36,878 matches
-
un ritm extrem de solicitant, reactualizează în limbajul teatral ideea performanței sau ce înseamnă să tinzi spre ea și, oricum, să te pregătești pentru ea. Mihai Măniuțiu nu a venit cu o propunere simplă. Sau comodă. Nici pentru el, nici pentru trupă. Asta a introdus o miză și pentru regizor, și pentru actori. Etapa în care se găsește - și o definește căutînd-o mereu - Mihai Măniuțiu este una din care subiectul, story-ul, să spunem, a fost suspendat iar ceea ce vedem este prelungirea lui
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
materializat spațiul visului, al coșmarului. Mi-aș fi dorit o paletă mai amplă, gestual vorbind, pe care să o caute Vava Ștefănescu. Stilului i-ar trebui încă niște stimuli întru inventivitate și lărgirea sau nuanțarea coregrafiei sale, altfel provocatoare pentru trupă. Am fost la Oradea un martor participativ, un spectator activ la o fotografie vivantă, în sepia, cu o intrusă care nu m-a înfricoșat. Greierii cîntă și tac, prelung, și în curtea mea. Pe timpul verilor amorțite.
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
încercând să intervină zadarnic în destinul individual. Sluga mută știe, dar nu poate să spună și anunță prin onomatopee sosirile neașteptate și prevestește tragediile, dar intervențiile ei nu pot modifica nimic. Tot vorbe din alte piese rostesc și actorii unei trupe ambulante, circulând la alt nivel decât personajele, monologând în zadar și doar oboseala și moartea îi aduc pe pământul unde se petrec atâtea lucruri oribile. Arta nu poate îmbunătăți viața și această sugestie funcționează în spectacol, dar articulațiile ei sunt
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
Marina Constantinescu Acum vreo lună, am plecat curioasă spre Brașov, spre teatrul de acolo, pe care îl cunosc bine, părîndu-mi-se interesantă oferta. Două spectacole, totalmente diferite, unul de cameră, celălalt, un music-hall, două modalități variate de a revedea trupa, angrenată în marea ei majoritate în aceaste proiecte: Domnișoara Iulia și comedia muzicală Music hall-ul național. Din ultimele montări, cred că mi-a scăpat una singură, Azilul de noapte, în regia lui Kincses Elemer. Așa încît, pot spune că am
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
doar în spațiul strîmt autohton. Îmi amintesc, selectiv, dar cu bucurie, de alte două montări, una a lui Alexandru Colpaci, un Marivaux cu care s-a redeschis minunata sală Studio, prilej cu care am făcut cunoștință cu tinerii actori ai trupei, și, nu în ultimul rînd, spectacolul-bijuterie Cerere în căsătorie al lui Claudiu Goga actualul și tînărul director al teatrului. Aici, la Brașov, a fost pentru el locul cert al afirmării și al lansării, dar și teatrul în care punerile sale
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
la rangul cuvenit. De aceea, mă mir, într-un fel, că sub direcția sa nu au apărut regizorii de talie, invitați să lucreze la Brașov, modalitate deschisă și loială de concurență, stimulativă chiar și pentru profesiunea domniei sale, dar și pentru trupă, care marșează în principiu la orice fel de provocări. Probabil că nu a reușit încă acest lucru, și nu ezit nici o secundă să cred că nu-l preocupă. Un regizor-director, dacă ar fi să ne gîndim doar la Liviu Ciulei
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
de provocări. Probabil că nu a reușit încă acest lucru, și nu ezit nici o secundă să cred că nu-l preocupă. Un regizor-director, dacă ar fi să ne gîndim doar la Liviu Ciulei, are aproape datoria de a construi o trupă, flexibilă, de a o pune în contact cu tradiția, dar și cu tendințele actuale, de a gîndi repertoriul punctual pentru profilurile actoricești cu miză, de a-i menține curiozitatea deschisă, mintea, trupul, atribute folositoare și pentru propriile montări. Ca în
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
menține curiozitatea deschisă, mintea, trupul, atribute folositoare și pentru propriile montări. Ca în cele mai multe locuri din țară și din București, și la Brașov bîntuie un soi de osteneală artistică. Fenomenul nu este încă atît de alarmant, asta și pentru că nivelul trupei și al atîtor performanțe diferă în mod fundamental, și dintotdeauna, de cel de la Arad, de pildă, unde lucrurile deviază spre amatorismul cel mai pur, fără ca cineva să fie conștient. Ba dimpotrivă, iar asta m-a speriat cel mai tare. Am
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
