, se clatină, se răsucesc, zbătându-se vitejește să rămână pe picioare... Dar demonii furtunilor de munte nu se astâmpără, nu se lasă, până nu aud brazii trosnind și nu le văd căzând cu trosnet asurzitor în prăpăstii. Geamătul întregului codru e și mai puternic, înghite degrabă orice soartă tristă a vreunui brad căzut... Geamurile caselor zăngănesc puternic, se zbat ca niște păsări în laț, încât pare că din clipă în clipă se vor sparge
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
Dar încă n-am reușit să găsesc oile! Vroiam să mă urc într-un molid să văd mai bine împrejur; dar mi-era frică să nu mă doboare vântul. Colo, chiar nu departe de mine, s-a prăbușit cu un trosnet puternic un brad bătrân, scoțându-și afară cu totul rădăcinile din pământ, arătând acum ca un cort sălbatic ce va fi un adăpost bun, la vară, când vor veni ploile Disperat și plin de remușcări, bâjbâiam încă după oile mele
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
pas pe bârna valorilor îngropate între două clepsidre, două turnuri, două ferestre. sunt actorul de catifea, cu brațele asprite de fiarele pădurilor roșii. mușcăturile mă trezesc. văd secvențe de timp, lovind sacadat tâmplele ierburilor. crengi, rădăcini rupte râd într-un trosnet scurt. uneori, la apus, devin albe pădurile. umbrele hohotesc prin câmpuri de flăcări. florile mimilor cad. deasupra cuvintelor se răsucesc șerpii nerostirilor. înfrunt o lume de mucava. sunt actorul de catifea- incoloră atingere mă destramă. scena mă sperie, mă îndreaptă
STARE7 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360597_a_361926]
-
îmi spun în fiecare an să fac din timp cumpărăturile de sărbatori, nici anul acesta nu am reușit și, vrând nevrând, am ajuns la Mall. În timp ce mă uitam cu un ochi la listă și cu altul la rafturi, aud un trosnet brusc și un răget puternic de bărbat. La nici 1,5 metri de mine era un bărbat căzut într-o baltă de sânge cu spasme musculare la nivelul întregului corp și cianotic. Mă duc lângă el. Îmi dau seama că
Shoppingul compulsiv dăunează grav sănătății () [Corola-blog/BlogPost/338737_a_340066]
-
ești tu? -Sunt rămurica din mâna ta. - Tu vorbești? - tresări bătrânul surprins gata s-o scape din mână. - Da, eu! - Am ascultat vuietul vântului primăvara și toamna, am ascultat susurul izvorului, ropotul ploii, tunetele înfricoșătoare din timpul furtunilor de vară, trosnetul lemnelor pricinuit de gerul iernii, freamătul pădurii, dar să-mi vorbescă o rămurică, așa ceva nu mi s-a întâmplat până acum! - Am să-ți spun povestea mea, - șopti duios rămurica. La început am fost o simplă sămânță pe care o
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
ca imagini vizuale, însă le forțează prin cuvânt, în mental, să provoace un joc al suneteleor. În poezia „Sonet”, al treilea vers din prima strofă prezintă o imagine dualistă, materia și spiritul, în care prezentul verbului „ard” poate sugera atât trosnetul bucăților de lemn uscat din sobele caselor, cât și chinul apocaliptic al fiindului teluric, până la desprinderea totală a eului cosmic, în a treia zi a morții. În vers însă felinarele au un rol al legării de întuneric, departe de a
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
întâmpinat de o ploaie de pumni și picioare. Însă el reuși să se strecoare din casă și să fugă, iar în momentul când deschise poarta pentru a ieși în stradă auzi un vuiet pe lângă urechea sa dreaptă și apoi un trosnet puternic în poartă, întoarse capul și văzu o toporișcă înfiptă în poartă, iar pe tatăl său ce o aruncase înjurând și venind după el, în acea ocazie reuși să scape de furia bătrânului. Va urma... Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI ÎNVINS
POVESTEA UNUI ÎNVINS (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341185_a_342514]
-
fi atras pe acești oameni din care unii stau în picioare lângă foc, alții jos pe iarbă, alții se încălzesc la foc, alții își beau berea sau intonează euforic cântece. Un copil dă roată focului, amintindu-mi de vechi ritualuri. Trosnetele focului, căldura și lumina lui, ineditul formelor îmi pătrund în suflet și îl fortifică. Plăcerii estetice simt că ar trebui să i se adauge una practică și regret că nu am avut posibilitatea să simt gustul savuros al unui berbec
SĂRBĂTOAREA BUJORULUI DE MUNTE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343493_a_344822]
-
Acasa > Strofe > Atasament > E EA Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 1731 din 27 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului e toamnă și-i brumă frunze ruginii îngălbenesc pământul un trosnet, un pas, vântul mă ia cu rece o bancă sprijină intrarea parcului o intrare de bloc trântește o ușă o mașină ambalează timpul în fața magazinului de alături așteaptă, este ea se întunecă și umbrele îmbracă lumina un glas șoptește, încet
