111 matches
-
o arunca / Și-n lună plină-o schimba, / Apoi Domnul-Dumnezeu / Cuvânta cu graiul său; / Iar când Domnul cuvânta, / Lumile se spăimânta, / Mările se tupila, / Munții se cutremura, / Cerul se întuneca: / "Tu, Ileană Cosânzeană, / Suflețel fără prihană, / Și tu, soare luminate, / Trupușor făr' de pacate! Cu ochii să vă zăriți, / Dar să fiți tot despărțiți. Zi și noapte plini de dor, / Arși de foc nestingător, / Veșnic să vă alungați, / Cerul să cutreierați, / Lumile să luminați!"192 Același scenariu narativ, al nuntirii soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
drumului, / La puțul porumbului / Văzui floarea câmpului, / Dar nu-i floarea câmpului, / Și-i chiar ochiul șarpelui, / Șarpe lung cu solzii verzi, / Nici să-l vezi, nici să-l visezi. / Cel balaur din păcate / Înghițise jumătate / Trup cu arme ferecate, / Trupușor de voinicel / Ce striga mereu din el: / "Sai, bădiță ortomane, / Că m-ajunge la ciolane! / Sai, bădiță, de mă scoate, / Că m-apuc' fiori de moarte!" / Iată-n lungul drumului / La puțul porumbului / Că venea, mări, venea / Pe balaur de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te alinte Moș cuminte Și să-ți cânte-ncetinel: Mugur, mugur, mugurel! îngeri vin tiptil și-alene Să te mângâie pe gene Și mi-ți leagăn Dulce leagăn, Fraged trupușor de crin, Ca s-adormi frumos și lin. Ce tresari? Nu-i nime, nime, Liniște și-ntunecime, Doar zefirul, musafirul, Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag.” (Șt. O. Iosif, „Cântec de leagăn”) Păstrează aceeași aură de blândețe și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
transformări ori deteriorări recente. A doua variantă culeasă de Teodor T. Burada nu diferă prea mult, ca înțeles, de prima. Aceeași concentrare în vers, asemenea oricărei forme aparținînd liricii ritualice menite să comunice expresii sufletești puternice, disperate, explozive: Scaloian, Scaloian, Trupușor de Dician; Scaloiță, Scaloiță, Trupușor de cuconiță, Mă-ta mi te-a căutat, Te-a cătat, te-a întrebat, Prin pădurea rară, Cu inima amară, Prin pădurea deasă, Cu inima arsă. Am spus că această variantă nu diferă „prea mult
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
doua variantă culeasă de Teodor T. Burada nu diferă prea mult, ca înțeles, de prima. Aceeași concentrare în vers, asemenea oricărei forme aparținînd liricii ritualice menite să comunice expresii sufletești puternice, disperate, explozive: Scaloian, Scaloian, Trupușor de Dician; Scaloiță, Scaloiță, Trupușor de cuconiță, Mă-ta mi te-a căutat, Te-a cătat, te-a întrebat, Prin pădurea rară, Cu inima amară, Prin pădurea deasă, Cu inima arsă. Am spus că această variantă nu diferă „prea mult” de prima, din cauza celor patru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
prima, din cauza celor patru versuri de început. Ele introduc un element nou față de chipul îndătinat al mamei ciobănașului. Sper să nu comit vreo exagerare, dar presupun aici schița unui portret de frumusețe formulat în două registre și prin versurile separate: „Trupușor de Dician”, „Trupușor de cuconiță”. Ambele vizează frumusețea fizică: „Mîndru ciobănel,/Tras ca prin inel”. Sub regim de ipoteză, mai observ că schița de portret este cerută de statutul special și dramatic al Caloianului: ca și păstorul, păpușa de lut
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
patru versuri de început. Ele introduc un element nou față de chipul îndătinat al mamei ciobănașului. Sper să nu comit vreo exagerare, dar presupun aici schița unui portret de frumusețe formulat în două registre și prin versurile separate: „Trupușor de Dician”, „Trupușor de cuconiță”. Ambele vizează frumusețea fizică: „Mîndru ciobănel,/Tras ca prin inel”. Sub regim de ipoteză, mai observ că schița de portret este cerută de statutul special și dramatic al Caloianului: ca și păstorul, păpușa de lut ce urmează să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
