1,529 matches
-
măcelăriți, care nu vor fi izbăviți, el s-a întruchipat în intelectualul care căuta pe învățătorul și dascălul capabil să îi redea „văzul auzul și vorbirea”, pentru a ajunge „să separe lumina de întuneric”. Polonezii erau atât de îndurerați și tulburați prin ceea ce trecuseră în cei cinci ani de război nimicitor, cu pierderi de peste șase milioane de victime, multe dispărute în „fabricile” morții de la Auschwitz, Majdanek sau Treblinka încât mesajul literar la cele întâmplate - dacă nu lipsea - încă era prea firav
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
cine e bărbatul ale cărui fotografii se derulau pe monitorul computerului meu. I-am răspuns ca și cum le-aș fi făcut cunoștință: Petre Stoica. Apoi am adăugat: «A plecat anul ăsta, în 21 martie». A tresărit, s-a reașezat și, vizibil tulburată, mi-a spus că l-a cunoscut cu mulți ani în urmă, că încă nu știe dacă l-a iertat și că el, Petre, i-a dedicat un ciclu de poeme. De mult!” După care totul a decurs normal: {erbana
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
mai ales hărnicia, adică voința de a învăța engleza americană, după venirea sa la New York, în 1978, când i-a apărut prima carte Nevidimaia kniga (Cartea nevăzută). După naș terea băiatului Nick în aglomerata metropolă, ziaristul s a exprimat sincer tulburat : „Copiii mei vorbesc rusa fără niciun chef. Eu, fără niciun chef, engleza”. Oricâte însemnări, comentarii sau interpretări des pre vreuna dintre cele 12 cărți lăsate de Serghei Dov latov (3 sept. 1941-24 aug. 1990, mama armeancă, tatăl evreu), o mediană
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
de aspectul mistic al acestei inedite înfruntări, prin implicațiile sale. Pe departe cel mai fioros animal al pădurilor noastre, ursul a constituit întotdeauna teama de a pătrunde în ungherele tainice ale codrului, locul în care acest animal iși desfașoară, rareori tulburat, viața sa de sălbaticiune singuratică. Puternic, violent, 1imprevizibil și uneori chiar crud, ursul este un animal venerat din cele mai vechi timpuri, cercetătorii confirmând existența unui cult al acestuia, încă din paleolitic. Se constată tendința omului încă din aceleași vechi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
cer, Nu soare și nici mare Într-un destin de fier Fără de legănare, Genunchii-s prinși în glie Și-i cânt de leagăn stins, Stau in statornicie Doar gânduri ce am plâns, Nu vreau, nu pot, nu vis, O lume tulburată Și chiar dacă n-am zis Aș mai trăi-o o dată, Să-mi vindec doar aripa, Căci încă mai socot, Că va veni și clipa, Să cer, să vreau, să pot. Silvana Andrada Tcacenco 20.10.2016 ... Citește mai mult NU
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
ziceau: Cu spiritul rău nu te joci. Mi-au spus să închid ochii. Mi-au băgat ceva, o bucată de țesătura, pe sub bluză. Bolboroseau ceva. Am simțit ceva rece ca gheața care se zvârcolea, rece și lipicios. Eram cu mintea tulburata, eram extrem de slabă, ajunsesem un schelet ambulant. Terifiată, îmi era teamă să îmi imaginez ce urmează. Au țâșnit șapte broaște și un șarpe. Aveam un șarpe încolăcit în jurul meu”. Detaliile “pe parte economică” sunt la fel de halucinante. Le-am citit și
Zăvoranu, vrăjitoarele, morţii, broaştele, şerpii şi cei nouă necuraţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20520_a_21845]
-
Oane, eu plec și te las aci, în copârșeu... Ce să-ți mai spun?... Să fii sănătos, măi Oane!... a oftat de s-a auzit din cer, și-a suflat zgomotos nasul și s-a îndepărtat agale de lângă mormânt, pășind tulburat, de parcă mergea pe mejdina dintre lumea asta și lumea cealaltă. Noi, ceilalți, nu mai știam ce să facem: să râdem, ori să plângem... Bietul Livu! Referință Bibliografică: DIN CICLUL: ÎNTÂMPLĂRI REALE DIN LUMEA SATULUI - CÂND A MURIT OANE... / Nicolaie Dincă
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
picioare) - Domnule diriginte, clasei a IX-a, vă urează de ziua dumneavoastră, La mulți ani, Vă mulțumim că ne sunteți diriginte, promitem să ne dăm silința să fim cât se poate de conștiincioși.Primiți din partea clasei acest cadou. Se așează tulburată și emoționată. A vorbit clar cu accent plăcut. -Dirigintele: - - Vă mulțumesc, dragi elevi. Am crezut că nu o să veniți în acest an. După necazurile ce le-ați avut în celălalt an, în ședința de UTC. La doamna profesoară Georgian ați
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
