219 matches
-
ne certăm, mai bine spune-mi ce ai pregătit de mâncare și să mergem la masă. După plecarea Mihaelei, Lăzărica a zăvorât portița, apoi a continuat să măture prin fața casei. Era sâmbătă, făcuse focul sub pirostria pe care pusese un tuci mare plin cu apă, voia să-și facă baie, se umpluse de praf cât robotise toată ziua. Își construise o baie dar nu era gata, mai avea puțin de lucru la instalația de scurgere, până atunci se va spăla tot
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
și mâncarea câinelui, căci cu frigul de afară, măcar demâncarea să le-o dea caldă. Cei doi porci mari îi dau de furcă și azi ca în fiecare dimineață. Ea îi bombăne supărată când animalele mai, mai să-i răstoarne tuciul. Gheorghe trebăluiește de zor în fânar, să dea jos nutreț pentru capre și umple un sac cu paie să le pună strat porcilor. Îi strigă neveste-si: - Hai femeie, că Gogu nu o să-ți mai dea multe zile de furcă
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
cu sania pe gheața lucie, am nimerit în apa rece, rece, sub o copcă, probabil făcută în grabă de vreun pescar sărac, dornic să aștearnă copiilor săi, pe masa de Anul Nou, pește proaspăt prins și prăjit în tigaia de tuci. Am reușit să fiu scos de acolo de frații și prietenii mei, am fost pus pe sanie și dus acasă. Până să ajung acasă a durat ceva, ajunsesem la poartă și eram ca o statuie de gheață, sub care se
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
prin sângele ce sunt, Ai grijă, ai grijă, iubită La fulgerul ce scapără cuvânt. Dintr-o plăcere de vers Scurg pe chindie neînțeles Și așez pe hârtie Sângele ce mă învie. O, atunci și atunci, Când se răstoarnă marea în tuci Țipătul se clocotește În marea năvalnică ce o definește. Nimic nu trece... Doar marea trece prin paharul cu apă rece Ce scapără vânt, cât sunt. Referință Bibliografică: Când se răstoarnă marea în vene / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CÂND SE RĂSTOARNĂ MAREA ÎN VENE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381450_a_382779]
-
Muncea în construcții,încărca,ridică,turnă betoane și seara se vaită de mijloc.Și a doua zi ,o lua de la-nceput.Mama se ocupă de noi și mai făcea din când în când curat prin case.Am crescut toți în jurul tuciului de mămăligă și-a străchinii cu lapte. Mă uităm cu jind la copiii ferchezuiți și bine îmbrăcați și mă gândeam în sinea mea, de ce nu se nasc toți la fel,bogați.Dar nu găseam niciun răspuns.Lânga noi era un
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
Autorului CU PERUCI Mulți caduci. Sunt uituci Cu peruci! Fără peruci. Care puseră De-un puci! Să îi doară, În papuci! Stăteau unii la răscruci, Pe largile alei cu nuci, Cu cântec de guguștiuci, Printre înaltele uluci, Cătrănite ca de tuci, Îndemnându-te la cruci, Adevărate matracuci! Dar e bine să te duci, La culesul de lăptuci, Sau la pescuit de știuci, Cu scaunul de butuci, Dar să ai albii papuci! Nu încerca să îi seduci, Pe naivii politruci, Care sunt
CU PERUCI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347792_a_349121]
-
să îți spun! - Nu prea am chef, dar ne mai trece oarecum din drum. Zi! - Cum să încep, ca să înțelegi? Direct! În Joia Mare, înainte de... cum ți-am spus, oamenii, fac niște azime, un fel de pâini coapte, fie în tuciul fierbinte, fie pe vatra încinsă, acoperite cu spuză. ...Adică, înțelegi, cenușă și cărbuni! Unul, Tingirică ăl bătrân, zicea că așa le-ar fi spus și Moise la evrei când au scăpat din Egipt, de la Jupân. Se spune că ei au
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
jos până când a reușit să aprindă lampa de pe polița din dreptul ferestrei. Pe vatră se mai vedeau câțiva tăciuni care se încăpâțânaseră să ardă ultimile cioturi din niște buturugi de salcâm rămase sub pirostriile, pe care era așezat ceaunul de tuci, în care-și făcuse o amărâtă de mămăligă, și mâncase de seară... cu un codru de brânză și o ceapă spartă într-un ștergar cam izinit. De când îi murise muierea, nu mai reușise să aibă o cămașe curată pe el
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
