1,997 matches
-
Nobel, a onorat acest Muzeu precum și Sinagoga care se află la mică distanță. Am întâlnit în acest cartier oameni bătrâni care se plângeau de secetă care-i bântuie de vreo 4 luni. Și cu toate astea totul era verde iar tufele cu hortensii uriașe împânzeau zona! Pe peretele din față a muzeului când intri, apar liste detailate cu evreii uciși sau închiși de inchiziție. Comunitatea locală mai conține acum doar 70 de suflete. În cel mult 10 ani Comunitatea va dispărea
BELMONTE de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381697_a_383026]
-
nu prea se găseau pe vremea aia, așa că nu a avut biata maică-mea de unde să fure. După ce m-am născut și am mai crescut, mă pierdeam prin curtea bunicilor, unde mă hrăneam direct din din vie. Avea bunicul niște tufe cu struguri rozalii ( ), cu boaba mică și extrem de parfumată, care erau preferații mei. Coaja nu se putea mânca, nu știu de ce, trebuia scuipată. Am scuipat, cred, camioane de coji din alea. Acuma nu le-aș mai scuipa, că știu câte
Strugurii nu sunt acri, sunt dulci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20872_a_22197]
-
zice nevastă mea, hai să mergem la Stejar să-l vedem acum dimineața mai de aproape că tot nu înțeleg de unde venea zgomotul acela! Ne-a fost destul de greu să ajungem până acolo, ar trebui curățată zona, e plină de tufă sălbatică, nimeni nu mai are grijă de dealul ăsta. Păi cine să aibă grijă ? Primăria ar trebui să facă o programare pentru cei apți de muncă și odată pe anotimp să facă ordine. Da, lăsați-mă să povestesc până la capăt
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Piesă de Teatru Actul l Scena 1 Într-o seară, la sfârșit de luna mai, în ajunul Sf, Constantin și Elena. O seară minunată. Aerul, parfumat cu miros de liliac de la tufele de liliac ce împânzesc orașul. Se păstra de câteva generații ca în ajun de sărbători onomastice, profesorilor dragi să li se facă serenadă .Acum elevii clasei a ix-a a căror diriginte cu pronume Constantin și născut în 20 mai
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
obrazul de casetofonul ținut în brațe, fredonând împreună cu Bee Gees „How can you mend a broken heart” și mărturisind șugubăț că a fost în pușcărie de 24 de ori, un personaj de tip beckettian care a locuit cu anii printre tufe făcând nimic, un bătrân poet cu barbă, plete și unghii lungi, amintindu-și de găști. Pereche, deși atât de diferit, filmul Povești de dragoste, Moscova 1993-2009 (Liebengeschichten aus Moskau 1993-2009) de Christoph Boekel (preferatul meu din festival, îmi permit să
Festivalul de văzut, ascultat, mirosit, gustat [Corola-blog/BlogPost/96988_a_98280]
-
cu mii de raze mângâindu-ne ochii , iar pașii te duc pe firele ierbii , cu umbra cusuți. Cântarea oilor pe măgura întoarsă a zilei , și nu pe a Vadului ,aici doar se cântă, la Ogrădeasa-n pășune când oile vin până la tufe la umbră să pască, să răsufle puțin . Ogrădeasa ochii ți-i plimbă sub aripi de vânt, până pe aripa zilei , ce-ți cântă și mersul și pașii , când ciocârlia spre cer se înalță , spre soare cântând cântarea pășunii , a zborului său
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
izvoare de raze, e visul ce ochii-ți străpunge , până pe măgura zilei în picuri de rouă ; Ogrădeasa numit . Acolo florile cântă , și umbra și pașii , și apa-n pâraie ce curge , ca firul de iarbă ce urcă spre cer din tufele Ogrădesei . În tufe , acolo , pe patul de mușchi , savuram norii și cerul , tufele și umbra, parba și oile-n turmă la umbră când pasc . Era o plăcere pe patul acela moale , norii pe cer cum zboară să-i vezi , pe când
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
e visul ce ochii-ți străpunge , până pe măgura zilei în picuri de rouă ; Ogrădeasa numit . Acolo florile cântă , și umbra și pașii , și apa-n pâraie ce curge , ca firul de iarbă ce urcă spre cer din tufele Ogrădesei . În tufe , acolo , pe patul de mușchi , savuram norii și cerul , tufele și umbra, parba și oile-n turmă la umbră când pasc . Era o plăcere pe patul acela moale , norii pe cer cum zboară să-i vezi , pe când cerul albastru , albastru-albastru
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