părinților,cum vă descurcați ? Știți să deosebiți binele de rău ? Despre aceste lucruri doresc să vorbim ! Iată, colega voastră Lăcrămioara, ne va părăsi. Este nevoită să lucreze ca să se întrețină și să-și termine școala la cursuri fără frecvență. - Clasa: tulburată, neliniștită: - Ce să lucreze, ce știe ea să facă ? -O voce::dar ce s-a întâmplat ? -Altă voce:: dar încă este mică, are doar șaisprezece ani !. Dar părinții ei ? Ce s-a întâmplat ? Au murit ? - Dirigintele: - Liniște! Păstrați-vă calmul
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
-n amorțire ... Citește mai mult În grădina amorțită,Cu zăpadă-acoperită,Doarme-n pat, de vânticelLegănat, un zărzărel.Lângă el un măr bătrânSomnoros și-ntinde ramul.E țâfnos că-l prinde anulNesăpat la rădăcini.Soarele-i atinge blând,Mugurașii le-ncălzește.Tulburat de-atâta soare,Zărzărelul se trezește.„ Nene măr, văzut-ai poateCin ne-a mângâiat pe spate?C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele, primăvara.” Mărul nu privi defelCătre micul zărzărel.Spuse răsucindu-și creanga:„I-auzi? Cică..primăvara?!Și se-ntoarse
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
în: Ediția nr. 2331 din 19 mai 2017 Toate Articolele Autorului Elenei M. . Ridică capul sus, și tu să nu cazi pradă disperării. Nu e momentul, încă nu ești victima îngenuncherii. Năpasta, a lovit din nou în sufletu-ți prea tulburat; De-atâtea griji ce au ecou în colțul cel mai depărtat. . Ridică capul sus și pleacă, nu mai privi în urma ta Trecutul, a trecut, chiar dacă ți-a frânt în două inima. . Nu lăsa loc pentru regrete, atâta vreme cât mai poți Că
DEDICAȚIE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380311_a_381640]
-
trebuie să ne dăm silința, să ne întărim puterea de recunoaștere a Celui care are într-adevăr Puterea. Omului care se situează pe treaptă cea mai de jos, îi este privirea în interiorul său, mai mult sau mai putin învăluita și tulburata de dorințele și lăcomiile personale și de viciile care rezultă din acestea, ca urmare și puterea să de decizie este egocentrica. În omul spiritualizat ori în cel ce se roaga indiferent de pregătirea lui intelectuală, importanța este puterea credinței în
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
care se ocupă cu securitatea perimetrului. El este bulversat și este imediat în picioare : aceasta poartă nu este forțată să producă aceste sunete la această oră și atunci când le produce induc uluire. Pacea unei conviețuiri în tihna a agentului este tulburata și ce poate fi mai supărător decât un asemenea moment. Trece de poartă cu mare atenție ca să nu pice peste el și pășește în incinta până ce atinge o zonă aflată în fața cabinei agentului de securitate. Atât de aproape încât să
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
Și a ajuns fetița de patru anișori Prin undele turbate cu grijă să pășească Umplându-i mintea ei micuță de fiori Căci ar putea ceva acolo— să pățească Dar iată nenvinsă— fetița a rămas Purtând a ei ființă prin unde tulburate Un pas croind cu grijă după ce făcu un pas Și merse ea încet pășind tot mai departe Curentul apei mai puternic fetița o izbi Și-a ei ființă mică căzu de pe picioare În apa-nvolburată la vale ce-o târî
FETIȚA CEA ORFANĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378140_a_379469]
-
Și-a ei ființă mică căzu de pe picioare În apa-nvolburată la vale ce-o târî Și nimeni nu era aproape să-i fie o salvare Luată de curent fu dusă-ntr-o clipită Târâtă jos la vale prin ape tulburate Sărmanu-i trupușor— plăpânda ei ființă În câteva secunde fetița a fost departe Dar înspre margini curentul i-a purtat Plăpânda ei făptură cu apele turbate Și hainele-i îndată de-un lemn s-au agățat Curentul cel cumplit trecând și
FETIȚA CEA ORFANĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378140_a_379469]
-
Ușor ieșind din apă cu gingașa-i guriță Și trupu ei micuț o iată a fost salvat De-un înger cred din cer fetița a fost salvată Căci undele cumplite puteau numai puțin S-o ducă mai departe prin apa tulburată Și-a ei făptură mică s-ar fi înecat deplin Apoi spre o vecină fetița s-a-ndreptat Să-i fie de ajutor căci frigu-o pătrundea Dar iată că vecina deodat-a exclamat Vai de copiii fără mamă în viața asta Hăinuțele înnămolite
FETIȚA CEA ORFANĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378140_a_379469]
-
a acestei pietăți extraecleziale, individualistă și subiectivă, nu a reușit eradicarea completă a setei și a foamei pentru Sfânta Împărtășanie, pentru o participare adevărată și nu una formala în viața Bisericii. În toate vremurile, dar cu precădere în era noastră tulburată și confuză, fiecare renaștere ortodoxă și-a avut izvorul în "redescoperirea" Sfintelor Taine și a vieții sacramentale și, mai presus de toate, în renașterea euharistică. Așa s-a întâmplat în Rusia când persecuțiile au îndepărtat atitudinile moderate, formale și nominale
