254 matches
-
Ăștia sunt hăitașii morții De ei nimeni nu te scapă! După datini dă-mi popas Dulce ca un armistițiu Până prind goarnele glas Și ne cheamă la solstițiu Că ne sunt zaruri zvârlite Zodiile de prigoană Și mă dor oase trudite, Și mă dor oase de goană Nu cer vin din damigeană În obraji să-mi dreg culoarea Geană vreau să dau de geană Că mă cere vânătoarea Și-mprejuru-mi cad mereu Vânători fără noroc Și pe care nu e greu Să
RUGA VÂNĂTORULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352025_a_353354]
-
ochii-albaști-ai vieții sale, să facă pact cu omenirea și s-o îmbrace-n lucii zale, armuri care păzesc iubirea. Se coborî la ei, ferice cu-alai de cântece măiastre. Atâția îngeri îl urmară dar o pierdu pe-Euridice, iubita lui verde-albastră, trudită și plăpândă țară. Referință Bibliografică: Cânta poetul / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 338, Anul I, 04 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CÂNTA POETUL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351478_a_352807]
-
intuit ce spectacol se petrecea înlăuntrul meu și intuia și primejdiile. Cu intensitate, măreție și smerenie am trăit cărțile, nu le-am citit. Pe unele, chiar cu venerație. Simțeam mereu nevoia să mă întorc la ele, așa cum te întorci acasă trudit, după ce ai fost într-o țară străină. Bucuria regăsirii nu cunoștea limite. Marin Preda a fost pentru mine un fel de Acasă, la care am revenit mereu, știind că mă așteaptă în prag sau la poartă, în colț de stradă
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
lin un deget la gură și mi-a făcut semn ca să tac. S-a așezat lângă mine pe rogojină: - Pune-mi pe răni mâna ta! Pe glezne-avea urme de cuie și rugină parcă purtase lanțuri cândva. Oftând și-a întins truditele oase pe rogojina mea cu libărci. Luna lumina, dar zăbrelele groase lungeau pe zăpada Lui, vărgi. Părea celula munte, părea căpățână și mișunau păduchi și guzgani. Am simțit cum îmi cade capul pe mână și-am adormit o mie de
RADU GYR,IISUS ÎN CELULĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350892_a_352221]
-
că nu mai ai! ... Îmi alergi, hainele rupi, te lovești, și-n casă nu-mi stai!? Ah! simt o durere, prea-sfinte ... că sufletul mi-este întristat! Dragul mamei, mergi de-nvață!...mai lasă-l pustii de jucat.” Am simțit mâna trudită care la pieptul mamei m-a strâns, Sărutări fierbinți pe creștet mi-pus, și-un pic de mine-a râs. - „Când mare ai să fii, uita-vei necazurile câte mi-ai făcut ... De-ai înțelege-un strop! ... îmi vrei să
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346579_a_347908]
-
că nu mai ai! ... Îmi alergi, hainele rupi, te lovești, și-n casă nu-mi stai!? Ah! simt o durere, prea-sfinte ... că sufletul mi-este întristat! Dragul mamei, mergi de-nvață!...mai lasă-l pustii de jucat.” Am simțit mâna trudită care la pieptul mamei m-a strâns, Sărutări fierbinți pe creștet mi-pus, și-un pic de mine-a râs. - „Când mare ai să fii, uita-vei necazurile câte mi-ai făcut ... De-ai înțelege-un strop! ... îmi vrei să
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346580_a_347909]
-
că nu mai ai! ... Îmi alergi, hainele rupi, te lovești, și-n casă nu-mi stai!? Ah! simt o durere, prea-sfinte ... că sufletul mi-este întristat! Dragul mamei, mergi de-nvață!...mai lasă-l pustii de jucat.” Am simțit mâna trudită care la pieptul mamei m-a strâns, Sărutări fierbinți pe creștet mi-pus, și-un pic de mine-a râs. - „Când mare ai să fii, uita-vei necazurile câte mi-ai făcut ... De-ai înțelege-un strop! ... îmi vrei să
MAMEI, CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346581_a_347910]
-
-nchinați!... iar sunteți scăpați.” Le zice,-nțeleptul celor însetați: Găleata, cuminte, face drumu-ntors, Din adâncuri scoate argint luminos, Stropi de apă vie pentru muritori, Și stă ridicată, ținând capu-n nori Ea veghează-ntruna câmpul aurit - Speranța păstrează pentru cel trudit. A mai spus bătrânul întru-nțelepciune: „Crucea suferinței, speranța-ntreține...!" Cumpăna în noapte stă pe cer pictată; De moarte ne scapă, setea-i blestemată! --------------------------------------- Marin VOICAN-GHIOROIU București 25 august 2013 Referință Bibliografică: Marin VOICAN-GHIOROIU - CUMPĂNA / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare
CUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346608_a_347937]
-
