301 matches
-
tranșee, un pic de praf și câteva scame pe jos nu mă ofensează pe mine chiar așa. Și cu toate astea, văzusem destule cămine mai curate decât ăsta, chiar și în cele mai sărace părți ale cartierelor Neukölln și Wedding. Tuciuria mi-a deschis niște uși de sticlă și s-a dat la o parte. Am pășit într-o cameră de zi care părea să fie parțial și birou, iar ușile s-au închis în urma mea. Femeia era trupeșă, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
apoi prin hol. O voce lătră spre mine: Ia mai zăbovești dumneata un pic acolo. Trebe să deschid ușa la tine. Lui Frau Lange nu-i place dacă nu-i conduce chiar io însămi pe musafiri. Am crăpat ușa în timp ce tuciuria se legăna agale spre mine din celălalt capăt al holului. — Nu te deranja, i-am spus inspectându-mi palma. Întoarce-te liniștită la ce treburi oi fi făcând prin căsoiul ăsta plin de praf. — Îs de multă vreme la Frau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
parcat mașina, am urcat treptele de la ușa de la intrare și am tras de clopoțel. Aproape imediat, prin geamul de deasupra ușii s-a văzut o lumină și după vreun minut ușa s-a deschis, dând la iveală chipul posomorât al tuciuriei. Dumneata știi cât e ceasu’? — Abia a trecut de 8, i-am zis. În toate teatrele din Berlin se ridică acum cortinele, cei care iau cina în restaurante se uită prin meniu și mamele se gândesc că ar cam fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și pământ de flori dacă doriți, un pol ghiveciul, pui în el laleaua și iese garoafa. EPISODUL 40 MARKETING — Și cum te cheamă, nene? întrebă comandantul Felix S 23, după ce omul își mai trase sufletul. — Anghelinei Nelu, dom’ șef - răspunse tuciuriul -, da’ puteți să-mi spuneți Jan. Jan Relativu’, așa mă strigă lumea. Păi înseamnă că ești de-ai noștri! făcu Felix S 23. Noi suntem de la Drăgănești-Vlașca. — Cunosc zona, răspunse Jan. E multe ciuperci pe-acolo. — Da’ tu de unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
apropia mai mult, cu atât mai mult înțelegea și Mișu că nu s-a înșelat. Era Violeta. I-a recunoscut părul ondulat, căzut în falduri pe umeri, acoperind mare parte din gulerul bluzei de culoare liliachie și fața oacheșă, aproape tuciurie, așa cum o văzuse, nu de mult, din mașină. A rămas ca încremenit. Destul de greu și-a dezlipit privirea de pe sânii care săltau jucăuși la fiecare treaptă depășită cu picioarele acelea lungi ce păreau că pleacă din talie. A dus repede
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
ani buni, spoitoreasa venea să dea față nouă ceaunului de fiert magiunuri și căldării pentru făcut săpun. Și-n dimineața aceea se-nființase la noi, atrăgându-mă. Întâi o cercetasem la-nfățișare. Nu-și arata vârsta. Era micuță, subțiratică și tuciurie la piele. Îi erau libere numai fața, gâtul și mâinile. Trupu-i era îmbrăcat, iar picioarele acoperite, că nu știam de-i oacheșă din fire ori doar de la fumul în prejma căruia trăia și muncea. Capu-i acoperit c-un bariș
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
căreia să te rogi ca orice nevrednic de prea multă iubire ce ți-a fost doar ție hărăzită II 12 Plai românesc Când prinde soarele să ne arate dinții Spre noi, la trap gonindu-și iepele de raze, Pământul râde tuciuriu, în brazde, Un recviem cântându-i parcă neputinței. Atâta tinerețe-i azi în ramuri Sunt frunze, păsări, cuiburi, albe flori Corăbii - norii de ploaie dătători Ochi curioși de prunci privind la geamuri. Când triluri prind în aer să încingă hore
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Ghezuntertoit. Închipuiește-ți că pe unul îl cheamă Zigzag, pe altul Țațașvili și pe altul Pompă. - Și ce-i cu asta!? îmi răspunde logic Ghezuntertoit. Nu toate numele spun adevărul. Pe vărul meu îl cheamă Albu și el e toată ziua tuciuriu ... *** Moșe Șpitz care e funcționar la un ghișeu public, îmi relatează că odată, în timp ce rezolva o cerere, răspundea la telefon și mușca flămând dintr-un sendvici, un cetățean insista cu o întrebare. Terminând de vorbit la telefon, Moșe i-a
REPLICI LA REPLICI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367422_a_368751]
-
veni vorba, străin, grec de obârșie. Dar m-am împământenit, vorba aceea, după atâta amar de vreme. Numai numele ce mă mai dă de gol, în rest ... Brânzoaice caldeee!... Brânzoaice caldeee!... Haideți la brânzoaice, lovi-v-ar foamea! Un tânăr tuciuriu, cu hălățel alb și bonetă așișderea, împinsă pe ceafă, pusese jos, icnind, un coș imens, pe care îl purta cocârjat cu ambele mâini, înaintea noastră. Cât ceri pe brânzoaică? se răsucise, dându-și aere de comerciant versat, în direcția tânărului
