9,257 matches
-
risipit, tezaurul ce arde Părea să fim doi îngeri spre înaltul Cer al splendorii-n grația divină Că vom purta în suflete lumină Și nu vom fi străini unul de altul. Părea să fim un pom și-o rădăcină Un trunchi râvnind mereu pe celălaltul Nălțând coroana cerului cum psaltul Spre Dumnezeu liturgic se închină... Părea să fim nedespărțiți și-n moarte Când părăsi-vom viața deodată... Dar care clipă s-a-ntinat cu mască Și ne-a numit simțirile deșarte? Că astăzi
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
Emil Brumaru Iubito, divin, La tine mă-nchin În genunchi. Hai, Fă-mi hatîrul: Pune-ți sînii pe-un trunchi Să ți-i tai Cu satîrul! Iubito, divin, La tine mă-nchin. Dă-mi acul din păr, Ochii să-ți scot Cu nervii oftalmici cu tot: Zbîrrrn! Ca să am de ce să-i atîrn. Iubito, divin, La tine mă-nchin. În
Marchizul va intra la ora cinci by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11297_a_12622]
-
la orice întîmpinare nu-ți fie teamă. vom lăcrima și vom albi împreună Trecea deseori noaptea prin livada și lanul din spatele casei purtînd în dreapta o lampă cu petrol, se așeza lîngă nucul sădit de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul lanului, frunzelor. huruitul mărfarului în spatele colinei. mereu reluate pale de vînt culcau spicele încă verzi ivind gardul, casa cufundată-n întuneric sub lună, adăsta îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît fără de un gînd
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
un sloi. Printre tufișuri, rozmarin și spin, imperială e grădina, Domus augustana, Ce gol, presimți, ce rol, interpretează ei în Palatin pe lângă reședința Flavilor îmbrățișați sub pinii parasol? Cine-și secretă lin rășina, rana, ei care stau lipiți domol, de trunchiuri vechi cu trunchiul? Cu zumzete afunde de lac și stup arhaic în urechi? Sau, Altcineva, care-i culege acestei ore mierea, de la ceafă până unde se ghicește genunchiul? Moartea, plăcerea? }ie altfel de hrană ți se potrivește, Pâine uscată și
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
tufișuri, rozmarin și spin, imperială e grădina, Domus augustana, Ce gol, presimți, ce rol, interpretează ei în Palatin pe lângă reședința Flavilor îmbrățișați sub pinii parasol? Cine-și secretă lin rășina, rana, ei care stau lipiți domol, de trunchiuri vechi cu trunchiul? Cu zumzete afunde de lac și stup arhaic în urechi? Sau, Altcineva, care-i culege acestei ore mierea, de la ceafă până unde se ghicește genunchiul? Moartea, plăcerea? }ie altfel de hrană ți se potrivește, Pâine uscată și vin bărbătesc, Poate
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
urma a călcâielor care merge până la canalul de pe marginea drumului unde se varsă timpul meu liber. Ceva că un acid mi s-a vărsat în limba și nu lasă să mă prindă somnul și să uit toate cercurile nezgâriate în trunchiul vârstei mele. BARDH E ZI Na buzëqesh nga ekrani na përshëndet me dorën në zemër me pjesën e brendshme të syrit fotografon pamjen tonë sipas teknikës bardh e zi Për të kremtë rri gju më gju me ne dhe ngre
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
care-o să cadă mereu. sărutul nebun al trupului meu. Undeva Undeva, la mare adâncime în ochii mei e un copac tăiat. Pe trupul lui noi doi am stat într-o zi și ne-am sărutat. E-atât de departe trunchiul acela acum îngropat în mine și în secunde. Nu mai e niciun drum să îl pot dezascunde. E foarte bine mascat de tot ce-am trăit de atunci, ia forma tuturor viselor și a deznădejdilor mele. E ascuns undeva între
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
îl pot dezascunde. E foarte bine mascat de tot ce-am trăit de atunci, ia forma tuturor viselor și a deznădejdilor mele. E ascuns undeva între lună și stele, între inimă și splină și rămâne mereu unica mea mare lumină trunchiul acela tăiat pe care tu, într-o zi, m-ai sărutat. Ploaia De fiecare dată se întâmpla să plouă când mă priveai în felul acela și fulgerul mă făcea să tremur, pentru că de fiecare dată mă străbătea până la glezne de
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
privea fără de țintă-n viața mea citind, în șoaptă, dincolo de ea. Purta în păru-i albe flori marine, adâncuri de oceane pe retine, cald susur de izvor în răsuflare și-n pas molatic...dulce cadențare. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord de liniște deplină și îmbrăcată-n straie de lumină, eu o țineam ca un copil, de mână
