KorAP: Find »[drukola/base=tuareg & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...13 >

315 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

se pedepsește cu moartea. Doar cu biciurea și tăierea unei mâini. — O mână? Vreți să fie adus aici ca să-i tăiați o mână? Gacel încuviință din cap de mai multe ori și preciză: — Mâna ce a ridicat arma în tabăra tuaregă unde fusese primit cu ospitalitate... Așa spune legea. — Dumnezeu să ne-ajute ! Și el știe? Dacă nu știe, va afla în curând. — Vă imaginați ce-ar face orice om înțelept aflând că cineva vrea să-i taie o mână? — Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dezorientată... De ce insiști să continui toată povestea? — Pentru că nu întotdeauna faci ceva cu gândul că vei ieși învingător. În felul ăsta nu ai nici un merit. Tatăl nostru ne-a dat cel mai bun exemplu că există împrejurări în care un adevărat tuareg trebuie să facă față unei bătălii, chiar dacă știe dinainte că aceasta este pierdută. — Și asta l-a dus la pieire. Ce s-ar fi întâmplat dacă în acea blestemată zi ar fi renunțat la războiul acela între forțe atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-și croiască drum singure și că viitorul lor ar fi fost să devină servitoare, iar în cazul fetei - poate concubina vreunui negustor pe care l-ar fi durut în cot de cine-a fost taică-său. Dacă soarta vitejilor luptători tuaregi nu părea foarte fericită, mai neagră era soarta femeilor, deoarece trăiau vremuri grele, iar cei din neamul lor nu mai erau considerați temuții stăpâni ai nisipurilor deșertului, ci se transformaseră într-o armată de dezrădăcinați fără țară și fără speranțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ilegali? repetă Gacel. Te referi la bani falși? Nu! - italianul era cât pe ce să-și piardă răbdarea. Nu! Una sunt banii falși și cu totul altceva sunt banii ilegali. Odată au încercat să-mi dea o bancnotă falsă, recunoscu tuaregul. Dar, din câte știu eu, niciodată n-au încercat să-mi dea o bancnotă ilegală. Cum se vede că este ilegală? Banii ilegali sunt cei câștigați din afaceri murdare, cum ar fi evaziunea fiscală, corupția politică, prostituția sau traficul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
că regulile noastre nu ne duc niciunde și că până la urmă va trebui să alegem între a omorî niște oameni nevinovați sau a ne face de râs. — Niciodată nu mi-a păsat că mă fac de râs. — Mie, da. Noi, tuaregii, ne facem de râs de ani de zile și de aceea ne aflăm unde ne aflăm. Dacă are dreptate și organizatorii competiției se spală pe mâini, mă voi vedea obligat să-mi țin cuvântul, și ar fi o povară pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
la ea... Nu! clătină din cap hotărât. Aceste presupuse despăgubiri ale voastre nu compensează răul pe care ni-l faceți... — O să dăm dispoziție ca de acum încolo cei afectați să primească personal... Bătrânul amenokal, cel mai mare patriarh al triburilor tuarege din regiune, ridică mâna, împiedicându-l să continue cu niște argumente pe care în mod evident nu era interesat câtuși de puțin să le audă. Nu te obosi! îl rugă. Nu va mai fi nici un „de acum încolo“. Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
o hotărâre, și când imohagii iau o decizie, nu mai dau înapoi... Din nou făcu o lungă pauză pentru a-și sublinia spusele: — S-a terminat cu raliurile pe teritoriile noastre, conchise. — Care teritorii? — Toate cele în care trăiesc comunități tuarege. — Bine, dar îți dai seama ce spui? — Desigur. — Există comunități tuarege în cel puțin douăsprezece țări africane. — Știu. Egipteanul nu putu să reacționeze; rămase cu gura căscată, incapabil să spună ceva. În cele din urmă îngăimă: — Vrei să-mi dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
înapoi... Din nou făcu o lungă pauză pentru a-și sublinia spusele: — S-a terminat cu raliurile pe teritoriile noastre, conchise. — Care teritorii? — Toate cele în care trăiesc comunități tuarege. — Bine, dar îți dai seama ce spui? — Desigur. — Există comunități tuarege în cel puțin douăsprezece țări africane. — Știu. Egipteanul nu putu să reacționeze; rămase cu gura căscată, incapabil să spună ceva. În cele din urmă îngăimă: — Vrei să-mi dai de înțeles că ați hotărât să boicotați raliul în douăsprezece țări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Nu! Nicicum! Nu încerca să confunzi termenii. Teroristul este o ființă vicleană, care atacă pe la spate, ascunzându-se în anonimat. Ceea ce facem noi este o declarație de război, și în acest război dușmanul nu se ascunde. Dușmanul este întregul popor tuareg. Sunteți dispuși să omorâți? În toate războaiele mor oameni. Și sunteți dispuși să muriți? — Tuaregii sunt întotdeauna dispuși să moară. Și ce veți face dacă veți fi obligați să înfruntați armatele țărilor în care locuiți? Dacă aceste armate vor lupta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