de tot felul, nesemnificative, însă, cu un singur merit major: nu plasează discuția în afara artisticului, ca în multe alte locuri. Cred că este nevoie de regizori de prim plan, și nu de plan secund sau terț, care să anime spiritul trupei și să revigoreze ceea ce prin tradiție s-a păstrat, și anume, disponibilitățile actoricești și interesul pentru calitate. Un capital deloc de neglijat, pe care mulți directori și l-ar dori să-l aibă și să-l pună la bătaie, un
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
în așa ceva, nici actori care să fi studiat acest gen. În consecință, nici spectacole adevărate de music-hall. Ceea ce am văzut la Brașov se poate numi reverență față de memoria lui Constantin Tănase, o încercare de a strînge și de a antrena trupa și pentru altceva decît a fost pregătită, o formulă care poate pune în valoare anumite calități voce, mișcare puțin întrebuințate de actori pînă acum, un mod de a se împrospăta energiile și de a părăsi puțin clișeele și manierele curente
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
descoperi stîngăcii de tot felul, de la cele, să le numim, regizorale, scenografice ( unele costume sînt de neprivit, pur și simplu; la urma urmelor, Felicia Dalu nu este nici regizor, nici scenograf) pînă la aparițiile unor actori, probabil nou sosiți în trupă, pe care nu i-am mai văzut și care nu reușesc mare lucru pe scenă. Interpretările actrițelor tinere marchează cu greu deosebirea între figurant și actorul profesionist. Nu mă îndoiesc că montarea are în spate ore de travaliu, pentru că, așa cum
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
genul acesta. Rezultatele sînt de notat pentru cîțiva, puțini, din această întîmplare teatrală, la granița dintre spectacolul de revistă și ceea ce prețios am numi un music-hall. Am apreciat aparițiile lui Dan Cogălniceanu poate unul dintre cei mai interesanți actori ai trupei în acest moment ale Iuliei Popescu, un fel de nostimă Betty Boop, dar și contribuțiile Vioricăi Geantă Chelbea sau ale lui Dan Săndulescu. În jurul lor se coagulează și cele mai reușite momente. Chiar dacă nivelul spectacolului nu este unul ridicat, devotamentul
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
parașutate din eroare la cîțiva kilometrii de o unitate militară, ținta propriu-zisă. Viața tuturor se schimbă, aș zice fundamental, din acest moment. Mutul și absentul personaj se însuflețește și se transformă peste noapte în cel mai autentic Colonel, înregimentat al trupelor NATO. Spitalul devine și el o adevărată bază militară, iar toți pacienții îmbracă uniforma elegantă a soldaților, lepădînd țoalele murdare și rupte, ca și năravurile de pînă atunci. În locul dezordinii inimaginabile și a haosului se introduc ordinea și disciplina cazone
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
tot timpul reprezentației în fața ochilor, momentul inițial, al disperărilor din spatele singurătății și al clasificărilor pe categorii și nume ale afecțiunilor. La sfîrșit, diferența este vizibilă, chiar și în noblețea cu care își poartă soarta, îmbrăcată acum în hainele autentice ale trupelor NATO. Mărturisesc că mi s-ar părea interesant un spectacol coupé cu cele două texte și distribuții: masculin/feminin în aceeași unică și irepetabilă reprezentație.
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
în tranziție. De la un "ce", deloc de invidiat, către "ceva" care, pentru moment, e greu de precizat. Neîndoielnic, noii ocupanți ai posturilor de conducere sunt mai dinamici, mai dornici de a munci decât cei ce i-au precedat. Au reîmprospătat trupa, folosind totuși un mod asupra căruia eu am serioase rezerve, au reușit chiar să-l convingă pe Mihai Mănuțiu să vină și să monteze Intrusa, se află în discuții avansate cu Alexandru Dabija, semn că sunt conștienți că principalul motiv
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
Tudorel Urian Anul 1968 este unul cu o semnificație specială pentru istoria Europei postbelice. Pe de o parte, în Est, invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia reprezintă semnalul, brutal, al sfîrșitului destinderii, pe de altă parte în Vest, demonstrațiile studențești de la Paris pun sub semnul întrebării sistemul burghez de valori și deschid calea unei noi paradigme culturale, cunoscute astăzi sub numele de postmodernism
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
să bată din senin. Uneia i se ridică fustele în cap: Ce spuneți, fetelor, de vremea asta?" La Tîrgoviște este vremea pentru teatru. Aici am văzut Gîlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni, un spectacol cu atmosferă, cu ținută, cu o trupă tînără și cu chef, un spectacol corect, spumos, în care valul de energii ale actorilor tineri, în mare majoritate proaspăt absolvenți, se întîlnește cu experiența regizorului Laurian Oniga. L-am găsit în formă bună. N-am mai văzut în ultimii
