152 matches
-
cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit, Tuberculosul se prefăcea că doarme, cu fața la perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am înfuriat, bineînțeles. Și m-am înfuriat atât de tare încît eu, care n-am omorât o muscă în viața mea, am omorât pisica. De-atunci mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am înfuriat atât de tare încît eu, care n-am omorât o muscă în viața mea, am omorât pisica. De-atunci mi se întîmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica și mă trezesc, bineînțeles. Ca să-l ascult pe Tuberculosul tușind. Eu cred că are plămânii ciuruiți. Cum să dormi, Doamne sfinte, când auzi pe cineva tușind încontinuu lângă tine? M-am dus de câteva ori la Moașa, s-o rog să-l mute în altă cameră. A clătinat din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Moașa, s-o rog să-l mute în altă cameră. A clătinat din cap. Nu. Nu se poate. N-am reușit s-o înduplec nici cum. Și e o crimă ce face. De ce nu vrea?... Și dacă ar fi numai Tuberculosul, continuă după un oftat stăpânul canarului mâncat de pisică. Dar mai e unul, că sîntem trei în cameră. Cumsecade om celălalt, nu zic, dar, iertați-mă, urinează pe el. Nu se mai poate ține. Uneori, în timp ce vorbești cu el, îl
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă pun rău și cu Filip, care m-a tras de o parte, crezând că era momentul cel mai potrivit pentru a mă ruga din nou să intervin pe lângă Moașa ca să-i dea înapoi colivia confiscată după scandalul cu Tuberculosul, întrucît vroia un nou canar. "De ce nu mi-o dă, domnule scluptor? se lamenta el. Profită că n-o pune nimeni la punct". Apăsase pe cuvântul "nimeni" și era limpede la cine se gândea. La Bătrânul. Adică, dacă tot era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a privit cu reproș. "Nu e frumos, domnule scluptor, să-ți bați joc de un om bătrîn." Și a plecat. Afrontul acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-am pomenit asaltat de Tuberculosul. Era neras, ceea ce făcea ca obrazul lui supt de boală să pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse se încovoia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse se încovoia frânt. "De ce nu stai, omule, în pat pe o asemenea vreme ticăloasă?" l-am certat. Tuberculosul a vrut să-mi explice că în pat se simțea la fel de rău, dar se opri, ducîndu-și mâna la pieptul scobit ca să oprească o criză de tuse. Când se liniști, scoase din buzunarul halatului o broșură soioasă, cu horoscoape și, după
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
făgăduit că voi vorbi cu Dinu, care era destul de atent cu bătrânii, le dădea medicamente și atunci când știa foarte bine că nu le mai puteau fi de nici un ajutor, numai ca să le întrețină iluziile de care aveau nevoie. După plecarea Tuberculosului m-am simțit mai puțin indispus din pricina ploii. Încă nu mă apropiam de starea acelor bieți bătrâni cu privirea aburită de vârstă, eram încă relativ tânăr, nu mă rodea nici o boală vizibilă și încă puteam face dragoste! Comparația cu ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
va deschide petalele tremurânde. Numai noi înțelegem greu, din egoism, o lege pe care copacii din junglă o respectă cu o liniște de catedrală. Bătrânii cuceriseră, însă, cei mai mulți, această liniște. Moartea nu-i mai impresiona. Li se părea normal că Tuberculosul care bolea cam toată vremea, iar noaptea tușea aproape continuu, împiedicîndu-i pe ceilalți să doarmă, arăta din ce în ce mai prăpădit și mai stins. "Săracul, scuipă sânge, zicea câte unul, mai bine să-l ia Dumnezeu, să nu se mai chinuie atât. Nici măcar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi făcut însă plăcere să știe că Bătrânul îl cunoștea cât de cât. Leon m-a căutat să-mi arate că păstra cu sfințenie statueta pe care i-o dădusem. "O țin ascunsă, domnule sculptor, ca să nu mi-o găsească. Tuberculosul ar sparge-o, așa mi-a zis Filip, și ar fi păcat. E frumoasă, aș suferi să rămân fără ea". Într-una din zile, Călugărul i-a dat de băut Mopsului și acesta, mai puțin obișnuit, s-a îmbătat criță