ajunsă-i pân’ la mine și-nfiorat aștept aici să-mi vii cu chipul tău de zee și de Circe în nopțile și-n visele-mi târzii. Iar eu te-oi pune să îmi fii vestală pe-altarul de cuvinte greu trudit, să-mi faci descânt de dor și de cabală aici, în pustnicia mea, de schit, Nu te-oi zidi ca pe o altă Ană, ci te voi duce-n ispitiri de rai... Ia cupa de Murano și balsamul iubirilor dintâi
CÂNTEC DE PUSTNIC de LEONID IACOB în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355038_a_356367]
-
și-o noapte, după care ești despărțit, cu acte ticluite dinainte... - O noapte-i destul s-o deschiolez și s-o bag în spital ! Da'aia nu vrie s-o dovedesc, ci cată să fugă, prașcă, să cheltuie banii mei, trudiți... Și eu n-am nici o haznă, că-i sită nouă, dar flendrită... O haia goală, mințâtă d-ăi cu minte cotită... Curvuța-și schilăvește pântecu și tinerețea, cu nătărăii... Rabdă nepotriveală-n fătăciune cu pociții și-și fleșcăie chielea pe bani gârliți
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
Acasa > Versuri > Farmec > LENEȘĂ NOAPTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se-ntinde lenevind alene Și cască noaptea, odihnită. Din neguri reci, vise viclene O-nfățișează iar, trudită. Alungă răul, voalu-și lasă Spre orizont. Of! Dintr-o dată, O rază veselă, în casă Pătrunde,-n roșu îmbrăcată. Ar vrea un nor să-nnegureze Fereastra albă, s-o astupe. Dar zorii prind să lumineze Și vraja blândă o-ntrerupe. *** Referință
LENEȘĂ NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370805_a_372134]
-
întuneric cu binecunoscutele Sale cuvinte: ,, Nu vă temeți...” oferind ajutor celor în nevoie. Avem nevoie ca poverile și îngrijorările noastre să le aducem la Hristos iar El ne va da în schimb pacea Sa ridicând tot greul de pe sufletele noastre trudite. De asemenea atunci când suntem conștienți de vulnerabilitatea și de neputința noastră de a ne rezolva problemele este momentul când Dumnezeu poate lucra cel mai mult cu ființa umană, modelând precum olarul lutul caracterul nostru după chipul Său divin. El poate
CĂLĂTORIND PRIN VIAȚĂ FĂRĂ TEAMĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370825_a_372154]
-
-mi trecută Mâna...fluturându-mi...mută. Clipe fără de uitare Clipe vesele și-amare Trec prin mintea-mi amorțită Tremurând pleoapa-mpietrită. Lacrima, perlă de ocean Lin alunecă...în van Lăsând brazdă pe obraz Dantelând obrazu-mi tras. C-o mâna caldă, trudită Șterg povestea învechită Ce a fost? Și ce va fi? Am știut...dar nu voi ști! Referință Bibliografică: REMEMBER / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica
REMEMBER de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369951_a_371280]
-
de el. Atunci se gândiră la cei care aveau pământ precum Șoican. Însă aceștia erau puțini și nu le-ar fi fost de mare folos. Într-o noapte urâtă, ploioasă, cu vânt puternic, legionarii se duseră acasă la Șoican. Toader trudit și cătrănit de vremea de afară, se dezbrăcase și se culcase lângă Firica. Legionarii bătu cu putere în ușă. „Cin’să fie la ceasul acesta?, se întrebă Toader sculându-se cu greutate din pat”. - Deschide camarade, deschide!, desluși el glasul
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
Burgul e putred deopotrivă De bogăție și de foame. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 17, din 25 aprilie 1942 ROȘIORII DE VEDE E-o viață, mai vânătă, mai stinsă În burgul vechi de care îmi legai Adolescența mea trudită și învinsă - Năvod de stele, vis și putregai. Îmi pare toamna mai fără conture Cu miros de rășini și de inert Decât altdată barca ei ușure Ce reteza nădejdile pe sfert. Alți oameni defilează pe’nserare Ca să-și înghită porția
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
simțeam că ne părăsea. Îmi plâng mâinile acelea de-atunci. Mi le ținea la obraz mama și tata și aproape nu știam când mi le sărutau. Mă uit acum la ele și seamănă cu ale lor. Nu sunt atât de trudite că stiloul nu face bătături dar îmi vine să le sărut. De ce? Pentru că pe ele mai stăruie amprenta buzelor lor și le simt iubirea. Îmi pare tristă lumea de un timp încoace. - Voi ați trecut prin așa ceva? - Da, că suntem
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului E înc-o toamnă gata de plecare Stoluri gălăgioase trec spre sud Ducând pe aripi umbre de schimbare Prin cețuri albe. Parcă te aud Venind pe țărmul dinspre rătăcire Cu pași mărunți, trudiți și apăsați. Scutur de ploaie norii din privire Și-alerg pe valuri. Ochi încercănați De insomnii cu zâmbet scânteiază Și-aprind chemări iar brațe se deschid Înspre povestea noastră și se-așază Pe umeri de tandrețe. Niciun zid Nu va