spate, ascunzându-se în anonimat. Ceea ce facem noi este o declarație de război, și în acest război dușmanul nu se ascunde. Dușmanul este întregul popor tuareg. Sunteți dispuși să omorâți? În toate războaiele mor oameni. Și sunteți dispuși să muriți? — Tuaregii sunt întotdeauna dispuși să moară. Și ce veți face dacă veți fi obligați să înfruntați armatele țărilor în care locuiți? Dacă aceste armate vor lupta cu noi pentru a apăra interesele murdare ale unui pumn de străini care ne calcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
unui pumn de străini care ne calcă în picioare, merită să luptăm. Provocând un masacru? Dacă, așa cum s-ar părea, suntem condamnați la dispariție, mai bine s-o facem luptând cu vitejie, decât să ne stingem în tăcere. Pentru un tuareg, a muri cu onoare este cea mai mare cinste posibilă. — Și ce se va întâmpla cu femeile, bătrânii și copiii? — Dumnezeu va hotărî. După câteva ore, când egipteanul le transmise cuvânt cu cuvânt mesajul lui Turki Al-Aidieri, atât imperturbabilul Alex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
gând să facă. Dar asta înseamnă... — Că trebuie să ne luăm catrafusele și să plecăm în altă parte, sau riscăm să înceapă să ne omoare concurenții ca pe iepuri. Nu putem să plecăm! — Zău? replică egipteanul. Ține cont că un tuareg este în stare să împuște un motociclist de la cinci sute de metri, iar apoi să dispară de parcă l-ar fi înghițit pământul. Și cum poți să-i împiedici? Punând câte un soldat în fiecare mașină, camion sau motocicletă? Mai sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
care aș vrea să te ocupi peste câteva luni, când lucrurile se vor liniști și nimeni n-o să facă vreo legătură cu noi - șeful securității arătă spre harta plină de stegulețe și spuse: Îți dai seama că, dacă anul viitor tuaregii vor continua cu ideea de a boicota competiția, o să trebuiască s-o organizeze în Namibia, ceea ce nu mă încântă deloc... — Înțeleg. — Dar vreau să înțelegi și că în chestia asta trebuie să fii foarte discret. Nu ne convine ca Sfatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
n-o întindă. După cât se pare, preferă să-l țină sub control. Crezi că intenționează să facă un schimb? — Nu, dar îmi imaginez că le convine să aibă la îndemână pe cineva pe care să arunce vina în cazul când tuaregii hotărăsc să-i lichideze pe ostatici. Chiar crezi că or să-i omoare? Păreau să vorbească serios, și cu oameni așa de fanatici cu religia, cu legile și obiceiurile lor, niciodată nu se știe... Nu înțeleg ce legătură are asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
nu și pentru mașinile noastre - ridică din umeri, dând de înțeles că a încheiat subiectul, apoi adăugă: Și acum spune-mi, cum te împaci cu bunul nostru prieten Gacel? — Cum ai vrea să mă împac? se miră pilotul. La fel! Tuaregul ăsta nu-i dintre cei care-și schimbă părerea și, dacă nu i-l aducem pe Milosevic, se va ține de cuvânt și o să-i omoare pe nenorociților ăia. Păi, de tine depinde să n-o facă. Tonul vocii prietenului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dintr-odată pe umeri îl epuizase într-atât, încât nu mai era în stare să gândească, și în adâncul sufletului era convins că, oricât de mult s-ar strădui, nu va găsi o soluție rezonabilă. — Pe de o parte, un tuareg intransigent, murmură pentru sine. Pe de alta, niște canalii care s-au spălat pe mâini de toată afacerea asta... Și eu, la mijloc. Așa cum remarcase Yves Clos, experiența nu i-ar fi folosit la nimic, pentru că avea de-a face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