picuri de rouă ; Ogrădeasa numit . Acolo florile cântă , și umbra și pașii , și apa-n pâraie ce curge , ca firul de iarbă ce urcă spre cer din tufele Ogrădesei . În tufe , acolo , pe patul de mușchi , savuram norii și cerul , tufele și umbra, parba și oile-n turmă la umbră când pasc . Era o plăcere pe patul acela moale , norii pe cer cum zboară să-i vezi , pe când cerul albastru , albastru-albastru , în urmă rămâne. Pășteau oile liniștite la umbră prin tufe
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
tufele și umbra, parba și oile-n turmă la umbră când pasc . Era o plăcere pe patul acela moale , norii pe cer cum zboară să-i vezi , pe când cerul albastru , albastru-albastru , în urmă rămâne. Pășteau oile liniștite la umbră prin tufe , iar eu pe patul de mușchi , mă delectam cu norii , cu umbra și cu cerul până departe , departe , dincolo de orice hotar cunoscut pe pământ . În foițe de rouă cu ochii spre nori , clipele ni le înveleam cu cerul albastru , pe
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
floare pe aripi de vânt , cu pași de cristal , pe urmele ploilor din ceruri ce vin . Ogrădeasa , e picurul ploii în iarbă ce vine , când vântul ochii ți-i mângâie ca roua pe flori dimineața . Nu știu de ce , dar de tufele de la vârful Ogrădesei nu-mi aduc aminte nimic ,de parcă nici nu existau , când pașii pe acolo-mi umblau . Totuși , Ogrădeasa e-o floare , o floare ardeleană ce-ți fură și ochii și pașii , în palme de aur luându-ți privirea
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
fură și ochii și pașii , în palme de aur luându-ți privirea cu farmecul ei pustiu și ciudat , ciudat de plăcut cu pașii în floare , cu firul de apă ce ochii ți-i zvântă până-n prăpăstii adânci , cu umbră și tufe , cu oi și cu pași , cu iarbă și vise . Pe măguri de raze acolo oile cântă , cântă-n pășune surâsul păscutului viu , până la părul a cărui umbră ne răcorea , când pașii sub el ni se opreau , sub părul acela în
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
văzduhul și Ogrădeasa în note sublime , pân” la Halauă , pe Imașul din Jos . O floare Ogrădaesa mi-a fost , o floare aprinsă în joc de lumini , cu raze tivită , cu picuri de apă ce curg în părău la umbră prin tufe . Acolo păscând , turma îmi văd , cu pașii în rouă iarba călcând ,până pe muchia dintre un azi obosit , și-un ieri ce zboară pe aripa vântului , prin Ogrădeasa și Zgleamăn . Pașii oilor rămân în memorie , prin iarbă , prin tufe , cu-al
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
umbră prin tufe . Acolo păscând , turma îmi văd , cu pașii în rouă iarba călcând ,până pe muchia dintre un azi obosit , și-un ieri ce zboară pe aripa vântului , prin Ogrădeasa și Zgleamăn . Pașii oilor rămân în memorie , prin iarbă , prin tufe , cu-al lor behăit până la ape , când izvoarele cântă spre soare țâșnind să stâmpere setea , și mie și oilor . Un vis trăit mai demult Ogrădeasa e parcă , un joc de amintiri c-un tău plin de apă , pe margini păiuș
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
cântă sub ochi și oile-s aproape , în raze de soare ce-ți zvântă privirea e Ogrădesa în floare pe muchia zilei . Pe ici pe colo , mai găseam pomnițe de pădure, mai găseam căpșuni, însă destul de rar . Îmi amintesc de tufele de la Ogrădesa dinspre părău dar nu-mi amintesc nimic de tufele de la vârful Ogrădesei , nu știu , n-au fost atunci deloc , ori am uitat eu dar ele erau acolo , căci anii s-au dus ca frunza pe ape , ca libelula
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
ce-ți zvântă privirea e Ogrădesa în floare pe muchia zilei . Pe ici pe colo , mai găseam pomnițe de pădure, mai găseam căpșuni, însă destul de rar . Îmi amintesc de tufele de la Ogrădesa dinspre părău dar nu-mi amintesc nimic de tufele de la vârful Ogrădesei , nu știu , n-au fost atunci deloc , ori am uitat eu dar ele erau acolo , căci anii s-au dus ca frunza pe ape , ca libelula din tăul de la Ogădeasa . Pe atunci parcă părăul avea mai multă
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
plecaserăm de acasă în plimbare. Eu aveam liber până la cinci și era abia patru însă frigul mă cam răzbise și pe mine, așa că am ascultat rugămintea lui mută și am plecat de pe pod către casă printre copaci, pe aleile cu tufe de trandafiri dezgolite pe jumătate de frunze și petalele florilor, care-și plecau capetele umilite de goliciunea lor, la trecerea noastră. Le-am mângâiat o clipă cu privirea umilința, asigurându-le că totul trece, chiar și acest vânt nemilos. Ele