spre râpă, iar cea mică, tanti Aneta în miniatură, o urma îndeaproape. Soarele trecuse de deal și deodată se făcu aproape întuneric. Atunci cea mare strigă la cea mică din urmă, zorind-o: - Noaptea-n amurg! Noaptea-n amurg! În trupușorul fetiței din urmă trecu un fior de groază și țipă: - Noaptea-n amurg! vine, stai, noaptea-n amurg! Nu știu ce a mai fost dar acum, după atâția ani, când din acea faună și floră a bojdeucii care a murit spre iarnă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
el cu somnul, nu dormea ca ceilalți copii și plângea întruna, povestește mama veghind din ochi somnul neașteptat al lui Theo, l-am dus la doctori, l-am dus la preot, și tot degeaba, plângea până i se înnegrea tot trupușorul firav, Mult ne-am chinuit cu el! Dumnezeu știe ce-o fi! Și iată-l acum mare și, lacrimile ei stau gata să curgă, se ridică de lângă mine abia stăpânindu-se, și eu nu voi mai afla cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mare nevoie de ei doi ca să-i arate lui Theo drumul, încruntarea de adineauri a lui Theo se preschimbă ca prin farmec la auzul glasurilor vesele ale celor doi copii, se apleacă spre ei, îi sărută, râde cu brațele înfășurând trupușoarele neastâmpărate, Irina descoperă din priviri tablourile sprijinite de pereți, evadează zglobie din îmbrățișarea lui Theo, Vladimir o urmează îndeaproape, Uite! Un desen mare! Ce vezi acolo? curios Theo, spune-mi și mie! Amândoi copiii s-au oprit în fața Bunăvestirii, tabloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iese din fabrica de negru de fum și cum i-e frică de tine, așa i-e frică și de tren, de fierul ăla care zdrăngăne și șuieră și scoate fum, și fuge și se ascunde În fundul șurii, și-n trupușorul ăla de trei ani ticăie repede, repede de tot, de frică, o inimă. Nelu seamănă puțin cu Sandu, are ochi albaștri iar tu semeni cu un balaur așa cum ești Îmbrăcat În speilhosenul tău colorat cu cracii bufanți ca doi bostani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a da glas supărării lui. —Sst, am șoptit spre pătuț. Sst. Dar el continuă să plângă. Cu toții știau poveștile. Mama care punea o mână peste gura copilului pentru a înăbuși plânsetele ca să nu le audă ofițerii SS și simțea cum trupușorul devenea moale în brațele ei. Tatăl care sufoca un bebeluș care plângea pentru a-i salva pe ceilalți doi copii. Dar nu voiam să mă gândesc la povești. Stăteam lângă pătuț, cu câte un cuțit în fiecare mână. —Taci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la morga spitalului, cu bucățile trupușorului reîntocmite de studenți. De după gât îi cobora șiretul de care s-a prins eticheta cu numărul de matricolă. Astfel au văzut-o ei. Eu, însă o am acum întreagă înainte-mi, și n-are nici șapte ani încă. - Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am tachinat-o eu cu blândețe. De ce nu m-ai trezit și nu mi-ai spus că mătușă-ta, Helen cea răutăcioasă, îmi fură hainele? Am luat-o în brațe și-am adus-o cu mine în pat, ținându-i trupușorul mătăsos și călduț lipit de pieptul meu. Am stat așa o vreme, picotind și ascultând cu jumătate de ureche cearta care se auzea din bucătărie. Chiar ar trebui să mă scol, m-am gândit. Poate că înainte de plecare, Helen sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să aleg un singur moment din toată viața mea, ar fi așa : copilul aleargă spre mine, eu stau ciucită, deschid brațele, copilul se apropie din ce în ce mai mult, se aruncă peste mine, eu mă clatin puțin, o cuprind cu totul, îi simt trupușorul cald, mirosul ăla de soare și praf și micșunea, părul moale, palma cuprinde capul de aur, lumea se oprește, apoi ne desprindem, și copilul fără niciun dinte râde la mine cu gura până la urechi și nici nu mai e un
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță înnegrită de funinginea ce cade peste ei asemeni unei ninsori venite din iad. Nepregătit pentru astfel de priveliști terifiante nici măcar după grozăviile frontului, Marius încremenește sub impactul unei slăbiciuni puternice, vecină cu leșinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mori, iadul să te-nghitâ? De data asta zâmbetul femeii fu foarte aproape de grimasă. ― Și dacă mor, iadul să mă-nghită. Se priviră. În ochii lui Newt apărură lacrimile și buza inferioară începu să-i tremure. Încet, toată tensiunea acumulată în trupușorul ei se elibera și masca de indiferență căzu, înlocuită fiind de o expresie mai firească: aceea a unei fetițe înfricoșate. Își împreună brațele în jurul gâtului lui Ripley și porni să plângă în hohote. Femeia simțea cum curgeau lacrimile pe gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