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
tânărului Cucaras. Cinci mangoți pentru dumneata, tataie, sosise prompt răspunsul. Brânzoaice caldeee!... Nu vrei și dumneata? mă îmbiase căpitanul de navă, căutându-se de bani în buzunarul șortului ponosit. Până a apuca să-mi rostesc, cu scuzele cuvenite, refuzul, tinerelul tuciuriu, atent la discuția noastră, îmi și strecurase în palmă o brânzoaică rumenă, învelită pe jumătate într-un șervet rupt din cea mai ordinară hârtie de împachetat. Apoi, înainte să-și salte iarăși, anevoie, coșul de la pământ, își mai umflase o dată
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
sunt apărați de marota intangibilă și sacră a drepturilor omului pe care le-o vântură pe sub nas diferite organizații și instituții internaționale și chiar interne de profil? Fani și spoitori, gigei și boieri, clămpari și corduneni, albi, negri, galbeni sau tuciurii și alții din „libertate”, liberi ca pasărea cerului cum se spune, unii granguri și mafioți potentați nici măcar pregustați din amărăciunea purtării fie și numai în treacăt a cuvenitelor „brățări” și pe care autoritățile au „uitat” nu „să-i ridice” ci
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
vei vrea de bună voie..., vei vedea ce te așteaptă, scorpie! o amenința bărbatul, scrâșnind din dinți. - Bine! Merg, dar dă-mi drumul, nu mă mai strânge! Nu putem merge așa... - Nu mă minți? Te omor, dacă o faci! continuă tuciuriul să amenințe privind-o în ochi dur și suspicios. Inspirându-i încredere figura inocentă a Romeliei, după câteva clipe de gândire, el coborî ușor mâna în care ținea arma albă, după care împinse fata, la un pas distanță, pentru a
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
mai fi mai puțin de două sute de metri până la ei. Fără sa mai stea pe gânduri, profită de clipa de neatenție a acestuia și îl împinse cu amândouă brațele în umeri, în timp ce cu piciorul drept îl lovi puternic între picioare. Tuciuriul se prăbuși la pământ icnind greu. În timp ce se zvârcolea cu mâinile între picioare, strângându-se covrig și urlând de durere, Romelia o rupse la fugă pe mijlocul străzii, în direcția din care venea mașina. Un scârțâit puternic de roți făcu
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
când aerisim...cu toată cutia de nisip și granule...tot miroase a pisic...că domnișoara vrea să se joace cu el...dar nu-i place când face prostii în camera ei”...povestea stăpânul lui Trișpe. Of, ce poveste încâlcită! Motanul tuciuriu, de la Târgoviște, îmi bântuia visul...la Timișoara. “Alo, ce face Trișpe?”întrebai, frământată de vis. “Doarme pe compunerea fetei...ceva cu Felix și Otilia...că mai avea de făcut încheierea”, îmi dă raportul Marele Stăpân. “...în roman, dar și în
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
mare să jefuiască pe cine puteau, multe victime rămânând fără viață pe șosea. Probabil că înfruntarea nu a durat mai mult de câteva minute, dar mie mi s-a părut o veșnicie. Fără să se piardă, unchiul amenința întruna fața tuciuriului ținându-l la respect, și cu cealaltă îndemna căluțul, iar tâlharul ferindu-se, a rămas din ce în ce mai mult în urmă. Apoi avantajul s-a mărit în favoarea noastră și așa am scăpat cu viață. Dacă am fi fost atacați de doi inși
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
scund pentru vârsta sa, foarte slab, cu capul mare, tuns zero și cu ochii căprui spre verde închis, rotunzi și iscoditori. Îl privea curios și oarecum mirat pe Amza, nu mai văzuse o astfel de arătare. Amza era o piticanie tuciurie, avea un metru și cinzeci și patru de centimetri și o sută douăzeci și cinci de kilograme. Era aproape rotund. Fața o avea transpirată tot timpul, iar transpirația îi era uleioasă și mirosea urât. A venit și vremea lui. Toți tremurau de
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
dezordine, părea mult mai agitat. Era un bărbat mic de statură și slăbuț, că aproape i se vedeau coastele prin maieul subțire și murdar pe care-l purta, în dezordine, peste pantalon. Amândoi erau bruneți. Cel modest îmbrăcat era chiar tuciuriu la față. Ușor de înțeles că era de etnie rromă, pe când cel îmbrăcat elegant era măsliniu și nu permitea să i se spună că aparține aceleiași minorități naționale. - Băi, gagiule, dacă nu ești de acord, eu mă retrag, mă înțelegi