aragaz. - Bine ai venit, rămâi la masă, ești invitatul meu la o ciorbă de opincă. - La ce, bre? - N-ai auzit? O ciorbă de opincă. Să vezi ce gustoasă iese. - Ești glumeț, moșule. - Nu glumesc deloc. Privește. Saltă capacul de pe tuci și zăresc înăuntru o varză acră la fiert și ceva ce semăna cu o bucată de piele netăbăcită, pusă la înmuiat. - Ce e asta, moșule? - Șorici. Eu i-am zis opincă fiindcă îi dădusem sare și se întărise ca o
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
varza murată care mi-a rămas? Așa, măcar o parte din ea o mai folosesc... când am un musafir mai de soi ca dumneata. - Dacă așa stau lucrurile, accept cu plăcere invitația dumitale. Făcea și el haz de necaz. Un tuci plin cu varză acră și șorici... Meșterul Giudică se pricepe la toate: fierărie, dogărie, electrice, tâmplărie, dulgherie, tinichigerie, instalații. Pune o coadă de topor cu aceeași ușurință cu care se pricepe să-ți ridice o magazie. Zidește, tencuiește, zugrăvește cu
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
chiar și cu ardei iute, că și acum mai iese din mine foc și fierbințeală-vorbi tare înfocat un lighean de plastic roșu de mânie. -Dar eu ce să mai spun? Că toată ziua m-am perpelit pe foc, se jelui tuciul negru de supărare. -Și noi la fel! strigară într-un cor câteva oale. -Pe noi ne-a opărit cu apă fiartă și sare, vorbiră cu glas înfundat murăturile din borcanele așezate frumos pe masă. -Și eu toată ziua am stat
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
spre casa părintească, unde altădată abia așteptam să ajung, să îmi alin supărările cu zâmbetul mamei și cu înjurătura caldă, de bun venit, a tătălui... Plăcintele sfârâiau în cuptor, cozonacii dădeau afară din formele negre, sarmalele bolboroseau sub capacul de tuci și florile tronau pe măsuța din hol, mereu altele , mereu ale altui anoptimp; mama știa cât le iubesc și mergea pe la vecine (care aveau grădini) și le striga veselă și mândră: - Hei, care aveți mâna mai largă să-mi dați
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]
-
lângă el,îl trec și-l văd pe bunicul lucrând un cojoc sau vreo căciulă din blană de oaie, căci printre multe altele era și meșter cojocar...., mă uit peste gard și văd pe vecina Vasilica cum încingea tigaia de tuci cu trei picioare, în care făcea jumări din două ouă și o strachină de terci , jumări din care ....sătura mai mult sau mai puțin..... șapte inși ( unul dintre inși... fiind eu) . Era un fel de a mânca mămăligă prăjită cu
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
demult... tare demult. Era în decembrie 1961. Iarna își intrase în drepturi, asprind zăpada și împodobind ferestrele cu minunatele și inegalabilele sale flori de gheață. În odăița de pe strada Cotului - stradă dispărută odată cu construcția magazinului Central - o sobă mică de tuci izbutea cu greu să țină gerul la distanță. Era ajunul de Moș Nicolae. De mult îmi lustruisem ghetuțele și le așezasem pe pragul ușii, alături de nuieluța Moșului, împodobită sărbătorește. Așteptam cu nerăbdare să treacă noaptea, să vină zorii, ca să mă
CEA DINTÂI DURERE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372612_a_373941]
-
zarzavat. Câteva zile mă mai poți întreba, ce nu ai înțeles, dar după această perioadă să nu-ți mai aud glasul, ai să vorbești, doar dacă te întreb. Niciodată, dar niciodată, să nu-mi întorci vorba. Acum să mâncăm, pune tuciul și fă mămăligă. După ce mâncăm, să dai tu la câine, să se învețe cu tine. - Ce s-a întâmplat, de ce țipi Petre? Ion și-a plimbat privirea vulturească asupra copiilor. -Care l-ați lovit? -El, spuse băiatul cel mare, arătând
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
chemați să-l mănânce toți copiii din vecini. Pe o masă de lemn joasă cu trei picioare, în jurul căreia erau așezate scăunele pe numărul de copii, se puneau linguri de lemn, noi, nemaifolosite până atunci, și două străchini smălțuite. Din tuciul cald se turna colastra umplând mereu stăchinele până se săturau copiii sau se termina conținutul din căldare. Laptele din care se făcea era adunat din primele trei zile după fătare, timp în care natura îl îmbogățește cum știe ea mai
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