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
la ei în fiecare vacanță. De cum sosea în acest sat în vacanță de vară, Liliana lua în stăpânire împrejurimile casei bunicilor. Se bucura de darurile naturii: iarba verde plină de flori multicolore, soarele care lumina întinderile pajiștilor, agrișele din grădină, tufele de căpșune. Dar, la fel de mult, îi plăcea să urce mai sus de casă, de unde se vedeau alte case de pe munte. De acolo, privea întinderea aceea tihnită de pajiști, cerul senin de deasupra, fluturii care zburau cu miile pe deasupra câmpului necosit
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
dor de tine și de razele de lună. Și ca să uit de tot, dar nu de tine, Prin parcul secular, o să mă plimb, Și tot gândindu-mă un pic la mine, Priveam tăcută, la copacul gros și strâmb. Dar dintre tufe, un melc micuț și umed, se ivi Și se opri în fața mea, pe-aleea de ciment, Își scoase-antenele și drept în ochii mei privi, ,,Micuțule! Tu ce vrei de la mine, ești dement?". Și dacă totuși, ai ceva să-mi spui
MELCUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380243_a_381572]
-
pe-aleea de ciment, Își scoase-antenele și drept în ochii mei privi, ,,Micuțule! Tu ce vrei de la mine, ești dement?". Și dacă totuși, ai ceva să-mi spui, Spune-mi așa...mai de departe, Mi-e teamă, mai bine-n tufa ta rămâi, Că-n drum, te-așteaptă doar o moarte. Dar cum de mine, cu binișorul n-asculta, L-am dojenit și-n tufa lui l-am așezat. Însă, doar într-o clipă, pe-aleea de ciment era, Mai rău
MELCUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380243_a_381572]
-
ceva să-mi spui, Spune-mi așa...mai de departe, Mi-e teamă, mai bine-n tufa ta rămâi, Că-n drum, te-așteaptă doar o moarte. Dar cum de mine, cu binișorul n-asculta, L-am dojenit și-n tufa lui l-am așezat. Însă, doar într-o clipă, pe-aleea de ciment era, Mai rău eu l-am certat, și iarăși l-am luat. Dar când veni a treia oară, l-am lăsat, Poate, totuși, avea ceva să-mi
MELCUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380243_a_381572]
-
câmp de pe Priloage când vara-ți subție privirea și mersul e satul acesta Bogata de Jos numit de departe doar cu un ochiu Ogrădeasa ne privește pașii la fiecare pe palma secundei făcuți încep hribele să-și arate privirea de sub tufele din Șesuri și cele de la Peșteș ca o floare de vânt în palmele zilei aroma din floarea de vânt împletită cu visul Zgleamănului adus prin Ogrădeasa pe degetele plorii de vară e satul acesta inimă în Ardeal cu flori stropit
MIREASMĂ ARDELEANĂ--BOGATA DE JOS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378154_a_379483]
-
cresc bogăția Aromelor din atmosferă. Coloane-s trunchiuri viguroase Ce sprijină ca bolți, frunzișuri Din care curg armonioase, Triluri pe large luminișuri. Pereți de iederi se ridică, Jur-împrejur, vântul să țină Din răsuflarea-i care strică, Orânduiala lor divină. Decorul ? Tufele de roze, Ici-colo-n cale presărate, În rând cu mândre tuberoze Și panseluțele pictate. Curteni, un stol de zburătoare Ce rătăcește prin tufiș, Iar claun e o ciocănitoare, Ce strică-al scoarței înveliș. E sfetnic corbul cel sfătos Care veghează scrutător
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377154_a_378483]
-
Cartea lui Al. Florin Țene debutează abrupt, dual (e „Geamăn”, nu?), cu dezgroparea Caietului cu coperți albastre - jurnalul „celuilalt” - alter ego al scriitorului care, acum, împreună cu femeia vieții lui, încearcă să-și recupereze amintirile și idealurile tinereții. „Mohâia, năpădită de tufe de măceș, parcă ne aștepta. Am urcat pe ea și iarba de sub tălpi ne spunea un bun venit. Am scos briceagul din buzunar și am început să scormonesc pământul cu el. Am săpat, am săpat, și, cu palmele, Titina lua
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
în direcția din care se auzise porunca dată animalului. De pe un cal roșu, o privea un flăcău roșcat, îmbrăcat în straie roșii. Prințesa amuți de surpriză. Prințul Roșu, căci el era, coborî de pe cal și își legă câinele de o tufă. - Ai pățit ceva? Era drăguț și amabil, dar ce căuta în Pădurea Albastră? Prințesa o luă la fugă, știind că tatăl ei se supăra dacă îi erau încălcate poruncile. Puțin mai încolo, locuia pădurarul care ar fi putut să o
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]