în jurul cozii, hotărî să treacă direct la subiect. — Hai să lăsăm prostiile! zise morocănos. Dacă-mi spui tot ce știi, îți spun tot ce știu... — De acord, se învoi celălalt. Se zvonește că pe cei șase piloți i-au răpit tuaregii... Adevărat? — Adevărat. — Și se pare că cer o recompensă foarte specială... Adevărat? — Adevărat. — Ce anume cer? — O mână. — Bine! Începem să ne înțelegem. Și ce rol ai tu în toată afacerea asta? — Trebuie să încerc să-i eliberez cu orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mutilați, ci că sunt și flămânzi și abandonați. Dacă n-ar exista o mână de misionari care fac pe dracu-n patru ca s-o scoată la capăt, majoritatea ar fi murit de mult. — Și ce legătură are asta cu tuaregii sau cu ostaticii? — Trei dintre mărcile de automobile care sponsorizează această competiție sportivă produc și arme, iar una din ele este specializată în acest tip de mine care omoară sau mutilează în fiecare an mii de copii, nu numai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
aterizase elicopterul și să transporte apa și alimentele la loc sigur, în peșteră. Legară bine fiecare pachet, fiindcă știau că mânarea micii caravane prin munții sălbatici le va pricinui nenumărate probleme și neplăceri, apoi se așezară în același loc unde tuaregul și Nené Dupré stătuseră cu o zi înainte și, după ce-și făcură un ceai fierbinte și mâncară puțin, priviră îndelung nesfârșita întindere ce reverbera la orizont, sub razele necruțătoare ale soarelui. — Ce-ai să faci acum? întrebă într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
la voia întâmplării, păstorind și luptând, dar liberi și independenți ca niște stăpâni incontestabili ai deșertului. Noi suntem obligați să ne ascundem într-un ungher mizerabil - și nici măcar aici nu suntem lăsați să trăim în pace. — Dar suntem în continuare tuaregi. — Un tuareg obligat să fugă veșnic nu e tuareg, nu e nimic. Eu de mult timp visez să plec de aici, să cunosc o fată frumoasă și să-mi întemeiez propria familie, ca să scap o dată pentru totdeauna de povara de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
întâmplării, păstorind și luptând, dar liberi și independenți ca niște stăpâni incontestabili ai deșertului. Noi suntem obligați să ne ascundem într-un ungher mizerabil - și nici măcar aici nu suntem lăsați să trăim în pace. — Dar suntem în continuare tuaregi. — Un tuareg obligat să fugă veșnic nu e tuareg, nu e nimic. Eu de mult timp visez să plec de aici, să cunosc o fată frumoasă și să-mi întemeiez propria familie, ca să scap o dată pentru totdeauna de povara de a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
independenți ca niște stăpâni incontestabili ai deșertului. Noi suntem obligați să ne ascundem într-un ungher mizerabil - și nici măcar aici nu suntem lăsați să trăim în pace. — Dar suntem în continuare tuaregi. — Un tuareg obligat să fugă veșnic nu e tuareg, nu e nimic. Eu de mult timp visez să plec de aici, să cunosc o fată frumoasă și să-mi întemeiez propria familie, ca să scap o dată pentru totdeauna de povara de a fi fiul cui sunt. — Poți s-o faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
vreau e să ajung cât mai repede la mașină și să vorbesc cu tata. Sper să facă ce-i spui, căci altfel îți prezic un viitor negru... Continuară să înainteze repede până când soarele începu să ardă ca plumbul topit. Atunci tuaregul căută umbra unei ieșituri de stâncă sub care obligă animalele să îngenuncheze, în timp ce italianul se trânti într-un colț și ațipi. Pantofii săi scumpi, gândiți pentru a conduce o mașină și nu pentru a merge atâtea ore prin pietrele ascuțite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mai apropiat puț se afla la patru zile de mers, nici măcar dacă s-ar fi dus direct acolo în marș forțat n-ar fi avut nici cea mai mică posibilitate să ajungă înainte de a se deshidrata. Când, după vreo oră, tuaregul văzu că însoțitorul său începu să caște gura ca un pește pe uscat, încercând disperat ca aerul să-i ajungă la plămâni, îl trezi atingându-l ușor și-i întinse un ibric cu apă. — Liniștește-te și bea încet!... - îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
greu la gândul că scăpase de infern. Niciodată n-am să înțeleg cum reușește cineva să supraviețuiască într-un loc ca ăsta... - murmură. Niciodată! — Nimeni, niciodată nu reușește să supraviețuiască într-un loc ca ăsta - spuse Gacel zâmbind ușor. Nici măcar tuaregii, care se presupune că sunt obișnuiți. De aceea, când te vei întoarce în țara ta, dacă te vei întoarce, ar trebui să-i sfătuiești pe toți să nu mai accepte riscul uneia dintre cele mai cumplite morți, făcând jocul unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]