centrale cresc iradierile unei semantici a aspirațiilor spre o cunoaștere a esențelor, adâncă, totalizatoare, echivalentă cu un maximum de existență: „Pentru ca mintea mea să poată să-nțeleagă/ Nengenuncheată firii de pământ.” Nesiguranța legată de instrumentul acestei cunoașteri (mintea e „ca tuciul”, cuvântul - gol ori prihănit, o prăpastie desparte ce e palpabil de înțelegerea spirituală), nesiguranța - urmare a ascunderii, a lipsei de determinări pentru Unu („fără vârstă, fără țărm, fără vamă”), nesiguranța față cu sine însuși a celui care nădăjduiește la „o
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Barba lungă, fruntea ninsă Și-ntr-un cerc de aur prinsă. Era noapte, era lună, El cu capii împreună Sta la masă-n voie bună. Și în curtea adunărei Îmi fierbea ca-n sânul mărei Oastea multă, oastea țărei. Miazănoaptea-n tuci de-aramă De-al ei zbor da lumei seamă Când din scaunu-i de fală Ștefan marele se scoală Și, în mână cupa plină, El boierilor închină; Și boierii se scula Și el astfel li zicea: Dragi boieri, viața-i grădină
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-a lui frunte. În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țâțâni s-aruncă. O candelă bătrânul aprinde - para lungă Se-nalță-n sus albastră, de flacăre o dungă, Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. {EminescuOpI 94} Și în tăcere crudă ei nu știu ce aștept-... Cu mîna-ntinsă magul îi face semn să șadă, Arald cu moartea-n suflet, a gândurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă, În zid de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Știa el că acolo ține bunica mâncarea pentru animalele și păsările din ogradă. Poate lui Ghiță îi este foame, mai știi? Copiii l-au urmat. Apoi au intrat în încăpere și au văzut acolo, într-un colț, lângă ușă, un tuci cu ceva în el. L-au scos afară, dar Cuțulache mârâie din nou și râcâie cu lăbuța ușa cămarei. Ce-o mai fi vrând? Sorina deschide, iar cățelul se apropie de-o cutie uriașă, în care copiii văd că bunicii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mai fi vrând? Sorina deschide, iar cățelul se apropie de-o cutie uriașă, în care copiii văd că bunicii țin mălai. Sorina se duce în bucătărie, ia o strachină, o umple cu mălai, apoi se duce și o varsă în tuci. Ar mai trebui încă una, chiar două. Da, acum treaba asta-i gata. Sorinel, du te-n bucătărie și adu-mi făcălețul. Fără să mai aștepte vreaun ajutor, fetița s-a dus în bucătărie și și-a luat singură ce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
du te-n bucătărie și adu-mi făcălețul. Fără să mai aștepte vreaun ajutor, fetița s-a dus în bucătărie și și-a luat singură ce-i trebuia. Cu ajutorul făcălețului Sorina a început să amestece mălaiul cu ceea ce era în tuci. Tare greu mai merge! Ia, să mai pună ceva apă. Ei, da, parcă acum e altceva. Ar mai trebui puțină. Da, acum ajunge. „Cred că e bine! vrea să spună, cu un mârâit Cuțulache. Hai, s-o ducem, că lui
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Ar mai trebui puțină. Da, acum ajunge. „Cred că e bine! vrea să spună, cu un mârâit Cuțulache. Hai, s-o ducem, că lui Ghiță i s-a făcut foame. I-auzi, ce gălăgie face?” Cățelul prinde cu gura toarta tuciului. Lasă, Cuțulache, lasă că ducem noi, amândoi! îi spune Sorin. Du-te, mai bine, și deschide cu laba portița de deasupra jgheabului, pe unde toarnă bunica mâncarea. Zis și făcut! Copiii au ajuns și ei lângă cotețul lui Ghiță. Așa
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Așa, acum toarnă mâncarea încet, încet, să nu se verse nimic, căci purcelul e tare flămând. Poftă bună, Ghițulică! Purcelul înfulecă de zor și, după câte se pare, cu mare poftă. Iată, aproape un sfert din mâncare a dispărut din tuci. Dar, ce se întâmplă? Ghiță se clatină, încearcă să se miște, dar cade cât e de lung în țarcul din fața cotețului. Stă cu ochii-nchiși. Ai crede că doarme. Cum să-l fi ajuns, așa, deodată, somnul când, în urmă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ce i-ați dat purcelului de mâncare? mai vrea să știe nenea Gheorghe. Între timp, el și băiețelul au sosit în ograda bunicului și, acum, se află chiar lângă cotețul lui Ghițulică. Am găsit ceva în cămara mică, într-un tuci. Am pregătit noi totul cu mălai și cu apă, i-am dat purcelului să mănânce, dar a mâncat numai cât se vede... explică Sorina. Nenea Gheorghe face un salt și, iată-l în țarcul purcelului. Ia tuciul în mână, încercând
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]