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
-o vreodată de la el, aflându-se în stare de luciditate bahică!), a spus: - Diseur de bon mots, mauvais caractčre.*) - Noa, dis-moi! s-ar minuna pe loc, auzind-o, un ardelean țanțoș rezemat în coada țapinei cu care tocmai corhănise niște trunchi de molizi șterpeliți de prin Munții Călimani. (cf.imaginii dintr-un mai vechi reportaj tv...). Pauză! ...Ohooo! Uraaaa! S-a deblocat televizorul, imaginile curg normal fixându-se un moment pe chipul analistului Iosif Boda (emisiunea "Săptămâna politică" din ziua de
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
prietenul Haralampy este și unul dintre marii noștri povestitori de după Ion Creangă... Din acest punct de vedere, el ar putea fi depășit, eventual, de un colaj miciurinistic Florin Piersic-Florin Călinescu-Mona Muscă (fie-i țărâna moale pe unde calcă!), altoit pe trunchiul Gigi Becali-Lavinia Șandru-Corneliu Vadim Tudor - într-o greu probabilă/imaginabilă prezență a acestui de nestăvilit sextet la un talk-show transmis în direct de Realitatea Tv. Dar, Sfinte Sisoe, ce reprezentație ar fi! Însă "trebuie să spun": nu s-ar ridica
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
brațe toată lumina siderală a lumii, ca pe o rășină. Trupul arborelui străbate cele mai spectaculoase locuri de pe croazierele sale europene, Înfigându-și apoi rădăcinile pământești În sud-estul României, la gurile de vărsare ale fluviului În Marea cea Neagră. Aici, trunchiul arborelui se desface În trei brațe - Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe - apoi În altele și altele, unindu-se cu apele lumii și isprăvindu-se În ele. Isprăvindu-se? Acest arbore uriaș adună pe frunzele lui, răspândite ca un umbrar sub
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre casele puține, răsfirate într-o încremenire iluzorie. De două ori pe săptămână miercurea și duminică, mașina cu pâine urca pe golgota ultimelor așteptări, nu aducea numai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
copac ajuns la maturitatea deplină și încărcat cu fructe. Cu rădăcinile întinse prin pământ, aidoma cât coroanei, care extrag seva, o prelucrează pentru substanță și aroma fructelor, si o trimit acestora prin tulpina. Vine cineva și îi desparte coroană de trunchi. Ce se petrece cu seva ajunsă în tăietura despărțitoare? Fructele nu o știu, se ofilesc și cad, insă copacul plânge cu ea spre cer prin ochiul neașteptatei răni. Ce se întâmplă cu Dascălul care și-a făcut din viața și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de-o vizită inopinată la ședința Guvernului... Din reportajul tv, am văzut în sala de ședințe un fel de brâncușiană "Masă a tăcerii" în ediție nouă și adăugită, cu scaune (fotolii!) ocupate de vietăți-variante ale "Gânditorului" lui Rodin altoite pe trunchiul hamangian, dinspre care, prin micul ecran se auzeau, parcă, niște scâncete ... După ce ne-am cutremurat cu toții de această priveliște cu figuri ca de 6 august (Schimbarea la față, n.DH) și văzând fața încruntată a Președintelui, Haralampy s-a bucurat
"De m-oi scula d-aci, pre mulți am să-i Popesc și eu..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10586_a_11911]
-
o regularizare a debitului psiho-social. Această pornografie cinstită, de primă instanță, fără alte pretenții decât aceea de a satisface un public cât mai larg, se vede în prezent concurată de către o descendentă cu ifose ce ar vrea să uite de trunchiul de care aparține. este una "cu ștaif", căutând să confere obscenităților programatic introduse în text o dimensiune de adâncime; sau, dacă nu, o atmosferă decadentă, un climat artificial, o notă de sofisticată intelectualitate. Se poartă homoerotismul, fetișismul, incestul, coprofagia: de la
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
Mă duc dracului de-acumă Să-mi scurme mormînt-o turmă De porci în rît cu parfumă Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu Mă făcu mama făcu Bărbat ce ferfa-i plăcu Cu picioare lungi-prelungi Și țîțele-n două pungi Ruptă-n suflet și-n genunchi Rochii large peste trunchi Roz ca florile-n mănunchi Fătană cu ochii verzi Ori o bați ori o dezmierzi Cu dînsa tristeța-ți pierzi Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu Ce plăcere începu? Iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii Ce durere se sfîrși?