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
s-a transformat în inspirație, în acea stare bună care poate duce lucrurile pe un drum nou, altfel. Atît de util fiecăruia dintre noi . Contactul a fost benefic și pentru tineri. Ei au fost selectați astă vară în vederea alcătuirii unei trupe profesioniste. Marea majoritate a celor din distribuție a terminat U.N.A.T.C.-ul în 2002, la clasa Dem Rădulescu, George Ivașcu. Sînt absolvenți și din 1999, 2000, 2001, și din Iași, și de la Chișinău, și de la facultăți particulare, tineri care i-
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
obraznic pe care îl are cînd vorbește cu bunul lui tată, Geppetto, de pildă. Există unele scheme și șabloane care, sper, vor dispărea cu timpul. Cred că în acest spectacol nou, și la propriu, și la figurat, este distribuită majoritatea trupei. Un frumos exercițiu de a fi împreună. M-am amuzat copios de umorul cu cheie - pentru cei mari - al Vînzătorului de haine vechi al lui Dumitru Anghel, de voluptatea Florinei Luican în Zîna cea rea din Țara Minunilor. Nu e
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
de soțiile lor legiuite, rămase astfel fără suport material pentru întreținere și creșterea generației următoare de pământeni. Antidotul pentru îndrăgostirea de aceste zmeoaice îl constituie protejarea prin orice procedeu în fața culturii, troglodirea voluntară și involuntară, manelele și atașamentul disperat de trupa Blondy. Iuliana Alexa Excelență, După o lungă tăcere dau iarăși știre despre lucrul celor ce-și zic pămînteni la cărțile cu zmei. De treizeci de ani de cînd din porunca Luminăției Voastre am suit la Suprafață nu am văzut așa
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
piețelor de muzică, vrând să cucerească solitari (nicidecum solidari) ceea ce alții dobândesc prin desanturi colective ori prin repetate raiduri minuțios pregătite. Mai mult: citesc deunăzi într-un cotidian că Ministerul Turismului va sprijini un consistent turneu american al unei ordinare trupe de rock. Dacă știrea se dovedește veridică, suntem în fața unei grave recidive, întrucât, după știința mea, nici o instituție guvernamentală dintr-o țară care, respectând cultura, se respectă pe sine, nu sponsorizează divertismentul. (La noi a mai făcut-o, și nu
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
nu i-a izbutit de data asta, este performanța actoricească, un atu recunoscut al modului de lucru al regizorului. Nu găsesc că există un rol pe de-a întregul rotund, incitant. Din păcate, deși s-a repetat ceva vreme, actorii trupei nu pot să se ridice integral la valoarea căutărilor și cerințelor lui Alexandru Darie. Rămîn cu cîțiva pași în urmă, în ciuda eforturilor pe care nu mă îndoiesc că le fac. Ei nu-și încarcă visceral și emoțional interpretările. Atunci, sîngele
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
ceea ce s-a întîmplat, a clocotului interior ce duce la șirul de crime. Cornel Scripcaru reușește să-l contureze pe Titus Andronicus abia în partea a doua a spectacolului. Camelia Maxim, o actriță extrem de serioasă, un suflu nou sosit în trupa Bulandrei, își pune mai mult în valoare desenul senzual al trupului, decît să și joace senzualitatea Tamorei, seducătoare, perversă pînă în măduva oaselor, nodul potopului de crime. Un suport esențial al atmosferei pe care o degajă este felul în care
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
acțiune plină de succes. Cei doi organizatori, GRIȘENKA și IVAN dădeau astfel dovada unor mari talente de tour-operatori. Seara, așa cum calculaseră, au oprit lângă FOCȘANI și au organizat, la fel de pricepuți, cazarea, hrănirea și entertainment-ul băieților. Un mic raid desfășurat de trupele de comando urban a asigurat materialul pentru cel puțin o lună de bună conviețuire cu băștinașii. Ce-i drept unii dintre aceștia, buni cunoscători ai istoriei naționale, au intrat În horă, la propriu, dar și la figurat, cu oaspeții, furnizându
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
schimburilor interculturale și au transformat, ca de obicei În istorie, cu har și destulă trudă, ardoarea războinică În dorință de continuitate. Pe scurt, toate evenimentele se desfășurau În bună Înțelegere, numai guvernul de la BUCUREȘTI dădea dovadă de nervozitate, intra cu trupele În cod roșu și consulta cancelariile altor state ca să le spună aceștia cum să procedeze. Armata raportă, pentru Început, că misiunea de intervenție este relativ simplu de Îndeplinit, apoi că nu are motorină, hrană, echipament, arme, muniție și nici chef
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]