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Prințul, domnule Filip?" l-am întrebat ca să nu-l înjur. "Așa. De ce să nu fie prinț? Poate că părinții lui au fost regi, într-o insulă îndepărtată". Bucuria aceasta era umbrită de griji. Căci Filip, cu ura lui sfântă împotriva Tuberculosului, n-avea încredere nici în suferința vecinului său de cameră care tușea și scuipa sânge. Mă avertiză apucîndu-mă de mînă: "Cu ultimele puteri e în stare să aducă o pisică și să i-l dea pe Prințul". Dar Prințul mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am sărutat-o pe păr și pe ceafă și am uitat de infernul de-afară. A doua zi, de cum am pășit în azil, mi-am dat seama că în cursul nopții se petrecuseră lucruri grave. Întâi am aflat că murise Tuberculosul. M-am dus să-l văd și a fost prima oară când un cadavru mi s-a părut mai misterios decât moartea. Pieptul scobit, obrajii supți aparțineau unui om despre care nu știam aproape nimic și alături de care trăisem totuși
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
făgăduisem că voi vorbi cu Dinu, dar uitasem. ― Nu trebuie să-ți faci imputări, m-a consolat Dinu. Tot ar fi murit. Era în ultima fază. Și tot în noaptea aceea murise, în colivia lui, Prințul. Filip era convins că Tuberculosul purta vina. Dar cum, dacă Tuberculosul murise în aceeași noapte? Foarte bine, tocmai de aceea, explica Filip blestemând. Nu vrusese să moară înainte de a-i mai face un rău. Doar Prințul nu bolise înainte. Nici nu vroia să audă că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar uitasem. ― Nu trebuie să-ți faci imputări, m-a consolat Dinu. Tot ar fi murit. Era în ultima fază. Și tot în noaptea aceea murise, în colivia lui, Prințul. Filip era convins că Tuberculosul purta vina. Dar cum, dacă Tuberculosul murise în aceeași noapte? Foarte bine, tocmai de aceea, explica Filip blestemând. Nu vrusese să moară înainte de a-i mai face un rău. Doar Prințul nu bolise înainte. Nici nu vroia să audă că un om în agonie nu mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tocmai de aceea, explica Filip blestemând. Nu vrusese să moară înainte de a-i mai face un rău. Doar Prințul nu bolise înainte. Nici nu vroia să audă că un om în agonie nu mai putea să aibă grija unei păsări. Tuberculosul nu-și luase ochii de la Prințul, pretindea el. Se îneca în accese de tuse, scuipa sânge, avea ochii aburiți de febră, dar privea cu răutate spre colivie. Că nu se putea ridica din pat? Dar ce importanță avea? Tuberculosul putea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
păsări. Tuberculosul nu-și luase ochii de la Prințul, pretindea el. Se îneca în accese de tuse, scuipa sânge, avea ochii aburiți de febră, dar privea cu răutate spre colivie. Că nu se putea ridica din pat? Dar ce importanță avea? Tuberculosul putea ucide și cu ochii. "Un om rău poate orice, domnule scluptor. Orice". " Lăsați-l în pace, nu-i dați atenție", îmi făcea semne din spate Domnul Andrei. În schimb, Victor i-a strâns mâna frățește lui Filip, după care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lumina fulgerelor și că țopăise în colivie până căzuse răpus. Siminel era convins că Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă căuta. M-a întrebat, mai întîi pe ocolite, apoi, luîndu-și inima în dinți, de-a dreptul, dacă nu eram de acord să-i sculptez un bust. "Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bust. "Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie invidii". În mod discret, ar fi venit în fiecare zi la stânci să-mi pozeze. Dinu îmi spusese că Aristide suferea de ciroză și n-am vrut să repet întîmplarea cu Tuberculosul. Îl persecuta ideea sfârșitului, probabil, și dorea să se asigure că va rămâne în urma lui măcar un bust de marmură. I-am promis ceva vag, ca să nu-l jignesc. N-aveam însă de gând să mă țin de cuvânt. 28