Cînticel din păhărel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/10636_a_11961]
-
copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre casele puține, răsfirate într-o încremenire iluzorie. De două ori pe săptămână miercurea și duminică, mașina cu pâine urca pe golgota ultimelor așteptări, nu aducea numai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
copac ajuns la maturitatea deplină și încărcat cu fructe. Cu rădăcinile întinse prin pământ, aidoma cât coroanei, care extrag seva, o prelucrează pentru substanță și aroma fructelor, si o trimit acestora prin tulpina. Vine cineva și îi desparte coroană de trunchi. Ce se petrece cu seva ajunsă în tăietura despărțitoare? Fructele nu o știu, se ofilesc și cad, insă copacul plânge cu ea spre cer prin ochiul neașteptatei răni. Ce se întâmplă cu Dascălul care și-a făcut din viața și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mare în cursul spitalizării și are o rată de 2 ori mai mare în următorii 2 ani; - rată crescută de tromboză și restenoză în intervențiile de revascularizare. Datele coronarografice și anatomopatologice arată că [16-18]: - diabeticii au mai frecvent leziune de trunchi, boală difuză și afectare multivasculară; - arterele diabeticilor: sunt mai puțin adaptabile la leziuni stenozante, având o alterare în dezvoltarea colateralelor ce formează by-pass-uri intrinseci; au diametre vasculare mai mici în segmentele adiacente leziunilor stenozante; au mai multe segmente ocluzionate complet
Revista Spitalului Elias by LAURA ARAMĂ () [Corola-journal/Science/92058_a_92553]
-
cristalizat prin vreme, pentru mine, o imagine psiho-morală statornică: Eugen Todoran, egal cu sine însușiť, am spus la aniversarea cu numărul 50 sau 60, și cred și acum lucrul acesta, dar precum la un copac, în același tipar, pe același trunchi, se adaugă, an de an, inele noi, - acestea îl fac mai bogat, deși nu-l schimbă în esență. O structură etică bine definită, un caracter ferm, dar nu rigid, o fire echilibrată, capabilă de introspecție adâncă, dar și de relații
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
acestui cuvînt, nu vor fi în stare să-i indice înțelesul corect. Unde mai pui că limba vorbită nici măcar nu l-a asimilat vreodată. Asemeni unui bloc de gheață intrat în derivă, bestiarul a avut o evoluție imprevizibilă, înstrăindu-se de trunchiul semantic inițial pînă acolo că a devenit irecognoscibil. și astfel, din menajeria cu fiare sălbatice menită a furniza gladiatorilor carne de măcel, sau din rolul mai modest de sinonim pentru gladiatorul propriu-zis, bestiarul, adică măcelarul de bestii din arena antică
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
vechituri recente din recent amenajatul pod al Cărtureștiului de pe Verona. Versurile, reluate în volumul subțire de care vorbesc, s-au făcut, cîndva (1976), texte cîntate. Nimic de mirare, cît timp hieroglifele lui Foarță (și măștile lui Cantemir) scot melodie altoită. Trunchiul ei e incantatoriu, grav, crescut din muzică de pravilă. Îi încolțesc, pe la subsuori, lăstare de rafinată modernitate: Barbu, Dimov, Eminescu reorchestrat. Dovada - pe care a mai făcut-o Foarță, tăind la lungimi potrivite replici latent poetice din Caragiale - că se
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
deși într-un moment de odihnă, are o ținută demnă; calmă și demnă, ocrotitoare și severă, liniștită și împăcată cu sine. Mâinile aduse la piept lasă impresia că ar putea fi vorba și de o clipă de meditație, de reverie. Trunchiul zvelt, cu forme bine proporționate, vorbește de la sine că avem de-a face cu o femeie frumoasă. Iată, în câteva cuvinte - sumare, desigur, și niciodată îndeajuns de expresive - descrierea statuetei descoperite într-un șantier arheologic din orașul Drăgănești-Olt. Descoperitorul ei
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
înțeles. Se știe, roata constituie întâia mare izbândă a omului. Dacă unealta - poate întâia piatră scrijelită stângaci - i-a întărit brațul, afirmându-l pe verticală, descoperirea roții avea să-i ușureze definitiv existența. Roata aceea de început - desprinsă poate din trunchiul unui copac fulgerat de furtună ori din rostogolirea unui bolovan ce-i va fi rănit picioarele - a însemnat pentru strămoșul nostru întâiul adevărat pas spre progres. Un pas, un singur pas, dar uriaș cât o istorie. De atunci și până
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]