SCHIMBARE DE ANOTIMP de AURA POPA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353273_a_354602]
-
siguranță, după ce pui jos frâiele creației tale în lungul drum către perfecțiune, ajungi să înțelegi cam unde-ai greșit și cam unde ar trebui să șlefuiesti câte ceva. Eu unul nu voi opri motoarele decât atunci când Dumnezeu va zice odihnă tupului trudit să dau, și voi primi odihnă, iar timpul va decide de-i rău ori bine să mă opresc din drum. Ce năzuințe sunt împiedicate cel mai adesea să-și urmeze calea spre faptă, în rândurile actorilor? Sunt cazuri și cazuri
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
și suspin, Iubirea lui de-o viață în cuvinte Erau nesomn și zile-ntregi de chin Și ruga ce-o-nălța spre cer fierbinte. Erau dureri, erau strigări de dor, Erau și bucurii în marfa-i sunătoare Și mâna lui trudită-i mângâia ușor Cum mângâi trupul cald și viu de floare. Erau atâtea Ane puse-n ei Cu mâna-i le turnase-n forma clară Și ochii și parfumul lin de tei Dintr-o iubire ce a vrut să moară
CLOPOTARUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354390_a_355719]
-
nu ai pace-n suflet și nu cunoști iubirea Zadarnic ai comori... zadarnică jertfirea... Zadarnică e munca ce ți-a secat puterea Când rodul ei aduce suspinul și durerea! Iubitul meu prieten... așa de mult aș vrea Ca mâna ta trudită s-apuce mâna mea Ce ți-o întind cu drag... și să pornim apoi Pe calea ce-a trasat-o un Tată pentru noi! MAI TRECE ÎNCĂ DUMNEZEU... Mai trece încă Dumnezeu cu dragoste de Tată Cu pas domol, cu
OMAGIU DIVIN (1) (POEME) de MARIA LUCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353030_a_354359]
-
orice om de pe pământ. Apoi, acest izvor a început să curgă în mine apă curată și sănătoasă care, revărsându-se, mi-a creat în jur o adevărată Oază! Sigur că nu pot uita chemarea Mântuitorului „Veniți la mine voi, cei trudiți și împovărați...”, dar mie mi-a fost dat să cunosc sensul adevărat, natural-omenesc, al acestei chemări ancestrale, nu pe acela social-propagandistic. Mărturisesc cu sinceritate că acest miracol nu mi s-a tras de la nici-o eventuală întâlnire cu predicile sau cu
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
înmormântare. La îngroparea sa au venit nu numai creștinii, ci și mulți musulmani și armeni: cel până mai ieri rob și sclav a fost îngropat ca un stăpân. Au ridicat pe umeri cu lacrimi de adâncă emoție și cucernicie mult truditul trup și, cu lumânări și tămâieri, cu atenție și evlavie l-au dus la cimitirul creștin, la mormântul ce-i fusese pregătit, întorcând astfel trupul pământului mamă. Despre descoperirea sfintelor sale moaște Bătrânul preot care în fiecare sâmbătă îi asculta
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
profund, noian de negru” (Negru). Durerea fizică este cea care îi amintește de viul din el: „E un secol de-al binelea bolnav / Că-s bolnav și eu nu mă mir; / Deschide clavirul și cântă-mi / Să cad în delir” (Trudit) , instrumentul muzical constituind de fiecare dată în creația sa poetică pasul magic al sunetului în diez care îl înalță și, departe de lumea profană, creează angelic cuvântul poeziei. Versurile sale, cu care creează atmosfera apocaliptică de după departajarea energetică a viului
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
fără vlagă și nu știu ce să mai fac. Și cuprins de intristare, îngerul plecă mâhnit, că în lumea asta mare nici un om nu-i fericit. Merse îngerul ce merse până când a întâlnit un om ce sudoarea-și șterse de pe chipul său trudit. Omule!, te văd muncind și ești mult prea obosit, ziua toată robotind, spune-mi: Tu ești fericit? Omul se-ndreptă de spate și privindu-l pe străin îi spuse cu bunătate: Fericit sunt pe deplin! Ingerul sări deodată iscodindu-l
UN OM FERICIT de IONEL CADAR în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358517_a_359846]
-
După amiază de gânduri). Iată cum descrie starea aceea specială în care Poezia o bântuie: “naufragiul: rostogolită în adâncul nopții/ aud ecoul cum mă strigă / prin aerul cu aromă de cafea / caut bucuria dincolo de cuvinte / sau chiar în carnea lor trudită / oricât aș încerca a scrie ... ”(Când speranța îți coase destinul). Florian Antonescu - este un alt antologat al ediției de față, prezentând un grupaj reprezentativ din poemele sale, ilustrate de Costel Tănăsache. Poetul își încearcă pana în specia, atât de pretențioasă
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]