induc starea de graviditate, contribuie aici la declanșarea acțiunii propriu-zise a basmului. Legenda râului Buzău prezintă o altă situație deosebită. O femeie săracă naște "un copil minunat", cu "părul de aur, desfăcut șuvițe lungi și strălucitoare, care-i acopereau întreg trupușorul". Vestea despre acesta se răspândi repede și mulți oameni au rugat femeia să le dea lor copilul ca să-l crească. Copilul, înțelegând parcă vorbele lor "că numai cum sta la sânul mamei lăsă sfârcul țâței din gură", îi zice să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
toată pădurea: - O să vedeți voi îndată, râmelor, dacă îl puteți speria pe uriașul Periferigerilerimini! Și zicând acestea, sări la ei, îi tăie și îi puse pe grătar.“ Paf! La început rămân încremenită, apoi încerc să alung din minte imaginea unor trupușoare sfârâind pe un grătar și sper că un puști de cinci ani nțare prea multă imaginație... Cel mai mult mă uimește însă Suzette. E cea mai mică. Tocmai șița privit frații pârlinduțse pe toate părțile, precum carnea de mici. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
cu toții la masă, în curtea de la Bârlad, amfitrioana fiind, desigur, coana Mia. Sau când veneați d.voastră la Cârțișoara, cu toți cei dragi, eram mult prea tânără ca să înțeleg atunci faptul acesta. Dar, iată mă văd tânără, frumoasă, cu un trupușor subțire și mlădiu, cu un șirag de cuarț la gât, fie nemăritată, studentă, fie proaspătă mămică, cu un copil adorabil lângă mine, Titel, mic, la un an și jumătate, apoi mai mare... Cred că, scriind acestea, mi s-a făcut
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
din linia celorlalte patru. Deci n’aș putea apuca o viitoare unealtă. Ezit, chiar dacă știu că tu ai devenit om muncind, apoi vorbind. Și, prin urmare, nu pot articula decât patru sunete, care alcătuiesc cunoscutul MIAU. Dar care, adăugând felinitatea trupușorului meu, chiar expresivitatea gheruțelor cu care te mângâi, dar și te zgârâi dacă nu mă Înțelegi, pot scrie un roman. Căci observ și știu multe dar, discretă cum sunt, nu le spun. Iartă-mă pisicuțo, dar am să te trădez
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică transformarea sodiului În potasiu. Această transformare consumă energie, răcorind pisica. Dar, culmea subtilității, potasiul e entropic În raport cu sodiul; deci, eliminând potasiu, iar nu sodiul din hrană, pisica câștigă și negentropie, adică ideea care-i va ordona pe mai departe trupușorul ei de cadână... Istețimea pisicii nu se oprește aici. Tortura la care-și supune prada, jucându-se cu ea, e aparentă. Acel animal n’are nici o șansă, căci e rănit de moarte. Dar, În jocul care pentru el Înseamnă speranță
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vă asigură, ambilor, dăinuirea. Nici eu, pisica casei, nu’s chiar dezinteresat, devenind un fel de catalizator: În fond, clamându-mi starea „defavorizată“ când unuia, când altuia, adică aceluia hegemon În acel moment, reușesc să-mi păstrez blănița bine Întinsă pe trupușor și tot mai strălucitoare... 2. Varza Într’o poveste, Moș Crăciun a Încurcat darurile. Erau acolo o varză, o ulcică cu smântână și una cu miere, pentru trei prieteni: un iepuraș, eu, respectiv un ursuleț; eu m’am ales cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
arici. Era și el o parte din Mama Natură, din care fac și eu parte. A murit o parte din natură, a murit o parte din mine și asta mă doare cumplit. Și de câte ori văd pe șosea zăcând un mic trupușor însângerat de arici, mă doare și-mi dau lacrimile. Doamne, de ce nu putem noi oamenii să înțelegem, să prețuim și să iubim natura în mijlocul căreia trăim? De ce nu putem înțelege că animalele, păsările și chiar plantele, sunt construite tot ca
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]