E EA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377554_a_378883]
-
apăsat. Privindu-și fiica o urma de dragoste-n priviri Cronos avea totuși pe brânci setea să-și stingă se reîntorcea cu ultimile fire de nisip ce în clepsidra aruncată peste cap amețitor se legănau. și între dinții scrâșniți cu trosnet scurt am rupt elitrele sâcâitorului bondar gând al cărui zbor împiedicat ițele visului mi-a încurcat. Referință Bibliografică: REVERII / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060, Anul VI, 21 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu
REVERII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379163_a_380492]
-
văzusem cum apele Oltețului îmbogățite prin topirea zăpezii își lărgiseră matca, lăfăindu-se cam lacom și amenințător către maluri. Spre amurg cerul se-mbunginase grozav, iar noaptea părelnică ne trimisese la căldura sobei devreme. Tocmai pusesem sticlă pârdalnicei lămpi, când un trosnet ca de lemne frânte și-mpinse de-un vajnic tăvălug îmi spulberă tihna, gonind somnul. Ca femeie singură de vreme îndelungată, îmi aruncasem pe mine o flanea și ieșisem vitează în ușa odăiței să mă dumiresc. Dar amarnică-mi fusese
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
frântura de necunoscut - prada mică îmbrățișată drăgăstos de ursulețul ei - mai răcni o dată hotarâtă. Pentru Anyu asta fu ca un răspuns de acceptare. Namila parcă o-nțelesese, stăpânindu-și pornirile. Cum foamea îi săgeta vintrele, își luă avânt și... Un trosnet de oase...o hârșâială de colți sfâșiind carnea... o țâșnire prelungă de sânge... spintecarea trupului îngreunată oarecum de rezistența pieilor ce alcătuiau veșmântul... fură singure semne ce tulburară pentru o vreme liniștea călduță. Ademenit de freamătul mamei, ursulețul își părăsi
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
ani, Lângă tine sunt mereu și voi fi, Chiar când nu voi exista, Voi rămâne lângă tine. Spre tine mă cheamă, Glasul adâncului, Misterios parcă. Tunetul pușcăturilor de dinamită, Când mă relaxez o clipă, După efort, tu mă alinți, Cu trosnete, din încheieturile, ARMĂTURILOR. Întotdeauna când plec de la tine, Soarele mă-ntâmpină zâmbitor, E întuneric la tine, Dar tu îmi zâmbești, Prin gurile de galerii. Ochii tăi sunt minuscule firicele, De aur care sclipesc în LUMINA, Lămpii de carbid, La tine
DRAGOSTE ETERNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346462_a_347791]
-
cu bucurie cascadele sonore ale unui concert de Andre Rieu, interpretând Valurile Dunării al lui Richard Strauss, în timp ce răsfoiesc alene albumul cu poze, ca de fiecare dată când nu am nimic altceva de făcut, încântată de alinturile valsului și de trosnetul vesel al focului, întărâtat de furiile vântului de afară. Crivățul continuă amețitor să înalțe vârtejuri din fulgi de nea, troienindu-mi fereastra și sperând să mă încarcereze îndelung în casă, cu troienele de nea înghețată. Continui să-i răspund ignorându
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
începu să plutească săltând în derivă la vale. Speriat și neputincios, urmărea cum ambarcațiunea fuge amețitor de repede pe ape, cum trece pe lângă maluri înalte, întortocheate, cu viteză și mai amețitoare, se apropie de un ostrov, apoi se izbi cu trosnet de un dig, se sparse, și începu să ia apă. Rameses rămase descumpănit, neștiind ce să facă. Barca se scufunda repede. Văzând că apele fluviului înghit ambarcațiunea, sări în apă, înotând vânjos să ajungă la mal. În acele momente văzu
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
de vacanță, ce frecții-mi făceai cu frunte de țuică la păgânele astea de oase?! -Cum nu?! Ai nădejde în mine! Și fericit de promisiune întăresc bătăile. Nucile cad mai des, apoi din ce în ce mai puține... Și-n urmă, aud îngrozit un trosnet de vreascuri... o bufnitură surdă... un icnet prelung... apoi un veac de tăcere... Și-o suflare, o adiere trece peste-obrazul meu întors către umăr... Bunu’ căzut nu zice o vorbă. De pe chipul destins un surâs îmi trimite, mulțumit că durerile
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
pe casa lui. La stână însă, nu găsise pe nimeni și, atunci, și-a luat băiatul de mână și a pornit spre casă. Gândea că poate vreo căprioară sau un purceluș pierdut îi vor apărea în drum. Cum coborau, un trosnet puternic se auzi și un copac se frânse chiar peste tatăl băiatului, prăbușindu-se peste el. Îi prinsese amândouă picioarele sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul apucase să îl împingă puternic în dreapta lui, copacul alunecând pe zăpada care scrâșnea
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]