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
a așezat înainte de toate interesul său. Un interes care devorează războaie, molime și tot felul de dureri care distrug și sunt greu de îndurat. Apoi a început să curgă o apă prin această vale imperturbabila și diafana pentru că nu era tulburata de priviri. Au început să crească pomi, iarbă... și pentru toate astea încă ... Citește mai mult PRIMARULEp. 1La început a fost o vale plăsmuita cu durere fizică constructivă, din dragoste universală, că tot frumosul aflat în patrimoniul naturii, si pentru că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
a așezat înainte de toate interesul său. Un interes care devorează războaie, molime și tot felul de dureri care distrug și sunt greu de îndurat.Apoi a început să curgă o apă prin această vale imperturbabila și diafana pentru că nu era tulburata de priviri. Au început să crească pomi, iarbă... și pentru toate astea încă ... XII. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13, de Eugen Lupu, publicat în Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep. 13 ATENȚIE!...scene șocante care pot afecta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
ar fi o desfacere de gard. Pentru desfacerea de gard, prima dată trebuie să facem curat, chiar în ograda noastră. Și este important de știut că gardurile pot fi și frustrante pentru minoritate, căci le tulbură identitatea, iar o identitate tulburata e și mai greu de păstrat. Schimbările istorice necesită, la o etnie, recrearea identității. Dacă nu va face asta, comunitatea respectivă e o comunitate frustrată. Dacă o etnie devine minoritara, poate recrea identitatea numai în realtie cu majoritatea, ca o
ÎNGRIJORĂRILE UNUI SECUI. Noi, secuii, nu ne-am integrat nici acum în situatia istorică de după Trianon [Corola-blog/BlogPost/93630_a_94922]
-
adevăr, aproape șase luni. I-a explicat pe scurt planurile de-a o boteza și i-a cerut, dacă se poate, să-i spună cum să ia legătura cu mama fetiței în caz de nevoie... Ajunsă la etajul trei, mai tulburată ca niciodată, șocată de cele întâmplate și furioasă pe cei doi, care s-ar părea sunt niște oameni de nimic, se opri la Simona: I-a povestit acesteia, dintr-o suflare, cele discutate cu Costel. I-a mai spus, de
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
tot pentru el, temelia demnității - renegase mai târziu, prin căsătorie, paternitate, religia sexului violent, clandestin. Acum din nou, în taină, se dovedea infidel, de data asta nu religiei părintești, ci căsniciei. De la căsătorie fusesem credincios soției mele. În seara aceea, tulburat, m-am temut, ba chiar am trăit ca pe o certitudine faptul că nu va trece multă vreme și voi face și eu ca Joseph. Ca dublul meu. Aparțineam, și unul și altul, rasei necredincioșilor, a curvarilor, a celor ce
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
unde primul cuvînt poate însemna, mai stîngaci, e drept, și "amintirea". Aceasta duce mai departe la osmoză, la permeabilitate generală sau fluiditate a (viziunii) lumii: "Noaptea, cu florile ei de lotus pe cer, / umflîndu-se și dezumflîndu-se. // Apoi ca o fîntînă tulburată încet te limpezești, / lichidul ia nu numai forma, dar și culoarea - / pînă la identificare - a Vasului. / Viața ia nu numai forma, dar și culoarea - / pînă la identificare - a trupului". Dacă i se poate reproșa ceva lui Vasile Dan, acest lucru
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
pare să se reinstaureze, fără însă ca până la ultima filă a cărții ea să își reintre pe deplin în drepturi. Rând pe rând cititorul este convins că monologul mai mult decât fantezist al lui Noimann este o călătorie prin mintea tulburată a unui bolnav mintal internat într-un sanatoriu, descrierea unui vis, aiureala unui creier înecat în alcool sau delirul unui mutilat aflat pe patul de spital, victimă a unui accident de tren, în urma căruia și-a pierdut un picior. Planurile
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
dotarea unui cabinet stomatologic, tartorul ("substanță reziduală malefică, provenită din arderea incompletă a ideilor și sentimentelor") necesită un tratament special. Acesta este - revelația lui Noimann - "jurământul tăcerii", practicat în antichitate de adepții lui Pitagora. Imaginarul lui Noimann este unul fundamental tulburat. Realitatea din jurul său pare atinsă de procesul de fluidizare din pânzele lui Salvador Dali. Totul dă senzația de scurgere, de inconsistență materială, de pierdere definitivă a tuturor reperelor solide. Viziunea surparealistă se confundă cu realitatea însăși, sentimentul de înstrăinare este
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]