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
aceleiași minorități naționale. - Băi, gagiule, dacă nu ești de acord, eu mă retrag, mă înțelegi? Să vedem cine dracu’ se angajează să te mai apere... - Stați, domnu’ șef, liniștit că... să vedem cum merge treaba mai întâi, l-a întrerupt tuciuriul destul de speriat și neîncrezător. Să moară mama dacă nu dau cât am vorbit! s-a angajat el imediat, observând gestul hotărât al celuilalt. - Ce încredere să am în tine dacă nu te-ai achitat de prima obligație? Dacă eu nu
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
doar șase hârtii. Ai restul acum sau ba? l-a întrebat cel cu geantă, aproape șuierând cuvintele printre dinți, privindu-l pătrunzător și, în aceeași măsură, amenințător. - Îi am la mine... Da’ de ce mai vreți alții chiar azi? a răspuns tuciuriul cu voce moale, nelămurit și nemulțumit la fel ca la începutul dialogului. - Băi neamule, greu ești de cap! Uite ce este, îți mai explic odată, a schimbat avocatul tonul, calmându-se. Te-am salvat la divorț. Dacă muierea povestea cum
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
Nu vrei să înțelegi că femeia aia, aia care ți-a fost nevastă câțiva ani de zile, are drepturi egale cu tine la împărțirea bunurilor...?! - Păi... cât a cheltuit ea și cât am cheltuit eu, nu se pune? a cerut tuciuriul lămuriri, mișcându-și brațele în toate direcțiile și scuipând în lături. Eu am avut salar, că am fost angajat... - Ai avut, nu zice nimeni că nu, dar asta e legea, neamule. Amândoi, foști soț și soție, aveți drepturi egale. Ce
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
una cu alta? a venit răspunsul omului nedumerit și iritat mai rău de așa o întrebare. Câteva clipe lungi s-au pândit în tăcere. Brunetul, cu tupeu, deschis și stăpân pe sine și pe situația creată, căuta atent ochii celuilalt. Tuciuriul țintea doar bărbia ori umerii avocatului câte o clipeală, după care privea în pământ și freca nervos asfaltul cu vârful pantofului prăfuit și scofâlcit. - Uite ce este, peste o jumătate de oră trebuie să fim acolo, a reluat avocatul discuția
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
Să mor io dacă nu plec din țară, barosane! Și vin într-o noapte peste ea și iau tot și fărâm tot. A doua zi să mă caute pe dincolo, f...e morții mamei lor la toți! a izbucnit iar tuciuriul, fără să-și poată controla gesturile ori cuvintele și nu s-a liniștit până nu s-a răcorit așa cum era obișnuit. Avocatul l-a privit lung, cu milă și înțelegere, poate pentru prima oară de la începutul discuției, și nu l-
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
Te prinde Poliția până să treci granița ori imediat ce ajungi dincolo. Nu scapi de pușcărie nici cu slujbele Mitropoliei, pe urmă. Va fi vai de viața ta... Hai, plecăm! Scoate hârtiile alea și te găsesc în sală. Luat prin surprindere, tuciuriul a rămas fără replică. A băgat nehotărât mâna în buzunarul de la spate. Știa că acolo este suma de bani pe care o pregătise să i-o dea. În toate buzunarele știa exact ce are. Bancnotele erau îndoite cu grijă. Acolo
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
negru de supărare, scuipa într-una și se învârtea ca un leu în cușcă în jurul chiștoacelor parțial strivite cu piciorul. Când avocatul a intrat în clădirea instituției în jurul căreia era multă mișcare de oameni ce păreau foarte preocupați de câte ceva, tuciuriul a mai tras câteva înjurături în fața bisericii și a ieșit din uliță. Era supărat pe el, pe avocat, pe oameni și pe soarta lui. „Ăștia sunt în stare să-ți ia și sufletu’ din tine, f...e morții mamei lor
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
drumeagul pustiu Căzută-n răscruce de vânturi La intersecția tuturor pașilor Sunt la discreția lunii-n declin Sunt roata sărită din fix Care-și țipă inutil rostogolul Pe meridianele lumii. Sunt roata de gri și de albastru Sunt roata cea tuciurie Pierdută pe drum De la căruța mileniului. Sunt roata-n vârtej, în sindrom în spirală, pe cele mai bătătorite poteci mi-am nevoit oasele de cauciuc printre meandrele lumii. Sunt roata cu rădăcini în zenit Alunec pe Calea Lactee, Un nor îmi
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]