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Atunci îi zic: Doamnă, sper că n-ați dat importanță vorbelor mele. Nu eram într-un moment tocmai bun." Câteva zile, ca să se liniștească apele, am evitat întîlnirile cu bătrânii. După ce înotam, mă apucam de lucru, la piatra funerară a Tuberculosului, și ciopleam până seara, cu o scurtă întrerupere la prânz când mă opream să mă odihnesc, ronțăiam niște biscuiți cu ochii la balta de spumă pe care o făceau valurile la țărm, sau chiar ațipeam puțin. Dar când am vrut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
până ce m-am pomenit pe țărm, între Stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am auzit un zgomot și m-am întors. Filip lovea cu o bară de fier în piatra funerară a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: "Ce faci? Îți bați joc de munca mea?" Văzîndu-mă, Filip s-a așezai în genunchi. Tremura din tot corpul și avea o privire de animal îngrozit. "Să nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
japonezi cînd aruncau o grenadă. Jim așteptă explozia, apoi Își dădu seama că soldatul Kimura ținea În mînă o broască țestoasă mare, de apă dulce. Capul creaturii ieși din carapace, iar Kimura Începu să rîdă cu poftă. Fața lui de tuberculos semăna cu cel al unui băiețel, amintindu-i lui Jim că soldatul Kimura fusese cîndva copil, așa cum fusese și el Înainte de război. După ce traversară terenul de adunare, soldații japonezi dispărură printre sforile cu rufe zdrențăroase Întinse Între barăci. Jim ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dar mai purta Încă harnașamentele și pungile de muniție. Alerga de-a lungul taluzului canalului și se opri să-și tragă răsuflarea lîngă pînza roșie a parașutei. Se Întoarse să se uite peste umăr, iar Jim recunoscu fața umflată, de tuberculos, a soldatului Kimura. Un grup de bărbați europeni Îl urmăreau de-a lungul taluzului, cu bastoane de bambus În mînă. Unul dintre bărbați purta o pușcă, dar Kimura Îl ignoră și Își Îndreptă curelele În jurul uniformei rupte. Își aruncă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
degrabă cu niște mormane de gunoaie decât cu niște dealuri. Un vecin avea probleme cu mașina, care nu voia să pornească din cauza umezelii și a frigului. Motorul se Îneca și se oprea, apoi se Îneca iar prelung, răgușit, ca un tuberculos În fază terminală, cu plămânii mâncați, care continuă totuși să fumeze fără Încetare. Fima fu copleșit din nou de sentimentul că se afla acolo din greșeală și că ar fi trebuit să fie cu totul altundeva. Dar care era greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fim Înțeleși, că eu n-aveam ce căuta pe-acolo... cum spuneam, acolo am auzit ceva ciudat. Un fel de plînset. Portarul Îmi oferi o imitație vocală a sunetului la care se referea. Mie mi s-a părut litania unui tuberculos care fredona niște cuplete. — O fi fost vîntul, am sugerat eu. — O fi fost, Însă mie mi s-a făcut inima cît un purice, adevăru-i. Auziți, nu mai aveți cumva Încă o bombonică din alea? — Vă rog să acceptați o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui neașteptată. — Tu! Tu... aici! Lui Endō i-a revenit, până la urmă, glasul. Tu! Nu a mai scos nici un cuvânt și a întors repede capul. Scuipă pe caldarâm și porni mai departe, ascunzându-și fața cu umbrela. Endō-san! Așteaptă-mă! Tuberculosul nu l-a băgat în seamă. Când a auzit pașii lui Gaston pe strada plină de băltoace, a iuțit pasul. Strada cotea la dreapta și apoi la stânga. Nu era nici țipenie de om pe această stradă dosnică din Yamagata. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
paznic de la poartă. Medicii au consultat bebelușul, care era slab și avea și o micoză. Fetița suferea de tuberculoză, ceea ce nu-i chiar așa de neobișnuit, așa că au internat-o și au ținut-o câteva luni sub medicație în pavilionul tuberculoșilor. Bebelușul a rămas la creșa maternității până când sora lui s-a simțit mai bine. Apoi, i-au externat. În pavilionul TBC aveau nevoie de paturi pentru alți bolnavi și nu era treaba spitalului să aibă grijă de o fetiță mosarwa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]